Istoriile lui Roderick

Decembrie 9, 2010

Despre Căluş

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:30 am

Deschid acest subiect în continuarea unor discuţii începute în comentariile la alt articol ( cel despre Cluj ).

Nu am nicio pretenţie de a fi aflat ceva sigur în legătură cu acest ritual tradiţional, ori cu numele său; etimologia lui mi se pare cu adevărat o nebuloasă, iar cele ce urmează sunt doar speculaţii.

Sigur mi se pare faptul că, la origini, căluşul nu era legat de cal. Asocierea lui cu calul provine – probabil- dintr-o etimologie populară.

***

O variantă a numelui căluşarilor este „cicăluşeri”.

Dacă acest nume e mai apropiat de cel originar, ar putea fi derivat din „ciocul” căluşului.

“Efigia zeului cabalin purtată în timpul jocului de Mut sau de vătaf se numeşte Ciocul Căluşului. Acesta se confecţiona în aceeaşi zi cu steagul Căluşului sau înainte de depunerea jurământului. Ciocul este un lemn lung de aproximativ 25-30 cm care putea fi drept, răsucit sau cioplit în formă de cioc şi gât de pasăre de baltă (Bârca, jud. Dolj; Crăciunei, jud. Olt), de cap şi gât de cal, ca un cârlig (Boureni, jud. Dolj), de cap de cal sau de lup (Plosca, jud. Teleorman), de bot de câine şi cap de om (Boureni, jud. Dolj).” (http://www.revistaclipa.com/3933/2010/06/permanente/calusul-zeu-cabalin )

Oricine vede un stindard cu cap de lup se poate gândi la „dracones”-ul dacic. Interesant e că acest cioc are ceva „drăcesc” în el:

“Ciocul era considerat ca ceva diavolesc; numai prin simpla lui atingere putea îmbolnăvi şi lua minţile oamenilor.”

Căluşarii purtau uneori beţe perfect identice thyrsului antic al zeului Dyonisos ( la origine, un zeu tracic ), cu un con de pin în vârf. Conul de pin se mai numeşte uneori ( ca şi ştiuletele de porumb), ciocalău. Simbolismul falic este evident, pe alocuri, în jocul căluşarilor.

Probabil că din aceeaşi rădăcină provin şi ţic, ţiclă ( = ţugui ), ciucă ( măciulie, vârf ).

ciúcă (-ci), s.f. – 1. Culme, pisc, vîrf. – 2. Țintă, obiectiv. – Mr., megl. ciucă. Cuvînt care apare în toate limbile balcanice, cf. ngr. τσούϰα „tumul, gorgan”, alb. čuka „culme”, bg. čuka „colină”, sb. cuca „coastă înaltă și povîrnită”, mag. csúcs „vîrf”. Unica explicație care pare posibilă este cea a unei creații expresive, care ar explica numai aceste coincidențe; cf. cioc, cu același sens de „vîrf” (cf. Capidan, Dacor., II, 462, care recunoaște identitatea ambelor creații, dar le reduce la alb. čuka). Celelalte explicații par insuficiente. (…)” ( DER )

Asemănător cu „cicăluşer” este „cicală”.

CICÁL//Ă ~e f. Persoană căreia îi place să cicălească; om cicălitor. /cf. it. cicalo”

cícă interj. – Cuvînt afectuos cu care se adresează unui copil. – Var. țică. Creație expresivă, cf. dial. it. din Latium cico, umbr. cica „nulla” (Prati 276). Chiar dacă intenția este diferită, aceeași formulă explică vb. cicăli (a pălăvrăgi, a flecări; a importuna, a deranja; a se certa), cu suf. de asemenea expresiv –li (cf. Graur, BL, IV, 91).(…)” ( DER )

„A cicăli”, însă, cred că ar putea să aibă o origine veche în PIE *kēik- „a certa, a batjocori” ( v. gr. k[ē]kás „batjocoritor” , lit. kéikti „blestem” ). E problematic dacă există vreo legătură între „cicăluşer” şi „a cicăli”.

*

Numele de „cicăluşer” ar putea proveni însă PIE *k’āk- ” a sări ” – din care provine lit. šṓka „dans” ; jocului căluşarilor îi sunt caracteristice salturile.

Ca şi în cazul derivării din „cioc”, numele ar trebui să fi fost *ciocăluşer.

*

„Cicărică” este ( coincidenţă sau nu)  un nume popular al avrămesei, plantă magică asociată căluşarilor-„cicăluşeri” care alungă ielele.

*

Din PIE *k’īkAl- „ploaie, bură” provin v.ind. śīkara-, norv.  higl – „ploaie fină”.

Căluşarii, însă, nu par legaţi de ritualurile ploii.

*

„Căluşul” poate fi legat de ideea de „tremur” ( acesta având origini supranaturale).

„In judetul Olt, luni, in a doua zi de Rusalii, se duc calusarii la casa bolnavilor din sat. Persoana suferinda este scoasa din casa, asezata cu fata in sus, cu capul spre miazazi (sau rasarit), se aseaza langa ea steagul si o oala de pamant cu apa, de care leaga o ata rosie si un pui mic de gaina.
Daca, dupa executarea tuturor melodiilor, bolnavul incepe sa tremure, e semn ca e luat din calus. Atunci stabilesc o zi in care vor veni sa-l scoale din calus. Ei repeta jocul potrivit de trei ori; atunci este prins si bolnavul in joc; in acest moment vataful ia oala de lut si o arunca in sus.
Cand cade, oala se sparge si puiul ramane mort. Daca bolnavul are noroc sa se scoale, sar cateva picaturi de apa pe el; atunci el se va ridica si fuge dupa calusari jucand. Daca nu are noroc sa se scoale, nu-l atinge nicio picatura de apa, inseamna ca e ursit sa moara.” ( http://www.romanianmonasteries.org/datini-traditii-obiceiuri-si-superstitii-legate-de-rusalii )

În engleză, quake este un cuvânt cu origini incerte:

„O.E. cwacian „quake, tremble, chatter (of teeth),” related to cweccan „to shake, swing, move, vibrate,” of unknown origin with no certain cognates outside English. Perhaps somehow imitative. The noun is attested from c.1300, but was rare except in combinations.” ( etymonline.com)

Poate că acest „quake” nu e străin de „cicăluşer”.

***

Dacă numele originare sunt „Căluş” şi „căluşari”, apar o multitudine de etimologii posibile.

Rădăcini PIE care ar putea sta la baza cuvintelor:

-PIE *k(‘)el „tânăr, fiu” ( germ. Held, v. gr. kélōr „fiu”, tokh. B kālyśke „tânăr, băiat” )

O sursă plauzibilă pentru numele unui joc de feciori.

-PIE *kola- „a bate” ( m.irl. cellach „război”, probabil hitt. kula „războinic” ) – dacă ritualul căluşului era la origine propriu războinicilor.

-PIE *kal- „frumos, sănătos” ( gr. kállos , v.ind. kalya- „sănătos, viguros” )

De asemenea, o origine plauzibilă pentru numele unui ritual care conferă chiar sănătate şi frumuseţe.

-PIE *kal- „băţ ascuţit” ( v. prus. kelian , m. irl. cail „suliţă” – ceea ce probabil erau, la origine, beţele căluşarilor )

-PIE (s)k̂el- „a sări” ( lit. šúolis „salt” )

-PIE *kel- „a conduce” ( alb. ḱil ” a duce”, lat. celer „rapid”, celebes „vivace” , v.ind. kaláyati „a impulsiona, a incita”)- plauzibil pentru numele unui dans de grup.

-PIE *kelǝ- „a ridica” ( lat. celsus , excellō ; lit kélti „a ridica” )

-PIE *kel- “drum, cale”, căluşarii fiind un fel de “călători, companioni”. Irl. cēle=tovarăş.

-PIE *k’el- „a acoperi” ( lat. occulō, -ltum ) – o origine potrivită caracterului ocult şi apotropaic al Căluşului

sau PIE *(s)kewǝ- „a acoperi” ( v. irl. cūl „ascunde” ).

 

Unele surse menţionează o origine latină a cuvântului – collusium, collusii – care ar însemna „dans de grup sau societate secretă”.

După S. Paliga, originea este pre-IE *K-L- ‘stone, cliff; earth’, Căluşul fiind deci un “dans al pământului”.

*

O altă posibilitate este ca ritualul Căluşului să îşi fi luat numele de la perioada anului în care era practicat (vremea  Rusaliilor, o „vreme a Căluşului” ).

Un nume dispărut, dar posibil reflectat în:

CĂLẤU, -IE, călâi, adj. (Reg.) 1. (Despre lemne) Verde, neuscat. ♦ (Despre fructe) Necopt. 2. Călduț. – Et. nec.” ( DEX )

călîi (-îie), adj. – 1. Călduț, potrivit, blînd. – 2. Crud, verde (mai ales în expresia grîu călîi, grîu care nu s-a copt). Origine incertă. Pare a fi un der. expresiv de la cald, cu suf. -îi, ca în lălîi, molîu, caz în care s-ar afla în locul lui *căldîi. După Pușcariu, Dacor., III, 661, din lat. *calaneus (de la calere), cu –l– păstrat în chip inexplicabil; după Giuglea, Dacor., III, 618, din gr. ϰαλλάϊνος „verde, necopt”, fonetic și semantic dificil de acceptat.” ( DER )

***

( Notă: Reconstituirea rădăcinilor PIE este conformă cu starling.rinet.ru;  o „defecţiune tehnică” ciudată nu m-a lăsat să inserez link-urile directe )

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

10 comentarii »

  1. callus (n.)

    „hardened skin,” 1560s, from L. callus, variant of callum „hard skin,” related to callere „be hard,” and cognate with Skt. kalika „bud,” O.Ir. calath „hard,” O.C.S. kaliti „to cool, harden.”

    Comentariu de Compay — Decembrie 13, 2010 @ 9:26 pm | Răspunde

  2. The term „kalari payattu” is a tatpurusha compound from the words kalari (Malayalam:കളരി) meaning school or gymnasium and payattu (Malayalam:പയററ്) derived from payattuka meaning to „fight/ exercise” or „to put hard work into”.
    Mitologia locală tamilă spune că e adus din nordul hindus.Deși nu are legătură, probabil că dacii aveau o castă asemănătoare unde practicaut un fel de antrenament marțial. Călău e un termen interesant ( PIE *kola- “a bate” m.irl. cellach “război”, probabil hitt. kula “războinic” )
    Chiciură = Din PIE *k’īkAl- “ploaie, bură” și variabile închiciura, CICURĂ….de aici și cicărică??

    Comentariu de Ion Albu — Februarie 2, 2011 @ 1:04 pm | Răspunde

  3. Mai am o singură completare și nu te mai căpușez aici cu comentariile mele: călușarii, indiferent ce spun unii sau alții, sînt urmașii direcți ai cultului cavalerilor danubieni.Chiar componența sa de la vătaf și restul ..sînt legate intrinsec de puținele date ale istoriei antice.Dacă au ajuns pînă în Britania e clar că au fost duse din provinciile dunărene de către legionarii locali ;curios că acolo s-a perpetuat ca morris dance adică moară,morișcă…
    Omul ăsta descrie mult mai poetic ceea ce vreau să spun: http://www.revistaclipa.com/3933/2010/06/permanente/calusul-zeu-cabalin

    Comentariu de Ion Albu — Februarie 2, 2011 @ 2:16 pm | Răspunde

  4. Călușul ar putea fi legat ca etimologie de alb.shkal https://en.wiktionary.org/wiki/shkal
    o referire la jocul vioi (to spur): scăluș (o specie de lăcustă) și sensul de pîrleaz. Coradical lat.calco, numai că fiind un ceremonial tracic și-a păstrat numele.
    scalói2, -oáie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat

    Cea mai bună explicație ar fi acel lat *collusium. Numai de am putea găsi rad.IE și un derivat sau două.

    Comentariu de Sorin5780 — August 4, 2013 @ 7:53 pm | Răspunde

  5. Proto-IE: *k(‘)ēl-
    Meaning: invocation; to charm Gr. att. κηλέω (urgr. η) `enchant, beguile ‘,` κηληθμός enchantment’, κηληδόνες Pl f `enchanting creatures’;

    Călușul ar fi o forma de participiu daco-albanez in -us , nicidecum o diminutivare. Sensurile din dacica trebuie comparate mai mult cu greaca decat cu limbile italicilor. Au fost in legatura directa timp de milenii, probabil chiar si inainte ca proto-tracica sa treaca prin procesul satemizarii.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 8, 2014 @ 8:18 am | Răspunde

  6. Avem încă o „forma mentis” româno-albaneză prin expresia „a încălca legea”: https://en.wiktionary.org/wiki/shkel#Albanian

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 8, 2015 @ 4:54 pm | Răspunde

    • Și încă una privind vonuar, un participiu substantivat și rom.târziu – întârziat: https://en.wiktionary.org/wiki/vonuar#Albanian

      PIE *kel- “drum, cale”

      alb. kaloj- I pass, walk by
      kalim- crossing, transition, passage, transfer, going, cut, jump

      celnic (Valea Bărăști) – pe picioare, drum îngust de cărare prin pădure, pe deal.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 20, 2016 @ 4:13 pm | Răspunde

  7. A cicăli și căluș trebuie conectate cu alb. kall ”to stick (on, into), put (up), thrust, instigate” < IE *kelH- 'to prick, jab (into); thrust (into)'. Probabil că nu toate sensurile lui căluș provin din aceeași sursă, dar a cicăli e prea clar.

    căluș 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal, spre a-l forța să țină gura deschisă; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane, pentru a o împiedica să strige. ◊ Expr. A pune (cuiva) călușul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească.

    Aici e sensul a ceva pe care-l bagi în gura unui om și poate fi o cârpă, un proțap sau un bețișor. Deci nu-i materialul în sine, ci acțiunea este sursa apelativului.

    Mai demult am dat și un reg.căluș, cu sensul de grămăjoară. Apoi cred că l-am comparat-o cu alb.kallumë (big pile) și gheg. ''nje kolikë karpash'' (pile of rocks), kolik(ë), hillock.
    Ideea în sine nu-i rea, clar avem același prototip mental ca și pentru temele *mold, *mont, *dul și altele. ''Sticks'' out, right? With all pun intended! :)

    Ideea e că nu m-am gândit până acum la acel sufix -umă din albaneză și Română. Huidumă, de exemplu, clar avem un sufix augmentativ. Oare și bucium față de but (-uc, -ur) trebuie înțeles astfel?
    alb. katrumë (bunch of flowers)
    adv.kotrrum (together)

    Pentru albaneză n-am găsit mare lucru privitor la acest afix, dar pot presupune existența sa citind acest dicționar istoric al lui Mann: https://jlu.wbtrain.com/sumtotal/language/DLI%20basic%20courses/Albanian/Albanian-English%20Dictionary.pdf
    Nu e doar acel participiu gheg.

    Nu renunț la ideea de a avea o terminație de participiu, pentru mine e foarte clară, dar probabil trebuie extinsă explicația sa cu aceste sensuri pe care abia acum le observ. Nu pot fi subsumate din acest arhaic procedeu de a forma un tip verbal. Probabil a fost un sufix posesiv la origine, am mai spus chestia asta…fiind mai mult o bănuială în fapt.

    E interesant că sufixul augmentativ -oi (arh. -oniu) forma și un plurale tantuum la nivel popular: miroi (însurăței), sâlcoi (sălcet). Cred că am dat o dată și peste zâmbroi cu fonetism arhaic zâmbroniu, plus încă vreo două sau trei cuvinte.

    La fel se poate argumenta și pentru sufixul -ar(i). Este foarte bine evidențiat în formarea patronimelor de gintă: ilire, moldovenești, aromânești, etc. La cap.fitonime formează noi cuvinte: făgar (făget), sălcar(i) (sălcet), etc.
    Practic poate înlocui cu succes celelalte sufixe sinonime, dar apare și-n denumiri bizare, cum este culmare și am impresia că este un sufix augmentativ. Trebuie verificat, dar din ce-mi amintesc, locurile pe unde era întâlnit avea și aceste dezvoltări semantice.

    Sufixul -ime de exemplu, devine în dialectele sudice și-n graiul bănățean -amă (șerpamă). Să fie oare același sufix sau o confuzie (-ană/-amă) cu unul "aproape" omonim, dar nu chiar? Sufixul -an, -ean indică originea geografică sau denumește patronimele de grup, dar în același timp e și augmentativ.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 18, 2017 @ 11:05 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: