Istoriile lui Roderick

Ianuarie 5, 2011

Archiş şi arcer

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 12:33 am

În Dicţionarul de sinonime ( M. Seche ) apare cuvântul

ARCHÍȘ s. v. ienupăr, jneapăn.

Cred că acest cuvânt are „rude” clare în familia indo-europeană: gr. archeutos „ienupăr”, let. ērcietis „ienupăr” etc. , din PIE *ark- „tufă cu spini”.

*

În NODEX

ARCÉR ~e n. pop. Piatră naturală cu care se ascute briciul, coasa etc.; cute; gresie. /Orig. nec.”

Cuvinte asemănătoare ca formă şi sens, posibil coradicale – la un anumit nivel-  mi se par: a râcâi, a hârşâi , harcea ( din „harcea-parcea” ), poate ( ? ) chiar şi engl. harsh.

rîcîí (rấcâi, râcâít), vb. – A scormoni, a roade. – Var. rîcălui. Origine expresivă, cf. sl. rkati „a sforăi” (după Scriban, sl. ar fi etimon pentru rom.), gr. ῥυϰαρίζω „a răzui”, fr. racler „a roade”. Der. din sl. ryti, ryją „a scormoni” (Cihac, II, 312), nu pare posibilă. – Der. rîcîit (var. rîcîitură, rîcîială), s.n. (răzuială).” ( DER )

Un prezumtiv *harcer ( din care ar proveni arcer ) ar putea trimite spre PIE *g’har(a)- „a zgâria, a răzui” – v. ind. ghárṣati „a răzui, freca, toci”, v. gr. kharássō „a ascuţi” şi kharádrǟ „pârâu de munte, vale de torent”.

De amintit aici numele unor râuri din munţii Carpaţi, precum Gârcinul sau Gersa. De asemenea, gresia , care ar putea avea nu doar acelaşi înţeles ca arcerul , dar şi acelaşi radical PIE.

După S. Paliga, „gresie” ar putea fi coradical cu „zgâria”,  IE *(s)ker-.

Existenţa – fie şi doar în trecut – a formei *harcer este plauzibilă; există, de exemplu, dubletul hârşeu / arşeu ( cazma, hârleţ ), ambele cuvinte fiind regionalisme din Ardeal.

Totuşi, arcer ar putea proveni din PIE *(e)reik- „a zgâria, răzui, tăia”, ca v. ind. rikhati „a zgâria, răzui”, v. gr. erêi̯ksai̯ „a rupe, a sfărâma”. Sau poate fi legat de PIE *werk’-, *wrak’- „a tăia, a jupui”, ca v. gr. rhákos „resturi, moloz”.

Din PIE *k'[o]rk-, *k’rok- provin v.ind. śarkara „pietriş, prundiş”, v. gr. krókǟ „pietriş de la malul mării”. Ar fi tentant să legăm (h)arcer de această rădăcină, deşi nu e tocmai clar cum ar fi dispărut consoana iniţială. (Fără o legătură neapărată cu problema, e remarcabil faptul că reg. sarcare e un sinonim al lui oricare )

Etimologia lat. rocca este şi ea neclară.

*

Oronimul Arcer ( vârf în munţii Ţibleşului ) nu mi se pare neapărat legat de arcer- gresie.

La fel, localitatea Archiş din jud. Arad nu reflectă neapărat numele ienupărului ( sau al altei plante „spinoase” ). După S. Paliga

„Archiş NL (AR). At.: 1552 – Arkos. Related to Argeş, dialectally also Arghiş; see also argea. The alternating k/g leads to Preie. *AR- ‘big; high; deep’. • There is NL Arcuş which indeed may reflect the Hungarian influence of Arkos; similarly NFl Chiuruş < Körös, in its turn reflecting Criş.”

*

Ce ar avea în comun „archişul” şi „arcerul” ? Probabil că rugozitatea, asperitatea, asprimea la pipăit.

Poate că rădăcinile IE ale celor două cuvinte se regăsesc la nivelul unei origini expresive comune.

 

 

26 comentarii »

  1. Toate exemple tale au la bază înțelesul de piatră, piatră de ascuțit sau răcăit(fortăreață tracă în Haemos, Rhakule _ lit.rakti, ranku= to dig out, Duridanov).
    Nu știu dacă „ascuțit” acoperă sensul de piatră dar probabil că în mintea neoliticilor nu mai făceau diferența..da, cred că IE s-au dezvoltat, cel puțin o parte din ei, în munții noștri.
    Cred că latinul arcis=fortăreață și Argos însemnau același lucru.
    În Banatul antic al dacilor era o cetate Arcidava sau Argidava care sînt legate de ce spuneai/-am mai devreme. Nu e străin de latinul ARCIS dar bănuiesc că dacii foloseau dialectal două forme și anume ARGI/ARCI, dar și ARDI.

    ARGEÁ, argele, s. f. (Pop.) 1. Război de țesut. ♦ Nume dat celor două scânduri care unesc în sens transversal extremitățile războiului și pe care stau femeile când țes. 2. Mică construcție de scânduri în care se așază, vara, războiul de țesut. 3. ARCOPERIȘ firidă, nișă, boltă. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte și de alta a unei plute, pentru a ține strânse lemnele care o compun.

    Arșeu sau harșău, fiind probabil doar variante N-V putem presupune că mai la S-E să existe și o versiune două care încep cu C sau Ș. Oare cârșág, cârșáguri, s.n. (reg.) cană, ulcior..sau e bazat pe o form.onomatopee TÂRȘÂÍ, tấrșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific.hîrșăi

    Comentariu de Ion Albu — Februarie 2, 2011 @ 12:31 pm | Răspunde

    • Ai omis aracul din vie!

      Comentariu de Ion Albu — Februarie 2, 2011 @ 12:35 pm | Răspunde

      • Este posibil ca și numele de Harghita să aibă o rădăcină comună cu aceste cuvinte

        argita – hargita – harghita

        Un nume asemănător este și Argestru (jud. Suceava), dar acesta este mai apropiat de argint, ca și Argeș, de altfel

        Comentariu de sabinus — Februarie 4, 2011 @ 5:39 pm

    • IE *arke-
      Meaning: to store, to lock, to defend
      http://dexonline.ro/lexem/arcaci/3244

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 30, 2012 @ 6:58 pm | Răspunde

      • reg.argea – clește
        M-aș fi mirat să nu avem și termeni tehnici din capitolul important al prelucrarea fierului! http://adevarul.ro/locale/satu-mare/descoperire-colosala-lasatu-mare-unul-dintremarile-centre-prelucrare-fierului-balta-europa-centrala-1_542040970d133766a85797a0/index.html

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 26, 2014 @ 7:40 pm

      • argea-pește poate fi o metateză a unui *ragea, înrudit cu ragaci, răgace, instrumente în formă de clește

        Comentariu de Roderick — Septembrie 27, 2014 @ 8:54 am

      • Ragaci pare un împrumut mai nou. Nu l-am regăsit în dicționarele de arhaisme și regionalisme. Metatezele se produc invers, de la silabe închise spre deschise, apoi argea are o formă care nu s-ar potrivi cu metateza din ragace (*argace/*argaci).

        Cred că instrumentul rus este inspirat de gândacul rădașcă (lucanus cervus), numit și răgace (sl.rogu- corn).

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 27, 2014 @ 3:31 pm

      • Probabil că în ceea ce privește ”argea”=clește nu e vorba de cleștele de scos cuie sau dinți, ci de o piesă anume de la teasc.
        ”(TEHN.) (reg.) argea, chingi (pl.), mâni (pl.). (~ la teasc.) ” (Sinonime, dexonline.ro)

        Acum e datoria ta să informezi corect cititorul despre ce este vorba :)

        Ca ”nume dat celor două scînduri care unesc în sens transversal extremitățile războiului și servesc de scaun pentru femeia care țese” (DLRLC),
        ”Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte și de alta a unei plute, pentru a ține strânse lemnele care o compun” (DLRM)
        argea trimite mai degrabă spre sensul de ”articulație”, putând proveni din PIE *ar- ”to join”, semantic cf. v.ind. arpayati `to fix into or upon, fasten’ (în dicț. lui Pokorny altă rădăcină decât areq- ”to guard, lock”)

        Comentariu de Roderick — Septembrie 27, 2014 @ 7:15 pm

      • Ai dreptate, merge mai bine radicalul *ar- „to join” cu o lărgire a temei (*arg-). Astfel numele instrumentului nu mai explică acțiunea îndeplinită, ci procesul construcției sale, conform lat.arma.
        Poate aveau o specializare a uneltelor. În alb. au darë (gheg darë) din proto-alb. *dek’n > IE *dekn’-„a mușca”. http://en.wiktionary.org/wiki/dar%C3%AB

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2014 @ 11:40 am

    • Am găsit încă o paralelă albano-românească care ar indica un cuvânt moștenit din antichitatea dacică:
      răgălie http://dexonline.ro/definitie/r%C4%83g%C4%83lie
      alb. ragal- kennel (coteț, cușcă) în expresia toskă surprinsă de Jokl: ragāl’a e shenit (cușca câinelui)
      Ce-i drept, V.Orel propune și sl.rogalъ- „corner” (colț) drept etimon, deoarece semantic slavii mai au acest cotja(casă, colibă) tot dintr-un cuvânt ce desemnează colțul. (alb.a < sl. o).Practic însă, nu se găsește nicăieri sensul luat de alb.
      A doua explicație îl leagă de rom.argea ( IE *ark-), care nu contrazice existența acestui răgălie, ba chiar o susține. Nu-i neobișnuită existența unor forme metatezate pe lângă cele mai conservatoare fonetic (ardica- rădica).
      IE *arke- „to store, to lock, to defend”

      Expresia toskă de mai sus e doar un hapax, ceva ce se pronunță odată, rar și foarte rar.(gr. hapax legomenon). Poate de aceea nu găsesc nici shenit- câine, dar e clar că a existat. Dacă e luată din dialectul cham din sudul Albaniei și nordul Greciei e foarte logic, fiind cel mai conservator grai. Tare aș vrea să găsesc dicționarul lui Markos Botsaris. E un punct de referință pentru albaneza veche.

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 5, 2013 @ 9:26 am | Răspunde

      • arm.argel- obstrucție, baraj, obstacol; argelum- defend, hold off, hold back
        S-ar putea ca seria numelor tracice *Argissa puse în legătură cu numele Argeșului de către Pîrvan să fie chiar din acest IE *arke. Ce nume mai potrivit pentru un râu, o cetate sau un nume de războinic trac decât acesta?!

        *Argeessia compus din *arge (*arke-) și IE -eis, -ois “a se mişca repede, a curge”

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 5, 2013 @ 9:51 am

      • Altă etimologie pentru răgălie :
        alb.rrangulla- „rubbish, lumber”, un derivat sufixat din proto-alb. *ranka- „hand” & „gathering(s)”, conectat cu lit.ranka- „hand” (mână), paranka- gathering și rinkti- a aduna.
        alb.rangë- homework

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 5, 2013 @ 11:29 am

      • Avem și reg.a răgădui (a prinde, a puca, a agonisi) http://dexonline.ro/definitie/r%C4%83g%C4%83dui
        Are sens derivarea din maghiară, la origine însemna a lipi(cu un semn de întrebare în dreptul său în dicționarul de radicali fino-ugrici, semn că poate verbul de a puca l-au împrumutat din altă parte), însă și din dacică ar avea sens dacă presupunem un radical proto-tracic *ra(n)ka și ulterior *ra(n)g.
        Verbul circula și în Oltenia, interesant.
        Sensul „a sări la cineva, a năvăli” vine din cu totul alt radical IE, și anume *rg’- „to fall upon, to assault”
        răgădí, răgădésc, vb. IV (reg.; despre cai) a se speria și a o lua razna.
        N-are sens g’ decât pentru indo-iranieni.

        Mai e un sens distinct care nu se încadrează în radicalii IE de mai sus: răgăduí2, răgăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a păsui, a amâna. 2. a poposi undeva după un drum lung.
        Nici sensurile de a țipa, striga nu se încadrează aici.
        Oricum, mă bucur că măcar acum avem un punct de reper în albaneză care dă greutatate originii dacice.

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 10, 2013 @ 2:04 pm

      • răgaz (et.nec) e legat de verbul a răgădui (a amâna, păsui).

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 10, 2013 @ 2:43 pm

      • Și sensul de „a țipa” ar avea un sens dacă-l tragem din IE *rAwǝ- „to shout, to roar”. Văd că în articolul acesta https://hroderic.wordpress.com/2013/02/19/ragaz/ se presupune o transformare v (IE*w) în [g], conform lat.favulus – fagure.
        Dar nici nu e nevoie de asta dacă iese din IE *rēy- to shout, to bark, to make a noise, adică subcapitolul *rek- yell, scream sau lat.ragere.

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 10, 2013 @ 3:10 pm

      • alb.argësh era considerat într-o carte ca probabilitate pentru explicarea hidronimului Argeș, fără explicații suplimentare sau demonstrații. Era o presupunere, ca atâtea altele când vine vorba de limbile preromanice. https://en.wiktionary.org/wiki/argsh
        Tot sub acest radical ar trebui considerat și arh.răgulă (neam) folosit de cronicarii moldoveni.

        Nu despre asta voiam să vorbesc/comunic, dar citesc sau îmi amintesc mereu lucruri noi care trebuiesc spuse.
        E vorba de rad. paleobalcanic *gad- despre care am vorbit mai demult, dând și unul au două exemple albaneze (corespondent direct al vb. a îngădui), respingând astfel posibilitatea de avea un împrumut slavic sau cel puțin ar fi un puternic indiciu că și dacica ne-a lăsat niște moșteniri pe linia sa indo-europeană.
        Mai demult am observat cât de bine integrate sunt în limba veche și actuală, deși originile lor sunt atribuite altora: a îngădui, răgaz https://en.wiktionary.org/wiki/r%C4%83gaz
        , a tăgădui, a răgădui, iar acum am găsit și probabil ultimul derivat pe linia asta: a cagodi (a aștepta; let.pagaidit) https://en.wiktionary.org/wiki/pagaid%C4%ABt
        O lectură (*leptură) instructivă: http://www.lingv.ro/LR-2-2011.pdf (pag.157, Sergiu Drincu, Prefixul co- în limba română)

        E o discuție mai largă cu privire la formarea unor verbe românești cu un prefix ca- sau co- ce mirează unele slavice răsăritene(dar și baltice) cu prefixul po-: covârși, coborî, cotropi și multe altele. E bizar că verbul a îmburda este autohton, dar coborî sau doborî nu au legătură circumstanțială cu albanismele dëborë, vdor, zborë, xborë sau moștenirile noastre buracă (ceață), bură (ploaie mocănească; țurțur) și altele. https://en.wiktionary.org/wiki/bor%C3%AB

        Nu-i deloc o coincidență că și albaneza derivează cu prefixul ăsta (k-, kë) coradical cu lat.con-.

        Pentru „tăgădui” am propus mai demult existența unui prefix similar alb. të (of).

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 20, 2015 @ 9:00 am

  2. Un comentariu puțin pe lângă subiect, dar care are legătură cu cuvântul Argos

    Unii spun că Argos ar fi fost localizată în zona Carpaților, mai exact în zona Carpaților de Curbură (Buzău). Zona este o cetate naturală, făcută de culmile muntoase din zonă

    Totuși, în zona Suceava există două localități care ne duc cu gândul la legenda lânii de aur: Solca și Argestru

    De ce Solca? Pentru că seamănă cu Iolcos: Solca – Iolcos

    La fel, Argestru: Argestrru – Argos

    Comentariu de sabinus — Februarie 4, 2011 @ 5:45 pm | Răspunde

  3. Proto-IE: *ark-, *arkeut-
    Meaning: a k. of thorny bush/tree
    “ARCHÍȘ s. v. ienupăr, jneapăn. “

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 23, 2012 @ 8:22 pm | Răspunde

    • Nu poate fi presupusă o rădăcină care să acopere tufă/copac cu spini, arcul cu săgeți și piatră de ascuțit deopotrivă?
      Mai e nevoie de altă explicație?

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 23, 2012 @ 8:32 pm | Răspunde

    • ? Despre prima fază, nu chiar despre asta era vorba în propoziţie ?

      Comentariu de Roderick — Mai 24, 2012 @ 1:40 am | Răspunde

  4. Nu știu dacă am mai discutat despre asta, dar gresie cu sens de tocilă are un corespondent alb. în vb.grij – to grind, hash” și grihë – tocilă. Eu n-am găsit alb.gëresë în dicționarele lor, cum se dă în Der.
    Unele din din sensurile gresiei pot avea orig.separate: de piatră de moară poate fi luat din *gʷerǝu-n-, *gʷr[ā]u-n- „millstone”
    gresie ca tocilă din IE ghrendh http://www.etymonline.com/index.php?term=grind&allowed_in_frame=0
    sau http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+696&root=config
    coradicale: grunjos, grunțăi(posibil ca gresia să fi fost *gredzie cf.var.grezie)
    iar cea de rocă sedimentară foarte dură din IE grats http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+740&root=config
    Îmi reamintesc totul de parcă aș da examen! :) Sigur mă repet!

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 4, 2012 @ 10:28 am | Răspunde

  5. ”archit m. arborele numit ienupăr [Gr. mod. ARKEVTHOS, de unde și forma paralelă archiș].” (Șăineanu, dexonline.ro)

    La data scrierii articolului nu am beneficiat de datele acestui dicționar (nu apărea pe site-ul dexonline.ro). Așadar e considerat un împrumut din neogreacă.

    Comentariu de Roderick — Februarie 1, 2015 @ 1:45 pm | Răspunde

    • Ar corespunde și cu denumiri din limbi turcice, tăt. артыш, tc. ardıç, care ar fi dintr-un v. turcic artuç (?). Dacă provine dintr-o limbă turcică (*artiș? > archiș), ar putea fi pecenega (ei s-au stabilit și în zone de munte, unde crește ienupărul).
      Paralelele IE sunt însă foarte clare, existând și posibilitatea să fie derivat al unui cuvânt moștenit, autohton.

      Comentariu de Roderick — Februarie 1, 2015 @ 2:31 pm | Răspunde

  6. „De amintit aici numele unor râuri din munţii Carpaţi, precum Gârcinul sau Gersa. De asemenea, gresia , care ar putea avea nu doar acelaşi înţeles ca arcerul , dar şi acelaşi radical PIE. [..]”

    Mai demult am amintit de un verb a grăcina din Apuseni și am dat un termen corespunzător ca sens și formă, alb.gërthas (scream, cry, shout):
    „a zgrăcina”- a chema necontenit, a invoca, a striga tare şi de multe ori (numele cuiva)” (comentariul 4 din link-ul de mai jos)
    https://en.wiktionary.org/wiki/g%C3%ABrthas
    https://hroderic.wordpress.com/2010/08/05/trasnete-si-ciuperci/

    Altul: a grăcina, vb. (Olt., a suporta, a suferi) https://hroderic.wordpress.com/2015/08/21/greuceanu-si-voinic-de-plumb/

    Laolaltă cu gresie (*gretja) și acestea din urmă (a grăcina, a gărcina?) trebuie să fie legate sub același radical din care au scos albanezi vb.grij (to grind, hash”; grihë – tocilă) . (comentariul 4 de mai sus)

    M-am întrebat mai demult dacă Russu a intuit bine etimologia IE a verbului a răbda.( *orbh- lipsit de..vedere, libertate, putere, etc. < sl.rob, alb.arbën- copil). Eu cred că trebuie considerat același semantism cu acest vb. a grăcina conform verbului a răbui și eng.to rub. http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=rub&searchmode=none

    O să mai caut și-n albaneză. Cred că este o "forma mentis" paleobalcanică, dar nu neapărat originală la nivel IE.

    De citit și articolul de la pag.509 "Verbele derivate cu sufixul -inare și postverbalele lor" din Dacoromania , anul III .pdf. Se găsește pe internet, dar l-am pus și aici pe blog săptămâna trecută.
    Analizează verbul a legăna și enunță o teorie cum că ar proveni dintr-un alt verb *leg- a clăti. Importantă este forma asta de derivare, căci se întinde probabil peste mai multe lexeme autohtone, cum ar fi acel verb a grăcina, de mai sus.

    PS: toate astea de mai sus au pornit de la căutarea de toponime cu înțelesul cascadă, cataractă. De asta am și citat din articol prima frază. Cred că s-ar putea să avem atât un verb descriptiv al celor două hidronime, dar e posibil să avem și un alt nume pentru cascadă/cataractă.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 20, 2015 @ 10:11 am | Răspunde

  7. arcelă „proeminență”

    bratoș „chipeș” (?)
    copă „glugă, claie” (ăsta nu mai e albanism cum se vorbea depre „copou”, deci..)
    crit „cazemată” (?)
    crivă „surpătură pe dealuri”
    draici (ferăstrău) (*der- to cut) NP Draica (moț)
    dub „smoc de păr” (nu mai e doar entopicul dup(uros) din Bucovina)
    găman „polonic” (căuș/căuc cu sufix augmentativ-peiorativ -man)
    graiț „gol în stâncă” (alb.grij – to grind, hash”) încă unul?
    hudă „spărtură, gaură” (precede sensul de peșteră?)

    https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_de_regionalisme_%C8%99i_arhaisme_din_Maramure%C8%99_(ed._a_II-a)/Cuvinte_cu_etimologie_necunoscut%C4%83

    Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 25, 2015 @ 5:17 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: