Istoriile lui Roderick

Februarie 15, 2011

Oameni

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 1:03 pm

Lat. homo provine dintr-o rădăcină PIE desemnând pământul: *g’hom- ( lit. žmōgùs „om al pământului, om simplu, ţăran” , got. , v. engl. guma „bărbat” ).

„Omul” nostru e, deci, un pământean, unul de-al locului.

*

Engl. man are o istorie probabil mai curioasă ( PIE *mAnw- „bărbat”, din nostratic *mänV ).

Din nostr. *mänV „bărbat” provine proto-uralicul *mańćV „bărbat, persoană”, care l-a dat pe „magyar”.

Rădăcinii nostratice îi corespunde în familia afro-asiatică *ma/in- „bărbat”. Aici apare un fapt interesant: în egipteană radicalul a dat mnyw „păstor”.

Să fi fost acest cuvânt, la origine, numele unui trib de păstori ?

Asemănarea dintre „man” şi „a mâna” e probabil doar întâmplătoare. Există PIE *mandǝr- „ţarc, adăpost de vite” ( v.gr. mándrǟ „staul”, v. ind. mandurā „grajd de cai” ).

O rădăcină nostratică „dubioasă” ( *mVSV „bărbat” – lat. mās , dravid. *māc- „bărbat” ) poate fi aceeaşi cu *mänV ( cf. starling.rinet.ru )

*

Două cuvinte ar putea fi legate de o veche denominaţie a omului/bărbatului: „mocan” şi „moţ”. Pe lângă derivarea din termenii expresivi „moacă” ori „moţ” există multe alte posibilităţi etimologice.

Ar putea fi legate de scoţianul „Mac” , de tracul muka „clan”.

P.d.a.p. , cred că e plauzibilă şi o origine în PIE makh-o-s „sălbatic, îndrăzneţ” ( v.ind. makhá- „vesel, viguros” , v. gr. mákhlo- „sălbatic, desfrânat” ). Mocanii, ca şi moţii, erau oarecum marginali în Transilvania, oameni „sălbatici” ai munţilor; probabil că această marginalitate provine din timpuri mai vechi- ca şi numele-, datorită ei populaţia conservându-şi arhaicitatea.

După cucerirea romană a Daciei, este mai plauzibil chiar să fi supravieţuit şi să se fi perpetuat tocmai populaţiile marginale, nu tribul regal al dacilor.

*

Din PIE *sebh „trib” provine, după I.I. Russu, numele zeului trac Sabazios.

Din rădăcină ar proveni şi numele suebilor/şvabilor şi al sabinilor, v. ind. sabhā „adunare, congregaţie, societate”.

Aceeaşi origine cred că o are şi rom. „sâmbră”

SÂMBR//Ă ~e f. înv. Întovărășire în vederea realizării unor lucrări comune (mai ales agricole). [Sil. sâm-bră] /cf. alb. sëmbër, sb. srebra” ( NODEX )

Numele Săbărelului – dans popular din Muntenia – ar proveni însă din cel al unui râu ( cf. DER ):

săbărél (-le), s.n. – Dans tipic din Munt. De la Sabar, rîu în Munt.”

*

În legătură cu „forţa vitală” masculină poate fi PIE *(a)ner- „bărbat” ( alb. ner „bărbat, persoană”, lat. neriōsus „puternic”, hit. innarawant „puternic” ). În albaneză, limbă tracică, acest radical stă la originea numelui generic al oamenilor, omenirii.

S-ar putea spune multe despre asemănările şi deosebirile dintre njerëzimit şi omenire.

57 comentarii »

  1. Există expresia „ploaie mocănească”

    „MOCĂN//ÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru mocani; propriu mocanilor. ♢ Ploaie ~ească ploaie persistentă, măruntă și deasă. /mocan + suf. ~esc ” ( NODEX )

    Cred că nu e legată neapărat de „mocan”, dar e sigur de „a mocni” = a se uda

    mocní (mocnésc, mocnít), vb. – 1. (Mold.) A se uda, a se muia, a se umezi. – 2. (Despre foc, jar) A arde înăbușit. – 3. (Despre idei, sentimente) A rămîne ascunse. – 4. A cădea pe gînduri, a medita. – 5. A tăcea, a nu se manifesta. Sl. moknąti „a se uda” (Candrea; Scriban). Der. din sl. mlŭknąti, cf. mîlc (Cihac, II, 200) e mai puțin probabilă. ” ( DER )

    Din acelaşi radical IE *mak- „umed” provine „a se macera”,let. „màkuon̨a” = nor, „makn̨a”- mlaştină, lit. „makṓnē” – mlaştină, baltă.

    Să fi fost mocanii, cândva, locuitori ai bălţilor şi mlaştinilor ? Turmele iernează într-adevăr prin bălţi, dar nu e o indicaţie suficientă.

    Dicţionarele derivă cuvântul „pădure” din lat. paludem ( palūs – mlaştină )

    „pădúre (pădúri), s.f. – Teren cu arbori, codru. – Mr. pădure, megl. păduri (toponim). Lat. padulem în loc de paludem (Diez, II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Pușcariu 1243; Candrea-Dens., 1306; REW 6183), cf. alb. pülj (Philippide, II, 650), tosc. padule, v. sard. padule, v. sp., arag., v. port. paúl (Garcia de Diego, Bol. Acad. Esp., VII, 259; Corominas, III, 695) basc. padura „mlaștină”; cf. P. Aebischer, Homenatje Rubioy Lluch, I, 161-74. Originea anterioară indoeurop. (Lahovary 339) este fantastică. ” ( DER )

    Comentariu de Roderick — Februarie 16, 2011 @ 9:45 am | Răspunde

    • Ploaia mocănească vine din PIE sme(i)k- ground grain, pulverized. În lat.mica(crumb, grain), gr.smikros(attic micros), germ.smahi=micuț
      Voi da o listă de derivate autohtone venite din această rădăcină de mai sus: micuț și mogîldeață()
      – mac = mac (máci), s. m. – Plantă (Papaver somniferum);reg. (reg.) măcuț
      – smicuri = reg.firimituri, bucățele
      – smoc = moț (der.smocăi-a trage de păr, scărmăna; despre in, cînepă -a smulge din pămînt; despre sugari -a mișca buzele imitînd suptul)Sin:smîrc
      – mugur(de aici și prenumele Moga, apoi corespondentele traco-dacice-celtice); măciucă/ moacă, a smoconi(a scutura puternic)
      Apropo de forma sferică pe care o implică mugur/mogîldeață/moacă-mocan/gogă să nu uităm că în dialectul gheg kokë înseamnă cap..poate chiar numele lor însemna căpoșii :)) dar poate însmna și capetele rotunde.
      IE *mak- “umed”(mocni,a se uda are sens, dar a arde mocnit ..?) a dat și muci? :)
      Sigur avem de la daci ceva din următoarele: smîrc(Var. zmîrc, smorc, zmorc, SMOC ) și mocirlău, apoi mărghilă.Nu știu dacă nu putem emite o contaminare între IE mak și MURIU(negru, mărcuș) conf. marwaiya din luwiană. Dacă Marisus are același înțeleș cu marsh din eng. avem dovezi că și noi aveam smorcuri înainte de slavi.
      Apropo, nu știu de ce nu apare un proiect on-line pentru DEX care să detalieze răspîndirea pe regiuni a unor termeni(vizual chiar), etimologia presupus autoht, momentul cînd a intrat în limbă conform fișelor sau a căpătat uz general șamd.

      Comentariu de Ioan Albu — Martie 16, 2011 @ 1:15 pm | Răspunde

      • smocăi, smuci, smulge
        IE *smāg- to beat, to throw

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 24, 2012 @ 10:45 am

    • În dicţionarul aromân al lui Papahaghi apare Mecanu = Bulgar ( ? )
      Nu am idee de ce.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 11, 2011 @ 2:08 pm | Răspunde

      • Dacă Duridanov are dreptate privind tracicul muka(seed, clan, posterity) atunci rom. smicuri și muguri sînt direct tracice,doar că și-au pierdut sensul social(clan, trib). Totuși,nu mă pot abține să nu remarc că pare să aibe mult sens pentru vechii sciți, deci e o mică posibilitate să fie obiectul unui împrumut cultural iranic de după sec VII î.d.Hr.
        Cred că am mai tradus undeva p-acilea pe Sarmizegetusa drept „sămânța geților” datorită unui vechi arm. serm(sămânță, spermă, rasă, trib).Cred că vreau să rectific puțintel adăugînd că încă avem zấrnă (sl.zruno-grăunte).Dacă frunzărim un pic dicționarele e musai să găsim cîte ceva din semantismul original al cuvîntului, care a fost înlocuit de lat.semen.(deși etim.sa IE. e prezentă și la slavi..)
        Cred că capitala dacilor e un compus filozofic(religios) și poetic ie „sămânța vieții”(alb.jetë-viață ), iar dacă mă repet îmi cer scuze.http://en.wiktionary.org/wiki/%D5%BD%D5%A5%D6%80%D5%B4 .Citeam deunăzi cum păturile sociale înalte favorizau astfel de nume compuse încă din perioada IE comună, pe cînd omul simplu aplica compuși scurți.
        Dacii n-au îmbrățișat complet satemizarea limbii lor, au urmat niște reguli de transformare proprii.Dacă le-am aplica cu atenție și imparțialitate,plus obiectivitate(eu sînt subiectiv și amator în domeniu, recunosc) am recompune tot lexicul dacic,dar și puține reguli gramaticale(cum ar fi genitivul în „i” sau „e”).
        Urmăriți traducerea asta: rom.sămânța vieții = alb. „farë e Jetës” (Sarmiz-e-getus-a sau Sarmi- zegetus-a?) = arm. սերմ Կյանքի (serm Kyank’i – ac.al II-lea termen e același cu arhaicul eng.quick-alive)=cr. sjeme života =ceh. semeno života = lat.semen Vita = let. sēklas dzīves =pol. ziarno życia(Evrika..pe jumătate!).Kurzii folosesc cuv. „jîn”-a trăi , și jyan- viață.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 29, 2011 @ 12:19 pm

      • >>>>zấrnă (sl.zruno-grăunte)

        Planta zarna are ca inteles – neagra – , si numele ei vine de la fructele negre pe care le face

        zarna – dierna – cerna

        Comentariu de sabinus — Decembrie 30, 2011 @ 6:04 pm

      • Poate se aveau în gând următoarele sensuri:
        MOCÁN adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar.

        Proto-IE: *mōw-
        Meaning: dumb; foolish
        Old Indian: mū́ka- `dumb, mute’; mūrá- `dull, stupid, foolish’
        Armenian: munǯ `stumm’
        Old Greek: mükós = áphōnos Hsch., müttó- ‘dumb’ Hsch., mǘdos = mündós Hsch., münarós = siōplós Hsch., mündó- `stumm’ || mōró-, att. mō̂ro- `dumm, stumpfsinnig, töricht’
        Germanic: *mūw-ō- vb.
        Latin: mūtus, -a `stumm’

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 18, 2012 @ 6:48 pm

      • „Urmăriți traducerea asta: rom.sămânța vieții = alb. „farë e Jetës” ”

        Foarte drăguţ, am şi eu o sugestie de genul: sziget származási = island of origin :)

        Comentariu de Roderick — Mai 18, 2012 @ 10:11 pm

      • „Mocan” din Proto-IE: *mōw- „dumb; foolish” nu are cum. E numele pe care mocanii înşişi şi-l dau.
        Poate „mucea”, discutabil.

        Comentariu de Roderick — Mai 18, 2012 @ 10:25 pm

  2. > Lat. homo provine dintr-o rădăcină PIE desemnând pământul: *g’hom- ( lit. žmōgùs “om al pământului, om simplu, ţăran” , got. , v. engl. guma “bărbat” ).

    Vezi și GNOM

    GNOM, gnomi, s.m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse.

    Sau peiorativul GOIM (probabil tot cu sensul de om simplu)

    Comentariu de sabinus — Februarie 18, 2011 @ 5:37 pm | Răspunde

  3. Cred că am mai comentat despre sîmbră ca un coradical format la fel ca sămînță și însămînțare.La fel și despre „ner” și inscripția tracică de pe un inel tracic din sec.V î.d.Hr.care cuprindea cuvîntul NERENE, care însemna bărbăție în dialectul sabin. Anartes erau un trib asimilat dacilor cu presupuse origini celtice, deci ar fi interesant aici dacă e o legătură cu PIE a-ner(Dokidava era un oraș aflat în teritoriul lor).
    Aici ai un pasaj mai detaliat despre ..bărbăție(aner) și alte cîteva: http://books.google.ro/books?id=pH7emh7sv50C&pg=PA194&lpg=PA194&dq=hit.+innarawant&source=bl&ots=f6P7fUjFQy&sig=IEvoR51oEkEMYcrtv11hhh5MbZM&hl=ro&ei=4GtmTdzkMcfKswbV7bHeDA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CB4Q6AEwAQ#v=onepage&q&f=true

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 24, 2011 @ 2:47 pm | Răspunde

    • Despre inelul acela şi „ner” am scris şi eu pe forumul dacia.org, pe vremuri :).

      „Sâmbră” coradical cu „sămânţă” ( sau sâmbure ) ? Nu ştiu ce să zic.

      Există pentru „sâmbure” şi sensul de „grup restrâns de oameni care acționează în mod organizat și care formează nucleul unei grupări mai mari” ; poate reprezenta însă o deformare a lui „sâmbră”.

      După lingvişti sensul radicalului *sē(i)- al lui „semen” este de ‘a arunca , a trimite, a lăsa să cadă’ ) – sanscr. senā ‘suliţă’, v. gr. pro-hémeno- ‘a lăsa să cadă, a arunca’

      Mai există cuvinte ca lat. „similis” sau engl. „same” – coradicale , după unii ( v. etymonline.com )- v. ind. sám- ‘împreună, cu’ ( PIE *sō̆, *som, *sem ).

      Comentariu de Roderick — Februarie 25, 2011 @ 1:25 pm | Răspunde

      • simbrie

        Comentariu de sabinus — Februarie 25, 2011 @ 9:37 pm

      • Ai dreptate legat de faptul că SÎMBRA are sensul prim de adunare în vederea unui scop,a unei munci și abia apoi cel de sămînță(sens mai mult filozofic decît de sămînță germinativă normală).Aduc totuși aminte că lat. summus este satem toată ziulica( ind. sám- ‘împreună) că doar în compoziții se folosește prefixul com-(compunere, nu sompunere), nu-i așa?
        Să zicem că SAM(împreună) și sebh-(trib) s-au îmbîrligat la o dată neprecizată în trecut, dar totuși avem termenii separați de o vechime considerabilă: însuma, sumedenie, seamă sau somă(arh.lui sumă) și semeț/sameș apoi sobor/soborî.
        N-am consultat nici o sursă încă, dar parcă văd o idee generală aici..oamenii se adună pentru muncile cîmpului ( însumat într-o sumedenie=sumă și adunare? sau ital.”insieme”) însămînțează cu sămînța păstrată de anul trecut ca să poată da seama sameșului samavolnic pus de ocîrmuire..
        Sau vrei să parcurg și celălalt drum cu sîmbră(adunare) și sîmbure? Dacă mă întrebi pe mine cred că logica și bogăția semnatică de aici ne poate da un ghes de mîndrie..plugărească.
        Ansamenșii însemna adunare iar Someș poate fi tot o adunare de rîulețe care se varsă în el.Semnificația primordială de adunare, însumare au dat și sensul de înalt/puternic/SEMEȚ..unde-s doi puterea crește.
        Celălalt termen, sîmbra, e mai cultic, mai sacral cred eu, conf. lui SABAZIOS și sensurilor păstrate pînă azi.

        Comentariu de Ioan Albu — Martie 16, 2011 @ 1:51 pm

  4. Păi și cum explici pe M întrodus în PIE sebh-? S-a mai întîmplat ceva asemănător?
    Nu ar fi mai simplu să spui că poate PIE sebh- e „soborul” nostru(verb a soborî) iar sîmbra un derivat agricol?
    Ar mai fi o posibilitate pentru termenul pastoral cu ind. sám- împreună și „BRĂ” din.. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”.
    Sau invers : sîm vine dintr-un radical tracic pentru înălțime(semeț, de seamă) și bră din tracicul bria-așezare

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 25, 2011 @ 5:13 pm | Răspunde

    • Dansul ăla din Muntenia, săbărel, cred că vine de la sobor-adunare(oare un mai vechi săbor?).Ar fi interesant de căutat cum au luat țiganii pe stabor. Ce zici de săbór s.m. sg. (reg.) nume de plantă; limba-boului?

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 25, 2011 @ 5:41 pm | Răspunde

      • săbor – nume de plantă; interesant.

        Poate pentru că e aspră sau creşte pe nisip ( lat. sabulum , IE *psabh )?

        Limba-boului se mai numeşte… sică:

        „SÍCĂ s. (BOT.; Statice gmelini) (reg.) marchedon, garofiță-de-mare, limba-boului, limba-peștelui. ” ( Dicţ. de sinonime )

        ” SÍ//CĂ ~ci f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari, dispuse în rozete, cu flori violete, grupate în spiculețe, răspândită în deșerturi și pe litoral. /Orig. nec. ” ( NODEX )

        Pare plauzibilă legătura cu nisipul.
        Sau o fi tăioasă, ca sica, sabia, sappara asiriană ?

        Mai probabil totuşi e că „săbor” are legătură cu „a savura” etc. (IE *sep- a gusta )
        Să fie un vechi termen pentru limbă, organul percepţiei gustative ?

        Comentariu de Roderick — Februarie 25, 2011 @ 9:42 pm

      • SÓBURĂ s. v. caimac.(sinonim)

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 25, 2011 @ 10:19 pm

      • Caimacul se bea prin sorbitură. Probabil la acest lucru se referă termenul sobură

        Comentariu de sabinus — Februarie 27, 2011 @ 9:29 am

      • Ai dreptate Sabine, de fapt sînt cîteva derivate care îl pregăteau pe caimac: sorbușcă (Mold.supă) și sorbancă(Trans.de nord, strachină) iar sobură era probabil sorbură/sorbire. Ceva foarte interesant este cum de limbile latine și arabe au ajuns să aibă un cuvînt identic pentru a bea: arab sh-r-ba= a bea(de aici se crede că vine ciorba, deși..?) și a soarbe.

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 27, 2011 @ 9:52 am

      • Nu crezi că acest sică este chiar tema secundă a plantei ANIASSEXE (Άνιασσεξέ)? Se potrivește cu teoria numelor de plante adunate din Dicia (Dobrogea) mea natală.

        *Ania(s) s-ar putea traduce țărm al mării sau un adj. țărmurean, conform cu alb. anë (side, hand, edge, margin, flank, declivity), iar sică ar fi sexe.
        „Side” ar fi cuvântul folosit pentru a numi țărmul apelor sau al mării, la fel cum este folosit în numele vicus Ansamensis sau în albaneză.

        Numele râului Săbar cred că vine din același etimon ca adv.saba. La fel și Sebeșul este numit astfel abia după Oașa, când devine un râu rapid (sau era deja?). De la Vf.Cindrel în jos este numit Frumoasa și inițial am crezut că după Oașa e tradus în ungurește prin adj.szep.
        Dansul săbărel se mai numește și săbaș, dar e posibil să fie diferite sau chiar din provincii diferite

        Tot în zona mai e un afluent Salane. Cred că vine din reg. salaná, salanále, s.f. (reg.) livadă frecvent inundată de ape. Nu era un rad. *sal- valuri, insulă?
        Ar fi interesant și let. šalinis – side, lateral

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 27, 2015 @ 5:28 pm

    • Despre „M întrodus în PIE sebh-”

      Vezi: dumbravă (sb. dąbrava, rus dubrava) ; sâmbătă ( sabbatum ); mânz ( alb. mezi ); Golubac, localitate din Serbia, în rom. Columbaci; a clămpăni, care în engl. este „to clap”

      Comentariu de Roderick — Februarie 25, 2011 @ 9:18 pm | Răspunde

      • Zimbrul (zîmbrul / sîmbrul) este un animal semeț, de seamă

        Comentariu de sabinus — Februarie 25, 2011 @ 9:36 pm

      • Mînz nu se pune pentru că e forma corectă și completă(atestată) față de cel albanez care e mai puțin conservator( în mai multe situații).Columbaci e un termen interesant din mai multe pucte de vedere, dar sîrbii au preluat termenul pentru porumbel de la noi într-o formă coruptă(sîc, iar nu se pune) ; clampă/clămpăni, cloambă/clombos (var. crambă) și creangă/crengos cu holump și holum/holm ..toate astea mă fac să cred că e ceva care scapă lingviștilor.
        Cu sabatul și coruperea sa prin slavonă e ..altceva, pentru că eu ceream un ex. referitor la substrat, nu la adstrat. Dumbrava cred că am mai discutat-o printr-o altă postare și e ori corupt de dîmb ori..nu-mi mai amintesc exact!

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 25, 2011 @ 10:13 pm

      • Ce să zic, după tine nu s-a nazalizat nimic în limba noastră ? „n” şi „m” pot doar să cadă, nu să şi apară ?

        Fenomenul apariţiei / dispariţiei acestor consoane poate fi foarte vechi ( vezi rădăcina „dublă” a lui „linx” , IE *lūk’s-, *lūnk’s- , care în greacă e „lǘŋk-s” şi în gemană „Luchs” ; totuşi, unii lingvişti îi propun originea ultimă în PIE *leuk- „lumină” ). Dar poate fi şi mai nou.

        A fost reconstituit un tracic „mezena” – călăreţ, pe baza unui text cu imagine de pe inelul de la Duvanli.
        Dacă „mânzul” nostru e mai conservator decât „mezena”, el seamănă mai degrabă cu messapianul Jupiter Menzana, o „zeitate a cailor”.

        Mai este un IE *mAzg’h- „viţel” ( v.gr. móskhos, arm. mozi ). Vezi italianul „manzo”-viţel ; a fost la început cu „n” sau fără „n” ?

        Nu bag chiar mâna în foc că „sâmbră” are de-a face cu IE *sebh , dar mi se pare un moft să afirmi că nu poate proveni din el pentru că îl are pe „m”.

        Comentariu de Roderick — Februarie 25, 2011 @ 11:54 pm

      • Legat de linxul tău ar mai fi rădăcina IE leuk – a vedea care a dat gr.leusso, skt. lokate și eng. look.Nu-mi este greu să întrevăd aici o mutare logică de la leuk=lumină spre verbul a vedea, așa cum avem în româna noastră zare și a zări/zăranie(compus românesc, preferatul meu).Totuși nu-mi este clar de ce linxul ar fi legat de lumina, intră în obiceiul străvechi ca acest animal să deschidă calea luminii, să fie legat de o constelație?
        M-ar interesa să găsesc o explicație pentru celălalt termen pentru linx, rîsul, care la drept vorbind e neaoș românesc.Ce legătură să existe între acel rege trac numit Rhesos(care însemna chiar rege după anumiți istorici) și animalul nostru? Să fie oare un animal regal ca și leul?
        Mi-ar plăcea ca SRI să adopte ca emblemă acest animal: ce poate fi mai potrivit și mai letal decît acest carnivor pe care nu-l vede nimeni,are alură atletică cu steroizi și e …neaoș românesc domnule! :))

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 27, 2011 @ 12:00 pm

      • Tot despre linx avem într-un dicționar hitit-englez:
        PIE luh-eha = animal of the chase (sîrbo-croată lov=chase, game animal și grec leon=predator)și hitită luwo=animal , lwanne=part of an animal-s, hitită lek=movement, gesture și lenke=valley, clift. Mai bine ne documentăm fiecare citind cartea următoare :)) :

        http://books.google.ro/books?id=8sycj-dozxAC&pg=PA556&lpg=PA556&dq=gr.leusso&source=bl&ots=1PdS2MB8rM&sig=Bl1p-rudhCOSoBkJ781P_zp4Mn8&hl=ro&ei=6TZqTcPcJcOSswbWrvTrDA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3&ved=0CCIQ6AEwAg#v=onepage&q&f=true

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 27, 2011 @ 4:31 pm

      • și toponimele și hidronimele următoare au fost… cum se spune, nazalizate ? :) Câmpina, Câmpea Câmpinița din sl.kopina (mărăcini) https://books.google.ro/books?id=CMx1BwAAQBAJ&pg=PT109&lpg=PT109&dq=etimologie+N%C4%83ruja&source=bl&ots=QDA5GKs1Hm&sig=CC1VdMLj_m0IQhB1x0_XMjDQUjw&hl=ro&sa=X&ei=hEE7VcqzNo7VaqK-gLgE&ved=0CDIQ6AEwAw#v=onepage&q&f=true

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 28, 2015 @ 7:42 am

  5. În dicționar sînt mai multe derivate din mînz cît n-are toată Europa la un loc.Eu cred că între gr.moskon și menzana/mînz nu există nici un raport direct, sînt două cuvinte separate. Primul e coradical cu lat.mascul(MAS=coi adică descrie genul masculin al animalelor și oamenilor) iar mînzul e..Dumnezeu știe!(am pus un comentariu mai detaliat la articolul despre Moskon)
    Sînt eu de vină că-i mai naturală simplificarea decît introducerea de litere? Din cîte știu eu, ungurii și aromânii folosesc vocale pentru a ușura pronunția, dar să introduci cîte o literă în cuvinte eu nu prea am întîlnit. Nu pot spune de ce linx trebuie neapărat legat de leuk(lumină) cînd animalul e foarte rar și abia dacă-l vezi în lumina zilei.Să fie o legătură mitologică cum se făcea între leul african și soare?
    N-am zis că sîmbră nu poate fi din PIE sebh-, doar am cerut mai multe explicații, exemple.Dacă tu susții că nu e un caz izolat ar trebui detaliat așa încît să poate fi numit procedeul(ca rotacizarea de ex.)
    Rămîne totuși sobor(un cuv.imp.) care-i foarte clar și de tradiție îndelungată..mai ales că avem un trib dacic numit sabokoi consemnat(să fie terminația în -ko semnul unui diminutiv ca-n bulgară?) alături de costoboci în luptele marcomanice.

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2011 @ 8:06 pm | Răspunde

    • Linxului îi lucesc ochii pe întuneric şi se crede că vede cu ei absolut orice, oricât de neagră ar fi noaptea.

      Dicţ. lui Vasmer leagă numele slav al râsului şi de cehul „rysavy” – ruginiu.
      Răd. nostratică a rădăcinii IE ar fi *loḳV „râs, vulpe”. Un numitor comun ar fi culoarea ( oarecum ) roşcată a celor două animale, ca şi faptul că sunt prădători.

      Etimologia populară leagă numele românesc al râsului de imaginea feţei acestuia, care pare să râdă. Eu cred că exista şi alt nume românesc al râsului, anume *lunc, care s-a păstrat numai în patronime ( Luncu ) şi toponime ( Luncoiu ).
      În spirit dacoman, să remarc asemănarea dintre „râs” şi „răsărit” – moment când soarele apare roşu.

      Nu ştiu în ce măsură „linx” e legat etimologic de „leu” ori „lup”.

      Comentariu de Roderick — Februarie 27, 2011 @ 11:30 pm | Răspunde

      • Luncu și Luncoiu pot fi formate la fel ca Codrea, Codrin după un element natural..ca lunca( Șes de-a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică; 2. Pădure formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi) luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă.
        Observ aici o corespondență ciudată cu o inserație a mea dintr-un comentariu de mai sus:lenke=valley, clift .
        Apropo, cartea aceea era despre dialectele tocharice și nu despre hitită.

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 28, 2011 @ 1:38 pm

      • „Luncu” , „Luncoiu” nu mi se par derivate din „luncă”, nici o variantă de gen masculin a acesteia. De la „luncă” avem, natural, derivatul „luncan” – ca şi „câmpan”, „pădurean”, „muntean”, „delean” etc.

        E posibil ca PIE *leuk să fi desemnat iniţial un anume fel de lumină, nu cea a Soarelui, ci aceea a flăcărilor, cu nuanţe între gălbui şi roşu.
        Vezi latin „Luna” şi „lucubrum” ( = zori de zi, care au nuanţa roşiatică a flăcării); sanscr. „rukmá-” – ornament de aur; v. norv. „logi” – flacără, vâlvătaie.
        Evident, din *leuk provine gr.”leu̯kó-” – alb, dar nu cred că acesta a fost sensul iniţial.

        Comentariu de Roderick — Martie 1, 2011 @ 9:55 am

  6. soborât, -ă, adj. (reg.) 1. (om) care suferă de hernie; surupat. 2. (despre animale) castrat, scopit…să fie acest cuvînt un derivat de la maghiarul sabo-croitor? :))))

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 26, 2011 @ 8:11 pm | Răspunde

  7. Nu cred că o să decodezi sensul lui sîmbră pînă nu găsești forme mai vechi, mai lungi ale acestui cuvînt…
    Hai să zicem de dragul conversației unilaterale că SÎMBRĂ e de fapt o „ sumă de brațe ” ad literam: somă-brațe – sombrață – sîmbrăzi.
    Sîmbrez cred că este foarte lămuritor, deși eu bănuiesc că cea mai veche formă ar fi fost sămbrezie/sîmbrăzie, pentru că forma dacică pentru braț nu era brachium ci bradz ( bradze) așa cum în greacă e brátso(au preluat pronunția traco-asianică prin koine a lor, antic brachion).

    E același lucru cu brazdă, frate; e vorba aici de un compus metaforic al tracilor și nu al slavilor. Brazdă e braț-dă/ bradz-dă.. adică dau o mînă de pămînt la o parte, iar verbul „a da” e sufixat ca în grămadă (grui, verbul a grumura= a umple și grum-da=grămadă), nu-i bulgar pentru că ei n-au toate sensurile(cred că nici latina nu le avea, grumus= „sfîrc de sîn”).
    Mă irită la culme dicționarul nostru! Cred că e cel mai slab din lume la ora asta..pun rămășag că papuașii au unul mai bun.
    De la ce naiba vine grumaz: grum(adunătură) de păr strîns în chică, grumaz ca gurguiul (mărul) lui Adam..?
    Apropo de brazdă, interesant că balticii spun roka și ranku la mîini(deci cu palatală oclusivă), iar slavii au ac. forme, numai că folosesc o africată la final..ca-n bulg. rŭtse. Foarte derutant, credeam că-s ambi satem. :) De asemenea, unii folosesc razor alții un der. din brazdă, deci…e clar?
    Și brîncă e foarte interesant, are corespondențe și-n latină și-n slavă, dar parcă noi deținem…the ultimate truth.
    Acum pricep de ce ziceau ai noștri c-avem cea mai antică latină și slavă..păi dacă numai la noi găsești toate derivatele unor vocabule?! N-om fi noi conservatorii lui pește și toți restul inovatori?
    Ar fi interesant de văzut care-i legătura cu bradul/bradz – bradzi..să fie brațul o metaforă gen „ puternic ca un trunchi de brad” sau invers?

    Sîmbra oilor și ortacii(artacenses) : http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/recurs-la-romania/ortac-la-simbra-oilor-124325.html

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 26, 2011 @ 8:37 am | Răspunde

  8. În lituaniană samburis înseamnă adunare iar burys e trupă, echipă(squad)
    În sanscrită http://spokensanskrit.de/index.php?script=HK&beginning=0+&tinput=sambhrti&country_ID=&trans=Translate&direction=AU
    deci nu trebuie multă imaginație să vedem aici un cuvînt care duce probabil în PIE.

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 9, 2011 @ 6:09 pm | Răspunde

    • Mister Roderick, nu știu dacă am precizat că-n Maramureș șezătoarea se numea HABĂ. Poate la origine s-o fi numit sabă – adunare, dar totuși dialectal cred că l-au preluat și slavii spre sud numind oborul – pen for the cattle. E o idee valabilă pentru mine.În romînica noastră oborul are o groază de derivate

      hábă (-be), s. f. – (Trans. de Nord-Vest) Priveghere. Origine necunoscută.
      De asemenea interesante sînt următoarele: oborất, oborấtă, oborấți, oborấte, adj. (înv. și pop.) 1. doborât, răpus. 2. scos din post (prin uneltiri).
      și sintagma : HABÓCA s. f. (Reg.; în loc. adv.) Cu haboca = cu sila, cu forța. – Et. nec.
      Sînt aici trei rădăcini sau două rădăcini IE.Cel puțin două ar trebui să fie dacice.
      Sabokoi, tribul puterii, forței sau al adunării, sîmbrei?
      Am să caut să mă informez mai în amănunt. Poate scrii ceva despre asta cînd ai timp.
      PS: am găsit subst.PAUR în dex. care pare să fie oarecum legat de lat. puer.

      Comentariu de Ioan Albu — August 24, 2011 @ 10:28 am | Răspunde

      • http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P1657.html
        S-ar putea ca sabokoi să însemne „ei înșiși” ..oh shit, cred că iar m-am repetat! Parcă-s o moară hodorogită!

        Comentariu de Ioan Albu — August 24, 2011 @ 11:09 am

      • „cu haboca” – cu forța
        http://soltdm.com/langtdm/thes/a/abro_ebry.htm
        poate chiar legat de tracicul ebry, abru

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 22, 2012 @ 5:45 pm

      • Îl avem pe „abraş” sensul 3
        abráș (abráșe), adj. – 1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”." ( DER )

        Comentariu de Roderick — Iulie 22, 2012 @ 11:10 pm

  9. După etymonline.com

    „Sabaoth
    early 14c., from L.L., from Gk. Sabaoth, from Heb. tzebhaoth „hosts, armies,” plural of tzabha „army.” A word translated in O.T. in phrase „the Lord of Hosts,” but originally left untranslated in N.T. and „Te Deum” in the designation Lord of Sabaoth „

    Comentariu de Roderick — Aprilie 17, 2011 @ 3:10 pm | Răspunde

  10. Lat. „materia” provine dintr-un PIE *māt- „lemn” (ca şi arm. mair „pin, cedru”).
    N-ar fi exclus ca numele moţilor să provină tot din acest radical, ei fiind dintotdeauna lemnari, furnizori de cherestea pentru zonele învecinate.

    Legat sau nu de rădăcina menţionată avem „mațol” = grindă la temelia casei.

    Comentariu de Roderick — August 7, 2011 @ 10:47 pm | Răspunde

    • Mațol ar putea intra sub ie.*mast-, -zd- „board, perch; flooring” . De văzut toate coradicalele pentru a înțelege.
      Poate chiar și ie. meit- stake,post

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 25, 2012 @ 1:53 am | Răspunde

  11. Ce să vezi …
    „Μάκετα `Hochland’, Μακεδόνες daher `Hochländer'” ( Pokorny ) PIE māk̂- „long, slender”

    Machidoni, adică munteni, precum moţii ori mocanii. Ar fi simplu aşa.

    Comentariu de Roderick — August 21, 2011 @ 10:48 pm | Răspunde

    • moțóc, moțoáce, s.n. (reg.) 1. moț care atârnă. 2. coc, conci. 3. harțag, neastâmpăr. 4. măciulie.
      Sensul nr.3 mi se pare unicat și aproape neatestat, eu nu l-am întâlnit până acum. Să fie legat de gr. machi̱tí̱s(luptător) așa cum probabil machidonii greci erau considerați? .. nu cred în „long, slander”
      μάχομαι (machomai)- „bătălie” e sursa, iar sufixul „don” e specific lor.

      Ar mai fi IE *mokʷs- (/ *monkʷs-)- „curând” ind. makṣú, makṣū́ „quickly, rapidly, soon” sau gr.máps „orbește, în zadar”, mapsi-lógo- „free-talking”
      și expr. rom. „într-un buc” (imediat, într-o clipă, foarte repede)..orig.„într-un muc” :)

      Celelalte sensuri pot fi surprinse în tracică prin numele orașului Mesembria (var.Mețembria), probabil aflată pe un vârf de munte sau deal, pe un promontoriu.poate ie mon(munte) a luat o altă turnură în proto-tracică.
      muțuțui, s. m. (Banat, creștet, vîrf)

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 24, 2012 @ 10:21 am | Răspunde

      • Ar fi interesant de stabilit dacă „amazoane” nu cuprinde corespondentul tracic sau iranic (ha-mazan la Hesychius despre luptătorii perși) al gr.machitis.

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 24, 2012 @ 10:37 am

      • Amazoane vine de la „ama-zoon”, adică „a iubi – animale”. Amazoanele nu erau altceva decât niște femei iubitoare de animale, organizate în triburi care aveau ca totem diferite animale: calul, albina, furnica. Tribul iepelor este probabil cel care a îmblânzit calul sălbatic, unde femeile făceau baie în lapte de iapă. De aici „țara laptelui”. Cele organizate după modelul albinelor trăiau în „țara mierii”. Și de aici mitul țării (ținutului) „laptelui și a mierii” (râvnit de bărbați, pentru că era populat în general de femei)

        Comentariu de sabinus — Februarie 24, 2012 @ 7:53 pm

      • :0)

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 24, 2012 @ 9:06 pm

  12. Sîmbra poate fi un derivat arhaic din IE swodh- „custom, habit, to be in the habit” unde dh s-a simplificat în d și apoi s-a preschimbat în b..și părul ne-a crescut mai puțin pe față ș-am devenit maimuțe cuvîntătoare, pseudo-inteligente chiar. :) de atunci avem sîmbre!
    Deci lat.sodalis e coradical cu sîmbraș. Mai sus am dat un reportaj despre sîmbra oilor din Oaș. Acolo ortac are sens de proprietar de oi, deci ortoman are un precursor destul de limpede.( IE *ar- „to join”)

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 20, 2012 @ 3:21 pm | Răspunde

  13. Mă întreb dacă mocan și cojan(var.cozan) nu semnificau atât ceva trivial cât și ceva determinativ dpdv geografic. E drept că n-ar sens să-ți spui mocan (bădăran, necivilizat, ordinar)
    http://ioncoja.ro/amestecate/ce-a-fost-tata-ce-a-fost-mama/
    http://paganelis.wordpress.com/2009/02/13/locul-traco-dacilor-romanizati-intre-popoarele-europene/

    Am citit undeva că Dobrogea a fost colonizată și de cojani. Se referea la țărani (câmpeni), adică la muntenii din câmpie, semn că termenul cojan circula de la curbura Carpaților până la Dunăre. Nu știu dacă mai e cazul să acceptă etimologia din sl. koža(coajă). Cred că e un entopic specific zonei pericarpatice a nord-estului Munteniei și a zonelor adiacente din țara Bârsei și secuime. Mă feresc să numesc acea zonă Ardeal, deși tehnic vorbind se află în provincia aceia. Am citit la D.Modovan când discuta etim. râului Bârsa că acesta era o limită de țară în mentalul colectiv al românilor din zona aceea. Treceai Bârsa ai ieșit din Ardeal.

    În sfârșit, cojan ar putea veni dintr-un radical diferit. Înclinam spre un derivat din „coș”, folosit metaforic pentru depresiunile din munți, dar mă încurcă var.cozan. Probabil că termenii mocan și cojan au venit odată cu ciobanii din sudul Dunării ce au fondat câteva sate după cum spune I.Coja și căutăm degeaba etim. lor în dialectul daco-român.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 16, 2014 @ 12:58 pm | Răspunde

  14. PIE *mag(‘)h- ”earth” , v.irl. mag ”câmp liber”

    De aici ar putea proveni și ”mocan”, cu sensul posibil de ”om al pământului” (poate ”om care trăiește în afara localităților, în sălbăticie, liber”).

    Pentru ”cojan”, o etimologie și mai fantezistă, din PIE *kagh- , kogh- ”to sew, plait” (Pokorny) ; engl. haw, hedge, galez cae ”câmp”. Cojanul ar fi un om care trăiește într-o ”împrejmuire”, un teren îngrădit, o localitate; poate e chiar un om legat de glie, un șerb.

    Problema e cât de vechi sunt aceste cuvinte; dacă apar doar mai nou (dar cum se poate ști asta?), ar putea avea o origine expresivă, cf. DER. ”Cojan” circulă pe o arie mai restrânsă; l-am aflat, spre deosebire de ”mocan”, doar din dicționar.

    Comentariu de Roderick — Mai 18, 2014 @ 3:19 pm | Răspunde

    • Cozia este așezată într-o depresiune lângă Olt, deci am putea avea un entopic foarte vechi pentru depresiune în acest cozia (*coază), nu traducerea turcomană a unui nucet. Așa se explică aplicația sufixul -an când vorbim de locuitorii din depresiuni și câmpie, iar Cozia ar putea cuprinde vechea terminație de sufix posesiv slavică. Cum am dat mai sus, sunt părți unde circula *coza, coază, altele învecinate au cojan.

      http://www.manastireacozia.ro/
      Înțeleg de ce s-ar asemăna depresiunile cu o coajă de pâine.

      http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Slavic/koza Spuna cineva că I.I.Russu ar ji spus că coja(capră) e dacic. Cojani egal crescători de capre?

      PS: Ion Coja spune o mică naivitate că muntele sacru al dacilor. Kogaion, se pronunța Kojaon. :) N-are nicio dovadă bibliografică pentru aserțiunea sa, din câte știu.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 2, 2014 @ 11:56 am | Răspunde

  15. ”Sâmbră” ar putea avea și o origine latină: sumbola ”a contribution to a feast, share, scot, shot” (latinlexicon.org).

    La Sâmbra Oilor se stabilește cantitatea de lapte/brânză pe care o va primi fiecare asociat.

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 24, 2015 @ 2:06 pm | Răspunde

  16. Cred că numele de ”cojan” ar putea proveni de la un cuvânt dispărut desemnând un tip de locuință, probabil bordeiul tipic zonei de șes (IE (s)keudh-, din (s)keu-2 ”to cover, wrap” ? v.gr. κευθμός ”loc ascuns, cavitate”; cf. probabil cudă ”grotă”, cuvânt auzit în Zarand).

    Fonetic cred că e posibilă și derivarea din lat. cavaedium, sinonim cu atrium ”the main or central room of an ancient Roman house, open to the sky at the center and usually having a pool for the collection of rain water” (http://dictionary.reference.com/browse/atrium).

    Comentariu de Roderick — Aprilie 15, 2015 @ 3:09 pm | Răspunde

    • „cojan, s. m. (poreclă a locuitorilor de la cîmpie; după Ghibănescu, se explică prin faptul că, obișnuind să mergă cu pulpele goale, pielea li se îngroașă pînă ajunge să ia aspect de scoarță, dar este vorba de o etimologie populară; trebuie să ne gîndim mai curînd la o evoluție de la „scoarță, coajă” la „aspru, cu grunji”, și de aici la „necioplit, grosolan”, cf. coroblete)” (DER)

      Dacă sensul cuvântului este de ”desculț”, ”cu pulpele goale”, am putea avea aici un relict din PIE *kāy- ”leg, step” (starling.rinet.ru, Fraenkel), cf. lit. kṓja, let. kãja ”picior”.

      Comentariu de Roderick — Mai 27, 2015 @ 1:01 pm | Răspunde

  17. sabá adv. (reg.; în expr.) a se purta sabá = a merge repede, a se grăbi.
    săbărél (-le), s. n. – Dans tipic din Munt. De la Sabar, rîu în Munt.
    Sabazios

    σέβας sebas meaning „reverence”, itself formed from seb- meaning sacred awe and reverence especially in actions). The root seb- (σέβ-) is connected to danger and flight, and thus the sense of reverence originally described fear of the gods.
    https://en.wikipedia.org/wiki/Eusebeia

    Cred că am mai discutat despre tema *seb, dar nu mai rețin care-i originea sa.
    Probabil s-a păstrat și-n numele hidronimului Sebeș.

    https://dexonline.ro/lexem/sabar/172615

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 27, 2016 @ 12:29 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: