Istoriile lui Roderick

Decembrie 3, 2010

Şură

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 4:33 pm

Un cuvânt bine înrădăcinat în vocabularul pastoral românesc; totuşi, originile care i s-au găsit nu sunt atât de vechi:

șúră (șuri), s.f. – 1. Grînar, hambar. – 2. Adăpost, refugiu. Germ. Scheuer, prin intermediul rut. šura (Diez, Gramm., I, 129; Tiktin; Bogrea, Dacor., IV, 849), săs. Schyren (Mîndrescu 92; Borcea 214), mag. csúr (Cihac, II, 529; Gáldi. Dict., 196).” ( DER )

ȘÚRĂ1, șure, s.f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șuri] – Din germ. dial. Schur.” ( DEX 98)

Legătura cu germ. „Schur” este incontestabilă. Totuşi, nu e exclus ca acest cuvânt să fi „ocultat” o prezenţă mai veche în limba noastră.

La alt popor pastoral – bascii – există un cuvânt cu înţeles asemănător şi cu o formă care ar putea să dea de gândit: etxola „colibă” ( din proto-basc *eće ).

Cuvântul seamănă în mod surprinzător cu rom. „acioală” ; acesta e însă doar un derivat al lui „a (se) aciua”, a cărui etimologie pare foarte problematică:

ACIOÁLĂ, acioale, s.f. (Rar) Adăpost, locuință, casă. – Aciola (derivat regresiv).” ( DEX 98 )

aciuá (aciuéz, aciuát), vb. – A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăși. – Var. aciuia, aciola. < Lat. ciere (lat. tîrzie cire) „a incita, a chema”, cf. accire „a chema la sine, a lăsa să vină”. Dacă este, cum presupunem, un cuvînt pastoral, s-a referit mai întîi la acțiunea de a strînge cu strigăte vitele, pentru a le pune la adăpost de vremea rea. Fonetismul îndreptățește presupunerea unei schimbări de conjug., care poate fi tîrzie, și evoluția lui i la iu, ca în bucium, cf. invers, reducerea lui ui în adia și baier. Fenomenul este cunoscut și în it., cf. angelus, it. angiolo, calabr. anciulu. Celelalte explicații nu sînt satisfăcătoare. Cihac, II, se gîndea la sl. utečati „a fugi”. Lat. *accellare, din cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Pușcariu, Conv. Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezintă dificultăți (cf. Graur, BL, V, 92). Candrea-Dens., 10 propun lat *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca și ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (cf. REW 4564), bazată pe lat. *jacilia din *jacile. Var. aciola, cu der. acioală, s.f. (refugiu, adăpost, copertină), care circulă pe o arie redusă în Munt., este mai greu de explicat. Este probabil să fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poală „fustă”, de unde sensul de „copertină”, sau vreo analogie, de ex. cu forma dublă înșeua și înșela.” ( DER )

Lat. cella i se găseşte originea în PIE *k(‘)eln- „cameră”, ca şi engl. hall şi irl. cuile.

*

Din punctul meu de vedere nu este exclusă o legătură între „a aciua” , „şură” ( care, î.a.c. , trebuie să fi fost cândva *ciură , contaminat probabil cu rut. šura ) şi bascul etxola.

Coincidenţele dintre cuvinte româneşti şi basce sunt uneori surprinzătoare ( vezi şi aici) ; ele  pot fi puse – cel puţin uneori- pe seama unui fond arhaic, pre-indo-european.

 

 

 

27 comentarii »

  1. >Din punctul meu de vedere nu este exclusă o legătură între “a aciua” , “şură” care, î.a.c. , trebuie să fi fost cândva *ciură

    Interesant. Ideea e cea de „adapost”, ascunzatoare chiar

    Lat. *accellare, din cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Pușcariu, Conv. Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14)

    SÉRĂ, sere, s. f. Construcție specială cu acoperiș (și cu pereți) din sticlă sau din material plastic pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. – Din fr. serre.

    Du lat. pop. *serrare, altér. du lat. tardif serare « fermer » (dér. de sera « serrure », à l’orig. « barre de bois qu’on fixait derrière la porte »), peut-être sous l’infl. de ferrum « fer » ou barra « barre » (v. FEW t. 11, p. 507a).

    Comentariu de Compay — Decembrie 6, 2010 @ 9:53 pm | Răspunde

    • În italiană există cuvântul SERRATURA care înseamnă lacăt. Adică ceva care închide o … șură

      Comentariu de sabinus — Decembrie 9, 2010 @ 7:38 pm | Răspunde

  2. > lat. tîrzie cire = „a incita, a chema”

    De la cuvântul cire avem CIREADĂ (= turmă de vite, strânse de oameni la un loc, chemate de oameni acasă când se înnoptează, mânate de om sau lăsate singure să vină)

    De la cireadă avem JIREADĂ, o grămadă de fân mai mare decât claia, adică o adunătură de ceva (de fân) de dimensiuni mari, ca vita față de un om

    Comentariu de sabinus — Decembrie 7, 2010 @ 2:38 pm | Răspunde

    • Șura este un loc unde se adună uneltele din gospodărie, cu care se lucrează afară sau în casă. Deci este un loc unde se adună ceva și se închide cu cheia (cu serratura)

      Mai avem cuvântul a înfăȘURA, care are legătură cu șura (care poate să vină și de la a înfășa sau de la fașă)

      Comentariu de sabinus — Decembrie 17, 2011 @ 3:52 pm | Răspunde

  3. La fel, avem și ȘIRĂ de paie

    Comentariu de sabinus — Decembrie 7, 2010 @ 2:39 pm | Răspunde

  4. Sabinus are dreptate. Șura = Șira = latinism

    GIREÁDĂ, girezi, s. f. (Reg.) Șiră, stog (de grâu, de paie etc.). – Et. nec.

    GIREÁDĂ ~ézi f. reg. Grămadă înaltă (de paie, de fân, de coceni etc.) în formă de prismă; scârtă; șiră. /Orig. nec.

    ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira.

    Comentariu de Compay — Decembrie 7, 2010 @ 5:09 pm | Răspunde

  5. Acela e şură nr. 2, pe care DEX îl tratează ca simplu omonim

    ” ȘÚRĂ 1, șure, s.f. Construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. și: șuri] – Din germ. dial. Schur.”

    ” ȘÚRĂ 2 s.f. v. șiră.”

    Şi eu cred că sunt omonime, provenind din rădăcini diferite. E posibil să se fi „contaminat” reciproc. Nimeni nu spune, totuşi, „şura spinării”, ci „şira spinării”.

    *

    S. Paliga menţionează
    „şiroadă, -e s.f. ‘a trub, trough’, today reg., archaic. Seems related with Gr. siros, seiros ‘a pit for cereals’, Arm. şirim ‘a pit, a grave’ (as Hasdeu wrote more than a century
    ago). Cf. Siret, şirimpîu. • The indigenous origin seems certain, yet we incline for the IE root *ser- ‘to flow, liquid’; see also Siret.”

    *

    E ciudat totuşi dubletul ăsta şiră ( varianta 2 ) / şură.

    Ceva asemănător apare la şiroi / ciuroi ( = pârâu, şuvoi, izvor ).
    Ultimul ( regionalism din Maramureş ) e tratat de DEX ca posibilă formaţie onomatopeică. Totuşi, geologul Dumitru Iştvan ( autor de ghiduri montane ) a observat similaritatea cu „chorros”, numele izvoarelor din deşertul Atacama şi spaniolul „chorrear”.

    *

    Dacă „şură” ( 1 ) a fost cândva *(a)ciură (legat de „aciua” şi „acioală” şi influenţat apoi de un cuvânt provenit din germ. Scheuer ) , nu e exclus ca această formă să se fi păstrat în toponimie.

    Câteva exemple ( fireşte, privite cu o oarecare rezervă ):
    – Loc. Aciura , jud. Arad (?) ; probabil e de fapt „Aciuţa”. Cert e că în unele surse apare forma „Aciura”.
    -Loc. Ciurila, lângă Cluj; în magh. Csürülye ( de fapt, în maghiară se reflectă vechea formă palatală a cuvântului: csür = şură ).

    „Ciura” şi „Aciura” apar ca patronime.

    Ca o paranteză, unii s-ar putea gândi la vreo legătură între „acioală” şi magh.”ács” – dulgher.
    În wiki găsim etimologia lui „ács”:
    „From a Turkic language, compare Turkmen agaççy (“carpenter”), from Proto-Turkic *agaç (“tree”).”

    *

    Părerea mea e că, dincolo de influenţe şi confluenţe, există un „fir roşu” care ne poate conduce de la cuvintele „şură”, „aciua” etc. la o origine pre-IE.

    A existat, fără îndoială, un „continuum” mediteranean care nu are a face cu imperiul roman de mai târziu. Ce găsim comun în română şi spaniolă nu e neapărat latin.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 8, 2010 @ 11:56 am | Răspunde

    • >Ca o paranteză, unii s-ar putea gândi la vreo legătură între “acioală” şi magh.”ács” – dulgher.

      Acciaio = otel in italiana

      >A existat, fără îndoială, un “continuum” mediteranean care nu are a face cu imperiul roman de mai târziu. Ce găsim comun în română şi spaniolă nu e neapărat latin.

      Sigur. Limbile frigiene, hitite si etrusca respectiv feniciana (care a premers ebraica).

      Un exemplu interesant n acest sens e istoria cuvantului wine = vin

      wine
      O.E. win, from P.Gmc. *winam (cf. O.S., O.Fris., O.H.G. win, O.N. vin, Du. wijn, Ger. Wein), an early borrowing from L. vinum „wine,” from PIE *win-o-, from an Italic noun related to words for „wine” in Gk. (oinos), Armenian, Hittite, and non-I.E. Georgian and West Semitic (cf. Arabic wain, Heb. yayin), probably from a lost Mediterranean language word *win-/*woin- „wine.”

      In alta ordine de idei, am gasit o alta pista, turcica. Oare n-o fi existand vreo legatura intre Șură si serai? Serai are o trimitere interesanta inspre o radacina avestana care sugereaza ideea de protectie, adapost…

      SERÁI, seraiuri, s. n. 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; p. restr. apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦ P. gener. Palat. 2. (Reg.) Șură, șopron. ♦ Cămară, hambar. [Var.: sarái s. n.] – Din tc. saray, seray.

      seraglio

      „harem,” also the name of a former palace of the sultan in Istanbul, 1580s, from It. seraglio, alteration of Turk. saray „palace, court,” from Pers. sara’i „palace, inn,” from Iranian base *thraya- „to protect” (cf. Avestan thrayeinti „they protect”). The Italian word probably reflects folk etymology influence of serraglio „enclosure, cage,” from M.L. serraculum „bung, stopper”

      SERÁI, seraiuri, s. n. 1. Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci; p. restr. apartament destinat cadânelor într-un palat turcesc. ♦ P. gener. Palat. 2. (Reg.) Șură, șopron. ♦ Cămară, hambar. [Var.: sarái s. n.] – Din tc. saray, seray.

      Comentariu de Compay — Decembrie 8, 2010 @ 7:06 pm | Răspunde

      • În italiană „serratura” înseamnă lacăt, dar și blocare. Seraiul (seraglio) este, așadar, un loc închis cu lacăt, sub lacăt, blocat

        Lacătele fiind făcute din fier, iar fierul fiind denumit „ferrum” în latină, se poate face o echivalare de tipul „ferrum = serrum”. Adică în cazul fierului S = F

        Revenind la cuvântul nostru ȘURĂ, echivalând Ș = F, reiese cuvântul FURĂ. Așadar, FURA este un loc unde se adună obiectele … din fier din gospodărie (sapă, hârleț ș.a.m.d.). Verbul a fura avea, se pare, în trecut un sens neutru, adică însemna pur și simplu a aduna, a strânge. Și mai târziu sensul de „a fura” a căpătat conotații negative, deși s-a păstrat înțelesul de „a strânge la un loc, a aduna”

        Comentariu de sabinus — Decembrie 19, 2011 @ 8:31 pm

    • A înșira înseamnă a pune în șir, adică la rând. Șira spinării este o „construcție” în care oasele vertebre sunt înșirate, adică puse la rând, una după cealaltă, ca mărgelele pe o ață

      Comentariu de sabinus — Decembrie 9, 2010 @ 7:41 pm | Răspunde

    • Acioală posibil să fie provenit de la zacioală, care a dat cuvântul „a zace” (a zăcea)

      Acioala este locul unde „zac”, unde se „aciuiesc” sau unde se „aciuează” uneltele de pe lângă casă

      Comentariu de sabinus — Decembrie 9, 2010 @ 7:44 pm | Răspunde

  6. IE ambhor- „tub, bucket”
    Derivate: skt.ambhrṇam – a vessel (used in preparing the Soma juice), ancient greek amphoreus, proto-germanic ambriaz – bucket
    rom.hambar (var.ambar) http://dexonline.ro/definitie/hambar

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 14, 2011 @ 8:40 pm | Răspunde

  7. Duridanov remarca asemănarea între alb.bun(coliba păstorilor) și așezările tracice Basi-bunon, Kasi-bunon. Pe baza asta s-ar putea spune că și „buda” e posibil a fi un relict tracic.
    Kasibunon s-ar putea traduce prin „coliba cașului” sau unde se fabrică caș(alb.kos- iaurt).Vb. a covăsi vine din aceeași rădăcină IE, oare pot subzista ambele forme? IE. kwats, kuts- sour, curds, cottage cheese
    Bononia(vechiul Vidin) ar putea fi un cuvânt tracic și nu celtic.
    PS: mă întreb ce înseamnă Basibunon? ..tot ceva păstoresc, „I bet”!

    Comentariu de Ioan — Martie 9, 2012 @ 4:46 pm | Răspunde

    • Există reg. ”bunar” = fântână, în Banat și Oltenia ( deci nu departe de Vidin , dacă e să ne lansăm în speculații )

      PIE *bhAng- ”wave” – v.ind. bhañji-

      PIE *bhAndh- ”shed” – poate are cumva vreo legătură cu alb. bun

      Comentariu de Roderick — Martie 9, 2012 @ 6:06 pm | Răspunde

      • Păi e persanul ban- casă important pentru discuția asta, la fel ca alb. banesë. De asta zic să nu omitem nici „buda” ca variabilă nord-tracică, deși există un sl.badni- butuc ce ar confirma buda drept colibă din lemn/butuci.

        Comentariu de Ioan — Martie 10, 2012 @ 10:22 am

  8. Într-un articol al unui cunoscut montaniard am aflat despre ”Șura lui Georgică”, o construcție aflată undeva în Munții Căpățânii (http://dinuboghez.blogspot.ro/2013/12/sura.html). Seamănă în mod remarcabil cu reconstituirea unei locuințe dacice de tip poligonal (vezi aici http://www.oocities.org/cogaionon/large/r66.htm sau dreapta jos aici http://www.enciclopedia-dacica.ro/img.php?imgpath=imagini-site/asezarile_getilor_01.jpg ).
    Diferența ar fi că locuința dacică din imagini pare să aibă 8 laturi, iar șura lui Georgică -12.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2013 @ 12:02 am | Răspunde

    • Tipul acela de construcție e foarte probabil cel mai arhaic și copiază vechile corturi ale nomazilor. Am văzut chestiunea asta într-un documentar despre primele așezări sedentare din Orient. Tipul de construcție în colțuri de 90 grade vine după ce satele practică agricultura în mod organizat și au un surplus de populație, deci nevoia de a extinde spațiul de locuit dicta și adoptarea unei noi arhitecturi.

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 20, 2013 @ 6:28 am | Răspunde

      • Casei rotunde/poligonale i-ar sta parcă bine pe un vârf de deal.
        Dealtfel acest stil de locuire -case împrăștiate pe vârfuri- este cel tradițional la români și legat de viața pastorală. Însă dealul era uneori terasat, iar în jurul casei se putea practica, în terase, o agricultură modestă. Așa era de ex. în zona pădurenilor din Hunedoara.

        Mă gândeam cândva că acesta e unul din motivele pentru care nu prea avem azi nume de localități clar dacice (arhaice). O așezare de tip risipit nu se poate dezvolta ca să ajungă o localitate mare; felul locuirii nu ajută la asta, e o mână de oameni răspândiți pe șapte munți…

        Interesant mi se pare și faptul că acea clădire-rotondă se numește azi ”șură”.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2013 @ 12:18 pm

      • P.S.

        Mă gândesc dacă nu cumva chiar numele ”șurei” provine dintr-o rădăcină însemnând ”rotund”, vezi de ex. *seu-3 ” to turn, bend” (Pok.)
        Din el – lit. siaũras ”îngust, strâmt”; coresp. interesantă cu semantismul rom. ”șui” = subțire, zvelt, dar și sucit, strâmb.

        Și alte posibilități.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2013 @ 12:30 pm

      • Nu am găsit nimic despre alb. xhiro ”turnover, lap, gabion, round”. Ar semăna (?) cu ital. giro, v.gr. gyros ”inel, cerc” (”perhaps from PIE root *geu- „to bend, curve”” -etymonline.com)

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2013 @ 1:09 pm

      • Mai există șurub și verbul a înșuruba, cu referire la ceva care se rotește, ceva rotund

        Comentariu de sabinus — Decembrie 24, 2013 @ 8:35 am

      • *seu-3 ” to turn, bend” (Pok.)

        Poate că termenul de saulă de aici provine

        SÁULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.
        Sursa: DEX ’98 (1998)

        Este interesant de urmărit termenii marinărești, pentru că sunt destul de tradiționali, și de vechi pentru a avea legătură cu termenii din limba veche

        Comentariu de sabinus — Decembrie 24, 2013 @ 8:38 am

      • Un termen care are legătură cu mișcarea este și JUR

        ex. în jur, primprejur, înconjura

        Înlocuind pe J cu Ș obținem ȘUR (adică șura noastră)

        ex. munții Șura, Șureanu – munții Jura

        J se înlocuiește cu Ș și în cazul lui Jireadă (de fân) – Șiră (de paie)

        Comentariu de sabinus — Decembrie 24, 2013 @ 8:08 pm

      • Clădiri contemporane foarte similare apar în… Zimbabwe. Pot fi văzute în fotografii, în apropierea vechilor ruine.

        Comentariu de Roderick — Iunie 22, 2014 @ 2:56 pm

  9. „șură – gura unei peșteri” (la moți)

    pag.21: http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/stratificarea-genetica.pdf
    Faptul că la moţi şură înseamnă „gura unei peşteri” îl face pe Ovid
    Densusianu să creadă că acest cuvînt descinde din av. sūra „gaură” 16″.
    N. Drăganu vede aici o extensie semantică a rom. şură – ceea ce este
    posibil (mai ales că există şi expresia „a avea o gură cît o şură”).

    Dacă șură însemna peșteră sau avenuri, probabil șioronimul Șureanu este numit în consecință.
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_%C8%98ureanu
    „Peștera Șura Mare- săpată în placa de calcare tectonice cu care se continuă la suprafață cristalinul versantului sudic al Munților Șureanu/Sebeș, Peștera Șura Mare – este considerată, datorită complexității sistemului, al proporțiilor și al speleotemelor – pe cât de rare pe atât de impresionante – unul din cele mai grandioase fenomene carstice din România[7]”

    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++1504&root=config
    Cred că este coradical cu av.sura, dar la noi trebuie să fi avut o dezvoltare *ciură – șură, *țură, iar în albanez ar fi avut doar *sura.

    Alb. „qore f. qore (pl.)- water-hole in the mountains. Singularized plural of quar. Cabej St.II 63.” (q=č)
    a ciurui
    ciurec, ciureciu
    Brâul Ciorânga Mare https://hroderic.wordpress.com/2015/04/28/cearang/
    http://www.mariusradu.ro/drumetie/carpati/piatra-craiului-braul-cioranga-mare

    PS: înainte de asta mai apare un termen al minerilor din zonă care-i interesant: râznă. Nu apare în dicționare.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 11, 2016 @ 8:45 am | Răspunde

  10. Era mai demult un articol al lui S.Olteanu despre un top.tracic Akutika, însă tracologul acesta citea top. *Aciutica și-l punea în aceeași fam.lexicală cu gr. Athos sau lat.acus (d.acius). Probabil se traducea tot adăpost pe vârf de munte.
    gr. Akti și actium în latină.

    Athos ar trebui să fie un nume ilir, dacă albanezii sunt iliri, căci comparația cu alb.athtë, athët (rom.oțet), athje (Ononis spinosa, osul iepurelui, dacic. dârmotin, dirmotin), thua (unghie) și altele este uimitoare. Această deaspirare a africatelor trebuie să fie foarte antică, iar ce văd tracologii prin th și dh sunt cu adevărat litere și pronunții originale, pe care grecii nu le puteau confunda în niciun fel, căci erau obișnuiți cu astfel de litere.

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Athos#cite_note-6

    aciuà v. 1. a se adăposti (termen ciobănesc): păstorii se aciuează cu a lor turme ’n munții învecinați NEGR.

    Ar fi interesant de urmărit dacă verbul ăsta nu se referă strict la munți, căci spre vârfurile sale erau locul protejat, la adăpost de migratori. Ai zis bine în articol, șură și aciolă trebuie să fie coradicale.

    Alte coradicale (dacice): țâură (fiulă), țuran.
    Am găsit și o pararelă verbului a se aciua: țâiere (Vrancea. adăpost, culcuș) de Gabriela Macovei,
    „aici țiuiau iezii sălbatici”

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 27, 2016 @ 9:05 am | Răspunde

    • ocini/ociná, ocinéz, vb. I (înv.) a moșteni, a dobândi, a stăpâni;

      Sinonimia cu ohabă (sl.ochaba, ohabiti- a opri) ar trebui să dea de gândit. Oare ocina nu este un verb care inițial se traducea oprit de la înstrăinare?

      Interesant câte astfel de sinonime am putea inventa pe lângă cele existente (cuntenitură, braniște) doar pe baza verbelor cu sensul de „a opri”: opritură cred că există deja, dar *părătură din verbul a para (opri)?
      stâmpitură (d. „a stâmpi”; Mold. Bucov.)
      *cetură (d. a înceta)
      apărătură – braniște (a apăra – a opri; Mold.)

      Nu-mi vine în minte decât ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.

      Totuși, nu-i neapărat nevoie să aibe forma asta cu [o]. Slavii influențează pronunția lui [a] cu o transformarea proprie lor, la care albanezii au luat-o invers, transformând [o] slavic în [a].
      oltar – altar
      Olt – Alt în sudul Ardealului
      oardzăn(prematur; ca adv.clar) din *arzăn
      ortoman – *artaman
      ortac – *artac (Artakene)

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 27, 2016 @ 9:37 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: