Istoriile lui Roderick

Ianuarie 18, 2011

Potaie

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:24 pm

Cuvânt având azi o nuanţă depreciativă ori peiorativă ( care , foarte probabil, nu exista în vechime ) :

potáie (potắi), s.f. – 1. Cotarlă, javră, jigodie. – 2. Haită de lupi. – 3. Cățel. Origine necunoscută. Soluțiile propuse sînt insuficiente: din sl. tešti, teką „a fugi”, cu pref. po- (Cihac, II, 281); expresiv, cf. mayen. poutaud „broască” (Șeineanu, Chien, 326); dintr-o rădăcină pot-, necunoscută, cu suf. –aie (Pascu, Suf., 200); din sb. potaja „ascunzătoare”.”  (DER)

Un sens de „haită de lupi” îl are şi cuvântul „poteră” :

póteră, pótere, s.f. 1. (înv.) ceată, grup de oameni (în special arnăuți) înarmați, care urmăreau pe răufăcători și pe haiduci. 2. (reg.) herghelie de cai; haită de lupi. ” ( DAR )

După S. Paliga

potáie 1. ‘cur, tike, vile dog’; 2. fig. ‘scoundrel, rascal’. It seems built with prefix po-, also pă-, pî- and a root ta(i)-, which does not seem to be the same root as in tăiá, tai ‘to cut’ (< Latin *taliare). The form is expressive and seemingly built on an indigenous pattern, possibly preserving a Pre-Romance form.”

*

„Potaie” ar putea fi legat de engl. „pet” ( = animal îmblânzit ) , cuvânt cu etimologie necunoscută, prezent iniţial doar în scoţiană şi dialectul englez din nord ( pe la zidul lui Hadrian ? ).

Din PIE *paut- „individ tânăr” provin v. ind. potaka- „animal tânăr”, lat. putilla „pasăre tânără”.

Mai degrabă, însă, cred că „potaie” ( şi „poteră”, cu sensul de haită ) au de-a face cu engl. paw :

„…from O.Fr. powe, poe, of unknown origin. Evidence points to a root form *pauta, which probably is related to Prov. pauta, Catalan pote, M.Du. poot, Ger. Pfote „paw”). Celtic and Old Low German have been proposed as the ultimate source, but evidence is wanting.” ( etymonline.com )

Haita, potera sunt un fel de „patrule” – cuvânt care şi-ar avea originea în „V.L. *patta, perhaps imitative of the sound made by a paw”. ( etymonline.com )

Nu e exclus ca acest cuvânt să reprezinte- cu rezerva de rigoare – numele arhaic, autohton, al haitei de lupi – atât de mult asociată ( o exagerare, în opinia mea ) imaginii dacilor.

42 comentarii »

  1. Cred că Potaissa însemna de fapt așezare foarte mică, prăpădită am putea spune.Nici nu-i de mirare dacă ne gîndim la cît de sistematic au distrus romanii toate așezările importante ale dacilor.Sufixul -sa e foarte răspîndit în numele dacice(Bastiza, Drilgisa. Dablosa) și străromânii l-au folosit de ademenea(Focșa, lupșa, apșa, Comșa).
    Uite și ce-am găsit în DEX: – potór 1.fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 2. aluniță de piele 3.Monedă veche de cupru folosită în Trans.(potură în Olt.)
    – potârcă s.f. (reg.) lucru sau ființă rămasă mică
    – potîrniche .În toate ex. a funcționat rotacizarea lui n.
    În latină găsește pittinus și paucus sau putinus, deci e posibil ca daco-geta și latina să fi avut încă un termen comun.Poate că și celta continentală a dus în insulele atlantice un termen apropiat.
    Poteră nu are legătură cu potaie și e mai degrabă un derivat intern al limbii române, apoi adăugat lupilor ca ..ceva expresiv.
    Păstrarea lui T (în locul lui Ț)cred că se datorează influenței latine.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 21, 2011 @ 8:49 pm | Răspunde

    • PETTY squabbles.. mon PETIT bichon..nu-i amuzant că și vesticii au cam aceleași corespondențe?

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 21, 2011 @ 8:56 pm | Răspunde

      • Eu cred că „potaie” însemna iniţial „haită” şi apoi a ajuns să însemne „câine”.

        Ceva similar s-a petrecut chiar cu „haită”; are un sens secundar de „căţea”.

        „háită (háite), s.f. – 1. Grup de vînători cu cîini și gonaci. – 2. Grup de cîini de vînătoare. – 3. Cățea. – 4. Femeie stricată. Mag. hajta „hăituire, gonire” (Cihac, II, 505; DAR; Gáldi, Dict., 92), din mag. hajtani „a împinge, a hăitui” (Scriban).” (DER)

        Cuvântul magh. „hajta” s-ar trage dintr-un proto-uralic *kujV (*kajV) , a cărui rădăcină nostratică a dat PIE *gʷā- „a merge, a pleca” ( alb. ngā „a alerga”, v.ind. gātú- „mişcare, drum” ).

        „Potaie” e un termen arhaic.
        Din păcate, istoric vorbind, noi, românii, n-am avut prea mult respect pentru cuvintele astea vechi şi de la ţară ; aşa încât multe din ele au dispărut sau au căpătat nuanţe peiorative.

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 24, 2011 @ 7:05 am

      • Ar mai putea fi o localitate întemeiată de potulatensi, presupuși aliați ai romanilor(?).

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 24, 2011 @ 5:27 pm

    • Potaissa nu e exclus să fi însemnat „aşezare întinsă”, de la acel IE *peta- „a se întinde” ( gr. petalo – răspândit )

      Mi se pare că I.I. Russu lasă un semn de întrebare pentru Pata- ( component al lui Patavissa ) , ca provenind probabil din IE *potis „stăpân, soţ”.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 21, 2011 @ 9:38 pm | Răspunde

      • Dacă se înșeală toată lumea de fapt iar Potaissa era de fapt un adjectic descriptiv local? Poate așezarea era construită într-o depresiune sub formă de căldare și au numit-o PUȚ.Știu că sună un pic fantasmagoric mai ales că mai la sud e consemnat castrul CENTUM PUTEA.
        Cît privește PATAVISSA, mă întreb dacă dacii puteau rosti corect toponimul ăsta, adu-ți aminte că tracii l-au consemnat pe Traianus drept TROIANVS iar Altinum a devenit Oltina, altar era odată oltar și tot așa.Glumind un pic, cred că șocul distrugerii culturilor trace i-a lăsat pe localnici cu gura pungă pentru tot restul vieții lor naturale…OOOOOOOO
        M-am gîndit la o chestie interesantă( pe cît de simplă pe atît de..), dacă adverbul AȘA este de fapt preroman, poate avînd chiar și o formă scurtă ȘA(acolo, acum unde „a” indică direcția..parcă unii atribuiau lui a formă arhaică reconfigurată azi în LA).

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 22, 2011 @ 1:12 pm

      • Am o imaginație prea bogată și uneori întind prea mult paleta posibilităților de interpretare. Cred că de acum îmi iau porecla Pardate(din sanscritul „pard- to break wind”..Hîrța-pîrța) :) Nu e hilar că dacii spuneau „pîrța”?

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 22, 2011 @ 2:09 pm

      • Dacă Patavissa este Pata- vissa , prima parte provenind din IE *potis “stăpân, soţ”, a doua din *weik’- „aşezare” (după cum sugerează ca posibilitate I.I. Russu) , e interesant că în lituaniană există compusul invers, „viẽšpats”, „viešpatìs” – domn, stăpân, „lord”.

        Dacă topica limbii dace a fost î.a.c. similară, Potaissa ar însemna, nu „stăpânul satului”, ci „satul stăpânului”, un fel de centru regional.

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 26, 2011 @ 2:13 pm

      • O etimologie a lui „Patavium”, după http://asciatopo.xoom.it/asciatopo/venetia.html

        „Usually (UTET) related to Latin patere ‘to extend’ and ultimately to the IE root *pet- ‘to open wide’. The suffix *-ouio- is rather diffused especially in the Celtic domain. The ending -avium of Patavium is from the O-grade form of the suffix, showing the same phonetic behavior as in Plavis fl..”

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 26, 2011 @ 2:20 pm

      • P.P.S.

        Când cu etimologia Turzii m-am gândit şi eu :) dacă nu cumva „Turda” şi „Potaissa” sunt sinonime. De obicei însă aceasta arată traducerea unui toponim dintr-o limbă în alta.
        În plus, nu e obligatoriu să fie iniţial vorba de aceeaşi localitate. Pot fi zone învecinate; azi Mănăştur e un cartier în Cluj, în evul mediu erau bine separate.

        M-am gândit şi la cuvântul „puţ” , dar fonetic derivarea lui „Pota” din IE *pewǝ- nu ar prea merge, cred.

        Există însă un hitit „peta” – a săpa, a cărui origine ( cu semnul întrebării ) ar fi IE *bhedh- ( cf. starling.rinet.ru )

        Dintr-o lucrare dedicată vocabularului hitit:

        „HOLE — pattessar is probably to be read petessar, in
        view of its identity as a verbal noun fr. pè-da- ‘dig’ (8.22), formerly
        read padda-; cf. Puhvel, Hethitisch und Indogermanisch 214-16 = AI
        361-63” ( http://www.sonic.net/~dweeks/work/samples/write/Hittite_Vocab.pdf )

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 26, 2011 @ 4:07 pm

      • Mai sînt localități dacice ori sud-tracice bitematice ca Patavissa? Dacă nu se găsesc, atunci traco-dacii nu-l foloseau în mod curent și ar trebui să fie doar un sufix pentru „pata”. Am impresia că cineva contabiliza o localitate existentă azi, PATA, ca fiind urmașa așezării în cauză.
        http://www.fondazionedragan.org/media/01_1980_nt_gennaio.pdf
        Dacă s-a păstrat ideea de așezare sătească dacică sub forma unui toponim, atunci Vișeul e acela.

        „patavis(sa)” ar putea fi un adjectiv dacic, ca „malven(sis)” sau „grivas”.Dacă venea din ie peta, ar fi avut lat.pateo,patere și spando(oare „a răspîndi” nu vine din lat.mai degrabă decît din slavă?) ca să-l ancoreze și-n noua limbă. De ce oare a dispărut?

        Îmi amintește și de vechii batavi care au participat la războaiele daco-romane: batav = bat (good, excelent) , awjō (island, land near water) http://en.wikipedia.org/wiki/Batavi_(Germanic_tribe)

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 6, 2012 @ 10:40 pm

    • A mai discutat cineva până acum despre genul acestor așezări și râuri dacice în funcție de terminație? De exemplu Tisia (Patissus, Pathissus masculin)ar putea fi de genul feminin, la fel ca Potaissa, iar Porolissum(latinizat probabil din Porolisson) și Tiasson, Appoulon să fie neutre !?
      Parcă țin minte și acum din puținele ore de latină despre genuri: -um neutru, -us masculin și -a feminin.
      Până acum cred că putem nominaliza -on pentru genul neutru și -a ori -sa în contul genului feminin.

      Numele tracic Dablosa e haios dacă-l atribuim unui cuvânt posibil tracic, dambla, cu terminație adjectivală -sa probabil. În Dex s-au cam încurcat în supoziții dar nici una nu-i convingătoare. Dambla ar putea fi tracic prin intermediul răd.IE
      Proto-IE: *dheudh-
      Meaning: to shake
      Old Indian: dódhati `to be angry, hurt, injure’, dúdhi-, dudhrá- `violent, injurious’
      Old Greek: thǘssomai = tinássomai Hsch.
      Germanic: *dud-an- m., *dud-ir-ōn- vb., *dudd=, etc.
      și am rezolva situația pentru toate sensurile… http://dexonline.ro/definitie/dambla

      Nici următorul nu e mai convingător ! Pur și simplu nu are sens: http://en.wiktionary.org/wiki/damnum#Latin

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 17, 2012 @ 1:50 pm | Răspunde

      • Legat de Patavissa și alte toponime care se termină în ss ,ce zici dacă avem aici o versiune satem a sufixul adjectival IE *-isko? Nu e de găsit în grupul satem, decît ca împrumut germanic sau celtic în balto-slavă și sporadic de-a lungul Dunării (celtic probabil).
        Am putea imagina chiar două forme corespunzătoare genurilor masculin și feminin: *-issu(s) și *-issa (poate chiar și un neutru -isson). Probabil că dacica era foarte conservatoare menținînd acest ss, însă tot la fel putea face tranziția spre o palatală ș pe care latinii încercau s-o transcris prin ss.
        Potaissa ( Patavissa sau Patauissa) ar putea fi o marcă de feminin, Patissus de masculin cu Tiasson și Paralissum(Paralisson sau Porolisson) de neutru.
        Care o fi fost verisunea de plural -ești în dacică? Ar putea coisstoboces să-l conțină!
        În grupul centum am fi avut următoarele: Patauissa- Patauisca, Paralisson- Paraliscon, Tiasson- Tiascon etc. :)

        – alt sufix IE care ar putea concura cu -isko (-isk’o) : http://en.wiktionary.org/wiki/-ic
        sufixul -ko pare să fi rămas neschimbat.

        Comentariu de Sorin5780 — August 7, 2012 @ 11:25 am

  2. P.S. În Geografia lui Ptolemeu apare forma Patrouissa, care ar fi *Pataouissa greşit scris.

    Patrouissa ar aminti ( în spirit dacoman ) de satul Petrid -redenumit Petreşti- de la Cheile Turzii.

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 26, 2011 @ 3:26 pm | Răspunde

  3. Pentru mine e interesantă POTEA s. v. cărare, potecă, strâmtoare, trecătoare deși azi folosim mai mult forma diminutivată (românul e suflet gingaș!?) :)
    Potaissa sau Pataivissa le văd ca pe două încercări de a nota un diftong și o africată finală cum ar fi Ș; știi bine că multe hidronime și unele toponime considerate a fi tracice au această palatală finală în Ș.
    Potaie e un cuvînt interesant dar nu știu cît e de original! Cred că e rezultatul unui fenomen specific limbii române vechi cînd C devine P în multe cuvinte sau dacii pronunțau de-a dreptul cu P.Mă gîndesc la COTOI bineînțeles: coțói, coțói, s.m. (reg.) om mic de statură; puțoi, ghijură.Știu că și spaniola folosește o lexemă.. puta care nu are nevoie de traducere.

    IE *potis “stăpân, soţ” nu cred că se aplica și dacilor, decît dacă a dat BÎT și BADE. Weik s-o fi metamorfozat în vessa / bessa ori pur și simplu era un sufix celtic pentru rîu(avon=abon avius = abius).Se pare că alternanța V/B e prezentă în toate dialectele germane și latine cel puțin.
    În lumea tribală a Europei se foloseau multe terminații divergente pentru așezări, de multe ori în aceeași familie de limbi.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 26, 2011 @ 4:15 pm | Răspunde

    • Apropo, mă gîndesc că zona din jurul așezării Potaissa era foarte împădurită iar potea și potecă sînt în spiritul semnificației actuale.Ar fi indicat să precizez că în slovenă potek înseamnă mișcare, cale, deci într-un fel Turul( „TURU”dacă vine din dacică sau scitică însemna „rapid”..forfotă și mișcare? a turui/durui la vale?) se apropie ca substanță, însă dacă semnifica turn/tură ori din rădăcina pentru putere care a dat taur..NU (MAI) ȘTIU D-ASTEA! :)

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 26, 2011 @ 4:34 pm | Răspunde

    • Un sinonim pentru potaie ar fi cotarlă (care începe cu litera C, ca și cotoi, sau cotoșman)

      COTÁRLĂ, cotarle, s.f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.
      Sursa : DEX ’98

      Comentariu de sabinus — Ianuarie 27, 2011 @ 2:53 pm | Răspunde

      • putras ‘bawler, squaller, babbler’ [Old-Latv. personal name Putre, Latv. putruôt, putrât ‘to cry, to speak fast’]. lexeme trace- Duridanov
        și în română cutră și chitros.Nu se suprapun ca semnificații directe, deși toate-s doar presupuneri(?), dar au o origine îndoielnică și o valoare depreciativă pronunțată.
        La fel cotaie și potaie. Se pare că limba noastră avea un aflux substanțial de astfel de ..aprecieri, dar măcar bunicii noștri nu le întrebuințau așa des ca azi. Unele încep să se uzeze și s-ar putea să dispară în favoarea unor țigănisme.
        PS: mulțam pentru completări!

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 27, 2011 @ 3:15 pm

      • pătrá1, pătréz, vb. I (înv.) a făptui, a săvârși, a comite (o faptă reprobabilă).

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 27, 2011 @ 3:16 pm

      • Lui căţel- „catellus” i s-a găsit o origine în IE *kat- „pui” .
        Lat. „catulus” însemna pui de câine, dar şi de pisică.

        Acelaşi radical ar fi dat norv. „hadna” – capră , ied şi rus. котиться „pisoi”, bulg. котило „loc de fătare”. ( cf. starling.rinet.ru )

        *

        Mai avem
        ” șárlă (șárle), s.f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă. ” ( DER )

        „coceárlă, coceárle, s.f. (reg.) cățel alb” ( DAR )

        Ultimul să aibă ceva de-a face cu PIE *k’ēy „gri” – engl. hoar, lit. šīva- „alb”, lat. caeruleus?
        „Şarlă” a fost, deci, *cearlă, co-cearlă fiind un compus ( ? ).

        Să existe ( ? ) un *ker = câine, de regăsit în „Cerberus” ?
        Rădăcina celui din urmă ar fi *k’erber- ; IE *k’erǝm- „nevăstuică” ( originea cuv. „hermelină )…

        Comentariu de Roderick — Ianuarie 27, 2011 @ 8:22 pm

      • Dacă KER înseamnă câine, atunci ber ar putea veni de la bear = urs. Adică Cerber însemnă „câine – urs”, adică „câine de urs”, sau mai pe românește cățelandru (cățelandru de urs)

        CĂŢELÁNDR//U ~i m. 1) Căţel de câteva luni. 2) Pui mare de animal sălbatic (asemănător câinelui). /căţel + suf. ~andru

        Comentariu de sabinus — Ianuarie 29, 2011 @ 7:57 pm

      • Cotarlă, cotârlă (S și S-E) ar putea veni din radicalul *skat (darkness) ce a mai dat eng.shadow sau alb.kot- negru și reg.nostru cătămui. E mai puțin interesantă proveniența din ung. kutya sau rut.kotiuga, termenii circulă în poziții opuse acestora.Dar merită amintit radicalul *kat- young of animals (and trees?) de unde avem cățel (din latină) și foarte probabil cotei, cătur(?), cotâng cu labializarea lui „a” specifică limbii dacilor.

        COTÁRLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. — Et. nec.
        COTÁRLĂ ~e f. fam. Câine jigărit care trezește milă și repulsie; potaie; javră; jigodie; jigăraie. /Orig. nec.
        cotarlă f. fam. câine slab și urît. [Dintr’un primitiv cot, câine (cf. albanez kuta), de unde asemenea coteiu si cotiuhă

        PS: sufixul -ârlă/-arlă e generalizat în tot spațiul daco-românesc sau avem zone anume?

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 9, 2014 @ 9:30 am

      • cotârlău1, cotârláie, s.n. (reg.) gaură în vatra cuptorului; adăpost pentru câini; cotlon, coteț, cotârleț.
        cotârlău2, cotârlắi, s.m. (reg.) băiețandru fără mustață; cotângan.
        Evident avem două rădăcini diferite în funcțiune și același sufix: *kat- și *skat-.

        cotângan. -âng e un sufix destul de specific și foarte rar în Apuseni,Hunedoara, Maramureș, iar -an e sufix augmentativ în acest caz. S-ar putea ca acest cotâng, inexistent în suedeză, să vină direct din *kat- (young one), fără intermediar metaforic, „cățelandru” sau mai știu eu ce, la fel ca reg.polonez wy-kot ‘kids’.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 9, 2014 @ 10:00 am

  4. Chiar și Porata (Prutul) îmi pare mai degrabă o notare greșită deorece moldovenii aveau și mai au încă un grai plin de oclusive și africate.De ce oare să nu ne gîndim la un derivat din pîrtie, mai ales că Siretul , Prutul și Nistrul au avut pînă tîrziu în epocă niște păduri seculare aproape neatinse.

    PẤRTIE pârtii s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat și marcat, prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă. (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina

    PÂRÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitații atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mișcă într-o direcție. /cf. alb. përrua

    N-o fi o combinație între cele două de fapt?

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 26, 2011 @ 4:24 pm | Răspunde

  5. potecáș, potecáși, adj., s.m. 1. (adj.; despre cai) care poate să urce potecile grele de munte, apt de urcat. 2. (s.m.; înv.) locuitor din statele grănicerești, care supraveghează potecile, regiunile de graniță aflate între două puncte străjuite de ostași; grănicer, plăieș.

    Foarte multe semnificații!

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 26, 2011 @ 4:37 pm | Răspunde

  6. Într-un dicționar sanscrit-englez am găsit asta: apsu = in water și cred că nu e străin de regionalismul JÁPȘĂ, japșe, s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. ◊ (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] – Et. nec. În alte graiuri românești nordice se folosea apșă, dar nu mai dau alte exemple cu articol postpus că ar însemna să mă repet. Important e să punctez că acest artificiu lingvistic e propriu sud-estului european.Nu cred că putem spune că adverbul așa e propriu doar tracilor, ci modul și poziția în care-l foloseau.
    Dacă ne-am lămurit cu articolul, înseamnă că „potai” e un substantiv sau un adjectiv…dăăăă! :) Mă dau și eu mai rotund acum!
    PS: http://www.sacred-texts.com/hin/sktdict.txt

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 27, 2011 @ 2:28 pm | Răspunde

    • E un termen PUTĂ =înv. izvor și putină care mă intrigă un pic, dar nu știu dacă zona era plină de bălți sau vreun izvor în acea zonă a Potaissei. Profesorul meu de geografie mă alinta mereu la ore cu ..Măi Ioane, faci umbră degeaba pămîntului! Consumi oxigenul altor copii mai merituoși! :) nu l-am întrebat niciodată dacă aforismele mele la geografie îl exasperau sau nu-i plăcea moaca mea turanică.

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 27, 2011 @ 3:23 pm | Răspunde

      • În dialectul iranian kalasha avem patishói și-n greacă potamos.Ambele îmi par legate de de potulatensi, care au fost la un moment dat situați pe rîul Olt.Eu aș reconstrui denumirea sub forma Potulas, adică rîureni unde -LAS e binecunoscutul sufix tracic care potențează substantivul, adjectivul etc.(Dănilă, Setilă, Lungilă, Albuilă?)
        PS: calipizi = colibași, colibari ?

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 29, 2011 @ 3:35 am

      • Mă întreb dacă Pathisa, numele dat de daci, nu însemna același lucru cu potamos, adică rîu cu cantitate foarte mare de apă,la fel cum avem apătos și apătoasă în vocabularul nostru. Dacă dorienii ăștia coborîți spre sud au dus cu ei termenul potamos atunci în mod sigur îl putem corobora și cu albanezii care omit și ei acest protetic a- din APĂ..ei spun pa.Să fie oare adevărat că strămoșii albanezilor trăiau în cîmpia Dunării și a Tisei coborînd spre sud dinaintea celților, chiar prin preajma morții lui Alexandru cel Mare? Așa s-ar explica asemănările lexicale dar și părerile avizate asupra divergențelor care sînt situate cu mult înainte de venirea romanilor îîn peninsula Haemos.
        Să fie Potaissa o așezare întemeiată de daci din cîmpia Tisei la o dată neprecizată?
        Oricum ar fi, asta nu respinge teoria mea că potecile erau căi de-a lungul rîurilor în vechime.

        Comentariu de Ion Albu — Februarie 3, 2011 @ 12:13 pm

      • Dar ce pui de profesor ai mai avut : )))
        Foarte tare.

        Comentariu de Roderick — August 24, 2011 @ 8:24 pm

  7. Potaie însemnă și cotei

    cotéi (-i), s.m. – 1. Cățel de salon. –

    2. Cățel în general. Origine incertă. S-au propus succesiv vreun cuvînt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 274), un der. de la cot (Șeineanu, Création métaphorique, II, 15; Ruffini 114), în alb. kut(a) „cîine” (Philippide, II, 809; Pascu, Beiträge, 40), cuvîntul sl. kotelĭ „pisică”. (DAR; Scriban) sau rus. kotejko „pisică” (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeurop. (Lahovary 326). Cel mai probabil este să avem a face cu o origine expresivă în legătură cu coteli „a iscodi” (în acest caz forma primitivă ar putea fi *cotel, cu sing. analogic) sau mai probabil coțăi „a tăia coada” (pornind de la formă primitivă *cotaie, ca potaie, alt sing. analogic); această ultimă formă se potrivește mai bine cu der. pe care îi propunem în continuare. Der. coteică, s.f. (cățea); cotaibă, s.f. (coteț de cîini), încrucușare cu colibă, cocioabă, cociorbă (după DAR, din rut. kotóbanja „coș în care se pune cloșca”); cotarlă, s.f. (cățel, potaie), cu var. cotîrlă, (Trans.) cocearlă, șarlă (după Șeineanu, Chien, 220, de la un romanic *kota „cîine”; pentru Candrea, în legătură cu bg. kotora „pisică”; după Scriban din mag. kutya „cîine”); cotîrlău (var. Banat cotîrloniu), s.m. (flăcău, fecior); cotîrleț, s.n., sau cotîrneață, s.f. (ogradă, poiată), cuvinte încrucișate cu coteț și coteneață (după Candrea, bg. kotara, kotarnik); cotîngan, s.m. (Trans., flăcău, fecior), pus în legătură de DAR cu mag. katangoló „care umblă făcînd zgomot”, de Densusianu, GS, I, 350, cu cătană „soldat”, și de Diculescu 180 și Scriban cu v. germ. și suedezul kutte sau kutti „flăcău”; cotoarbă, s.f. (femeie stricată; ghinion, nenoroc); cotîrje, s.f. (poreclă dată persoanelor sau animalelor bătrîne și slabe), probabil prin confuzie cu cocîrja „a îndoi” (după S. Pop, Dacor., V, 178, și DAR, din sb. kotrešan „ciufulit”); cotic, s.m. (Trans. de Nord, tînăr leneș).

    Dictionar: Dicționarul etimologic roman – DER

    http://www.webdex.ro/online/dictionar/cotei

    Comentariu de sabinus — Februarie 4, 2011 @ 5:31 pm | Răspunde

  8. Cred că poteră și unele sensuri din potaie pot vin din IE *pent (așa cum bine ai sugerat), dar se poate să avem și un derivat din IE pet(a)- rush, fly pag.351 http://dnghu.org/indoeuropean/Notes.pdf
    (mă refer la haită de lupi sau botei de cai, pentru care viteza le este mereu asociată: equus, eng.horse; lupii sînt rapizi și „sugrumători”)
    Patrulă ca neologism pentru poteră: http://en.wiktionary.org/wiki/patrol#English
    adică un fe de foot-soldiers!
    potáie (potắi), s.f. – 1. Cotarlă, javră, jigodie. – 2. Haită de lupi. – 3. Cățel. Origine necunoscută.
    „3.cățel” vine din IE *paut (young one) fără îndoială.
    poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare(IE *peta?). 3. copil ștrengar . 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia.(IE *pēu- “to hew” ) 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic.
    Cel mai probabil, dacii aveau a în loc de o.

    PS: celebrul inel tracic Ezerevo de sec.V î.d.Cr. poate să conțină un derivat din IE *pet, și anume ptṓmn- „ a fall, fallen body, corpse”..adică particula „ptamiee”. Urmarea ar fi „e raz eelta” deci hai să zicem că poate fi și sensul „zboară spre înălțimi” (zero grade „ptamiee”)

    Comentariu de Sorin5780 — August 10, 2012 @ 6:18 pm | Răspunde

    • Sensul de mercenar al cuv.poteră/-aș ar putea fi acoperit de IE*pewǝ : to beat, to hew, poate chiar geții potulatens asta însemna…cutter, mower.

      Comentariu de Sorin5780 — August 10, 2012 @ 6:28 pm | Răspunde

    • De la IE *paut (young one) vine și englezismul pet, pe care românii s-au grăbit să-l adopte în goana aceasta după cosmopolisitsm

      Comentariu de sabinus — August 11, 2012 @ 6:30 am | Răspunde

  9. IE *paut > potaie(cățel)
    Am citit undeva că mai mulți lingviști ar fi propus pentru dacică și albaneză o simplificare a diftongilor IE-eni prin căderea părții secunde.
    Georgiev propune IE *au > a (pentru daci și albanezi) care se aplică aici.
    Meyer, Brugmann IE *ei > e

    Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 3, 2012 @ 8:51 pm | Răspunde

    • Tare aș vrea să știu în ce poziție se întîmpla această simplificare pentru daci, numai în interior sau și la începutul cuvintelor?. Albanezii au generalizat pentru orice poziție, dar nu cred că era valabil și pentru daci.

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 3, 2012 @ 9:00 pm | Răspunde

    • Am amintit mai demult de un obscur reg.potă (noutate). Cred că potae(cățel) și potă sunt coradicale. Au același semantism cu lat.recens
      https://en.wiktionary.org/wiki/recens#Latin

      Merită puțină atenție și mold. patic: https://dexonline.ro/definitie/patic

      Ca să nu mai umplu blogul de comentarii, aduc aici o nouă descoperire (cred!): verbul a păuji (*păuși?) https://dexonline.ro/definitie/p%C4%83uji
      Umila mea părere este că avem același radical din care s-a transmis verbul albanez pashë (to watch, look (at), observe) https://en.wiktionary.org/wiki/pash%C3%AB

      Probabil este un termen păstoresc ieșit din uz, ca atâtea altele. Voi reveni cu informații dacă mai găsesc ceva în plus.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 5, 2015 @ 2:57 pm | Răspunde

  10. engl. pod ” „herd of whales or seals,” 1827, American English, of unknown origin” (etymonline.com)

    Comentariu de Roderick — Iunie 18, 2013 @ 9:11 pm | Răspunde

  11. Legat de transformarea Patavissa în Potaissa cred că putem conclude că în secolul II d.Hr. era deja încheiată, poate chiar o normă generală. La Roșia Montană s-au scos niște triptice din sec.II, unde avem limba latină vulgară. http://www.2012en.ro/2009/09/tablitele-cerate-de-la-rosia-montana/
    Aceia nu mai foloseau forma normală „signavi” , ci un oltenism „segnai”. Ori avem de-a face cu influența substratului dacic care elimina deja v intervocalic, ori e chiar o dezvoltare autonomă a limbii vulgare importate.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2013 @ 8:44 am | Răspunde

    • Dacă Patavissa (> Potaissa/*Potaișa) e o formă de participiu pasiv din *peta-, *ptā- „to strech out”, iar v (sau w) dispare la o dată nedeterminată de la începutul mileniului erei creștine, atunci poate că s-au păstrat astfel de forme de participiu pasiv din dacică și cu acest sufix -iș ce continuă terminația IE *-wes, (*-wos, *-us).
      Poate a dat și pătură cf.gr,petasma- blanket, curtain.

      Un exemplu concret ar fi „măciniș- Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură.”

      Ar mai putea proveni din *peto-, *ptō-; *pAd- / *ped- „to fall” , deși se pare că moștenim forme de tipul *pad- cf. reg. poadă < proto-dacic *pod- https://hroderic.wordpress.com/2013/11/06/poada-padis-si-altele/Depinde de descrierea antică a zonei.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 9, 2014 @ 10:43 am | Răspunde

      • năsălie (sinonime): patașcă, pataramă, pat

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 2, 2016 @ 6:42 pm

  12. Bucovina: pliură (Trans.Bucov.) rachiu de calitate inferioară. 2. (Bucov.)cățea. 3. (Bucov.) haită de câine.
    Se poate trage sensul de cățel din cel de haită?

    Ultimul direct din *plē-, *pelu-/*pol- ‎(“many”) sau din lat. plures- most, many, several?
    https://en.wiktionary.org/wiki/plus#Latin
    https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%80%CE%BF%CE%BB%CF%8D%CF%82#Ancient_Greek

    Inițial m-am gândit la *pleh- to fill sau *pel-, *ple- to spread (palură- lână trasă în pieptăni).

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 21, 2015 @ 7:32 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: