Istoriile lui Roderick

Ianuarie 10, 2011

Bobot şi Bobotează

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 4:39 pm

Cuvinte legate – evident – de o rădăcină comună şi de ideea de foc, flacără:

bóbot (bóbote), s.n. – 1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo. – Der. bobotaie, s.f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama).”  ( DER ,  Al. Ciorănescu )

BÓBOT s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare. ” ( Dicţ. de sinonime, M. Seche )

BOBOTÁIE, bobotăi, s.f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie.” ( DEX 98 )

BOBOTÁIE s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare. ( Dicţ. de sinonime, M. Seche )

BÁBURĂ s. v. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvătaie, vâlvoare. ” ( Dicţ. de sinonime, M. Seche )

babúră (-re), s.f. – 1. (Trans.) Fumar. – 2. (Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. – 3. (Banat) Lapoviță. Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoțesc uneori precipitațiile, și care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR în consideră cuvînt diferit de cel anterior).” ( DER )

 

Să fie şi Sărbătoarea Bobotezei legată, la origine, de foc ? O ipoteză discutabilă, însă nu neglijabilă.

„Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.” ( http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/obiceiuri-boboteaza-68778.html )

Obiceiul, comun mai multor popoare, este întâlnit şi la ruşi ( vezi povestea Snegurocikăi, care s-a topit încercând să sară – asemenea tuturor- peste focul aprins în ziua Sf. Ioan ).

***

 

În Dicţionarul de sinonime

VÂLVĂTÁIE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pârjol, văpaie, vâlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vâlvaie, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălau. (O imensă ~ de la incendiu.)

Mulţi dintre aceşti termeni par să se fi contaminat reciproc.

Cuvinte ca „vâlvătaie”, „vâlvoare”, „bălbălău” ar putea trimite spre PIE *bhalge- „flacără” ( din care provine lat. , rom. „fulger” ).

Lat. „focus” ( rom. „foc” ) provine dintr-un PIE *bhok’- „flacără”.

Originea lui „bobot” poate rezida însă în PIE *bhā- „a străluci” ( v. ind. bhā́ti „a străluci, a fi luminos”, v. gr. phábos , phōtós ).

Numele lui Phoebus ( zeul Apollo ) are etimologie necunoscută. Nu e exclus ca o sărbătoare solară apropiată de Solstiţiul de iarnă ( cum este Boboteaza ) să fi purtat, în vechime, un nume derivând din aceeaşi rădăcină.

Fantastic, poate, dar nu exclus, ar fi ca numele Bo-botezei să fie legat de tracicul – bates ( din kapnobatai – preoţi, la moesi ).

După I.I. Russu, -bates îşi are originea posibilă, ca şi lat. vates într-un IE *uat, însemnând, probabil, „emoţionat, entuziasm” ; acest sens s-ar potrivi numelui unei sărbători. În dicţionarul lui Pokorny *u̯āt- este `geistig angeregt sein‘.

Oricum, cred că „Boboteaza” moşteneşte numele unei sărbători precreştine, cu etimologie greu de desluşit, în parte datorită contaminării cu „botez”.

Datorită situării ei la cumpăna dintre ani, nu e exclus ca numele să reflecte PIE *wet- „an, anul trecut” ( v. ind. vatsá- „an” , v. gr. wétos „an” ; după I.I. Russu, Vetespios , epitet al lui Heros- Cavalerul trac ).

 

 

 

 

Anunțuri

6 comentarii »

  1. […] ajuns acolo întâmplător, căutând informaţii despre kap-no-batai (bates=fum), lucrând azi la studiul meu asupra religiei […]

    Pingback de Un al doilea blog pe care îl recomand: Istoriile lui Roderick | Dragoş Şerban — Aprilie 13, 2012 @ 10:38 am | Răspunde

  2. Legat de Vetespios, cred că ar putea fi pus în legătură cu *wet, dar luînd sensul de „vechi” (lat.vetustus, „ OCS vetъchъ `old ‘., alit vetušas `old, aged ‘”).
    vătaș (obicei) e foarte interesant. Poate e cel mai vechi și original derivat în dacică din rad. *wet. http://toponime.wordpress.com/2014/01/22/vatastina-vatajnita/#comment-331

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 24, 2014 @ 7:48 am | Răspunde

    • Outaspios, Utaspios, an inscription associated with the Thracian horseman. Ut- based on the PIE root word ud- (meaning „up”) and based on several Thracic items, would have meant „upon”, „up”, and Utaspios is theorized to have meant „On horse(back)”, parallel to ancient Greek epi-hippos.[12] https://en.wikipedia.org/wiki/Thracian_language

      arom. veti = avere, existență, fire, putere, sine, tărie http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/ts-u-v-x-y-z/litera-v
      alb.veti, vetë https://en.wiktionary.org/wiki/vet%C3%AB

      S-ar putea ca dacica să aibă clar aceleași transformări cu albaneza privitor la grupul *sw. Am mai discutat despre asta în trecut, cu exemple probabile.
      Nu știu dacă avem un s mobil/protetic în pronumele personal *su̯e-t- ‘self; one’s own’, probabil că nu, însă transformarea spre dacică și albaneză putea fi similară, altfel n-am avea termenii aromânești de mai sus. Unul sau două sensuri îl recomandă pentru albaneză, dar restul ce sunt?
      De asta mă întreb dacă nu cumva Vet-espios și Ut-aspios nu însemnau practic același lucru. La fel avem azi hidronimul Vit pentru anticul Utus. Avem uture(Munt. om bogat, influent; om hain) și acel arom.veti (avere), avem un Utaspios și acel arom. veti (existență)
      Nu mai zic de reg. hutupă (Iași. ceafă) sau verbul a poutăli care ar putea da un indiciu asupra acelui teonim.
      Dar asta nu-i important acum. Nu comparația cu teonime tracice este important , dacă nu avem paralele grecești sau latine pentru comparație cu lexicul albanez și Român.

      Vetespios ca „întemeietor de neamuri” ar avea sens. Am mai propus pentru vătaș (Maram. obicei) și vatră ca fiind derivate dintr-un verb pierdut , conectat azi doar cu alb.vë – ”to put, to place”. https://toponime.wordpress.com/2014/01/22/vatastina-vatajnita/

      Outaspios și Utaspios ar putea conține un mai vechi derivat din *h₂ewg- to increase, to enlarge. O formă *ougt sau ”zero grade” *ugt ar fi dat un proto-tracic *uhtu ;i eventual *ut(ă). N-am fi avut ce au balticii : Latvian: augt, augsts , Lithuanian: áugti https://en.wiktionary.org/wiki/augt#Latvian
      La traci n-ar fi fost un sufix verbal acel -ti sau -tă, bineînțeles, ci ar avea aceeași funcție ca-n albaneză. De asta mă întreb dacă nu cumva Utidava și uture semnificau ceva dpdv al radicalului ăsta. Nu că rad. *ud-, -ut- (up, out) sau *eyt- (to carry) n-ar fi mai mult decât satisfăcătoare.

      Na, că am comis-o din nou.Era să uit cea mai tare comparație dintre toate: alb.utull (profit, benefit), lat.utilus și arom.veti (avere) < PIE *h₃eyt- ‎(“to take along, fetch”). Iar dacă tot suntem aici, uture al nostru.
      https://en.wiktionary.org/wiki/utull

      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h%E2%82%82ewg-

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 12, 2017 @ 10:03 am | Răspunde

      • E un lucru ciudat în albaneză. Var. ”baldos (cf. baltëz)”. viezure, uture, mai înseamnă și om sălbatic, om al cavernelor. ”wild man, cave-man”.

        La noi, uture mai înseamnă om bogat, influent, dar și om hain. O fi așa din antichitate!? Huturea dracului e iar interesant! Animalul ăsta era considerat lacom sau se referă și la celalte sensuri? a hutupi’,’a mânca cu lăcomie’
        Probabil și acest verb era un adjectiv inițial.

        În Stachiojd avem și ”huture (posac, dur.)”

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 26, 2017 @ 3:04 pm

  3. ”învắț, a -á v. tr. (lat. *in-vĭtiare, d. vĭtium, vițiŭ; it. invezzare și avvezzare, a deprinde, sard. imbitssare, pv. sp. [en]vezar, vfr. envoisier, pg. vezar, înț. pmt. a fost „a deprinde la ceva răŭ”, apoĭ numaĭ „a deprinde”, apoĭ „a instrui”. ” (Scriban, dexonline.ro)

    O etimologie care spune multe despre învățătura la români.

    Totuși, nu cumva a fost implicat și lat. vātēs, vātis ”an oracle, a teacher, master, authority” (latinlexicon.org) ?

    Comentariu de Roderick — Octombrie 28, 2015 @ 8:22 pm | Răspunde

  4. Am dat mai demult acel bizar reg. arhaic veșt = încercat, cu experiență. pag.3 http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/Dictionarium-valachico-latinum.pdf
    La prima vedere nu pare să aibă legătură cu adj.veșted, megl. viștină (orice lucru veșted) sau a se viști (usca) și celelalte.

    În mod normal, aș spune că avem un verb *vis sau dacic *viș, iar veșt (*vișt ar fi un participiu). Aș putea chiar să-l apropii de reg.vâj (bătrân ramolit), pentru care putem presupune o formă *viș. De fapt am mai pus ideea asta undeva și cu aceleași conexiuni, dar acum s-ar putea să avem acest veșt care să completeze peisajul.

    E conform probabil cu *vissa din toponimele TDM Patavissa, Saldovissa. Ce-mi place la rad. *wis este mențiunea din dreptul der. sanscrit: „anything active” (inclusiv विषम् • ‎víṣam – apă) https://en.wiktionary.org/wiki/%E0%A4%B5%E0%A4%BF%E0%A4%B7#Sanskrit
    A vișca este „active”, dar veșt cum e?
    Eu aș zice că vâj (viș) era deja o formă de participiu pasiv dacic, iar veșt (*vișt) este ceva separat. M-am gândit mai demult și la mold. ghiuj ca fiind *viuș și chiar forma corectă față de vâj. Cine știe!
    În dicționarul arom. am găsit foarte multe cuvinte care încep cu ghi sau ghe dar nu-s etimologice; vite e corect, nu ghite.

    Procesul prin care ajungi la experiență este unul „arduuos”, plin de suferință, așa cum s-a format alb. përvojë (experiență) din vuaj ‘to suffer, endure’.
    https://en.wiktionary.org/wiki/p%C3%ABrvoj%C3%AB
    Dacă vai, vaiet (eng.woe) este coradical cu acesta de mai sus, atunci veșt (încercat, experimentat) trebuie poate fi și și el un coradical. În acest caz nu mai intră verbul „a învăța” în acest capitol al ..suferinței/experienței și a procesului învățării dacice.
    Ca o paranteză, și reg.bai putea evolua astfel spre *bișt. :)

    Veșt ar putea semnifica „trecut prin” conform radicalului ce a dat la.via (rom.reg. văi! – pleacă, du-te!) și Lit. vyti ‎(“to pursuit”) prin *wih₁eh₂-, din *weyh₁- ‎(“to pursue, be strong”), așa cum spune aici: https://en.wiktionary.org/wiki/via#Latin
    Ce diferență minusculă e între *h₃eyt- și *weyh₁- !!!

    PS: sansc. vișam = the fibres attached to the stalk of the lotus (compare बिस ‎(bisa))
    Ăsta îmi amintește de alb.bisht (coadă). De asemenea avem lat.bestia și venețianul bisa care ar presupune o rădăcină comună: *bis- „to coil” https://en.wiktionary.org/wiki/bisa#Malay

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 12, 2017 @ 11:47 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: