Istoriile lui Roderick

Ianuarie 3, 2011

Cerbul şi Ion Sântion

Filed under: Panteonul Dacic,Traco-geto-dacii — Roderick @ 3:15 pm

Între colindele româneşti, unul din cele mai vechi este cel al Cerbului.

Uneori Cerbul se identifică cu personajul mitologic Ion Sântion; alteori, nu :

„Tună cerbu’ mândru-n codru
Nime-n lume nu-l vedeare
Aşa bine că-mi intrare
Numa’  Pătru arcaş mare
Pe cerb el că mi-l vedeare.

Patru dete-al săgeta
Cerbul către el grăia:

– Petre nu mă săgeta
Că eu sunt închipuire
Eu nu sunt ce par a fire
Io-s Ioan, Sântul Ioan
Io-s Ioan cel năzdrăvan
Pe pămant am venit eu
Să scap oamenii de rău.”

*

„Mândru-și cântă-on cerb în codru,
Dimineața lui Crăciun.
Nime-n lume nu-l aude,
Num-o dalbă-mpărăteasă,
De pe-o dalbă de fereastră.
La-mpărat o alergat,
-Da`nălțate împărate,
De doi ai și jumătate,
Mândru-și cântă-on cerb în codru.
Împăratu s-o sculat,
Pușca-n mână și-o luat,
Jos la codru-o alergat.
Află cerbu hodinin`,
Su` tufă de rojmalin.
`Tinsă pușca să-l împuște:
-Ho, ho, ho nu mă-mpușca,
Că io nu-s cine gân`ești,
Că nu-s fiară codrioară,
Dar m-o blăstămat maica,
Nouă ai și nouă luni,
Eu aii plini-mi-oi,
Jos la țară traje-m-oi,
Mesă mândre-ntinde-voi
Și seracii strânje-voi. „

***

George Pruteanu scria că

Victor Kernbach menţionează şi o divinitate folclorică a mitologiei româneşti, pe Ion Sîntion, frate de cruce al lui Crăciun, arcaş şi eliberator al divinităţii supreme. Nicolae Densuşianu îl punea în legătură cu zeul Ianus, cel cu două feţe, bizuindu-se pe quasi-coincidenţa zilelor celebrării. În creştinismul popular românesc, lui Ion Sîntion i s-a substituit, tîrziu, figura Sfîntului Ioan Botezătorul, deşi nu au nimic comun.”

Zeul celtic Cernunnos – zeul cu coarne de cerb – se năştea în noaptea solstiţiului de iarnă.

(sursa imagini: wikimedia.org )

*

Nu doar sărbătoarea Sântului Ion ar putea să fi fost, la origine, o sărbătoare a Cerbului, ci chiar şi numele acestuia.

PIE *ein- „cerb, căprior” a dat v. ind. eṇa- ( o specie de antilopă ), v. gr. énelos ( catâr ) , lat. īnuleus ( cerb tânăr ).

În română a existat „inău” – cu sensul de vacă tânără.

Din PIE *elen „cerb” provin v. gr. ellós „cerb” , hit. alijan „căprior”, gal. elain „căprioară”.

Nu e exclus ca un cuvânt foarte asemănător cu „Ion” să fi însemnat „cerb”.

***

Pentru apelativul „Sântion” există, cred, multe posibilităţi etimologice ( în afara compusului „sântu-Ion” )

Aş vedea o origine probabilă în PIE *sw-en- „Soare” ( av. xvǝ̄ng , engl. sun ).

De remarcat e faptul că alb. yll „stea” provine din IE *sāw-el- „Soare”.

„Sântion” ar putea însemna „solar” sau „stelar” – trimiţând la mitul cerbului cu stea în frunte.

O origine necunoscută are gr. xanthos „blond, galben” – care n-ar fi exclus să fi desemnat, la origine, tot lumina solară.

Xanthos era numele unuia din caii nemuritori ai lui Ahile.

*

Dacă Ion Sântion era – după V. Kernbach- arcaş , numele lui ar putea trimite spre  IE *k’ent- „a străpunge” ( v. gr. kentéō „a înţepa”, proto-baltic *čint-a- „suliţă”, let. sīts „suliţă de vânătoare” )

*

Nu e exclus ca  „Sântion” să fie legat de antroponimul tracic Zantiala.

După I. I. Russu, acesta din urmă provine din ” I.-e. *g’ent- de la rad. *g’en „a produce, a da naştere” ( cf. -zenos ) sau *g’en-e- „a (re)cunoaşte”, v. ind. jnata „cunoscut”, gr. γνωτός, lat. notus etc. ”

Dacă sensul lui „Zantiala” e legat de naştere, aceasta ar conduce spre Crăciun ca sărbătoare a Naşterii.

*

Alte origini posibile  ar fi

– PIE *sen- „vechi ; de anul trecut” ( lat. senex ; a dat nume galice ca Senognatus, Seneca ; v.gr. héno- „vechi”, referindu-se însă doar la anul precedent )

– PIE *sent- „a merge, a călători” ( engl. send ) ; Ion Sântion e un „trimis” ceresc ; actul de a colinda semnifică o călătorie

-PIE *sent- „a simţi” ( germ. sinnen „a medita”, lat. sentiō , sensum ) ; „Sântion” ar putea însemna „dotat cu înţelegere”, referindu-ne la un animal „năzdrăvan”, cerbul care vorbeşte.

-PIE *k(‘)enta ( hit.  katta(n) „în jos”, gr. káta , germ. hinter, lat. contra ) ; ar putea trimite la o legătură a cerbului cu lumea subpământeană ( motivul cerbului este des întâlnit la piesele din mormintele scitice; cerbul psihopomp apare şi în folclorul românesc ), cu o lume „de dincolo”, transcendentă.

*

Atributele lui Ion Sântion îl pot aminti şi pe zeul grec Pan- zeul cu coarne, protector al turmelor, păstorilor, vânătorilor şi al naturii sălbatice.

Zeitatea a fost comună indo-europenilor, numele provenind dintr-o rădăcină *p[e]wǝsen-, *pwāsen- , ca şi numele zeului vedic Pūṣán – şi el protector al turmelor.

În unele colinde, cerbul este, de asemenea, „vătaful oilor”.

Radicalul IE nu se reflectă însă în numele lui Sântion; afară poate de cazul –  improbabil, cred – în care ar fi fost vorba de un *Pusântion , redus la Sântion prin influenţa numelui sfântului creştin.

***

Fie că aţi avut sau nu răbdarea de a citi cele de mai sus, merită să ascultaţi încă o dată Colindul Cerbului. Fie într-una din variantele tradiţionale, fie în varianta lui Hruşcă, mai apropiată de sensibilitatea urechii (post)moderne. Le găsiţi uşor, dacă le căutaţi :)

Anunțuri

17 comentarii »

  1. „Şi George nu mai vine”,
    El,
    „Ultimul gladiator al limbii române”.

    Vă mulţumim – că nici pe el nu l-aţi uitat.

    Vă mulţumim – că şi pe noi ne-aţi colindat!

    Un An Nou bun vă doresc.
    La Mulţi Ani!

    Comentariu de Daniela — Ianuarie 4, 2011 @ 8:01 pm | Răspunde

  2. Probabil că d-l Pruteanu nu ar fi de acord cu majoritatea etimologiilor propuse ori întrevăzute de mine aici. Dar m-a surprins oarecum să îl văd pomenindu-l ( nu de rău ) pe Nicolae Densuşianu.
    Am răsfoit o carte de curând apărută în care erau incluse în categoria „dacomanilor” nume precum Victor Kernbach ori Sorin Paliga. Merită să comentez ceva ?

    D-l Pruteanu va rămâne o figură luminoasă în istoria publică a ţării noastre. Omul avea o nobleţe de netăgăduit; putea fi un dandy, dar a ales să fie cavaler.
    Iar cavalerii au, de obicei, o şleahtă de calomniatori. Când trec prin sat călare, latră câinii de după gard.

    Vă mulţumesc mult pentru urări. Să aveţi un an bun !
    Comentariile domniei voastre mă bucură mereu.

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 5, 2011 @ 12:48 am | Răspunde

  3. Probabil – nu ar fi fost de acord, dar cu siguranţă ar fi zâmbit plăcut şi deschis! :)
    *
    Merită să mai comentaţi, chiar dacă acest îndemn vine de la cineva care şi-a propus ea însăşi să nu mai adauge vreun comentariu pe nici un alt site. :)
    *
    Permiteţi-mi o curiozitate: Aveţi idee cine este/poate fi acel Pătru din Colindul Cerbului? Vă întreb asta deoarece, într-un cel mai frumos şi rar colind (moldovenesc/bucovinean) pe care l-am cules – după doi ani de km parcurşi prin sate, din casa-n casa – este amintit un personaj cu acelaşi nume…
    *
    Şi pentru că astăzi, pentru unii dintre noi este Ajunul Crăciunului – fiecare poate mai are printre cei dragi prieteni, fost colegi sau bunici, moşi plecaţi acum să colinde cu îngerii din ceruri şi pe rit vechi – îngăduiţi-mi să vă întorc, din toată inima, colindul:

    Dumnezeu cu Petru Sfânt / Coborât-au pe pamânt
    În mijlocul satului / La casa bogatului. (Bis)

    Buna-sara, om bogat, / Gata-i cina de mâncat?
    Gata-i gata pentru noi, / Nu-i pentru saraci ca voi. (Bis)

    Dumnezeu când o aflat / Tare rău s-o suparat
    Şi la drum el o plecat / La marginea satului, casa saracului. (Bis)

    Buna-sara, sarac mare, / Gata-i cina de mâncare?
    Gata-i gata, puţânel / Ş-om cina cu tăţi din ie. (Bis)

    S-o-ntâmpla şi n-o ajunge / Noi din sat om mai aduce,
    Dumnezeu când o aflat / Tare s-o mai bucurat! (Bis)

    O variantă laică, în versuri şi cu o linie melodică foarte asemănătoare, puteţi audia şi aici:

    Bucuraţi-vă!

    Comentariu de Daniela — Ianuarie 6, 2011 @ 8:20 am | Răspunde

  4. N-am găsit nici măcar o singură mențiune care să lege numele Ion de cerb.Totuși, numele are o vechime grozavă: în Vedas e numele unei populații iranice înrudite cu sciții(yavanas) iar în limba originală a egiptenilor însemna stîlp, buștean(iwn), arc din lemn(iwnt), arcaș barbar(Iwntyw) și sintagma „nouă arcuri” pentru popoarele mării. În mitologia greacă, Ion era fiul lui Apolo, zeul arcaș al soarelui..de asemenea, termenii de mai sus sînt legați de (Pokorni) cultul apolinic.
    Acum eu pot să interpretez pe acest Pătru drept „ părintele, tatăl”, adică Apolo, zeul tînăr și frumos din mitologie; poate chiar acel Făt-frumos cu stea în frunte.Cerbul este un simbol al soarelui, coarnele sînt razele soarelui iar steaua din frunte e un semn al descinderii sale celeste.Nu cred că toate popoarele europene aveau aceeași simbolistică și înțelegere, dar între celți și daci se pare că sînt multe..coincidențe.
    Amintesc aici de calendarele celtice care împărțeau anul într-o jumătate luminoasă(vara și primăvara-căldura) și alta a întunericului(toamna, iarna-frigul)..iar noi am păstrat pînă azi simbolic acel șnur de mărțișor cu alb-negru care este..anul, cumpăna dintre ani.Pînă și celălalt șnur cu alb-roșu(alb-bărbat și roșu-femeie) este un simbol al dragostei și fertilității,iar fundița respectivă ce se pune în piept are corespondențe în vestul Europei.
    Cerbul la noi e amintit iarna ca și la celți, deci e legat de cultul solar și solstițiul de iarnă cînd soarele moare și renaște..cerbul e sacrificat?!
    PS: în vechime, la căpătîiul românilor era pus un stîlp cu o rozetă solară în vîrf(simbol furat de secui și unguri azi) sau o pasăre sculptată.Amintesc aici că stîlpul era simbol falic al soarelui în antichitate, la fel și crucea..iar termenul ăla egiptean pentru stîlp e intrigant deoarece egiptenii sînt considerați întemeietorii mitologici ai unor așezări grecești laolaltă cu fenicienii.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 9, 2011 @ 11:05 am | Răspunde

    • Aș spune că Ion poate fi legat de june(1.tînăr, 2.Reg. Holtei, burlac dialectul daco-român) și gione(„ puternic, viteaz ”, dialectul aromân) și amintesc totodată de regionalismul nostru iunac care are același sens cu corespondentul său aromân.În același timp, june în dicționarul de sinonime mai înseamnă și mire, iar reg.iuncă este chiar…mireasa.
      Nu-i interesant cum în Balcani s-au păstrat și semnificațiile „ războinice” ale lui IANUS BIFONS?..în regionalisme și dialect, ce-i drept. Poate că sensul evreiesc s-a impus mai mult, dar totuși rămîne și semnificațiile IE care sînt mai ..logice pentru noi.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 9, 2011 @ 11:26 am | Răspunde

      • http://en.wikipedia.org/wiki/Pashupati
        E o remarcabilă asemănare între cele două iconografii.
        Mă întreb cît de important era acest copac, tisa, pentru IE-eni? Văd că făceau arcuri și săgeți din el, era un copac periculos și toxic pentru animale dar și extrem de longeviv. Oare e vreo legătură între gr.eon-vîrstă, perioadă de timp și IE ei-wo(eng.yew-tisă) sau IE aiw-(vital force)?
        http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B1%E1%BC%B0%CF%8E%CE%BD#Ancient_Greek
        Cred că celebrul Ion gr.personaj mitologic ar fi același din mitologia noastră
        EÓN s.m. (Fil.) Spirit considerat de gnostici ca emanat dintr-o inteligență divină

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 9, 2012 @ 4:20 pm | Răspunde

    • Vezi legatura dintre arc si tisa ( engl. yew ), taxus, toxon etc.

      Dupa etymonline.com, „yew” este.. „from PIE *ei-wo- (cf. O.Ir. eo, Welsh ywen „yew”), perhaps a suffixed form of *ei- „reddish, motley, yellow.” ”

      De la ‘galben-rosu’ ajungem la Soare ( sarind un pic gardul )

      Am mai scris cate ceva in articolul „Oana”.

      Comentariu de Roderick — Martie 9, 2011 @ 11:28 am | Răspunde

      • Nu pot explica termenii ăia celtici, dar aduc aminte aici de un cuv.tot insular, yeoman( http://www.etymonline.com/index.php?search=yeoman&searchmode=none ).Să fie iugăr(Iuga era nume de țăran agricultor?) legat de germanicul -gau pentru teritoriu odată cu lat.jugerum?
        Yeoman îmi aduce aminte de (acum obsesivul) giupîn, doar amîndouă sînt oarecum solidare în semnificația de bază: stăpîn al pămîntului și om întreprinzător.Acești yeomans formau și un corp de luptători profesioniști precum aveau și țările române din jupîni.În același timp, cealaltă etimologie presupusă din youngerman(pentru yeoman) s-ar potrivi cu teoria mea de mai sus unde junele s-a transformat în iunac(viteaz..ăsta era și un ordin militar medieval parcă, cel puțin la nivelul conștiinței populare).Poți observa aici apropierea între iunac(-ac e diminutiv sau nu?) și young?
        PS:Yew este din același radical cu yellow? Sînt surprins uneori să găsesc multe concordanțe între engleză și limbile celtice insulare.

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 9, 2011 @ 12:47 pm | Răspunde

  5. http://en.wikipedia.org/wiki/Yeoman acest articol este extrem de lămuritor! Atenția la cîte coincidențe sînt cu organizarea medievală a românilor.

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 9, 2011 @ 12:57 pm | Răspunde

  6. Țara Cerbilor este Cerbia. Sau Serbia, când C=S. Asta referitor la cultul cerbului din arcul carpatic

    Sârbii sunt „cerbii”

    Comentariu de sabinus — Octombrie 21, 2011 @ 6:42 pm | Răspunde

  7. *k’ent- “a străpunge” = rom.țintă(cui, ic, pană), vb.aținti , țintuit, ținteș și toate celelalte sensuri , cu excepția celui de „stea”. http://www.etymonline.com/index.php?term=titan&allowed_in_frame=0
    -PIE *k(‘)enta ar putea să se fi integrat printre cîeva sensuri de la „țintă”..a țintui?
    Respectă regula de trasformare k’ >ț și sensul de cui are un coradical grec(kenteo- țeapă, andrea),altul celtic, galezul cethr(cui),iar în peninsula Cornwall kener. Pentru mine e limpede, cum e la voi? :) sînt sigur că mă repet aici cu ie k’ent(probabil la art.despre caii sirepi), dar heiiii simt o minusculă plăcere cînd le dibuiesc așa. E ca la lego sau completarea unui rebus foarte bun!

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 9, 2012 @ 5:41 pm | Răspunde

    • Colinda Marut Margaritar o stiti?
      Era preferata tatei care era Ioan…

      Noi umblam a colinda
      Marut margaritar
      Pe la casi de boieri mari

      Dar boierii nu-s acasa
      C-au plecat la vanatoare
      Sa vaneze caprioare
      Caprioare n-au vanat
      Num-u

      Comentariu de Deea — Octombrie 23, 2015 @ 10:45 pm | Răspunde

      • Numa-un pui de iepuras
        Ho ho ho nu ma-mpusca
        Ca io nu-s ceea ce crezi
        Sunt Ionu Santionu

        Comentariu de Deea — Octombrie 23, 2015 @ 10:52 pm | Răspunde

      • Sunt câteva versuri aproximative colindei „Domn, domn să-nălțăm”, poate provin din aceeași sursă. În rest nu-mi aduc aminte să fi cântat cineva colinda asta când eram eu mic. Poate în alte părți decât Dobrogea e o tradiție mai bogată.

        Cel mai frumos colindau niște studenți la teologie acum câțiva ani. Vocal erau ireproșabili, mai ales că se foloseau minunat de o chitară. Copii de azi nu înțeleg tradițiile, nici nu apreciază colindele. Văd că se străduiesc să cânte în engleză mai bine și mai cu patos decât o fac cu colindele sau cântecele Românești. E grețos ceea ce se întâmplă.

        Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 24, 2015 @ 2:05 pm | Răspunde

  8. […] practicat în preajma Anului Nou, cerbul apare des în colinde, uneori asociat personajului Ion Sântion. Rate this: Like this:LikeBe the first to like this post. Lasă un […]

    Pingback de Huţulii lui Sadoveanu « Istoriile lui Roderick — Martie 23, 2012 @ 8:27 pm | Răspunde

  9. Verbul „a tuna” (despre voce: a răsuna puternic) nu e folosit pentru animalele din câte știu. Am mai observat o chestiune care ar putea fi valabilă și pentru un alt entopic de orig.nec. E vorba de „fiară codrioară”. Aici sufixul -oară (-or) nu este diminutival, ci adjectival și genitival. Sinonim ar fi „fiară codrească” sau „codrean”.
    A mai observat cineva acest lucru? Cred că are un coradical în albaneză și este important.
    Nu e ca și cum ai spune bâtrânior (cam bătrân), sufixul în cauză având o tentă relativistă.
    Sau e chiar exactă afirmația respectivă, fiara asta codrioară nefiind chiar a codrului, ci o ființă ce ispășește c

    Acel entopic de care vorbeam este celtioară. IE (s)kel-1 ”to cut” https://hroderic.wordpress.com/2014/04/27/celtioara/

    Poate aici ar merge o diminutivare dacă ambele genuri poartă același nume *celt; dar depinde care-i sursa numirii sale.
    Aceste animale sunt numite după coarne sau absența coarnelor, după mugetele scoase sau poate după viteză ori culoare.
    alb.dre https://en.wiktionary.org/wiki/dre

    Legat de Pătru/Petru, care apar des ca însoțitor al lui Dumnezeu în povești. Dacă ar mira două personaje vechi, arhetipale, din mitologia dacică, n-ar putea fi acest Petru chiar Zalmoxe, preotul , ascetul sau învățătorul deificat?

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 10, 2016 @ 8:13 am | Răspunde

  10. cerbul „animal care, în folclorul maramureșean apare în ipostaza de întemeietor”; https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_de_regionalisme_%C8%99i_arhaisme_din_Maramure%C8%99_(ed._a_II-a)/Clase_semantice_de_substantive

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 16, 2016 @ 9:43 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: