Istoriile lui Roderick

Noiembrie 22, 2010

A băga ; bâza

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 4:36 pm

„A băga”, cuvânt cu etimologie necunoscută ( DEX ’98 ).

După S. Paliga „obscure, but undoubtedly archaic, indigenous verb. A root bag-/băg- may be of Preie. origin.”

S-au propus mai multe explicaţii ( unele menţionate în DER ).

M-am gândit şi  la o posibilă origine în PIE *wegh- ( lit. vãgis „cârlig”, engl. wedge ), sensul primar al cuvântului din română fiind, posibil, „a prinde ( înţepeni ) un obiect într-un locaş”.

O origine în PIE *wāg’- ( cutie, învelitoare ; lat. vāgīna „teacă de sabie”, lit. voziu) mi se pare puţin probabilă.

După DER, evoluţia sensului lui „a băga” este următoarea:

1. A înjuga animalele. – 2. A supune, a prinde, a pune sub ceva sau sub cineva. – 3. A (se) pune la dispoziția cuiva, a (se) angaja într-o slujbă. 4. A pune în inferioritate, a obliga. – 5. A înfrînge, a supune, a învinge. – 6. A pune înăuntru, a introduce, a vîrî. – 7. A pune, a șeza. 8. A (se) pune la mijloc, a se interpune. – 9. A interveni, a (se) amesteca în ceva, a (se) amesteca în ceva, a-și vîrî coada.”

Există însă un sens al lui „a băga” care ar putea să nu fie, la origine, legat de acestea; anume, cel de a mânca. Prezent în expresiile „a băga ceva în gură”, „a băga în sine” (= a mânca prea mult) , „a băga la ghiozdan”.

După mine, aceste expresii reflectă de fapt un omonim, derivat direct din IE *bhag- „a mânca” (v.ind. bhakṣati „a mânca / bea” , gr. phagẹ̄̂n ). Acest cuvânt s-a confundat, însă, cu cel sus-menţionat.

O altă rădăcină IE ( înrudită ) este *bhag- „a împărţi” ( v. ind. bhága- „patron, majestate”, bhāgá- „porţie”, avest. baɣa– „Zeu” , slav Bog „Dumnezeu” ; numele zeului frigian Bagaios ).

***

BẤZĂ, bâze, s.f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. –ă.”

În copilărie am jucat şi eu acest joc. Era jucat doar de băieţi, iar lovitura -aplicată sau suportată- era destul de serioasă.

E curios ce are a face acest joc – a cărui idee de bază este lovitura –  cu „bâzâitul” insectelor care cel mult înţeapă.

La originea „bâzei” ar putea sta – cu evoluţie de tip satem- PIE *bhēg(‘)h- „a presa, a obliga, a rezista” ( galic bagaudas guerilleros , haiduci”, vechi norv. bāgr „rezistenţă, luptă” ).

Există însă o posibilă legătură şi mai interesantă; bâza e un joc implicând o lovitură pe la spate, engl. back.

După etymonline.com

back – O.E. bæc „back, backwards, behind,” from P.Gmc. *bakam (cf. O.S., M.Du. bak, O.Fris. bek), with no known connections outside Germanic. The cognates mostly have been ousted in this sense in other modern Germanic languages by words akin to Modern English ridge (cf. Dan. ryg, Ger. Rücken). Many I.E. languages show signs of once having distinguished the horizontal back of an animal (or a mountain range) from the upright back of a human. In other cases, a modern word for „back” may come from a word related to „spine” (It. schiena, Rus. spina) or „shoulder, shoulder blade” (Sp. espalda, Pol. plecy).”

După starling.rinet.ru, rădăcina IE a cuvintelor germanice este însă *bhAg- , cu derivate inclusiv non-germanice.

„Bâza” ar semăna cu un corespondent satem al engl. „back”, aceasta implicând însă altă formă a rădăcinii IE decât cea menţionată mai sus ( *bhag’  ? ).

În altă interpretare, un cuvânt probabil înrudit cu „bâza” este, tot în română,

bușí (șésc, -ít), vb. – 1. a lovi cu forță, a bate, a da pumni. – 2. A da jos, a doborî, a trînti. Sl. bušiti „a lovi” (Cihac, II, 35; Skok 72); cf. bg. buš „dau cu pumnii”, sb., cr., ceh. bušiti „a lovi”. Sl. bušiti pare a cere un *bušĭ, neconfirmat de texte. Der. buș, s.n. (pumn, în expresia de-a bușilea; înv., lovitură de pumn; joc de copii, cu pietricele; cf. mr., megl. buș „pumn”), pe care DAR pare a nu-l accepta ca deverbal de la buși, și pe care Giuglea, Dacor., III, 618, îl derivă de la un lat. *bysseus, din gr. βύσσος, ceea ce este puțin sau deloc probabil; buș, s.m. (Trans., ciorap de lînă), pe care Giuglea, Cercetări, 5 și DAR, îl derivă de la lat. byssus „in” (cf. REW 1432 și Byck-Graur 27), pare a fi desemnat la început mănușile de casă, fără degete, caz în care ar fi același cuvînt ca cel anterior; bușeală, s.f. (bătaie, lovitură; palmă după ceafă); bușitură, s.f. (bușeală); bușai, s.n. (corecție). ” ( DER )

14 comentarii »

  1. Bîza e un joc inspirat de către albine, aceste mici vietăți care au creat o cultură orală și practică foarte generoasă.
    Lasă bîza și studiază albina, că e ceva foarte ciudat legat de ea.Părerea mea e că numirea ei e înconjurată de un tabu mistic, la fel ca ursul între popoarele germanice.Eu îl leg organic de un cult solar, cum era cel al Apolo; ba chiar dacii probabil le numeau exact la fel.
    Să nu uităm că Apolo e doar metateza lichidă(urăsc termenii ăștia neologici,mai bine îi spuneau „rocada mică”) a lui Albu, iar dacii aveau în chiar centrul lor politic un trib numit apuli și un oraș Apulum.Cine poate spune că nu erau de fapt adoratorii lui Apolo?
    De fapt orașul Alba s-a perpetuat în mod fortuit pînă azi și nu m-ar mira ca de fapt, încă din timpul perioadei „Decebaliene” să fi fost numit Alba.Nu uitați că mai la sud erau albocensi și Alboca..deci metateza lichidă funcționa deja.
    Nu știu dacă Apolo nu e legat de pelasgi, care puteau foarte bine a fi un trib arhaic IE care a coborît spre sud înaintea tracilor și grecilor.
    Un sinonim apropiat al albinei, bărzăune, îmi confirmă ideile.Cred că e legat ca și barza(cu conotații spirituale evidente) de un cult solar tracic.
    Amuzant e că nici măcar lat.alveus nu poate fi originea lui albie(copaie și albie de rîu).Citez: ,,PIE *aldh- „albie” (Pok., 31); cf. v.scand. alda, norv. dial. olda, lituan. aldjia „albie de râu” În traco-dacă, dentala sonoră PIE *d(h)precedă de o lichidă a devenitbilabiala sonoră b, ca şi în cazul formelor rom. barbă, vorbă, fenomen cvasi-paralel cu latina ceea ce dovedeşte încă odată înrudirea celor două limbi „

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 23, 2011 @ 3:28 pm | Răspunde

    • Cu legătura între Apoulon şi Apollo zeul era de acord şi I.I. Russu. Mai mult, la Piatra Crăivii se află două temple legate de solstiţii, deci solare.
      Pe urmă Apollo mai era numit „hiperboreul”, fiind într-adevăr posibilă o origine a cultului său ceva mai la nord.

      Mă îndoiesc însă că ar exista o legătură atât de strânsă între Apolo şi Albu :)

      Pe urmă, Alba Iulia era cunoscută românilor, nu demult, sub numele de Bălgrad. Dacă au tradus slavii un nume anterior, greu de zis. În cazul Belgradului din Serbia, se pare că nu au făcut-o.

      *

      Din PIE *Alǝw- „lucios, gălbui” provin let. „alva” – tinichea , avest. „auruša-” – alb, v.ind. aruṣá- „roşu”…

      Eu m-aş lega însă de celălalt nume al oraşului, Iulia-„Gyula”. E posibil ca această parte a numelui să fi fost tradusă de slavi prin „alb”.

      Din PIE *ghel(w)- „galben” provin engl. „yellow”, germ. „gelb”, irl. „gel” ( = alb ), avest. „zaray-” – auriu.
      Mai degrabă: PIE *g(‘)hlēy- „a străluci”, din care provin engl. glimmer, gleam, glass ( unii reconstruiesc această rădăcină ca *ghel ).

      După I.I. Russu, ambele rădăcini au g’ – care a devenit z în traco-dacă.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 24, 2011 @ 3:03 pm | Răspunde

      • Pe teritoriul României sînt cîteva traduceri succesive ale toponimelor din română(străromână) în limba de cancelarie slavonă.Ceea ce avem azi pe mine mă nemulțumește profund, dar asta e altă problemă.
        Cred că și dacii, la fel ca ceilalți IE, obișnuiau să numească munții și locuitorii lor cu „Alb”, la fel ca acei munteni din Banatul antic.Hitiții numeau norii Alpas, grecii aveau alphus și umbrienii alfu, alți italici aveau alpu iar romanii albus.
        Religia avea/ are un fel de conservatorism al termenilor care sfidează mereu normele, de aceea presupun că pentru cea mai mare parte dintre traci Apolo nici măcar nu mai reprezenta un termen uzual(la fel ca Iisus pentru mulți pseudo-creștini).
        Am făcut o paralelă cu Apoulon și Apolo din logică elementară dar și datorită unui mic articol din Magazin care discuta despre noi descoperiri arheologice din Italia.S-a descoperit, și se știa în același timp, că în Italia exista o civilizație miceniană contemporană cu cea din Grecia.Elenii n-au făcut decît să se reunească după mai multe secole cu băștinașii, de aici și influența enormă reciprocă din cele mai vechi timpuri.Interesant e că Ulise era numit de către etrusci Utes..tracii aveau multe nume și toponime similare.

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 24, 2011 @ 5:14 pm

      • Un nume al zânelor sau ielelor este „albele”. Acest nume este foarte probabil coradical cu „elf”.

        „elf „race of powerful supernatural beings in Germanic folklore,” O.E. elf (Mercian, Kentish), ælf (Northumbrian), ylfe (pl., W.Saxon), from P.Gmc. *albiz (cf. O.S. alf, O.N. alfr, Ger. alp „evil spirit, goblin, incubus”), origin unknown, possibly from PIE *albho- „white.” ” (etymonline.com)

        Dacă are de-a face cu *albho- „white” rămâne de văzut.

        După starling.rinet.ru, provine din *alp- „slab, fragil” , corad. cu hit. alpanta- „slab, bolnav”, v.ind. álpa- „mic”

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 25, 2011 @ 12:15 pm

    • Albac este numele unui râu – şi al unui sat- din Apuseni. Numele lui unguresc – Fehérvölgy (=Valea Albă) probabil traduce ceea ce pare să însemne numele românesc.
      Am putea însă să ne gândim la alt hidronim, Elba:
      „First attested in Latin as Albis, the name Elbe means „river” or „river-bed” and is nothing more than the High German version of a word (albiz) found elsewhere in Germanic” ( http://en.wikipedia.org/wiki/Elbe#Etymology )

      Pentru Alburnus Major, oraş minier, am putea să ne gândim la o legătură cu lat. „alvus” – scobitură, v. gr. au̯lṓn „cavernos”, PIE *aul-o- „ţeavă, tub” . Acesta, s-ar zice, e la originea „albinei” noastre.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 25, 2011 @ 2:06 pm | Răspunde

      • Chiar ieri am dat și eu peste toate aceste informații cînd demontam teoriile unui nebun rău-voitor despre originea caucaziană a albanezilor.La o adică,arheologic ar fi avut mai mult șanse să-i pună undeva lîngă Elba datorită unor corelări arheologice.
        Este interesant de urmărit cum se divid pronunțiile dialectale italice și germanice referitor la acest albus/albizm cît de asemănătoare sînt divergențe celor două grupuri.
        Chiar și antica Olbia poate să fi avut o legătură cu termenul albie de rîu, la fel ca albocensii(oare?).
        PS: tot frunzărind internetul am dat și peste mai multe informații despre iberi(de la rîul IBER..Hebrus balcanic?) mai exact despre ilergetas, indigetas, ausones(capitala Ausa pe rîul ALBU), cosetanos, bastetani.M-a uimit legătura asta presupusă cu triburi balcanice(?),așa nu mă mai miră corespondențele lexicale cu lingurii, catalanii și bascii dacă provin dintr-o emigrație dinaintea sec 2 î.Hr.

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 25, 2011 @ 3:43 pm

      • Am citit și foița aia despre limba iberilor și am găsit cuvinte din substratul nostru acolo pe lîngă aceste nume de triburi ce conțin anumite rădăcini pe care le-ai tratat și tu aici.

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 25, 2011 @ 4:04 pm

    • Legat de albine adaug:
      a mădări, – a răsfăța, a dezmierda (expr. a face mofturi)
      mădăritură, – înv. alintare
      mărdăși, Var. a se murdări, mărdăgi – a se murdări, a se păta (cu mied sau e o combinație?)
      MIED, mieduri, (Pop.) Hidromel (din sl. medu?)

      Sanscrită: madhura – miere, mieros, plăcut, dulce (ca mierea), sirop, dulceață, melasă, fermecător, a răsfăța
      – madhura-samudga – roi de albine(samudga – a se ridica împreună)
      – medus(miere, lit. și latv.), med(slovac.miere), ucr. med,

      scuipá (-p, át), vb. – 1. A elimina salivă. – Var. scuipi, sch(i)u(o)pi, st(i)ui, Banat șchi(o)pi, știpi, știpa, Mold. STUPI, stuchi, scupi.
      STUPÍNĂ, stupine, s. f. Loc unde se cresc albinele, unde sunt amplasați stupii și toate instalațiile anexe; albinărie, prisacă, stupărie
      Procesul de prefacere a mierii include o masticație apoi e expectorare și înmagazinare..problem solved!
      sanscită: sthevya sau sthevitavya ( to be spit or expectorated; ștevia are efect depurativ iar cuv.) unde probabil că V s-a prefăcut în B foarte devreme în timp ca să dea urm:

      ȘTIUBÉI, știubeie, s. n. 1. Stup primitiv. 2. Vas făcut dintr-un trunchi scobit, întrebuințat pentru păstrarea unor obiecte casnice. 3. (Reg.) Trunchi scorburos care servește ca ghizd la o fântână mică;
      PS: snk. havya – offering, ablation și evie(it.) -bacantă

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 22, 2011 @ 12:40 pm | Răspunde

  2. Dacă tot îți plăcea bîza ia de aici o împunsătură: http://marin70.go.ro/inceput.htm . Să-mi spui ce crezi despre ipotezele dînsului/dînsei!

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 26, 2011 @ 12:16 am | Răspunde

  3. Bâza e doar o moștenire tracică din IE bhi – albină, iar bârzoi, bărzăune vin din IE bhars- „prickle, spike”. Urmărind să găsesc o etimologie pentru tracii albocenzi și m-am gândit imediat la alb.elb(orz). Această plantă furajeră ar putea fi specializarea acestor traci așa cum dhenthelatii aveau una asemănătoare(plantatori de ceva..am uitat acum) conform lui S.Olteanu.
    Ei bine, orzul acesta a primit denumiri asemănătoare în diferite limbi și toate se rezumă la „înțepături”: eng. barley din IE bhars http://en.wiktionary.org/wiki/barley , lat.hordeum din IE *ǵʰrzdeyom (bristly) http://en.wiktionary.org/wiki/hordeum
    proto-slavă jęčьmy, gr.antic alphi.
    Întrebarea e dacă și alb. „elb” vine dintr-o rădăcină care exprimă „înțepături” ! Oare acest albhi-t (barley) ascunde acest sens, iar albina urmează o logică adecvată, alta decât lat.alveo?
    Poate e vorba de culoarea galben intensă o orzului copt, poate e altceva! Rămâne totuși întrebarea, de ce și de unde? http://ro.wikipedia.org/wiki/Orz

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 10, 2012 @ 10:08 am | Răspunde

    • Am găsit încă un exemplu care ar putea sugera existența unui morfem IE al sau el (înțepător):
      Proto-IE: *al- ?
      Meaning: spruce, juniper
      Armenian: eɫevin, gen. eɫevni `spruce, cedar’
      Slavic: *ālovьcь, *ālenьcь etc. `можжевельник’

      Poate o combinație între acesta și IE al- to raise, to feed.
      mai e și IE el- „red or brown” din care vine arinul (IE alis)sau ulmul ori eng. elk.

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 11, 2012 @ 9:51 am | Răspunde

      • Descrierea alacului e iar un pic „revelatoare”:
        alác, s.n. – (bot.) Specie de grâu rezistentă, cultivată în regiunile muntoase (DER, DLMR, DEX). Cereală asemănătoare grâului (D. Pop 1978). Varietate de grâu sălbatic (Vișovan 2002): „Alacu-i un fel de grâu, cu st’ic lat. Alacu are țapă ca orzu. Îl sămănau toamna și-l îmblăteau cu îmblăciu, ca grâul. Îl dădeau la porci, la găini” (Memoria 2003). Alac roșu (Triticum monococcum), grâu moale, grâu alac, grâu gol (Triticum spelta). „Cu cunună de alac / Ști lumea că ț-o fost drag” (D. Pop 1978: 214). ■ (Top.) Alac, teren arabil și fânațe în Rohia (Vișovan 2002). Alacu, deal în Moisei (Coman 2004). Alac, top. în Oarța de Jos. – Din magh. alakor (Cihac, Densusianu, DEX), dar în magh. este cuvânt străin (Drăganu); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894).

        S-ar pute ca alacul și orzul albanez(elb) să vină din aceeași rădăcină IE.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 11, 2012 @ 10:01 am

  4. Cred că intuiesc încă vreo două sau trei cuvinte de extracție dacică:
    Proto-IE: *bhark- / *bhrak-
    Meaning: to stuff
    -bărcuí, bărcuiesc, vb. tranz. – A capta roiurile de albine sălbatice în știubeie. Practică atestată până la mijlocul sec. XX în Maramureș – Din bârc „lemn mic de prins albine” + -ui.
    -bărbânțát, -ă, adj. – Mare, bombat, gras: „Bob de grâu mare”; bobat, mășcat. -Din bărbânță + -at.
    -bărbấnță, -e, (berbință), s.f. – Vas de lemn, confecționat din doage, legate cu două arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: „Cașul se sfărmițează și să sară. Se frământă bine, apoi se așază în bărbânță. Brânza care este menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânță; în scopul acesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânța cu gura în jos, să curgă ceva izvarniță, ce ar fi în brânză” (Bârlea 1924 II: 646); „Că ai tri berbinț cu brânză” (Papahagi 1925: 228); „Până țăsă-un cot de pânză / Mânc-o bărbânță de brânză” (Ștețco 1990: 221). Bârbință, poreclă în Bârsana (Lenghel 1979: 132). – Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX); Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastorală este preponderent autohtonă.

    Descrierea procesul e destul de clar, nu mai cere alte explicații. Adj.bărbânțat vine doar să confirme. Cu verbul a bărcui cred că-i și mai simplu, se explică de la sine. Ar fi interesant dacă „bărc” vine din IE *wabh-, *bhaw-
    Meaning: honeycomb

    Nu țin minte ce s-a mai discutat asupra verbului „a băga” dar parcă îl și văd în aceeași oală cu cele de mai sus
    Ca și fărînă>făină, boarșe(lat.bursa)- boașe, a murseca- a mușca, tot așa am obținut (probabil) acest simpluț verb „a băga”(to stuff).Mă mir că n-am găsit confirmarea printre regionalisme deja, așa de sigur sînt! :) nottttt

    E caraghios cum ajungem uneori înapoi la matca IE: borcan, Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat).

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 19, 2012 @ 7:21 pm | Răspunde

  5. […] cf. MHG elwer ”galben”, lit. álvas ”cositor, tinichea” (v. și comentariul meu la https://hroderic.wordpress.com/2010/11/22/urme/). Din aceeași rădăcină -sanscr. aruṇá- ”brown, tawny, red, ruddy, gold” […]

    Pingback de Aurul dacic | Istoriile lui Roderick — Mai 14, 2015 @ 6:18 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: