Istoriile lui Roderick

noiembrie 23, 2010

Bucur, Bucura, Bucureşti

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:35 pm

Cuvinte în general admise ca moşteniri din substratul limbii române; excepţie face, ca şi în alte cazuri, DER ( Al. Ciorănescu ).

După S. Paliga

bucurá vb. ‘to be glad, euphoric’. Many: bucurós ‘glad’ adj., bucuríe ‘joy’, s.f., NP Bucur, Bucurescu, Bucureanu etc. Akin to Alb. bukuronj ‘to adorn, make beautiful’, bukurí ‘beauty’, bukur, bukurosh ‘beautiful, pleasant’. The basic, archaic meaning should have been ‘beautiful’, e.g. NL Bucura akin to Alb. Bukurisht (cf. Bucureşti). • Beyond any doubt an archaic word, unclear etymon, perhaps of Preie. origin, root *BuK-, *BuG- ‘beautiful, bright’.”

*

Acest cuvânt ar putea avea, cred, o origine indo-europeană, anume în IE *bhā- „a străluci, a sclipi, a lumina, a apărea”.

După I. I. Russu această rădăcină a dat în dacă -basmos, -boci ( în „Costoboci” ) , -bostes , Bastas.

*bhōk ( > – boci ) ar putea sta şi la baza lui Buc-ur.

Sensul originar de „a sclipi” ar putea explica prezenţa lui Bucur, Bucura în hidronimie; în mod similar, „a luci” se referă şi la luciul de apă şi la „a se remarca prin calităţi deosebite” – vezi alb. bukur „frumos” .

Avem: Bucura, cel mai întins lac glaciar din Carpaţii româneşti ; Valea Bucurii, pârâu în Argeş; Bucurosu, Bucuroşoanea, Bucuruşu – pâraie în Banat; Bukurovska Reka -râu în Serbia medievală, în ţinuturile vlahilor.

A existat dealtfel şi pe teritoriul Bucureştilor un pârâu – azi dispărut – pe nume Bucureştioara ; dealtfel singurul pârâu care trecea chiar printre casele şi grădinile capitalei.

Un însoţitor al generalului Kiseleff scria la 1832 că

„Orasul Bucuresti, capitala Valahiei Mari, a primit aceasta denumire de la paraiasul ce se numeste Bucuresti(oara), care curgea pe atunci prin apropierea bisericii Stelea; urmele acestui paraias se pot observa si pana acum” ( http://www.miculparis.ro/orasul/istorie/bucurestioara-paraul-pierdut.html )

De menţionat aici şi asemănarea dintre „Bucur” şi cuvinte derivând din IE *bhog „apă curgătoare” ( germ. Bach ; rus багно́ „noroi, mlaştină” – înrudit, rom. bahnă ; după I.I. Russu, posibil Begorritis , lac în Eordea Macedoniei ).

 

60 comentarii »

  1. Cum vine chestia asta cu preindo-european pentru *BuK-, *BuG,un fel de substrat al substratului? :)
    Cum explică Russu pe -boci și apoi basmos,bostes că eu nu văd nicio explicație validă,darmite o demonstrație? Cu rădăcina aia Bhog-apă curgătoare e un pic trasă de păr dacă toate derivatele din limbile moderne au dat mlaștină, nu e logic să presupunem că la origine însemna mlăștinos iar costobocii trebuie puși în legătură cu termenul ăsta mai ales că aveau un centru puternic și pe Bug.
    Toate lacurile sau rîurile numite Bucur/a etc pot fi foarte bine numite după un personaj real și nu o calitate a apei sau o descriere.

    Comentariu de Ioan Albu — noiembrie 24, 2010 @ 7:33 pm | Răspunde

    • *bhō-s- apare şi la Pokorny. Russu propune un *bhō-k- ( din *dhē-k- tot el derivă numele dacilor )

      Germ. bach nu e legat de mlaştină.

      Da, hidronimele ( şi toponimele ) pot fi derivate şi din numele vreunui personaj real.

      Comentariu de Roderick — noiembrie 24, 2010 @ 11:24 pm | Răspunde

    • Dacă Latina ar fi înlocuit direct un idiom pre-indo-european pe teritoriul Daciei, așa cum s-a întâmplat pentru Aquitania, oare am fi explicat la fel transf. lui f în h?

      A typically Gascon feature that may arise from this substrate is the change from „f” to „h”. Where a word originally began with [f] in Latin, such as festa ‘party/feast’, this sound was weakened to aspirated [h] and then, in some areas, lost altogether; according to the substrate theory, this is due to the Basque dialects’ lack of an equivalent /f/ phoneme.
      https://en.wikipedia.org/wiki/Gascon_language

      Avem și noi așa ceva în unele părți din nordul și răsăritul țării? Nu-mi aduc aminte. Știu de h < v.

      Comentariu de Sorin5780 — mai 14, 2018 @ 9:15 am | Răspunde

  2. Exista acest verb englez cam desuet dar util, prin intermediul caruia dam de acest bruk „to make use of, enjoy” care se potriveste bine de tot cu „a bucura”. (Doctorul nostru docent Paliga pare-se ca n-a auzit de el.) In ultima instanta radacina proto indo euroepeana *bhrug (a savura, a se bucura de ceva) e legata de *fructus.

    to brook (v.)

    „to endure,” O.E. brucan „use, enjoy, possess; eat; cohabit with,” from P.Gmc. *bruk- „to make use of, enjoy” (cf. O.S. brukan, O.Fris. bruka, O.H.G. bruhhan, Ger. brauchen „to use,” Goth. brukjan), from PIE base *bhrug- „to make use of, have enjoyment of” (cf. L. fructus). Sense of „use” applied to food led to „be able to digest,” and by 16c. to „tolerate.”

    Comentariu de Compay — noiembrie 24, 2010 @ 9:51 pm | Răspunde

    • Nu prea merge fonetic, e acel „r” din „bruk” care nu dispare ( decât – puţin probabil totuşi- prin vreo contaminare, confuzie cu alt cuvânt )

      Există un cuvânt considerat de unii autohton, care ar putea avea (?) legătură cu „to brook”

      ” BÚRCĂ2, burci, s.f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec. ” ( DEX )

      ” búrcă (búrci), s.f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s.f. (tăiței de supă).” ( DER )

      Comentariu de Roderick — noiembrie 24, 2010 @ 11:38 pm | Răspunde

      • >e acel “r” din “bruk” care nu dispare

        Din pacate. Plus ca „baza” PIE nu supravietuieste nici in engleza moderna nici in germana cu sensul neschimbat de „enjoy”.
        In germana moderna supravietuieste in brauchen = a avea nevoie. Deh, nemtzii sunt mai pragmatici, utilitaristi.
        In engleza moderna acest verb e vetust. Se aude rarisim sau chiar de loc (in conversatiile oamenilor normali) cel putin la Londra.
        (Nu stiu care e cazul in mediul rural unde vorbitorii sunt mai fosilizati)

        Anyway…

        Mai exista si aceasta pa^rtie. Cica ar veni din latinescul buccula = cheek, pomet al obrazului (poate in sensul de bucurie = fatza destnsa, grimasa care sugereaza bucurie, satisfactie, frunte descretita !? Dar explicatia e cam dodgy, trasa de coada)

        Vedeti:
        http://books.google.com/books?id=QlEzAAAAMAAJ&q=bucura+buccula&dq=bucura+buccula&hl=en&ei=lHHxTK_qCsmEOsrCocsK&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&sqi=2&ved=0CCoQ6AEwAQ

        Bizar e ca verbul „a (se) bucura” are aceasta terminatie -ura care cica are o filiera germanica! (zic Dl. George Giuglea si Dna. Florența Sădeanu)
        Ca verb cu sufix -ura e dat exemplu „a (se) gudura” (care unii zic ca e gepid altzii ca e albanism).
        La o rapida sfortare a mintii/memoriei imi vin(e) in minte si „a mura” (to pickle), a murmura, a scutura, a vấntura, a tulbura etc.
        Cam toate sunt latinisme.

        Poate bucura are de a face cu Lat. *vocŭlāre, „a striga”, de la vocŭla, „voce” cum zice DER-ul Lui Cioranescu.

        In engleza to „cheer up” (a se inveseli) are si sensul de strigat

        cheer [tʃɪə]
        vb
        1. (usually foll by up) to make or become happy or hopeful; comfort or be comforted
        2. to applaud with shouts
        3. (when tr, sometimes foll by on) to encourage (a team, person, etc.) with shouts, esp in contests
        n
        1. a shout or cry of approval, encouragement, etc., often using such words as hurrah! or rah! rah! rah!
        three cheers three shouts of hurrah given in unison by a group to honour someone or celebrate something
        3. happiness; good spirits
        4. state of mind; spirits (archaic, except in the phrases be of good cheer, with good cheer)
        5. Archaic provisions for a feast; fare See also cheers
        [C13 (in the sense: face, welcoming aspect): from Old French chere, from Late Latin cara face, from Greek kara head]

        Comentariu de Compay — noiembrie 27, 2010 @ 9:31 pm | Răspunde

  3. Al. Ciorănescu avansează ipoteza că:
    „…este posibilă și o confuzie populară a lui *vocŭlāre, cu *bacchŭlāre, de la bacchāri, „a fi transportat de încîntare bahică”, și de aici „a fi beat de bucurie, a jubila” (cf. Cicero, Cat., I, 26; quanta in voluptate bacchabere).”

    Iar în etymonline.com:
    „Bacchus – Greek god of wine and revelry, late 15c., from L. Bacchus, from Gk. Bakkhos, perhaps related to L. bacca „berry, olive-berry, bead, pearl.” Perhaps originally a Thracian fertility god.”

    Liber Pater ( identificat uneori cu Bacchus) era zeul care patrona Dacia romană.

    Comentariu de Roderick — noiembrie 24, 2010 @ 11:55 pm | Răspunde

    • E puțin amuzant pentru că eu am citit exact contrariul. Celebrul Bachos ar veni dintr-o rădăcină semitică bky (akk.baky, ugar.bky, heb.baka) și se traduce prin..(ținte de izmene) – to weep, to wail, adică a plînge, a boci.Hesychius menționează cuvîntul bakhon = a boci în dicționarul său.
      Concluzia e că Bachus s-ar traduce „cel jelit” iar bacantele „jelitoare, bocitoarele” iar originea primordială a acestui cult se află la semiții vestici; mai exact e adus de Cadmos în Beoția și de acolo s-a răspîndit în celelalte teritorii, însă grecii atribuiau pe nedrept tracilor acest cult sîngeros și extactic.
      Sursa: http://books.google.ro/books?id=NMkUAAAAIAAJ&pg=PA169&dq=thracian+language&hl=ro&ei=iAg3Taz6KNT44AbP5KmhAw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=5&ved=0CDcQ6AEwBDgK#v=onepage&q&f=true

      Comentariu de Ioan Albu — ianuarie 19, 2011 @ 7:43 pm | Răspunde

      • E probabil ca limba tracă însăşi să fi conţinut elemente de origine (proto)semitică.

        Comentariu de Roderick — ianuarie 20, 2011 @ 8:13 pm | Răspunde

      • În alb. bekoj înseamnă binecuvîntat și e tras din lat.benedire, ceea ce pare o idioțenie. Ar putea fi un cuvînt stricat din rom. BOÁCE s. v. cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă. lat.vox
        Dar ar putea fi și o rămășiță de păgînism traco-ilir din cultul Dyonisiac. http://www.columbia.edu/dlc/garland/deweever/B/bachus.htm
        „Ovid calls Bacchus „son of the thunderbolt, twice born”

        Comentariu de Ioan Albu — ianuarie 19, 2012 @ 11:54 am | Răspunde

        • ”[..] radicalul comun buk – a mugi, a suna, având corespondenţe şi în letonă, lituaniană, cimrică, velşa, galeză.”
          http://www.dacoromania-alba.ro/nr79/raspandirea_toponime.htm

          Dacă am avea o temă tracică *buk s-ar putea explica toate de mai sus, inclusiv acel vechi bâc (taur; poate bour), deși, după mintea mea, lipsește o terminație -os. Dar nu e așa grav știind că numai în limbile baltice se conservează terminația asta.

          Pentru verbul a se bucura ar fi interesant de explicat terminația respectivă (dacă ar fi dacic). Ca adjectiv, atestat în Banat, are o explicație prin albaneză, dar ca verb avem doar speculații și numai varinta latină are o bază cât de cât solidă.
          Posibil ca lat. vōcula (a small or feeble voice) să se fi transmis prin betacizare și rotacizare spre un străromânesc *bocură/*bucură și de aici să fi devenit un verb. Originalul dispare și doar specializarea asta specifică latinei danubiene să rămână, confundându-se astfel cu omonimul său traco-ilir: https://en.wiktionary.org/wiki/bucura

          Avem o terminație verbală -k-(yé/ó-), care apare în mai multe instanțe. Nu pot spune că înțeleg rolul ei, dar e posibilă o lărgire din morfemul *bhā- astfel încât ar trebui observată o oarecare specializare a verbului.
          http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+180&root=config
          https://en.wiktionary.org/wiki/facio

          Ca întotdeauna, ceea ce nu cunoaștem despre lexicul și limba dacilor lasă o mare poartă deschisă unei serii largi de posibilități. Încă n-am tălmăcit acel etnonim Coisstobokes.

          PS: în primul link vorbește iar de acel menhire care marcau Drumul Bâcului spre răsărit, peste Moldova întreagă și peste Nistru. Este descris și de către Cantemir.
          Nu cumva este opera celților care coboară de-a lungul Nistrului în jos spre gurile Dunării. Menhirele sunt specifice acestora în toată Europa. Întrebarea este ce anume marca acel drum și de ce era atât de important pentru tot volumul acela de muncă.

          Comentariu de Sorin5780 — octombrie 22, 2018 @ 9:29 am | Răspunde

  4. tot e bine sa ne mai culturalizam si noi . de ce nu scoti o carte ? in find , cartile din carti ” se face ” :)))))))))))))))))))))))))))))))

    Comentariu de valeria — noiembrie 28, 2010 @ 6:09 am | Răspunde

    • Doamnă, eu nu am pretenţia de a culturaliza pe nimeni, nici măcar pe mine însumi.

      Să scoţi o carte e o chestie, dar ar trebui să fiu mai convergent, ceea ce nu sunt. Nu mi-am propus asta deocamdată.

      Comentariu de Roderick — noiembrie 30, 2010 @ 1:09 pm | Răspunde

  5. *fond
    *fund

    Comentariu de valeria — noiembrie 28, 2010 @ 6:09 am | Răspunde

  6. Am găsit explicația pentru bucurie și alb.bukuroj și sânt 100% sigur de ea:
    IE *peḱ- peḱ, pēḱ-, pōḱ- „to make pretty, to be joyful”
    http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/pe%E1%B8%B1-
    Deci ori avem acest cuvânt încă de când tracii erau centum, ori e o familie de cuvinte curat ilirice și aceștia erau de tip centum.
    Forma satem e cea baltică: lit. púošiu (“adorn”).
    Delimitarea satem/centum nu pare să fie mereu ceva absolut altfel IE peku(oaie) ar fi dat și la baltici o formă satem, ceea ce nu s-a întâmplat în acest caz.În alt caz IE *pekʷ-(to ripen; to cook, to bake) a dat alb. pjek- „I bake”
    Alternanța p/b trebuie să fi fost o caracteristică tipică tracilor și ilirilor, sau măcar a unei părți a acestora.

    Comentariu de Ioan — martie 12, 2012 @ 1:42 pm | Răspunde

  7. Dacă IE *bhā- “a străluci, a sclipi, a lumina, a apărea”.
    a dat „-basmos, -boci ( în “Costoboci” ) , -bostes , Bastas” atunci nu putem explica mai ușor sufixele dacilor astfel?
    De exemplu bostes ar putea fi identic pînă la sufix cu lat.iluminates, nu ești de acord?
    Pe de altă parte, ar putea fi sufixat cu un articol hotărît postpus, bostes însemnînd „iluminații” (ex alb: qytet-oraș– qyteti- orașul, probabil că forma antică era „-es”)

    Basmos ar putea conține sufixul -mos, comparabil cu lat -nos și să formeze un verb.
    Ar putea părea fantastic, dar și numele dacice terminate în „-o” ar putea fi comparabile cu latina care formează astfel timpul prezent la pers.I : ex. ludo, illumino, cado, etc.
    Costoboces ar putea semnifica că tracii noștri aveau alternanța „ci” cu ș , așa cum o au albanezii și azi.
    Mă întreb cum formau genurile masculin, feminin sau neutru? Să fie bastas un adj. sau un gen masculin(femininul ar fi basnia?) la singular?

    Comentariu de sorin5780 — iulie 17, 2012 @ 8:59 am | Răspunde

    • De fapt sufixul -o din nume (Scorilo, Bato, ) ar putea reprezenta formarea unui adjectiv pornind de la un substantiv.
      Nu știu dacă sînt nume compuse în care prima temă să conțină term. „-o”, pentru că eu îmi amintesc cum cancelariile slavo-române foloseau terminația slavă „-a” (pe lîngă clasicele -ov, -ovici) pentru formarea genitivului, în locul celor românești -ei, -îi, -lui. De asta avem toate acele prenume masculine unice cu sufixul „-a”, deși, desemnau în majoritate bărbați: Buga, Bucura(Bucur), Florea(Flor, Floru) etc.

      Mă gîndesc că unii regi locali geto-daci își exprimau filiația cu ajutorul unui sufix „-o”, similar celui de tradiție slavă, „-a”. Deci Scorilo ar putea semnifica numele părintelui cu sufix genitival.
      Pe de altă parte petro- și marko- din Petrodava, Markodava, par a sugera o formă adjectivală descriptivă a terenului în care era situată dava respectivă. Formele dacice originale ar fi petros și markos, însă în alipirea la alte teme cade acest „-s” final.
      Privitor la nume, am putea asista la căderea lui -s în unele zone dialectale tracice,așa cum s-a produs cu cele medievale românești: Lupul> Lupu, Bădiul > Bade, Micul > Micu.
      http://ro.scribd.com/doc/53331535/Dic%C5%A3ionar-onomastic-rominesc

      Comentariu de sorin5780 — iulie 17, 2012 @ 11:07 am | Răspunde

    • Și sufixul -escu e folosit atît la formarea adjectivelor cît și a patronimelor. Aceași funcție putea fi îndeplinită cu succes de către sufixul antic „-os”.

      Comentariu de sorin5780 — iulie 17, 2012 @ 11:30 am | Răspunde

    • Cred că între numele tribale coisstobokai (-oi) și sabokai (-oi) am putea extrage o singură temă principală: *bokai (-oi). Pentru tema coissto- s-a propus un radical IE, nu mai insist că n-am argumente sau completări noi de făcut, dar pentru sabokoi cred că am găsit o teorie nouă, în caz că n-am pus-o deja.
      E vorba de alb. „sa” o particulă emfatică care se leagă numelor uneori,alteori e folosit la liber. Exemplu: Saimir- „how kind (good) he is” „such a good man”.
      Coradicale:
      lat.suad- „atât de”, eng. so http://en.wiktionary.org/wiki/so#Etymology
      Poate terminația -șa din vechile nume românești (de insprație slavică zic unii) ar putea fi o astfel de particulă.

      Atât aveam de spus!

      Comentariu de Sorin5780 — septembrie 30, 2014 @ 3:36 pm | Răspunde

      • ”According to Schütte, the Dacian element -bokoi is also occurring in the name of another Dacian tribe, the Sabokoi.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Costoboci)

        După I.I. Russu, elementul provine din PIE bhā- ”strălucire, noblețe”.

        Aș crede că e vorba mai degrabă de bhā-2 ”to speak”, aceasta explicând și numele sabocilor, cf. v.ind. sa-bhā́ `assembly, congregation’ (din bhā-2 ”to speak”, după Pokorny).

        În legătură cu aceasta s-ar putea specula o etimologie alternativă, autohtonă, pentru boace ”cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă” (<lat. vox, vocis). Slabe șanse, însă, concurența latină e mare.

        De menționat că există câteva toponime și antroponime, mai ales în nordul României, conținând o rădăcină Săuc-/Sauc- (putând deci proveni -teoretic- și din Sabokoi). După N.A. Constantinescu, la originea lor ar fi numele Sava.

        Comentariu de Roderick — noiembrie 10, 2014 @ 3:34 pm | Răspunde

  8. Mi se pare că zona dialectală cuprinzătoare a vechii vetre dacice(Banat, Țara Hațegului) încă mai păstra sufixul lat. -oneus, care deriva supranume patronimice” Băloniu, Zăroniu,Pătroniu etc . Oare acestea nu continuă și particularitatea tracică întîlnită în zonă: Vezi-nas, Dece-nais, Dama-nais și altele?

    Comentariu de sorin5780 — iulie 17, 2012 @ 11:15 am | Răspunde

  9. […] Pentru ”a se bucura” puteți (re)vedea un mai vechi articol (  https://hroderic.wordpress.com/2010/11/23/bucur-bucura-bucuresti/ ). […]

    Pingback de Buc « Istoriile lui Roderick — ianuarie 21, 2013 @ 8:33 pm | Răspunde

  10. a bucura, bucur (eng.to brook) comentariul Nr.2 de mai sus.
    IE *bhrugh- to use, enjoy http://en.wiktionary.org/wiki/brook#English

    Să fie sincoparea lui [r] datorată sufixului -ura? Sincoparea lui [r] se produce destul de des în albaneză și mai puțin în română, dar se întâmplă: brusnat și busnat (IE *bhreus- chest, belly), scradă și scoadă.
    Nu-mi aduc aminte mai multe exemple, însă nu înseamnă că-n dacică nu era la fel de comun ca-n albaneză.
    Totuși, rămâne mai sigură etimologia dată în articolul Buc: *bheug- to enjoy (lat.perfungor) http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+254&root=config
    Pentru transformarea *eu >dacic u am mai multe exemple.

    Comentariu de Sorin5780 — aprilie 22, 2013 @ 1:39 pm | Răspunde

    • bucurá (búcur, át), vb. – 1. A încînta, a desfăta. – 2. (Refl.) A simți bucurie. – 3. A dispune (cu prep. de). – 4. A încerca, a căuta (cu prep. la). – Mr., megl. bucur(are)
      Aria semantică a verbului „a (se) bucura” acoperă și sensul „a folosi, a dispune” (lat.fungor), nu este limitat la un singur sens. Probabil că reg. nostru a bunghini (a lucra cu migală) ar putea fi asemănat cu lat.fungor, nu numai fonetic dar și ca înțeles.

      Fiind folosit ca adverb (bugăt) și adjectiv, se apropie de sensul doi al lat. fungor (to end, complete something), deși aici poate intra și alt radical. Pare teribil de apropiat prin banalul eng. big de norvegianul bugga: http://www.etymonline.com/index.php?term=big&allowed_in_frame=0 sau http://en.wiktionary.org/wiki/bugge#Etymology

      Probabil avem un verb din IE *bheu- „to swell” (traco-iliro-germ.*bhuk-) la fel ca alb.bukël (*bukla)- nevăstuică și bukur- frumos.
      Mi se par curioase var. bughet, boghet. Probabil avem ca-n alb. un radical *bugla-. Dacă era simplu *buga s-ar fi sufixat bugat, nu bugăt.
      Mai sînt verbele a (se) buhăi (infl.și corupt de slavă!) și a (se) bugezi, dar cel mai important mi se pare var.buget (din buged?).
      búged [Var.: búget, -tă, adj.] nu poate veni din *buccidus (inexistent) căci bucca nu e verb, corect? Dar poate fi un sufix adjectival. Mai poate fi un derivat cu sufix -idus din a (se) buhăi (*bugăi).
      La adj. și adv. bughet, bugăt accentul e pe ă, diferit de búget, dar probabil e o discuție prea tehnică pentru mine. Important e că sînt acolo și nu le folosim oricum.
      buget / bughet(boghet)?

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 25, 2013 @ 11:03 am | Răspunde

      • ”Buglă” are două sensuri interesante, gogoașă de ristic (vezi alb.bukël ”edible mushroom”), claie/căpiță și hotar: https://dexonline.ro/intrare/buglă/7124
        Cel din mijloc e considerat împrumut săsesc sau maghiar. Să fie doar coradical cu alb.bokë (deal) și Old High German buhil (“hill”) sau chiar este un împrumut regional?

        Cel de hotar intrigă puțin. Ar trebui să fie derivat semantic din buglă (Bârsa. claie mare/căpiță de fân), la fel cum Dosoftei consemna vun(u) ”hotar”, vunu ”movilă, -iță (de hotar, de vamă)”, din gr.vouno (munte)?
        Am observat un Adfines pe limesul vestic al Daciei Romane peste care dacii liberi din Câmpia Tisei (sau mai bine zis a Crișurilor) pun Anabum (alb.anë =side, end, margin).
        Dac.*bum- sau *bun- (deal, munte sau colibă?) ar putea fi conectat cu Rom.bumb și Alb.bymb (umflătură??), bymbeskë (boboc de floare), bymej (vb.inflate, stretch, expand; thrive), bymesë (swelling; expansion), etc. Alb.y = Germ.ü
        pag.54 https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf


        După cum se poate observa, autorul hărții plasează Tapae și Zurobara peste Tisa, ceea ce știm că este incorect. La fel probabil trebuie plasat și Anabum (vezi și Annamatia pe firul Dunării), dincoace de Tisa.

        Comentariu de Sorin5780 — mai 30, 2018 @ 6:59 am | Răspunde

    • „a se bucura” ar putea fi germanic/gotic, dacă luăm în calcul „c” în loc de IE *g și o metateză din Proto-Germanic *brūkaną (“to enjoy, use”). Semantic se potrivește mai bine decît alb.bukur(drăguț, frumos).
      Alternativa autohtonă cu alb.*bukura implică explicația că dacii aveau sufixul de participiu -ur http://en.wiktionary.org/wiki/bukur
      Deci s-ar traduce „crescut” (grown), ca în vorba din popor „grasă și frumoasă” .
      Numai eu văd ironia acestei vorbe? Într-o perioadă în care alimentația era sănătoasă, dar niciodată de ajuns, idealul de frumusețe era „rubensian”; în zilelor noastre, cînd te îngrași numai mîncînd „junk-food”, se preferă femeia foarte slabă.

      Comentariu de Sorin5780 — octombrie 4, 2013 @ 2:16 pm | Răspunde

  11. A se bucura ar putea veni din IE * *wekʷ- (Gr w-)_ to say, to tell
    Stiu ca unii au propus voculare, probabil aveau dreptate, dar numai pe jumatate. Poate fi autohton, la fel ca boace si expr. a nu sti/ a nu pricepe o boaca(cuvant?).
    coisstoboces s-ar traduce `grai curat/clar` in comparatii cu slavii sau germanii vecini.

    *kʷek’-, *kʷAg’- to show
    wekʷ-, wokʷ- to say, to tell.

    Comentariu de Sorin5780 — aprilie 7, 2014 @ 3:11 pm | Răspunde

  12. Am găsit un regionalism: alb. bukaere, bukares, bukure, bukurezë – „licurici” (Lumë, Albania) Se găsește și separat în dicționare, dar și supt familia de cuvinte pornite din tema bukur. Tot aici se mai găsesc două cuvinte, unul pentru salamandră și unul pentru șarpe cu dungi galbene.
    Poate e ceva de capul ipotezei din articol, dar trebuie confirmat și-n vocabularul nostru.

    Sensul de licurici mai poate fi explicat prin radicalul pentru foc din latină și armeană, IE *bok’- (discutabil dacă e o palatovelară k) conform denumirilor următoare: eng. fire fly, lat. ignis musca, alb.fluturojnë zjarri, rom. focul-lui-Dumnezeu, făclieș, pricolici (?).
    Cred că am comentat mai pe larg într-un articol mai vechi. De reamintit alb.buktar(brutar) și rom.bucătar (sufix dacic -tar?), bucate (mâncări gătite, feluri de mîncare), expresia într-un buc, alb.bukë (pâine), etc.
    Să fi păstrat noi dela daci și brutar, de la un verb a frământa găsit doar în albaneză, dar și bucătar, cel ce gătește cu focul? Poate aveau și o denumire pentru „raw vegan chef”.

    În albaneză trebuie separat o temă *buk- „a îndoi” din care au scos (zic eu) bukël (sin.bungël) – mustela nivalis (nevăstuică), curly lock of hair,
    buklëz – stone-martel, weasel, ferret, bukli – round wooden cask for water,
    alb.bungoj vb. – dent, bend….legat de alb.bung- quercus sessiflora/quercus petraea , eng. small-leafed oak (rom.bunget); sin: bukël, bungël. Probabil a evoluat de la sensul de „îndoit”, apoi „mic”. Încă nu e clară etimologia sa, chiar și cu explicațiile date aici. Mă gândesc să nu fie un sinonim pentru gorunul nostru (alb.gur- piatră), adică indicația că e stejar de munte, care crește la înălțime. Am amintit mai demult niște posibile coradicale dacice pentru cuvinte din germană și albaneză: *buk din IE *bheu- grow, to be.

    Ochiuri de apă prin zone carstice ar putea proveni din pluralul lui izbuc sau un termen neștiut pentru lac glaciar (o temă bocnă?), căldare glaciară.

    Comentariu de Sorin5780 — februarie 23, 2015 @ 12:47 pm | Răspunde

  13. Mai crede cineva că variabilele Crasna, Frumoasa și Bucur(a) aveau același sens: http://agata.ro/toponime-oltenesti
    Cred că a avut un sens concret până acum două sau trei secole, altfel nu se păstra atâta timp doar din inerție. Același lucru s-a întâmplat cu etimonul probabil al hidronimului Moldova, care pare să-ți aprobe o ipoteză mai veche (*meladh- vârf): https://hroderic.wordpress.com/2011/03/22/moldoveanu-si-molda/
    „”În lucrarea sa Toponimia minoră a Bucovinei, I-II, Iaşi, 1996 (p. 211, 407), N. Grămadă constată, în două hrisoave de la Vasile Lupu, un termen cu acelaşi aspect fonetic Molda, dar cu alt sens – de „munte”. În studiul indicat (p. 428, 430) e dată şi forma Moldău (cu accepţie de „deal”) care apare în surse mai noi. Despre apelativul moldă, cu variantele sale formale şi semantice, informaţii bogate conţin investigaţiile cercetătorului ieşean I. Popescu-Sireteanu.””

    Sursa: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1529

    Ar trebui să fie ușor de verificat existența entopicului acesta în cele două hrisoave. :) Probabil chiar din zona vechii Moldove, voievodatul de pe râul omonim. Acum mă gândesc la acel molteni din scrierile lui N.Costin. Poate a vrut să spună *moldeni, modificat sub influența latinescului munteni.

    PS: cred că am mai observat sufixul -ău cu efect de micșorare a sensului temei.

    Comentariu de Sorin5780 — septembrie 24, 2015 @ 6:13 pm | Răspunde

    • Poate fi și rudă cu ”mal”, PIE mel-8 (Pokorny)

      Comentariu de Roderick — septembrie 24, 2015 @ 7:39 pm | Răspunde

  14. Reg.maramureșan vigan (vesel, voios) ar putea avea origine autohtonă. În maghiară nu pare să se găsească în forma „intuită” în DEX, (vidám-voios). Acest „vigni” nici nu pare să urmeze regula armoniei vocalice, deci este un împrumut în dialectul răsăritean al maghiarei.
    Originea probabilă: IE *u̯eik ‘force, energy (victory, battle, etc.): https://en.wiktionary.org/wiki/vigan

    Mă gândeam și la *weǵ-“to be strong, be awake, be fresh, be cheerful” dar probabil de aici avem bucov. vuzum, -ă adj.(Bucov. d.oameni) voinic.
    https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/we%C7%B5-

    Tot la capitolul ăsta al vigorii, vâjpancă (Munt.) femeie înaltă și puternică. Trebuie să fie legat cumva de vânj (putere,vigoare), dar sufixul este neclar. Dacă avea și conotații peiorative puteam să-l identific în adj. panc, -ă (Munt. d.oameni) – nebun, aiurit, \zăpăcit, țicnit.
    Cred că e o formă din mag.ișpan, culmea, tot o denumirea politică. https://dexonline.ro/definitie/i%C8%99pan

    Inițial m-am gândit că avem un dacic *vispanja, corespondentul dacicului *vispatis (lit. viešpats – eternal, ruler, sovereign). Așa cum am mai spus de atâtea ori, termenii femeilor dace s-au păstrat mult mai bine din motive evidente. Avem boreasă în toată țara, dar Burilă e doar în Oltina, Satu Mare și Chișinău. Chiar și acolo e doar ceva confuz, o aparentă poreclă admirativă.

    În albaneză nu s-a păstrat decât fis (clan) și FOARTE probabil fshat, la fel cum noi foloseam sat (arh.fsat) și cu sensul de origine, dar poate s-a pierdut întrebarea despre clan. https://en.wiktionary.org/wiki/fis#Albanian

    Cred că George Rusnac explică mai pe larg identitatea celor doi termeni în cartea Originea rom. (f)sat, oraș și a alb. fshat
    http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1769
    http://viitor.3x.ro/nr14/07-originea.php

    Comentariu de Sorin5780 — octombrie 12, 2015 @ 7:48 am | Răspunde

    • alb. vozë (butoi mare)
      Nu am găsit o explicație etimologică, dar e posibil să fie coradical cu sl.voz (cart, vagon de tren) și să fi fost un butoi mare de transportat apa.
      Noi am păstrat doar verbula vozî și poate numele cetății și regiunii românești Vozia de peste Nistru.

      Probabil nicio legătură cu bucov.vuzum, dar cine știe!

      Mai demult discutam despre posibilitatea să avem buc (foc) din dacică în expr într-un buc. Nu m-am gândit până acum la adj.negru-buciu construit ca negru-buștean (negru ca tăciunele), dar e posibil să fie iar o amintire la „focul” dacic.
      În sec.19 se păstrau mai multe adjective și afixe dacice și latine: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/7c/Monitorul_Oficial_al_Rom%C3%A2niei_1892-02-18,_nr._254.pdf

      Câteva exemple:
      – țepure (cu sufixul adj. -ur, -or): coarne țepure/coarne țapoșe,țapușe
      – coarne latișe?
      – coarne grebleșe
      – gonitor (buhaiu). Aici cred că avem o var.slavicizată din verbul nostru sbughi, cu paralele semantice ca bugean (om care se mută des dintr-o localitate în alta). Poate și sbăg (*sbug?)
      – porumb(adj.latin)

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 21, 2016 @ 7:19 am | Răspunde

      • sbughi ar trebui să coboare dintr-o temă *(s)bug sau *buga, dar coradicalul său bugean (*bugian) ar trebui să mai aibă un coradical în bugec (rustem), un tip de dans vioi din sudul Olteniei și vestul Munteniei. Mă întreb dacă putem atribui acest dans unui anume trib geto-dacic din zonă.

        Chiar dacă Bugeacul este traduc ”unghi, unghier; corn =colț”, probabil este tot un derivat din *bhug-
        https://dexonline.ro/intrare/bugeac/79848

        Vezi și expresia A pus-o Ia Bugeac ~ A furat-o. Putem avea un radical puțin clar aici, dacă e autohton, ceea ce recunosc..it is a strech.
        Ceva din derivatele semantice ale vb. a îmbuca ar putea să se confunde cu un dacic *îmbuga <

        Înghit pe fugă – (''lupu îmbucă oaia'' înhață?)
        ''unde se'mbucă Siretu cu Dunărea'' (se unesc)
        https://dexonline.ro/definitie/îmbucat

        Ciudată întorsură are vorba asta. Poate că avea și alt sens acest bugeac. Noțiunile de fur, furișa și iuțime se suprapun în limbile IE.
        # Eng. steal – stealth / cred că vine din *tel- to bear https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/stelaną
        # Rus. krasti, “a fura” – krastjsja, “a se furișa nevăzut” https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/krasti
        # Let.zagt (“a fura“) – zagties (“a se furișa”)
        Cred că la fel și alb.vjedh (a fura) are un semantism similar, și nu doar prin der. vjedhës (thieth, sneak)
        *wéǵʰeti, from the root *weǵʰ- (“to ride”).

        Vezi a șterpeli, lotru (hoț) și adj.lotru, grabă dintr-un mai vechi a grăbi (fura; alb.grabit), verb pe care eu nu l-am găsit decât într-o lucrare pe net.

        ie *bheug-3, bheugh- ”to bow” / IE *bhūgh- : to bend
        buhar adj. – 1. barren land.
        bugar adj.- shrivelled, whithered; Cf.buhar. der: bugaris = shrivel, dry up,

        Comentariu de Sorin5780 — decembrie 18, 2017 @ 10:16 pm | Răspunde

      • ”The name probably means „fighters” in Gaulish.[2] C.E.V. Nixon[3] assesses the bagaudae, from the official Imperial viewpoint, as „bands of brigands who roamed the countryside looting and pillaging”.”
        https://en.wikipedia.org/wiki/Bagaudae#cite_ref-2

        Nu cunosc vreun celtism din radicalul următor, dar o fi existat un bagaudas (*baug-) similar acelui bugean de mai sus?
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+251&root=config

        Se ivește și întrebarea de ce nu rezistă aceste elemente celtice romanizării, dacă încă aveau în secolul trei destui vorbitori ale vechilor idiomuri?

        Comentariu de Sorin5780 — iulie 14, 2018 @ 10:58 am | Răspunde

    • O mărturie din 1404 a celor mai vechi «Moldoveni», Bucureşti, 1926, şi Cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Ardeal (1404—9), Bucureşti, 1926, care i-au scăpat lui Treml din vedere. Dintre acestea cea dintâi schimbă cea mai veche atestare pentru nemeş dela 1418 (p. 284, n. 3) la 1404, pentru meşter dela 1476 (p. 295, n. 3) tot la 1404. în acelaşi document mai găsim şi pe viţăspanu, care lipseşte la Treml1), precum şi pe uricu (p. 2).
      pag.211: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1931-1933_007.pdf

      vițășpan din főispán sau e coradical măcar în prima parte cu alb.vis?
      https://en.wiktionary.org/wiki/f%C5%91isp%C3%A1n
      https://en.wiktionary.org/wiki/vis#Etymology_4
      vis < proto-alb. *uitśi-(ā), from Proto-Indo-European *ueiḱ- 'house, settlement'.

      vătaștină, var. ’vătajniţă’,’teren aflat în proprietatea unui sat sau a unei biserici’, 2. ’parte de hotarul unui sat stăpânit în devălmășie’ (Vrancea)
      vătaş’ = ’obicei’

      alb.vete = self, oneself

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 4, 2016 @ 10:00 am | Răspunde

    • arom. bură, buranj = erou http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/a-b-c-d-dh-e/litera-b

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2017 @ 2:50 pm | Răspunde

    • https://en.wiktionary.org/wiki/s%C4%93ta

      As īšu iz sātu.= I will go home. (Note, „sēta” in Latvian means the courtyard to a homestead, also homestead; so a more rural/agrarian sense of „home” in the Latgalian than in the Latvian „mājās”, which is more evocative of a house.)

      Interesant apropierile între satul nostru și let. sēta (latgalian sātu) https://en.wikipedia.org/wiki/Latgalian_language

      sat (sáte), s. n. – 1. (Înv.) Cîmp, ogor. – 2. (Înv.) Proprietate, fermă, gospodărie. – 3. Așezare rurală.
      săí (-ăésc, ít), vb. – (Trans. de V.) A fi, a sta, a rămîne. Origine necunoscută. Cuvînt rar, pe care Densusianu, GS, IV, 153, îl leagă, cu pușină probabilitate de avest. sav- „a se afla”.
      ”A face sat cu cineva, a lega prietenie cu el.” ..aici e vorba de legământ.

      N-am găsit etimologia termenilor letoni, dar probabil nu vin din rad. *sey(H)- ‎“to put”. https://en.wiktionary.org/wiki/fshat

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 25, 2017 @ 4:19 pm | Răspunde

      • În contextul acesta, alb.fshat trebuie reconstruit *vsat , iar transformarea este normală lexicului lor. E greșită etimologia asta: https://en.wiktionary.org/wiki/fshat

        ”F” nu se explică astfel niciodată. De ce ar face o excepție aici? Din grupul acesta , limbile paleo-balcanice ar fi luat doar *k̂ei din *k̂Þei ‘to settle’ , la fel cum *h₂ŕ̥tḱos ‎(“bear”) se păstrează ca arth în albaneză.
        *k̂ei este un radical separat, dar probabil legat de acesta. *ḱey- ‎(“to lie down, settle; home, family; love; beloved”)
        https://en.wiktionary.org/wiki/civis#Latin

        Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 28, 2017 @ 8:30 am | Răspunde

  15. http://www.pli-europe.es/rumania/Legenda_Bucurestiului.html

    De unde scot unii definiți cu așa lejeritate!?
    Citez: „In vechea limba a dacilor, “bucur” inseamna cioban, trecator, ratacitor, calator spre locul de iernat cu turma sa. ”Bucura” este locul de intalnire al ciobanilor.
    Inca din vremea dacilor, acest loc legendar -“Bucura”- traversat de rauri, plin de pasuni si paduri, cu un climat bland, era un loc foarte popular intre pastori.
    Acestea fiind spuse, legenda pastorului Bucur, nu poate fi considerata o intamplare, prezenta ei in acest loc fiind complet justificata.”

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2016 @ 7:10 pm | Răspunde

    • Măcar dacă spunea „vine din radicalul *bʰewg- to flee și e coradical cu reg.basarabean bujac, bugeac, persoane care se mutau cu traiul dintr-o localitate în alta.” Chiar mi-ar fi atras serios atenția, dar așa trebuie să mă entuziasmez singur singurel cu ipotezele mele. :)
      Semantismul era acolo conform alb.bari și vb.bares sau cioban baci și vb.a băciui https://en.wiktionary.org/wiki/bari#Etymology_2

      http://www.timpul.md/articol/dictionar-de-nume-bujac-26340.html
      https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/b%CA%B0ewg-

      Alt visător cu mult haz: http://informatorulmoldovei.ro/din-vechime-ii/
      Măcar reușește să atribuie corect top.dacic paloda în două locații cu mlaștini și să-l traducă. Poate e păstrat până în evul mediu conform top.Palod și Palodă.

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2016 @ 7:52 pm | Răspunde

    • Nu merită osteneala!
      Dacă n-am ști că drujba înseamnă ”prietenie” în lb. rusă, am așeza-o probabil în familia lui ”druete”.
      Eu zic că bucur ”cioban” provine din IE bhukko-s ”goat” (Pokorny) :) Găsim o origine reală pentru ceva care nu există?

      Comentariu de Roderick — ianuarie 6, 2016 @ 10:28 pm | Răspunde

      • Din bâjbâiele ca astea se pot scoate și idei bune. Poate e ca-n proverbul „A nimerit orbul Brăila”.
        https://altbazar4.wordpress.com/2011/04/02/%E2%80%9Ecum-a-gasit-orbul-braila%E2%80%9D/

        Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 7, 2016 @ 9:15 am | Răspunde

        • ” [..]conform opiniei unor cercetători, are loc o substituire de nume: „substantivul învechit german Brille, cu accepţiunea de „ochelari”, este substituit de numele oraşului Brăila” [9, 167]. [Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila (A. Pann)].”
          http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=2657

          Vezi și o altă explicație pentru mucan/mocan printr-un autohton muc: de muc „excelent, distins, ales”; frumos de muc „foarte frumos”. Comună pentru toate expresiile este ideea de superlativ. (..) „proeminenţă, vîrf, ca şi mugure” [9, 146]

          Un IE *mēk ar fi dat un Proto-tracic *māk și traco-ilir *mok, dar vezi IE *mā- ”good, favourable” , pus pe acest blog în legătură cu etimologia posibilă a moșilor de primăvară, duhuri ale strămoșilor, asemănați cu lat.mānēs (the good ones).

          https://en.wiktionary.org/wiki/manes#Etymology_1_2
          http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1203&root=config

          Alte mențiuni notabile din repertoriul IE-ean ar fi radicalii *māk- (”be able, know”), *mā- (”to stupefy” (sanscr. māyā =illusion, witchcraft, supernatural power) sau IE *méǵh₂s (great -alb.madh, rom.majără?)
          https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/méǵh₂s

          Paralela primului ar fi *māgh- (to be able; to help; power): rom.măgan, smagă, *măguli, măgură, măgăuan, *măgeană; NP trac Magutis; eng.mighty; alb.moujtun (great, mighty), muj ‎și der. mund
          https://en.wiktionary.org/wiki/muj#Albanian

          Mucaborus, Mukaporus??

          Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 11, 2018 @ 11:03 am | Răspunde

          • În primul link avem o familie daco-latină: Rescutume și Censorinus, cu fiica Soia și fiul Mucasenus.
            http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=periodice&fisier=acta_mvsei_porolissensis

            Ultimul moare la 20 de ani în serviciul militar, dar numele e interesant. Mă gândesc la un sufix albanez: gheg. -(ë)sinë, tosk -(ë)sirë: verdhësire (yellow-tan color), ëmbëlsirë (cake, cookie), thëlësirë (deep place, abyss), vakësirë (mild, warm weather). Probabil că avea aceiași formă și-n antichitate, iar dacă am dreptate ar trebui să fie mai multe nume cu terminația asta.
            https://en.wiktionary.org/wiki/vakësirë#Albanian

            Vezi cap. ”Deadjectival Nouns” (pag.3129):
            https://books.google.ro/books?id=qpClCwAAQBAJ&pg=PA3127&lpg=PA3127&dq=–tar+albain+suffices&source=bl&ots=jM-HuKuXuz&sig=GK7kdrFUviYFNgb1y23eyLWbYss&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiauo6S7I7ZAhXKblAKHRklDgcQ6AEIJzAA#v=onepage&q&f=true

            Alt nume cunoscut, ușor diferit fonetic față de tracicul sudic Kotys sau dac.Cotiso: ”Aurelius Cotes, eques în ala Electorum maritae pientissimae et socro”.

            Comentariu de Sorin5780 — februarie 9, 2018 @ 8:52 pm

          • -(ë)sinë, tosk -(ë)sirë

            Acum văd acest sufix și acolo unde n-ar trabui să fie. Vezi mărăsin (semn rău) cu var.meresân.

            Comentariu de Sorin5780 — februarie 11, 2018 @ 9:11 am

          • Ar trebui să-mi caut ideile astea pe net înainte de a posta un comentariu, aș putea intui ceva valabil:
            ” […] shihni mërësinë e ëmbël të dashurit tonë Jezus. = see the sweet ”sorrow” of our beloved Jesus

            http://www.rcj.org/fr/content/e-diela-e-tretë-e-kreshmës-al

            Urm. text l-am găsit pe un alt site, dar nu se mai traduce la fel sau traducătorul dă rateuri când termenul e pus în alt context: atij personi që kërkonte mërësinë e saj, me qëllim që të merrte vesh se si do të reagonin. (=the person who sought its substance in order to find out how they would react).

            Primul ar trebui să fie legat de adj. i mjerë (miserable, woeful, unhappy) având coradicalele mărat (rom.și arom.), mărac sau … ”codru meriu” (întunecat).

            Vezi și Presâna asta, poate e legat de NP dacic Prisosta, reg.Spria sau germ.freya cu sufixul de mai sus. Vezi drept coradicale ”priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).”
            https://hroderic.wordpress.com/2014/04/29/presana/

            Comentariu de Sorin5780 — februarie 11, 2018 @ 9:48 am

          • [s] din acest sufix albanez (probabil compus) nu poate fi tot [s] în IE, deci am presupus o transformare fonetică din formele -*tja sau -*kʷe, singurele care pot da azi acest s… și să nu fie împrumut recent.

            surmë, sukë, sumbull sunt cazuri separate. Nu avem același context în sufixul -(ë)sinë ca să avem o transformare fonetică identică. Unele din acele cazuri probabil încep cu *k’w în lista de radicali IE a lui POkorny.

            În dacică, sufixul respectiv ar fi trebuit să înceapă cu -ți, -ția, -ță sau -să. Vezi pentru fonetism cruța, bârsă (var.bârță), grisă (var.griș, corad.cu arh.zgreață, pisătură) și altele.
            -sână sau -sină nu-i o îndepărtare prea mare de ce avem în gând.

            răgățână a fost primul derivat cu sufixul acela albanez care mi s-a părut oarecum posibil . Tema autohtonă și coradicalele albaneze le-am dat în niște comentarii mai vechi.

            PS: vezi și mëri, (rotacizare din mëni?) = ”malice hate; regret, grudge; sorrow, [..]” la pag.291. Confuzia asta cu un termen rotacizat nu ia caimacul ideii mele, căci au și derivate ca mërëngor (adj. = sad, miserable) mërët-oj, (v. sadden, -ohem, mp. feel sick, feel sad) sau mëritur (adj.grieved, sore, sad, vexed; bitter, angry; hostile).
            Ba chiar un verb mëroj, (sadden).

            https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf
            https://en.wiktionary.org/wiki/mëri#Albanian

            Comentariu de Sorin5780 — februarie 11, 2018 @ 10:48 am

  16. Am încă o idee privitoare la traducerea acestui endonim, coisstoboci. Probabil este o denumire banală, nu una metaforică sau laudativă.
    Cultura Lipița era una specific dacică, cu construcții de tip colibă, îngropată pe jumătate sau de suprafață. Nu toți dacii foloseau astfel de locuințe primitive, deci e probabil ca alte triburi să-i fi numit ”colibași” sau mai bine zis ”locuitori de colibe”.. *coissto(u) – *boces.

    cúșcă (cúști), s. f. – 1. Cușcă. – 2. Coteț de găini. – 3. Cușcă de cîini. – 4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. – 5. Colibă, bordei. – 6. Cușcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kučka „coteț de găini” (Cihac, II, 88)
    cușcă f. 1. cort: sărbătoarea cuștelor, ce țin Evreii; 2. colivie de păsări, coteț de găini: dacă ai intrat în cușcă, trebue să cânți cocoșește PANN; 3. grătar de nuiele în care se bate porumb; 4. fam. casă proastă: să scap de cușca asta în care mă usuc AL. [Rus. KUȘČA].

    E posibil să avem un coradical al coșului, adică un bordei pe jumătate îngropat, dar la suprafață să avem o împletitutură muruită. De aici și numele acestei colibe, conform de altfel cu etimologia cătunului (colibă) după spusele lui I.I.Russu (*kat- a împleti)
    Alte coradicale (?): CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma. *kewk- ‎(“to bend”).
    cojină (coșină) https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_de_regionalisme_%C8%99i_arhaisme_din_Maramure%C8%99/Litera_C

    colibáș m. Care locuĭește într´o căsuță de aspectu uneĭ colibe, ca uniĭ țăranĭ odinioară: mojiciĭ sînt cariĭ lăcuĭesc preîn locure osebite și pustiĭ, cariĭ se cheamă veneticĭ saŭ colibașĭ (Prav. MB.); veciniĭ eraŭ la început colibașĭ și datoreaŭ boĭeruluĭ clacă (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfîntu Ĭon Colibașu, un sfînt sărbat [!] la 15 Ĭan. (Scriban)

    S-a discutat mai demult posibilitatea de a avea prin termenul venetici amintirea unui popor de origine incertă numit veneti (poate slavi), dar curios cum apare în definiția de mai sus, iar cuvintele alese sunt sugestive.. mojici, venetici, vecinii colibași.
    Străromânii erau pe o treaptă de dezvoltare superioară slavilor colibași, dar probabil că dacii romanizați din afara provinciei romane se aflau și ei pe o treaptă inferioară de dezvoltare…bordei, cătun, nămaș

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 22, 2016 @ 3:00 pm | Răspunde

    • trebo, trobo [m] ‘beehive’, from the medieval form trebano, proto-Celtic *trebno-,[5] akin to Old Irish treb ‘farm’, Cornish tre ‘home; town’, Welsh tref ‘town’; akin to Asturian truébanu ‘beehive’, Provençal trevar ‘to dwell, live (at)’.

      https://ipfs.io/ipfs/QmXoypizjW3WknFiJnKLwHCnL72vedxjQkDDP1mXWo6uco/wiki/List_of_Galician_words_of_Celtic_origin.html

      E și o poză-n link care ar trebui să informeze asupra tehnicii primitive care stă la baza acestor construcții. La fel ar trebui să explicăm toate cuvintele noastre rare și probabil dacice (cătun, coștei din *coștel, cușcă-cuște și altele), cu poze. Pârvan punea câteva schițe în volumul său, ceea ce ar trebui să facă toți istoricii… sau blogger-ii.

      Comentariu de Sorin5780 — mai 15, 2018 @ 8:09 pm | Răspunde

      • Celt.trebo, trebano cred că ar trebui legat etimologic de Eng.straw (pai), Alb.strohë (cușcă) sau Rus.trava (iarbă).
        Probabil vin de aici: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1998&root=config
        Sinonimul acelui trebo din Pen.Iberică este colmea (arh. colmena, *ḱolh₂mos “tulpină, pai”).
        https://en.wiktionary.org/wiki/colmea

        Radicalul ăsta, *ḱolh₂so (cu der. *ḱolh₂mos și/sau *kolh₂mos), dă Alb.kashtë (straw, thatch), pe care în trecut mi l-am imaginat ca fiind *kajshtë (”caiștă”) pentru a se potrivi cu etnonimul coisstoboces. În acest context, *kallsta ar fi devenit *kalljsta și *kajshtë. ”L” se palatalizează și rămâne doar un j (”i”) sau dispare și acesta (vezi arh. dejt, azi doar det =mare)
        Provine din Alb.kalli (spic, inflorescența țepoasă a unor plante) din rad. *kolH-so- , unde are loc o asimilare consonantică (IE *ls < alb. ll) și o derivare cu sufixul -ist (traco-ilir).
        Mă gândesc dacă nu cumva condițiile primitive de locuire ale acelor traci nordici nu cumva se reflectă în numele lor. Colibele lor erau acoperite cu paie.

        https://en.wiktionary.org/wiki/kashtë
        https://en.wiktionary.org/wiki/колос#Russian

        Același radical va da în limbile Balto-slavice atât forme centum, cât și satem. Albanezii rămân numai pe varianta centum.

        E totuși posibil ca acele albanisme de mai sus să nu aibă o legătură etimologică între ele. Îmi amintește de acel top.tracic, Kasibunon. Dacă *bunon (Alb.bun) însemna colibă, oare *kasi nu-i cumva altceva decât Alb.kos (iaurt)? Loc special pentru caș, brânză și alte produse ale stânei da, dar colibă pentru .. lapte bătut?
        Ar putea face o trimitere spre *kas din kashtë, adică colibă din paie sau colibă lucrată (împletită?) din paie. La fel mă gândeam și cu acel coisstoboces, cu trimiteri evidente spre coștei, cușcă coșmagă sau coș (vezi probabil proto-celt. *cassos ‘curly, twisted’ drept coradical)

        Posibil ca *boces să fi însemnat colibă într-un dialect sau grai geto-dacic. Am dat acele ipoteze privind Alb.bokë (deal mic) din *bʰoHu 'to grow, swell' (Rom.boacăn, boc =grămadă, germ.buhill =deal, Alb.bukur =frumos.. inițial ''grăsuț, dolofan'', Alb.bak =burtă)

        De ce să nu fi însemnat și colibă, iar coisstoboces ''straw hut'' (colibă din paie)? Are vreun sens?

        Comentariu de Sorin5780 — mai 15, 2018 @ 9:17 pm | Răspunde

        • Referitor tot la diversele forme ale acelui etnonim, (Costobocae, Costoubocoi, Castabocae, Coisstoboci) oare prin ‘a’ și ‘o’ nu se încerca transpunerea unui ă dacic (adică un ‘a’ aton)?

          E interesantă informația că acești daci locuiau cândva între Nistru și gurile Dunăre conform lui Ammianus Marcellinus (n. 330 – 400), poate și mai departe până spre Bug.
          E posibil ca ceștia să fie împinși de invazii răsăritene sau lupte cu alți traci în nordul Rep.Moldova, Bucovina și Galiția până la izvoarele Nistrului, însă ideea de a avea un popor care locuia la gurile Dunării, ascunși de păpuriș în insule, unde aveau ca materie primă stuful și pescuitul ca ocupație, ar putea întări și mai mult ideea de mai sus.

          La fel de bine puteau locui aproape de malurile acestor râuri și să fie numiți ”stufari” (cf. Alb.kashtë ”straw, thatch”). :) Așa sunt porecliți tulcenii dinspre Dunăre de obicei. Casele și colibele lor erau acoperite generos cu stuf.

          Delta este un loc foarte frumos. Visul meu era să-mi iau un arc profesionist și să vânez un mistreț sau să ”pescuiesc” în stilul țărănoilor americani (bow fishing), deși Dunărea nu-i deloc potrivită pentru sportul ăsta. Poate la anul…

          Comentariu de Sorin5780 — mai 15, 2018 @ 10:00 pm | Răspunde

          • Dacă Marcellinus vorbea de timpurile apropiate de secolul său, ar putea vorbi de acei 12000 de costoboci mutați în imperiu după ce triburi germanice le-au invadat teritoriul. Am spus că aceia sunt puși drept contrapondere în fața carpilor, în Moldova.

            Comentariu de Sorin5780 — mai 18, 2018 @ 8:18 pm

        • Alb.kashtë ar putea fi o form. colectivă a acestui kalli (-ishtë), dar pentru acesta din urmă nu rețin să fi întâlnit o asimilare *ls în *ll. De obicei *sl- devine *ll.

          kashtë ar mai putea fi o moștenire din acest rad. IE *kAis- ”sprout, ear” (Arm. khist ”ear of corn”, Proto-Germanic: *xáis=, *xaistra-z ”young tree”) cu un sufix -të foarte comun în Albaneză.

          Derivatele albaneze din *kash-, kashtë:

          kashër bot. = wicker (răchită) https://sq.wiktionary.org/wiki/kashër

          kashtërrojë s.f. =
          1. bot. Herbaceous plant with long, truncated and prickly cuttings.
          2. The part of the straw of crops that remains on the ground after harvest, bristles.

          kashtoj vb. =
          1. Cover something with straw; wrap or stuff something with straw; knit with straw. I took the hut. Throw bottles.
          2. I give straw to eat, I put straw (cattle). Feed the cows.
          3. fig. conversation. Striking hard someone, flapping it on a tree.

          kashais vb. a țesăla (cesăla), a cersăla animalele din ogradă (cai, vite, etc.) https://sq.wiktionary.org/wiki/kashais

          kashtërmenë, s.f.
          1. Thin strain; thin, thin stem of grain, barley or herbs.
          2. fig. Poor and sick person; poor being.
          https://sq.wiktionary.org/wiki/kashtërmenë

          Comentariu de Sorin5780 — iunie 4, 2018 @ 8:17 am | Răspunde

  17. Cred că am găsit sensul pierdut de ”frumos” pentru adj. bucur(ă), conform alb.bukur din *bʰoHu- (“to grow, swell”). https://en.wiktionary.org/wiki/bukur

    Oravița, Caraș-Severin. http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/foiadiecesana/1895/BCUCLUJ_FP_279423_1895_010_007.pdf

    Pre copiii cei mici, când încep a vorbi’, părinţii Ii prind de barbă, desmierdându-i aşa:
    Asta’i barbă barbură (ascuțită)
    Asta’i gură bucură (?).
    Ăsta’i nas puturos,
    Căi mucos și imos (mânjit).
    Astea’s buci, cu buze dulci
    Ăștea-‘s ochi licurici,
    Asta-‘i frunte beleuză;
    Ăsta-‘i cap flocotos.

    Știam eu Banatul de munte va aduce iar surprize.

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 17, 2017 @ 7:53 pm | Răspunde

    • Cârcotașii ar putea spune că versul mai vechi era ”bucă bucură”, (bucă = obraz) așa cum avem barbă barbură.
      Chestiunea spinoasă e că barbură e un adj.care are sens prin radicalii IE *bʰars (sharp, prickly) sau *bʰardʰeh₂(barbă, bărbie) din ,,*bʰar- (“projecting forward; tip, point; bristle, awn”), which is perhaps a form of *bʰer- (“to cut, to grate, to split, to hit”)”.
      Vezi și bardă.

      La fel am putea avea adj. pierdut bucur(ă) chiar aici.

      Comentariu de Sorin5780 — decembrie 18, 2017 @ 4:55 pm | Răspunde

  18. ”Bucura, cel mai întins lac glaciar din Carpaţii româneşti ; Valea Bucurii, pârâu în Argeş; Bucurosu, Bucuroşoanea, Bucuruşu – pâraie în Banat; Bukurovska Reka -râu în Serbia medievală, în ţinuturile vlahilor.”

    Buc, pl. bucuri (Mold. =fag), Dealul Bucurii (Muscel)
    Pag.28: http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/Legile-formative-ale-toponimelor-româneşti-cu-radical-antroponimic.-I.-Formaţii-de-plural.pdf

    Poate n-am citit eu prea atent, dar Moldovanu nu propune NP Bucura, care ar fi dat foarte ușor un posesiv: Dealu Bucurei, Valea Bucurei.
    Mai menționează un top.Braduri, poate semn că avem în Moldova o arie care folosea frecvent pluralul -uri.

    Bukurovska Beka (de la numele Bucur), pag.51: https://banatulsarbesc1.files.wordpress.com/2018/02/vlahii-din-nordul-peninsulei-balcanice-in-evul-mediu.pdf

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 4, 2018 @ 7:20 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: