Istoriile lui Roderick

Martie 22, 2011

Moldoveanu şi Molda

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:31 pm

Numele „acoperişului României” :), vârful Moldoveanu din Făgăraş, pare să nu ascundă prea multe secrete ( în afara celor din numele Moldovei ).

Totuşi, a fost reconstituit un PIE *meladh- „vârf” ( v. gr. mélathro-n „acoperiş”, v. engl. molda „creştetul capului” ).


(sursa imaginii: wikipedia.org )

Numele Moldoveanului ar putea conserva un oronim arhaic ( legat sau nu de „maldăr” „maldur” )

*

E de aşteptat ca numele căţelei Molda – din legenda întemeierii Moldovei – să aibă o altă origine.

Numele Moldei ar putea fi, cred, legat de „molar” şi „a molfăi” ( după DER cel din urmă este o creaţie expresivă ). Rădăcina molarului :) ar fi PIE *mol(w)ǝ- „a măcina, a pisa” ( rom. moară – , toch. B mäl- „rană” , mely- „a zdrobi”, arm. malem „zdrobit”).

Din rădăcina nostratică a lui *mol(w)ǝ- ar proveni proto-altaicul *móĺe „a muşca”, proto-dravidianul *mel- „a mesteca”.

Există şi ( numeroase ) alte posibilităţi etimologice.

Cea de mai sus arată că numele Molda poate fi purtat cu succes de un câine „colţos” ori cu fălci proeminente. E plauzibil să fie un nume canin vechi, nu inventat într-o legendă heraldică.

 

 

 

 

 

Anunțuri

47 comentarii »

  1. Maldăr era probabil stivă din crengi de molid la un moment dat (multar înv. numărul plural?) și a venit pe un intermediar, molider sau molidver. Apropo de molift și molidv (molitfu , molidvu ) , de ce nu s-a acceptat această variantă pentru rîul Moldova ?
    Legat de molitfu(molid) tare mă tem să nu fie un slavism din moliti = a se ruga; știm bine că bradul era sfînt și i se închinau păstorii!
    La fel de interesant mi se pare sensul de covată, albie(din latină și germ.?) mai ales că avem multe derivate ciudate în graiuri. Moldă poate fi trasă dintr-un mulgar-ă(apropo de ciudățenii: uger e derivt int. din ulger, nu lat. uber-eris ) sau albie din multură/multă/muldă.

    PS: vf. Moldoveanu e numit de strămoșul meu, nea Titel!

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 22, 2011 @ 4:13 pm | Răspunde

    • Mă tem că la ora asta nu înţeleg ce e cu nea Titel. :)

      Comentariu de Roderick — Martie 22, 2011 @ 6:02 pm | Răspunde

    • Posibil ca maldăr să provină din IE *meladh- cu sensul de elevație. Nu contează ce anume e adunat în morman cît timp e un morman. :)

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 22, 2012 @ 11:26 pm | Răspunde

      • IE *melōdh- (molǝdh-) putea da și albanezul mal (mai vechi *mala)- „munte, ridicătură” (skt.maru- munte; ir.mol- căpiță), dar cred că și IE *mel- „many, very (big, strong) putea influența. Alt derivat: alb.majë (*malja)- „vârf, pisc” .
        Poate fi vorba de o rădăcină IE separată.

        În albaneză n-ar fi suferit modificări substanțiale o formă *mald, așa cum proto-tracicul *mald (IE*moldus-soft, weak) a dat în alb.mallth („pad under the claw of animals”).

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 18, 2012 @ 3:13 pm | Răspunde

      • Cred că maldăr și maldur ar putea surprinde un sufix adjectival „-oros(masc.), -ora(feminin) și oron(neutru)” în traco-dacică. E mult prea răspîndit în cuvintele noastre autohtone și nu cred că e mereu rotacizarea unui sufix paralel cu cel din albaneză, -ull.

        Așa cum dai la articolul „Urbis…”, cele mai multe din listă pot avea sufixul de care vorbesc mai sus: „Az-oros, Al-oros, Tarp-oron, Cep-ora, Cap-ora, Clev-ora (cf. Cluj, Cleja), Scap-ora”
        Probabil avem un corespondent al latinescului „-ārius m (feminine -āria, neuter -ārium)” care formează adjective din substantive și numerale.
        http://en.wiktionary.org/wiki/-arius#Latin

        După cum știm tracica păstra vocalele lungi, dar ulterior are loc o restrîngere, astfel ā devine [o].
        Sufixele tracice păstrează transformarea paralelă cu greaca: IE -om devine -on.

        Am să dau cîteva detalii despre fiecare:
        Tarporon (Tarpōron) are și o paralelă Tarpodiza, care vin din tracicul tarpa(s) > lit.tarpas- a gap, a crack; bg.trap- șanț, groapă. Variabile tarp- și terp- în tracică.
        Scapora ar putea fi legat de Scaptopara („scaptoparēnoi” într-o inscripție din Blagoevgrad) sau Scaptensyla (Scaptēsylē ) > lit.scaptuoti- a tăia, a scărpui (rîu Scaptutis; loc Scaptotai), gr. skaptō- a săpa. Aici nu e obligatoriu să avem aceste explicații. „Scap-” poate fi baza lui „Scapto-”. Dacii și albanezii au două sau mai multe sufixe ce formează verbe. Prea puține folosesc balto-slavicul -tis. Principalul poate fi alb. -oj (-ui în română) cu accent pe ultima vocală.

        Comentariu de Sorin5780 — August 4, 2013 @ 4:44 pm | Răspunde

      • Capora sau Cepora:
        kep {1} [verb] (g) ‘to hew; chisel; sew, stich’
        Present: kep; Aorist: kepa; Part.: kepë
        PAlb. *kapei- < QIE *kop(H)-eie-
        Alb. shkep [verb] (tg) ‘to hew; chisel; sew, stich’ {2}; qep [verb] (tg) ‘to sew, stich’ (AE 216)
        PIE *(s)kep(H)- ‘to cut (off), split’ (Pok. 213)
        Gr. κόπτω ‘to strike, cut’
        Lith. kapóti ‘to hack, strike, cut’
        Notes: {1} Dial. variant of qep, with umlaut. {2} Beside shqep; Alb. formation with the intensive prefix sh-.

        Comentariu de Sorin5780 — August 4, 2013 @ 9:06 pm | Răspunde

      • Cele mai evidente și celebre moșteniri autohtone, rom.bucurie și alb.bukur, pot conține acel sufix adj.tracic care a trecut de la forma „-or” la „-ur”.
        Eu cred că avem ceva aici foarte posibil. În funcție de exemplele date/adunate am putea dezvolta și o evoluție fonetică pe tărîm românesc: tr. -or devine -ăr sau -ur.
        Posibil ca Ar-aris, Nap-aris și Don-aris să fie adjective.

        Comentariu de Sorin5780 — August 5, 2013 @ 2:39 pm | Răspunde

      • bogăreá, bogărele, adj. – (ref. la oi) Mică, îndesată, măruntă. „Așa dzâcem noi la oile mânunțele” (Papahagi 1925).
        Din *bhugh/bheugh- to bend, bow: alb.butë (soft) > *bugta -flexibil și apoi soft. ”http://en.wiktionary.org/wiki/but%C3%AB
        În lb.celtice sensul de „mic” ca la noi, numai că noi avem un sufix tracic „-or” (azi -ur sau -ăr)

        Poate și verbul buginesc (bunginesc)- „ vegetez, lîngezesc” ar veni dintr-un sens luat și-n alb.butë – flacid.
        . sau bucea http://dexonline.ro/definitie/bucea
        O coincidență oare cu limba tătară sau un arhaism autohton- „turc. tăt. buğak” : http://dexonline.ro/lexem/bugeag/172066
        E ultimul loc în care te-ai aștepta să găsești cuvinte dacice. bugeac- peninsulă.
        Nu găsesc etimonul nostrtic, „help”!

        Comentariu de Sorin5780 — August 6, 2013 @ 5:51 am | Răspunde

      • http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/nostr/nostret&text_number=1442&root=config
        L-am găsit, dar la turci pare că originalul a suferit o transformare „tracică” m-b. :)
        E turcoman acets bugeac.

        Comentariu de Sorin5780 — August 6, 2013 @ 5:57 am | Răspunde

      • căpui „a tăia trunchiul unui copac din toate părțile pentru a cădea” < *kep ‘to hew; chisel; sew, stich’

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 16, 2016 @ 3:00 pm | Răspunde

  2. După E. Lozovan (vezi cartea „Dacia Sacra”) numele Moldei e corad. goticului „mulda” – praf ( Hasdeu scrisese că „Moldova” chiar provine din „mulda” – cf. numelor râurilor Mulde în Saxonia, Moldan= Vltava ) însă cu un amănunt important: în daneză „støver” ( cuvânt provenind din „støv” = praf ) desemnează o rasă de câini de vânătoare ( vezi http://no.wikipedia.org/wiki/St%C3%B8vere ), rasă căreia i-ar fi aparţinut şi Molda.

    Comentariu de Roderick — Martie 28, 2011 @ 10:45 pm | Răspunde

    • Nu mă pricep la chinologie dar cred că Molda era copoi ardelenesc cu picioare lungi ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Copoi_ardelenesc ). Era o rasă foarte apreciată, atît la vînatul mic, cît și la gonirea zimbrilor spre bătaia puștii. Descrierea rasei e foarte lămuritoare, iar Dragoș era parte a nobilimii mult hulitului regat ungar, deci probabil că ținea ceva copoi(reg.căpău) pentru vînătoare.
      Întrebarea e dacă mulda(praf) chiar e sursa numirii cățelei. De ce n-ar fi sl.mladu(young) sau un intermediar necunoscut, tot slav.
      Poate și mălai e tot un ..gotism, ceea ce îmi dă o idee naivă: culoarea copoiului e galben roșcată uneori, așa cum mălaiul din mei era și este.

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 1, 2011 @ 6:38 pm | Răspunde

  3. […] ”Numele Moldei ar putea fi legat de “molar” şi “a molfăi” ( după DER, cel din urmă este o creaţie expresivă ). După E. Lozovan (vezi cartea “Dacia Sacră”) numele Moldei e corădăcina goticului “mulda” – praf (Haşdeu scrisese că “Moldova” chiar provine din “mulda” – cf. numelor râurilor Mulde în Saxonia, Moldan= Vltava), însă cu un amănunt important: în daneză “støver” ( cuvânt provenind din “støv” = praf) desemnează o rasă de câini de vânătoare ( vezi http://no.wikipedia.org/wiki/St%C3%B8vere ), rasă căreia i-ar fi aparţinut şi MOLDA”. (https://hroderic.wordpress.com/2011/03/22/moldoveanu-si-molda/). […]

    Pingback de MOLDA | skorpionidae — Mai 24, 2011 @ 10:10 am | Răspunde

  4. Probabil s-a mai spus deja, dar ce potrivit ar fi un dacic *mald conectat cu tracicul melda(s) ( marshy reed?):

    -Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: máldur s. n.] – Et. nec.
    – MALDÁC, maldace, s. n. (Reg.) Încărcătură mică de lemne, DE FÂN.
    – maldăr verde, iarbă cosită ca nutreț, pentru vite.

    Apropiere dintre un dacic *mald(vegetație din preajma apelor) și corespondentul dacic al rad. *meladh (vârf, top) puteau da sensurile pe care le cunoaștem.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 11, 2014 @ 3:35 pm | Răspunde

    • După vreo 3 ani recunosc că e un articol fantezist (cel puțin la etimologia Moldoveanului), ca și altele. Probabil că voi opera cândva o selecție.
      Sigur, ”moldovan” poate fi de ex. un derivat cu suf. -ovan (cf. roșcovan, prostovan) dintr-un *mald- ”înălțime, vârf”. Dar în afara posibilității teoretice nu prea sunt dovezi.

      ”Maldac” a fost explicat de Scriban; interesant este că ar corespunde unui presupus cuvânt trac, ”mandakes”.

      ”maldác n., pl. e (orĭ var. din maldur, orĭ d. mgr. mandákis, snop). Est. Cantitate de lemne cît de abea [!] ar ajunge ca să umple un car, și de aceĭa, ca să pară maĭ multe cînd le vinde, țăranu le „măldăcește”. Glugă de strujenĭ.” (Scriban, dexonline.ro)

      Despre ”mandakes”, aș zice fără îndoiala la originea mgr. mandákis ”snop”, I. Duridanov scrie:

      ”From the list of Thracian words were excluded those of doubtful Thracian origin, for example mandakes ‘a binder for sheaves’, attested in a Byzantine source. W. Tomaschek (Die Alten Thraker, II, 1, p. 15), who included it among the Thracian words, remarked that it reached the Byzantines from Iranian via Armenian.” (groznijat.tripod.com)

      Comentariu de Roderick — Mai 11, 2014 @ 5:09 pm | Răspunde

      • Este complet iregulară transformarea consoanei „n” spre „l”. Nu-mi apăr presupunerile de mai sus pentru că „sunt ale mele”, cum mă acuzai anul trecut pentru altă discuție, ci pentru că au sens.
        Transpare din toate acele definiții (maldur, maldac și vb. lor) un sens de grămadă, ce se potrivește foarte bine cu temelia radicalului *melodh (formă lărgită). La fel cum explică Vladimir Orel pentru alb.mal (munte) și celelalte cuvinte înrudite mai puțin cunoscute (majë, malë, mallesë- pasture, meadow) acest maldur al nostru nu poate fi despărțit de ele. Mai era un skt.maru(munte) pentru care nu cred că-i pus corect în dreptul alb.mal, apoi ir.mol(grămadă, căpiță) și altele.

        La acestea putem adăuga o altă idee care nu-mi iese din cap, cea referitoare la slavicul mlădios din proto-sl. *moldъ http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Slavic/mold%D1%8A
        http://dexonline.ro/definitie/mlad%C4%83

        Graiul dacic trebuie să fi avut un termen corespunzător acestui mladă, al cărui parcurs semantic nu poate scăpa nici celui mai puțin imaginativ individ. Cine știe dacă n-au avut și sensurile de copil (prus.maldai) sau nevastă.

        Cu etimologia Moldovei e mai puțin clar pentru mine ideea numelui germanic. Tocmai la munțe să se fi retras în nr. atât de mare germanicii ăia ca să dea un nume de râu cu terminație slavo-baltică specifică? Din câte știm , singura lor ședere temporară în munți a fost când s-au adăpostit din fața hunilor, atât.
        Dacă mi-ar spune cineva că înseamnă apă *moale în slava veche, înainte de aplicarea regulei silabelor deschise, aș fi înclinat să-l cred, dar probabil mai trebuie căutat. Până una alta, rămân chitit pe legenda lui Dragoș cu cățeaua lui Molda.
        Aș fi curios câte râuri au fost (re)numite după secolul XIV cu terminația aceia -va pentru râuri!

        Comentariu de Sorin5780 — Mai 11, 2014 @ 6:13 pm | Răspunde

      • https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B2%CE%BB%CE%B1%CF%83%CF%84%CF%8C%CF%82

        βλαστός • ‎(vlastós) > *mlǝdh-tos
        shoot, sprout (of plant)
        scion (plant shoot detached during grafting)
        (figuratively) scion (child or descendant)

        Explică foarte bine și pe mladă (mlădiță), de unde ar ieși perfect un adjectiv mlădios; cred că am mai spus asta în trecut.
        Nici nu e nevoie neapărat să presupunem forme mai vechi cu silabe deschise. De ce nu ar avea și dacica aceste forme, la fel ca albaneza.

        E un reflex ăsta de a găsi forme cu silabe închise, pentru a anula orice aluzie la o posibilă origine slavică.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2016 @ 5:34 pm | Răspunde

    • Ceea ce lipsește aici este un compendium de atestări exacte, cu formele, sensurile și locațiile unde circulau aceste cuvinte,. Eu cred că nu sunt toate provenite din același radical i.e., nici terminațiile lor nu-s chiar lipsite de importanță.
      De exemplu, -uri este o terminație de plural pentru substantive neutre, -ări ar putea fi altceva, dar poate tot un fel de plural.

      În letonă meldri (papură, stuf) este un plurale tantum. Oare „maldăr” nu este același lucru? Avem totuși acest mladă: https://dexonline.ro/definitie/mlada

      Chiar și etimologic, dacă meldri înseamnă plante „mlădioase” nu-mi dau seama, dar în sensurile luate la noi transpare mereu acțiunea asta de „cosire”, „de secerare”, nici pomeneală de stuf, papură și altă vegetație de pe marginea râurilor sau a bălților. Nu resping numirea ierbii sau a nuielelor în spiritul radicalului din spatele celor două serii de cuvinte, *(h₂)moldus ‎(“soft, weak”). Fortuit aș zice, avem adj.mlădios (mlădiat), iar în ultima definiție sunt exprimate niște observații bune: https://dexonline.ro/definitie/ml%C4%83dios
      Poate la origine era înmăldi(a) cf. cu verbul înmlădia, apoi *măldios și *măldat.

      Oare nu avem, măcar în parte, o moștenire paralelă și dialectală (chiar originală) din radicalul primar *melH ‘to grind, crush’? Ar explica foarte bine și alb.mullar (arhaic *mollar?), dar și cuvintele noastre de mai sus. Astfel *moldh- s-ar fi tradus la dacii noștri atât “soft, weak”, cât și „mowed” (orice material, vegetal sau lemnos, cosit sau tăiat).
      https://en.wiktionary.org/wiki/mullar#Albanian

      eng. mull / rom. mol (var. măl, mâl, nămol) https://en.wiktionary.org/wiki/mull#Etymology_1

      Maldac ar putea veni pe altă direcție, dacă e dacic. Avem radicalul ăsta *meladh- „top, lofty” care ar putea porni de la un morfem *mel-, *mol- din care avem noi mal (deal mai măricel, mai abrupt), iar albanezii mal (deal/măgură, munte). Însă o derivare cu sufixul -dh ce ar da?

      Avem adv.măldiș (rezemat) și celelalte (moldă, -ău, -au). Poate că maldac însemna prin tema originală a „rădica” (a ardica), „a încărca” ceva în căruță …sau în general, ca acțiune comună.
      Nu degeaba avem adj.latin arduus (steep; abrupt) și verbele noastre a rădica/ardica, cu sensurile cunoscute.

      Maldac este o încărcătură mică (sufixul diminutival -ac), însă mald (pl. -uri) ar fi o încărcătură normală. Acțiunea de a măldăci (înfoia) poate fi altceva, dar înrudit.

      Aș vrea să am o explicație mai bună și cu exemple mai multe decât dau pe site în dreptul rad. *meladh, așa cum avem pentru radicalul *melH ‘to grind, crush’ și derivatul său *(h₂)moldus ‎(“soft, weak”). E o progresie logică și clară.

      Poate *mol- (proto-formă *malwos > proto-tracic *mallə) însemna vârf, top, elevație, iar reg.moldă, „ridicătură”; > proto-tracic *māldh.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2016 @ 5:14 pm | Răspunde

  5. Râul Moldova formează multe praguri, ostroave și grinduri. Rad. meladh- putea numi unul din acele praguri și grinduri.

    Grigore Ureche: „umblându păstorii de la Ardeal, ce să chiiamă Maramoroș, în munți cu dobitoacile, au dat de o hiară ce să chiamă buor și după multă goană ce o au gonit-o prin munți cu dulăi, o au scos la șesul apei Moldovei. Acolea fiindu și hiara obosită, au ucis-o la locul unde să chiamă acum Buorénii, daca s-au discălicat sat. Și hierul țării sau pecetea cap de buor să însemnează. Și cățeaoa cu care au gonit fiara acéia au crăpat, pre carea o au chiemat-o Molda, iară apei de pre numele cățélii Moldii, i-au zis Molda, sau cumu-i zic unii, Moldova. Ajijdirea și țării, dipre numele apei i-au pus numele Moldova.”

    E un pic fantezistă ideea asta, dar e posibil ca „Maramoroș” să se traducă „munții Moreșului”(Tisa superioară) sau „munții negri”?
    „a” fiind o terminație frecvent ce formează pluralul în albaneză.

    múrăș, -ă, múrăși, -e, adj. (reg.) cu pete negre (oile).

    Spuneam mai devreme că am îndoieli privind acel skt.maru (munte) că ar putea fi o rotacizare din *mal- ridicătură.
    Îmi amintește de etimologia alb.marr: IE *merh- ‘to pack (up)’ http://en.wiktionary.org/wiki/marr#Etymology
    Probabil nu e acesta, ci *mē- „mare, important; înalt, frumos” (Pokorny).

    Un lingvist de la noi propune forma *moră cu două sensuri distincte ca să explice toate variațiile de toponime recenzate de el: „ființă supranaturală” și „ridicătură de pământ”. Cine știe dacă nu are dreptate! mur

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 11, 2014 @ 6:42 pm | Răspunde

  6. moldă (I.Popescu Sireteanu) – bolovan, ridicătură de pământ http://www.revistatransilvania.ro/arhiva/2003/pdf/numarul8-9/art16_arutela_arudela_terra_aruteliensis_arudeliensis-arudeal_ardeal_Tara_ardelenilor_Tara_ardealului.pdf

    The plot thickens! http://idioms.thefreedictionary.com/plot+thickens

    Mai e o paralelă interesantă în Muscel: dul – ganglion, umflătură (Boceanu) și la Codin (O seamă de cuvinte din Muscel) despre Ghemelia – (var. d. gâmă) un val, „un dul de pământ ca de 40 metri”.
    Boceanu explică pe cele două comparând lat.tumor și tumulus.

    PS: mai rămâne să găsim moldă cu sensul de ganglion.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 20, 2015 @ 6:17 pm | Răspunde

  7. Ion Popescu Sireteanu, Nucleul lexical *MOLD (I); revista Curtea de la Argeș: http://issuu.com/curteadelaarges/docs/ultimulnri1/13
    Noi cuvinte care completează familia lexicală de sub radicalul ăsta, *mold-, *sau *mald-

    E intrigant faptul că acele entopice din nordul Moldovei se aseamănă perfect cu alb. mallth („pad under the claw of animals”). Este exact ceea ce te-ai aștepta dacă mergi pe firul transformărilor specifice celor două limbi traco-ilire.
    https://en.wiktionary.org/wiki/mallth

    mold – umărul obrazului (sinonim cu mont, munt din loc.vecine; alternanță mont-bont; coincidență cu lat.mentum- projection; chin, beard)
    molduri – ridicături. gâlme sub piele (pe corpul omenesc sau pe corpul animalelor)
    molduros(adj.) în ex.băț molduros (cu noduri)

    Nu numai că pot fi extrase în același timp din radicalii *mald- (< *mold-us – moale, mic) și *mal-dh- (o lărgire din morfemul *mal (sau *mol) pentru înălțime, ridicătură (munte, mal, deal)) dar se potrivesc și semantic.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 10, 2016 @ 12:43 pm | Răspunde

    • mai era „moldă” (floarea cuiului)

      Se potrivește foarte bine și un sens primar din răd. de mai sus *meladh; transpare din chiar derivatele sale: proiecție în afară, ridicătură, ” to sprout” îmi vine în minte și e cel mai potrivit.
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1273&root=config

      βλαστός (blastos) sprout, germ (*mlǝdh-tos) http://www.etymonline.com/index.php?term=blastema&allowed_in_frame=0

      „moldă” – „loc întins și adâncit de pe culmea unui deal; loc ușor adâncit de pe coasta sau de la poalele unui dea, în formă de albie”.
      Și aici se termină sensurile clare, obținute prin chestionare. Într-un alt articol scris de un adept convins al moldovenismului bolșevic aduce următoarele sensuri: moldă – 2.loc lăsat, adâncire. 3.albie mărginită de copaci. 4.înălțime.

      Papachia Tatomirescu avea moldă- 1.postavă mare (com.Fratoștița-Filiași, Drăgășani); 2. vale, albie de râu fortificată. Mă întreb dacă acesta din urmă nu-i o invenție.

      Înțeleg că alternanța de sensuri de sub un termen între ridicătură/adâncitură e destul de comună. Cred și Sireteanu se îndoiește de etimologie germană pentru sensurile de adâncime sau postavă.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 13, 2016 @ 9:17 am | Răspunde

      • http://www.buber.net/Basque/Euskara/Larry/note_1.html
        https://hroderic.wordpress.com/2012/10/08/gordin/

        Inițial căutam info despre gordin și am dat peste modul cum se formează cuvintele în lb.bască. Știam că ești interesat de un substrat al substratului mai demult.
        Evoluția asta metaforică de la un cuvânt care desemnează elevația spre un sens de cap cred că se regăsește foarte ușor și-n i-e.
        Lat. caput ar fi unul din acelea, legat de *kop- elevation (cred). copou, copău, căpiță, etc.
        *melōdh- (molǝdh-, molǝdh-) elevation, head este al doilea și cel mai clar.

        Pentru gordin, recitind mai atent acel pdf , revin la ideea precedentă privind coradicalitatea sa cu lat.gurdus și în mod paradoxal, ar trebui să fie legat și de sensul vb.îngurzi (Despre părți ale trupului) A înțepeni, a se închirci. Gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. Mi se îngurzise grumazul stînd ghemuit. SADOVEANU, O. III 330. – Variantă: îngruzí vb. IV. (lat.îngurdire- înțepenire, fr.gourd https://en.wiktionary.org/wiki/gourd#Etymology_2
        Sau: îngurzí, îngurzésc, vb. IV (reg.) 5. (despre porumb; când încep să apară boabele) a face boabe, a îngingia.
        Clar e mai complexă etimologia sa decât se lasă la prima vedere, iar năgârd ar fi semantic identic cu nătărău.

        https://hroderic.wordpress.com/2012/10/08/gordin/
        http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/Denumiri-pentru-soiuri-de-struguri-%C3%AEn-Moldova.pdf

        poamă gordeană și gordin, apoi până la un der.latin gurdōnicus nu mai era decât un pas. Adjectivul trebuie să fi fost foarte bine reprezentat în limba veche, altfel n-ar fi fost atât de răspândit.

        Beleaua e că nu știm până unde să ducem semantismul acelui latinism, căci evident lingviștii cred că și alb.ngordh (to stiffen) are o logică în notă autohtonistă. Acesta din urmă ar trebui conectat și cu vb.nostru a îngurzi, pentru care ar trebui închipuit un sens prim de a strânge. Nu mai știu ce rad. i-am dat noi.

        Acesta din urmă putea scoate restul sensurilor (cu excepția celui de-al doilea) din sensul de „stiff” (țeapăn) ulteriror celui de a strânge (gâtul, marginile opincii, etc.), metaforă prezentă și-n filme americane foarte des. (stiff = mort, mortăciune)
        https://en.wiktionary.org/wiki/ngordh#Albanian

        Eu cred că singurul rad. sigur rămâne *gʷord- („sluggish, staid, proud”), dar trebuie un pic schimbate sensurile astea date pe site ca să acopere și albaneza și lb.latine.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 13, 2016 @ 10:35 am | Răspunde

      • E posibil să găsim un sens similar verb.alb.ngordh sub verbul a îngurzi dacă judecăm după urm. :
        a sturî (a muri, a pieri)
        țapăn (adv.tare, mult; mort)
        Aceași semantism de care vorbeam mai sus.

        Un sens nou, tot în Voislova, Banat: gurdzui – gurgui.

        burdună (gorduna-contrabas) în Hunedoara.
        gomile (borne pt.delimitat teritoriul, teren proprietate). Trebuie să fie legat de bănățeanul gomar (măgar), dar și paralelele albaneze gomar(măgar) sau gamulë (măgură; heap, “sepulchral cairn”)
        https://en.wiktionary.org/wiki/movil%C4%83
        https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B3%D0%BE%D0%BC%D0%B8%D0%BB%D0%B0

        Mai demult, am dat și radicalul IE care acoperă și măgarul ca „purtător” de sarcini (gomarul), dar și măgura /gomila. Proto-IE: *gAm-/-e- to hold (in hand)

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 20, 2016 @ 10:16 am | Răspunde

      • http://giony.ro/dictionar-p/ngurdescu/12408

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 6, 2017 @ 6:56 pm | Răspunde

  8. Un foarte bun studiu de caz al etimologiei hidronimului Moldova: http://www.philologica-jassyensia.ro/upload/XI_1_PORUCIUC.pdf

    Deși pare un pic prea concentrat pe limbile germane, dă foarte multe informații pertinente. Îmi plac exemplele care reproduc toponime Românești cu terminația -ua (-*wa) de nominativ vechi indo-european sau pre-i-e: dacic Malva/Malua, daua/dava/daba, Aciua, Ilișua, Târlișua (1508), Intrilisua (1854).
    *Muldah(ṷ)a (‘râul cu maluri moi’) < *muld-ahwa (“a river with banks of loose soil”)

    Sunt germanici suebi în armata dacică, știm sigur asta. Participă direct la parlamentări cu Traian și se disting prin moțul lateral și fizicul expus cu ostentație chiar într-un cadru oficial, spre diferență de dacii sobri.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 13, 2016 @ 10:12 pm | Răspunde

    • https://ro.wikipedia.org/wiki/Ili%C8%99ua,_Bistri%C8%9Ba-N%C4%83s%C4%83ud
      https://en.wikipedia.org/wiki/Arcobara
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Castrul_roman_Arcobadara

      Nu cumva *iliș este un entopic local cu sensul de bară/mlaștină sau un adj. cu sensul mlăștinos? În antichitatea era numită Arcobara și Arcobadara https://en.wikipedia.org/wiki/Arcobara
      Cel din urmă top. credeam că-i undeva în Năsăud, la trecerea spre Moldova. Ba chiar îmi imaginam că ar însemna bârgău, conform înțelesului acest relict.

      În sfârșit, Ilișua ar putea cuprin tema *il din Illium (Wilusa), Troia. Parcă așa era tălmăcit de lingviști.

      De ce ar spune Târlișua (*Trălișua) ”după Ilișua” și Intrilișua (între *ilușiii?) Sunt mai multe râuri Ilișua, cum e top. Trâmpoiele, alt relict al prefixului traco-latin *tra(n).

      Arcobadara era construit pe o terasă înaltă, Platoul Măgura…și am spus probabil totul în dacică:
      arcoba ”proeminent, la înălțime sau arcuit” cf. alb.hark (arc, arcadă) sau conform reg.local arcelă „proeminență”. Ambele pot fi coradicale.

      Apoi verbul dar ”a construi’, a ridica” din dialectele sudice.
      https://hroderic.wordpress.com/2011/01/05/archis-si-arcer/

      Surprinde și existența unor toponime și nume de regiuni pe care încă nu le putem clasifica. Un profesor spunea că Harghita era numită Archita la Românii locali, iar Argeș/Argiș ar proveni dintr-o limbă turcomană cu sensul de măgură.
      Citez din alt citat al link-ului de mai sus: „Archiş NL (AR). At.: 1552 – Arkos. Related to Argeş, dialectally also Arghiş; see also argea. The alternating k/g leads to Preie. *AR- ‘big; high; deep’. • There is NL Arcuş which indeed may reflect the Hungarian influence of Arkos; similarly NFl Chiuruş < Körös, in its turn reflecting Criş.”

      Acum depinde cum le desparți: Arcob-ara, Arco-bara, Arcoba-dara sau Arco-badara. Ultimul ar putea fi real datorită poziționării accentului în greacă.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 19, 2017 @ 8:23 am | Răspunde

  9. Pentru PIE *mol(w)ǝ- „a măcina, a pisa” ( rom. moară – , toch. B mäl- „rană” , mely- „a zdrobi”, arm. malem „zdrobit”).

    „Crişcior, din Munţii Apuseni. Astfel, acolo
    e foarte cunoscut cuvântul meliuc, cu sensul de ‘mâncău’,
    cuvânt înrudit probabil cu mold. şi someş, melean ‘om voinic,
    zdravăn’ ‘fecior, holteiu’, cu schimb de sufix. Sensul de „mâncău”
    al cuvântului se explică în comuna mea prin faptul că Meliuc
    era porecla purtată nu demult de un individ faimos prin
    pofta de mâncare, pe care o dovedea vecinie. ”
    http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1929-1930_006.pdf

    Mai degrabă ar fi înrudit cu mălai și alb.miell (făină/fărină).

    Ca să-ți faci o idee cât de superficial tratează numele personale domnul Șt.Pașca: ” Un alt exemplu de acelaşi fel, e numele comun râmboiu
    cu sens de ‘om nervos, răutăcios, bătăuş’, desvoltat
    din porecla Râmboiu, care la rândul său, pare a proveni
    din drâmboiu, drămboaie ‘instrument muzical’. ”

    Măcar confirmă faptul că apelativul ăsta se găsea și-n Apuseni, nu numai în Muntenia, Hunedoara (NP Râmbeta) sau Maramureș. Nu mai poate fi despărțit de paralela sa albaneză , pe care am dat-o mai demult sau derivatele râmboacă (Munt. s.f. epitet dat unui om grosolan, necioplit sau greoi la minte), a se râmboi, a râmboci (alb.rrebe- capriciu, toană) și râmbotire (Maram. s.f. poftă, dorință puternică de a face sau a obține ceva).
    Este foare vechi și probabil înrudit cu sl.ramenu sau etimonul lui Romulus pe linie IE https://hroderic.wordpress.com/2009/05/13/ramidava/

    Interesante și numele astea de oi: Ei cultivau oaia tigaie , ţurcană sau bârsană ,
    tătară , stogu , soroca , părnaia , mistrug a n c a.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 18, 2016 @ 12:56 pm | Răspunde

    • râmboci (alb.rrebe- capriciu, toană)
      râmbocí, pers. 3 sg. râmbocéște, vb. IV (reg.) a i se năzări, a avea chef.

      Cred că a existat un mai vechi *râmboc (toană, capriciu).

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2017 @ 2:49 pm | Răspunde

  10. Char dacă nu apare nicăieri, din câte știu, *moldua ar putea fi un derivat dacic (cu sufixul -dh) din reg. mol (mâl, nămol) și astfel am avea un adjectiv descriptiv pentru acest râu. Putea evolua semantic și spre o culoare anume.
    *(a)mal[a]- / -e-, *(a)mlā- ”soft, weak, tender”

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 1, 2016 @ 12:32 pm | Răspunde

  11. Molda apare chiar în toponimia munților Făgăraș. Pe harta atașată cărții din colecția ”Munții Carpați” se vede ”Chiciura Moldele” (de fapt *chicera = vârful?), la vest de cabana Poiana Neamțului. Pe o harta de la Wikimedia vârful are numele ”Clăbucet” și apare în schimb ”Curmătura Moldelor”.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 15, 2016 @ 7:43 pm | Răspunde

    • Cred că I.P.Sireteanu le menționa în articolul din Revista Curtea de Argeș (anul I) la articolul despre tema *mold.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 15, 2016 @ 7:58 pm | Răspunde

  12. „Este puţin probabil, dar nu exclus, că Moldovan(u), Moldovean(u) din Banat ar proveni de la numele localităţii Moldova Veche sau Moldova Nouă din judeţul Caraş-Severin, care, în graiul popular, au formele Mudáva sau Mudáua (NALR-Banat. Date 20 şi 22), iar în acte: Mudava 1588, Mudova 1603, Mudva 1607 şi, abia în 1734, Moldova (Suciu I 405). De asemenea, Noul atlas lingvistic citat mai sus nu consemnează numele Moldovan în satele din preajma acestor localităţi, cum ar fi fost de aşteptat dacă el ar fi un derivat de la numele lor. Un Moldovan semnalat în 1771 în zonă (la Zlatiţa, comuna Socol, Popiţi 22) nu este concludent, căci în ţinuturile de graniţă ale Banatului, austriecii au adus grăniceri şi din graniţa cu Moldova.”

    (http://www.banaterra.eu/biblioteca/sites/default/files/fascinatia_lingvisticii_text.pdf)

    Mudáva, 1588

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 20, 2017 @ 3:35 pm | Răspunde

    • Numai că nu spune ce însemnau Mudaua și Moldaua. Ion Toma are o tentativă de a le explica, dar e doar o aluzie. Dacă ar duce până la capăt și studierea acestei bizare terminații -aua ar descoperi ceva , poate la fel de extraordinar ca acele terminații în -a , -ia de plural . Seamănă cu cel albanez, cu siguranță. Dar la fel de bine poate fi și latin.

      Concluziile sale:
      ” Aşadar, formarea unor toponime cu -a de la alte nume de locuri cu
      formă de plural, procedeu prea puţin studiat, merită a fi luată în seamă, căci
      ne conduce la o explicare corectă a multor denumiri care par aberante sau
      obscure. Pe baza materialului adunat de noi (şi numai pe acesta), care nu
      reprezintă decât o parte infimă din tezaurul nostru toponimic, se pot trage
      următoarele concluzii: fenomenul este vechi (prima atestare o avem din
      secolul XIV: Reketya 1360), răspândit pe întregul teritoriu al dacoromânei;
      baza toponimelor primare provine, în primul rând, din termeni botanici,
      apoi din apelative care denumesc forme de relief, diverse ocupaţii, destinaţii
      ale terenului, numele unor proprietari etc. ”

      Omul ăsta mă surprinde mereu la modul absolut. Cred că ar rescrie câteva file importante ale istoriei noastre lingvistice dacă s-ar apleca serios pe ipotezele sale de lucru.Academia ar face bine să ciulească urechile că omul are ceva de spus mereu.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 20, 2017 @ 7:42 pm | Răspunde

  13. Cred că sufixul acesta -ia este extraordinar de vechi, pre-romanic aș zice. Cred că toponimele date sunt din porțiunea de munte a Banatului spre Ardeal și Apuseni, dar aiurea s-ar putea să se găsească peste tot, dar numai la munte să reziste cel mai mult.

    Un top. foarte interesant este Orăștia, care vine din arh. orăște, cu etimologie încă neexplicată. Poate legat de o formă zero *ur- ”burne” (IE *wer- sl.vorona(cioară), hidronimul Vardar; alb.urë (piece of burning wood used for light or fire; firebrand, torch) https://en.wiktionary.org/wiki/ur%C3%AB

    *uriș-tă , sufixare similară cu a bănățeanului *veș-tă (încercat, experientat; înrudit probabil cu apelativul ard. vâj)

    https://hroderic.wordpress.com/2010/09/27/orastia-si-alte-hidronime/

    Oare hidronimele dacice Grissia, Marissia conțin acest „dărab” de afix geto-dacic? Cât de ușor am putea reformula un Crișia (Crissia/Grissia) doar pe baza acestui reg.criș și a sufixul nostru recent redescoperit!!
    De asemenea, un *māriș sau *mariș putea exista dinainte, iar odată cu sufixarea am fi avut acel Marissia sau Mārissia, nu neapărat de gen feminim cum greșit ne-am gândit noi și toți ceilalți.

    Cred că nici Vasile Ioniță nu și-a dat seama de asta până acum. :)

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 21, 2017 @ 7:35 am | Răspunde

  14. E interesant și sufixul ăsta -iș, extrem de productiv în limba noastră. Două care-mi plac mult, scurte și expresive: grădiș (a îngrădi), sădiș (plantație; a sădi). Pentru acesta din urmă cred că se putea formula un sinonim doar pe baza arh.plântă (talpa piciorului; plantă) folosit de la Dosoftei încoace, deși se spune că acesta l-ar fi preluat ca neologism în limbă. Dar de unde să fi avut el ideea transformărilor noastre fonetice clasice?
    https://dexonline.ro/definitie/pl%C3%A2nt%C4%83

    Dar cu verbul a împlânta cum rămâne? https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEmpl%C3%A2nta
    Încă o dată, ce prostie monumentală facem când ignorăm moștenirile noastre antice pentru neologisme! Aveam nevoie de astea ca de un alt găoz(anus). :(
    E atrăgător acest sădiș, natural, simplu. Mă întreb de ce oare nu avem și un *butiș conform acelei fam.lexicale pe care am evidențiat-o în trecut. Avem un butaș totuși pentru care nu-i clar ce avem ca etimon; o tăiere/separare e clară, dar avem și sensul de sad/plântă.

    Ce nume potrivit are potrivit are Bute. Nici nu cred că astea sunt toate sensurile:
    BÚTE s. v. butoi, butuc, cotor.
    Aici am explicat mai pe larg (ultimul comentariu): https://hroderic.wordpress.com/2011/08/18/cucurbata-mare/

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 21, 2017 @ 8:04 am | Răspunde

    • Să vezi chestie că împlânta și plântă au sens luate pe cont propriu. Se explică prin sensul primar de înfigere toate, și călcâiul, și sensul de sădire sau plantă, pe când lat.planta are multe derivări bizare, care mai au nevoie de explicații suplimentare. Înțeleg sensul de plantare, diseminare a semințelor, apoi nume general pentru plante, sădituri, dar termenii noștri par să fi pornit de la un sens primar foarte clar.. a înfige.
      Oare ar trebui separate de termenii latini?

      Lat.planta
      Sensul de talpă e clar, *pleh₂ (flat; *pele- ‎“flat, broad, plain”), dar sensul de răsad sau mugur nu mai e corect interpretat. Probabil că aici ar trebui amintit sl.planina (Proto-Slavic *polnina) sau verbul nostru. Așa se formează unele denumiri ale munților indo-europeni, ”măguri și muguri”.

      Aici e o sugestie bună cu tăierea: planta ‎(“a sprout”, “a shoot”; “a young tree or shrub that may be transplanted”, “a set”, “a slip”, “a cutting”) +‎ -āgō https://en.wiktionary.org/wiki/plantago#Latin
      Nici noi n-am fi prea isteți să atribuim butașul rad. *baut- swelling, corect?
      LA fel și la lat.plaga au semne de întrebare, nu au gândit un radical distinct. Dacă e pe undeva, nu știu. Trebuie să fie.

      Nici cu alb.mugull nu au făcut treabă cinstită.N-are sens etimonul lor! https://en.wiktionary.org/wiki/mugull
      Probabil și măgura noastră e ceva în genul semantismului sl.planina, ceva care străpunge spre ceruri.

      Uite de exemplu eng.flake. Cum naiba să aibă sens etimologia asta stupidă a lor? Flake e coradical cu plagă (rană), nu plaga ăsta: https://en.wiktionary.org/wiki/flake#English
      Clar avem un proces de tăiere de „durare”. Folosesc aici un arhaism latinesc (dolare; alb.ndal), că-i mai ușor de înțeles semantismul, derivările: reg.durături = flakes from cutting wood (buturi, ”resturi” . Apșa)

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 21, 2017 @ 8:44 am | Răspunde

      • lit. smogti – hit, strike, stab, smite, deliver a blow, strike a blow
        smūgis – blow.

        Ar putea explica multe cuvinte românești și albaneze, DACĂ SEPARĂM SUFIXUL VERBAL.

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 21, 2017 @ 9:28 am | Răspunde

  15. Despre ”mal”: ”Sensul de „colină”, pe care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dîmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare.” (Al. Ciorănescu, dexonline.ro)

    Sensul de ”colină” reiese și dintr-un pasaj al povestirii ”Păcală” de Ion Creangă. Așadar mal=deal a existat, destul de probabil, și în Moldova:

    ”— De unde ești, măi creștine?
    — Ia din sat de la noi, răspunse Pâcală.
    — Din care sat de la voi?
    — Iaca de acolo, tocmai de sub acel mal, arătând negustorului cu mâna spre un deal.
    — Bine, dar ce sat e acela? Eu nu-l știu.
    — Ei! cum să nu-l știi; e satul nostru, și eu de acolo vin.” (Ion Creangă, ”Păcală”, Wikisource)

    Comentariu de Roderick — Mai 3, 2017 @ 7:42 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: