Istoriile lui Roderick

Octombrie 29, 2010

Flăcăi şi holtei

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:06 pm

După DER, originea lui „flăcău” este în „făt”:

flăcắu (flăcắi), s.m. 1. Tânăr, băiat. 2. Bărbat necăsătorit, burlac. – De la făt, cu suf. -lău (ca fătălău de la fată). Rezultatul, *fătlău, a trecut normal la *făclău, cf. cotli > cocli, pantlică > panglică; iar forma *făclău trebuie să fi suferit o metateză, nu numai fiind normală într-un astfel de caz (cf. potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etc.), ci și datorită valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: din sl. chlakŭ „burlac” (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide, Principii, 154), sau de la fleac (Pușcariu, Dacor., II, 600), ipoteză inadmisibilă; astfel încât DAR dă etimonul necunoscut. – Der. flăcăí, vb. (a duce o viață de burlac); flăcăiándru, s.m. (flăcău); flăcăíe, s.f. (rar, burlăcie); flăcăíme, s.f. (tinerețe). Din rom. provine ucr. flekaw (Miklosich, Wander., 15). ”

*

Există o sesizabilă ( nu neapărat revelatoare ) similitudine a lui „flăcău” cu engl. fellow sau folk.

Pe cel din urmă etymonline.com îl derivă dintr-un proto-germ. *fulka- „…perhaps originally „host of warriors;” cf. O.N. folk „people,” also „army, detachment;” and Lith. pulkas „crowd,” O.C.S. pluku „division of an army,” both believed to have been borrowed from P.Gmc.”

Ar putea sugera un „imposibil” vechi germanism în română.

O etimologie mai „ireverenţioasă” s-ar putea baza pe sinonimia flăcău=puber şi l-ar pune în legătură cu … „floc” ( IE *bhlok(‘)- ) ori cu IE *welǝ- „lână”. Mai puţin probabil, de IE bhlē- „a se umfla”.

Cu mică (sau foarte mică) probabilitate s-ar mai evidenţia PIE *wolg-o-( > lat. vulgus ), PIE bhlē- „a se umfla” ( >gr. phallós ), PIE *(o)pel- (-ph-) ? „a fi puternic, gros” ( v.ind. phála– „fruct”, gr. ophéllō „a multiplica, amplifica” ), PIE *apel- „putere” ( > v. sued. afl „vigoare”, v. eng. afol „putere”).

***

Pentru „holtei”, în DER

holtéi (holtéi), s.m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s.f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).”

*

Originea reală a lui „holtei” ar putea fi sugerată de sintagma „borş holtei”.

Borşul holtei o mâncare de post strict, fără carne şi chiar fără legume, constând doar din borşul propriu-zis. Un fel de zeamă chioară.

O posibilă origine este PIE *kAl- „palid” ( let. kàlst „subţire, degenerat”, kàltêt „uscat”, oland. hel „uscat, arid”, ucr. koliti „a îngheţa” ). Înrudit cu acest radical (?)  mi se pare PIE *(s)kele- „uscat” ( gr. skeletós şi germ. hellig „epuizat de sete” ).

Cred că sensul primar al lui „holtei” era de „steril, slab, neputincios”  sau poate „ofilit, trecut” – epitet aplicat unui bărbat fără mari disponibilităţi reproductive.

Forma originară a cuvântului este greu de găsit, cea de acum fiind desigur influenţată de cuvinte slave (precum rut. hol’tjai sau rus. cholostyĭ ) .

Anunțuri

7 comentarii »

  1. Flăcăul e tînărul flocos cu capul descoperit, fără responsabilități.La fel era și fata codană,cînd se mărita punea broboana pentru restul vieții iar în unele zone purta trei ani un șirag de mărgele roșii la gît ca semn distinctiv.Era o rușine să umblii descoperită ca femeie și chestia asta am observat-o la țară la bunici cînd eram deportat cîte o săptămînă de către părinți.Orice discuție în plus e de prisos,nu știu ce i-a apucat pe ăștia care au completat Dex-ul dar am impresia că erau total rupți de realitatea tradițiilor sătești.
    Nu știu cît de vechi e cuvîntul flăcău dar mă întreb dacă Flaccos însemna același lucru ca-n română, să se fi păstrat cuvîntul latin pînă azi sau l-au preluat romanii din Balcani?

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 30, 2010 @ 7:52 am | Răspunde

    • Flăcăul este tânărul flocos, cu capul descoperit. Adică cu părul mare și neîngrijit.

      FLOC floci m. 1) Smoc de păr sau de lână. 2) Fir de păr încrețit. [Pl. și floace] /<lat. floccus
      Sursa: NODEX

      Flacără este un smoc de floci de foc

      Comentariu de sabinus — Octombrie 30, 2010 @ 6:55 pm | Răspunde

  2. Hultan este o altă pronunțare a lui vultan care însemna atît vultur cît și om viteaz, voinic.Uite de unde avem noi holtei și nu din desfrînatul rușilor,holtei/holteiaș era probabil o diminutivare a lui hultan înrudit oarecum cu șoimi,șoimari..șoimii patriei :) .Probabil că asocierea asta cu animalele era mai vie odată cînd țăranii încă mai trăiau în devălmășie aproape de codru,de natură.
    Hultoian,reg. pentru arbore altoit și a hultoi= a altoi..se vede foarte bine analogia și apropierea de pronunțarea ardelenilor și moldovenilor.Chestia asta cu H în față e cam același procedeu cu hulumbiță/holumbă pentru mai noul columbă și hăndrălău pentru anticul andros(Deceneus=bărbat dac conform graiul grec antic)
    Dacă mai caut găsesc și alte ipoteze.

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 30, 2010 @ 8:08 am | Răspunde

    • Un hultan este o pasăre care atunci când zboară face volte în aer. Adică își schimbă brusc direcția

      VOLTĂ = Manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primeşte vântul. * Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vântului.

      Holteiul este cel care merge într-o direcție sau alta, fără să știe unde merge. Adică își schimbă brusc locul unde vrea să ajungă. Este un om care merge în zigzag

      Să nu uităm că în limba italiană la a a zbura i se spune volare

      Vâltoare este o mișcare în cerc, ca o voltă

      Comentariu de sabinus — Martie 2, 2012 @ 5:22 pm | Răspunde

  3. Holtei vine probabil din sl.volnic, om liber, în sensul de flăcău fără responsabilități de adult.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 2, 2012 @ 10:46 am | Răspunde

    • vóltum, adj. – Liber, în voia lui: „I-o lăsat voltum pe amândoi caii pân iarba omului” (Faiciuc 1998: 350). – Probabil cf. volta „a rostogoli un buștean cu ajutorul țapinelor” (< it. volta).

      Comentariu de Ioan — Martie 6, 2012 @ 8:42 pm | Răspunde

  4. HOLTÉI, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău.

    N-aș zice că e vreun înțeles de ofilit în definiția asta, nici măcar un sens depreciativ așa cum mă așteptam de la un termen slavic. Și vorba aia, în celelalte limbi are niște sensuri destul de imorale.

    Cred că ți-ai dat singur răspunsul în articol : “borş holtei”. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+810&root=config

    Altă versiune: *kai-, *kai-u̯o-,*kai-u̯elo- alone
    German meaning: `allein’
    Material: Old Indian kḗvalaḫḥ `jemandem exclusively eigen’, hence `allein’ and `whole, vollstöndig’;
    lat. caelebs, -ibis `unvermöhlt, ehelos’, probably from *kaiu̯elo-lib(h)-s `allein lebend’, to got. liban `leben’ etc.; compare lett. kaîls `bare, kinderlos’.
    See also: compare also kai-ko-, kai-lo-.

    Rămîne de explicat acest „h” în loc de „c”; poate o confuzie cu termenii slavi. Am impresia că ar fi reg.moldovenesc la origine.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 6, 2013 @ 10:14 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: