Istoriile lui Roderick

Aprilie 16, 2011

Pricolici

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:40 am

Cuvânt sinonim ( oarecum ) cu „vârcolac”.

pricolíci (pricolíci), s.m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24). ” ( DER )

Asupra primei părţi a cuvântului, neexplicată în DER, poate da o indicaţie un alt sens al cuvântului, menţionat în DEX:

PRICOLÍCI, pricolici, s.m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec. ”

Poate că „prico-„  are sensul de copil ( probabil ca în prichindel – ori prunc ? ; dacicul *per).

„Pricolici” ar însemna, deci, „copil-lup” , compunere similară lui werewolf, care ar însemna – probabil – „om-lup”.

Ar însemna că pricolicii se nasc cu acest atribut, fiind predestinaţi să devină oameni-lup; aşa sugerează şi mitologia populară.

Nu e exclus să fi existat o contaminare între  un cuvânt dacic desemnând „copiii-lup”  şi lat. Lupercus. Zeul Lupercus era reprezentat uneori cu două coarne ( care apar şi la copiii-pricolici) , fiind identificat cu Faunus.

*

Dacă adevăratul nume al pricolicilor este tricolici ( cum apar la Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae ), discuţia asupra originii acestui cuvânt va avea cu totul alte coordonate.

24 comentarii »

  1. 1.prúgă, prúgi, s.f. (reg.) cale liberă.
    2.alicí (-césc, -ít), vb. – A se zări, a se desluși. Sl. ličiti „a se contura, a se arăta” (Capidan, Dacor., III, 753). A- s-ar putea explica în mai multe feluri, fie prin contaminarea cu lat. allūcēre (REW 370; DAR; Candrea), cf. napol. llocire, sard. allúgere „a lumina”; sau prin analogie cu alic; sau cu a- protetic, frecvent în mai multe der. verbale.

    1.pricălí, pers. 3 sg. pricăléște, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre vreme) a se face frumos, a se încălzi. 2. (despre porci) a se întinde la soare.
    2. PRICĂLÍ vb. v. încălzi, muia.

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 16, 2011 @ 3:18 pm | Răspunde

    • În mod sigur prichindel și pricolici sînt oarecum legate..numai că primul e sugar(ie dhe-) și al doilea licărește sub clar de lună ca Lykaos :)
      Tricolici – gr. thrix, thrikhos „păr, pilozitate” ?

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 16, 2011 @ 3:44 pm | Răspunde

      • Cred că prichindel ar putea fi un relict germanic din „child” dar cu un prefix PRE….Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 17, 2011 @ 9:29 pm

    • Și acest pricăli trebuie pus sub lupă. Semantic aduce foarte mult cu alb. përcëlloj, adică un sens de „întoarcere, rotire” metaforică. http://en.wiktionary.org/wiki/p%C3%ABrc%C3%ABlloj#Albanian

      Mai sus avem încă „zero grade”, pe când în proto-alb. derivă direct din *kʷel (alb. sjell). Dar bine, e doar o supoziție.

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 12, 2014 @ 7:11 pm | Răspunde

  2. M-am gândit la multe versiuni.
    Prico-lici=copil-lup e cea care corespunde lui „lykanthropos” şi -probabil- „werewolf”.

    E posibil ( ? ) ca prico- să aibă de-a face cu „frică”.
    Pentru „-lici” ne-am putea gândi şi la engl. ( arhaic ) „lich”, germ. „leiche” ( rom. leş ? ). Rădăcina lui „leiche” ar fi PIE *līg- „imagine, similitudine” ; prico-lici = „spectru înspăimântător” ?

    Există IE *perg- şi IE *tres- „frică”; oate că „pricolici” şi „tricolici” se regăsesc şi ca sinonime.

    *

    Poate că „prico-” indică o transformare ( a omului în lup ); poate proveni din răd. lui „experienţă” şi „pericol”

    ” cognate with Gk. peria „trial, attempt, experience,” empeiros „experienced,” O.Ir. aire „vigilance,” Goth. ferja „watcher,” O.E. fær „danger, fear,” all ultimately from PIE base *per- „to lead across, pass over.” ” ( etymonline.com )

    *

    Alternanţa pricolici – tricolici aduce aminte de alt cuvânt
    „proclét (proclétă), adj. – Blestemat, afurisit. Sl. proklętŭ, din klęti „a blama, a detesta” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 314; Bărbulescu, Arhiva, XLII, 204). – Der. procleți vb. (a afurisi); triclet (var. treclet), adj. (afurisit), din sl. triklętŭ „de trei ori afurisit”; procleț(en)ie, s. f. (înv., blestem). „

    Comentariu de Roderick — Aprilie 17, 2011 @ 2:57 pm | Răspunde

    • Lucinul , sărbătoare fixă, 18 octombrie dedicată special lupului.

      Tricolici îl pot explica foarte simplu și destul de logic. Forma alternativă e „ stricolici ” și e diminutivul lui strigoi..s-ar putea ca forma inițială să fi fost strigăul/strigoul apoi cînd sensul trebuia să acopere și copii morți prematur sau născuți cu căiță, s-a trecut la prigolici-pricolici cu sufixul -ici (ică).
      Mai toate poveștile descriu episodul transformării prin trei tumbe, fapt ce a influențat eliminarea lui S și pierderea înțelesului original.

      În alte basme lupul (cu o persoană metamorfozată, reminiscență a unor vremuri în care șamanul se identifica cu spiritul unui animal călăuzitor) e cel care omoară și reînvie omul, totul urmînd un scenariu mitologic de inițiere.
      Lupul e călăuza din infern și cel care conduce sufletul/profanul la ..naiba știe unde, am citit chestiile astea acum 6 ani! Ce-mi aduc aminte e că lupul e un simbol al morții ( de aici și Marte cu sensul MORTES dar și MARE/cel bărbătos..Marius), Upuaat din mitologia egipteană cu profilul de lup/șacal, Aita la etrusci cu mască de lup(lup sau lupta însemna mort parcă), Hades cu masca lui în formă de lup ce-l face invizibil și TYR din mitologia nordică. Toate astea sînt indicii că PIE aveau un demon subpămîntean lycantrop; de aici și mitologia dacică a balaurului cu cap de lup și spaima ce trebuia să cuprindă dușmanul. Indiciile sînt atît șarpele, element chtonic de multe ori, și lupul cu conotațiile date de celelalte culturi.
      M-am pierdut în explicații: pricolici zic eu că e o deformare din sintagma „ PRE – CALE ” , adică vrea să spună că-i spirit călăuzitor (cu destinație…) iar mai tîrziu s-a format și diminutivul.

      Bineînțeles că pot să mă înșel iar TRICO-LICI și PRICO-LICI să fie două sinonime.. „ Lucinul ” fiind un indiciu pentru ambele, iar altul…PRIC adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat. sau (ăsta chiar e genial de simplu) lic s.n. (înv.) ceată, gloată. (din verbul LEGARE?)

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 17, 2011 @ 9:26 pm | Răspunde

      • În cazul variantei când pricolici vine de la tricolici

        Tricolici vine de la târcoale (tîrcoale), a da târcoale, a urmări în cerc pe cineva sau ceva. Numele de târcolici (unul mic care dă târcoale) vine de la obiceiul lupului de a da târcoale prăzii înainte de a o ataca. Se știe că lupul atacă în haită. Sau numele ar veni de la obiceiul câinelui, fratele domestic al lupului, de a se roti în jurul cozii când se joacă.

        Poate de aici numele de „pricolici” dat copiilor neastâmpărați

        Datul peste cap de trei ori al lupului din poveste sugerează o mișcare circulară, care ne duce cu gândul la obiceiul de a da târcoale

        Târcoliciul este târcul (stârcul?, sfârcul?, țârcul/țâncul) care lucește – târco-lucin.Sau poate „cel care dă târcoale luminii”

        ……………………

        În cazul în care pricoliciul este un simbol al morții, fiind un lup care își are sălașul în subteran

        Pricoliciul este cel care înconjură lumina nopții, adică a lunii, și o mănâncă. Este la fel cum face lupul cu prada sa, când atacă în haită

        O înconjură de trei ori, adică de câte faze ale lunii există. A patra fază, când luna nu se vede, nu era luată în considerație. Faptul că în unele povești lupul se dă de trei ori peste cap și se transformă se referă exact la acest lucru (lupul-pricolici înconjură de trei ori luna)

        O dovadă că pricoliciul era un demon subpămîntean lycantrop este și faptul că un animal care trăia în subteran (infern), Cerber, avea trei capete și era asemănător cu un lup (câine, adică un lup domestic, domesticit de Hades). De remarcat cele trei capete, care ne trimit cu gândul la cele trei faze ale lunii (în care lumina lunii se vede) și cele trei tumbe pe care le făcea lupul când se transforma în om

        Comentariu de sabinus — Aprilie 23, 2011 @ 9:07 pm

      • Poate că Lucinul e moştenirea numelui dacic al lupului, din PIE u̯l̥kʷos; forma cea mai apropiată pare cea din greacă, lǘkos

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 19, 2012 @ 7:23 pm

      • Cea mai importantă referință rămâne arhaicul alb.ulk(lup; Ulcinum, fortăreațe în Ungaria și Bosnia). Oare dacii au metatezat forma arhaică ”ulc” sub influența limbilor greacă și latină.

        http://jurnalul.ro/calendar/lucinul-zeul-protector-al-lupilor-626298.html
        http://www.clickpentrufemei.ro/Lucinul-in-popor_0_1546.html
        Tabuizarea numelui de lup putea duce la această formă cu metateză cum s-a întîmplat la anatolieni, latini și greci. E o coincidență probabil, dar la aromâni i se spune jupân Nicola. Să fie din verbul lat.necare, adică un decalc după un tracic daos (lup, cu sensul de cel care sugrumă)?
        Diversele așezări numite Ulcinum ar putea sugera o formă *ulcin sau *lucin, poate cu acel sufix specific regnului animal în Tracia și la alb.
        Oare nu găsim nicăieri lucin ca simplu substantiv?
        O ciudățenie consemnată în Dobrogea și Muntenia: http://www.alar.ro/n67/ethnos-c346/ritualuri_magice_pagane-s621.html
        tărbacă, a tărbăci.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 13, 2013 @ 9:23 am

      • E bizar cum, în toate filmele și serialele astea, cu și despre vârcolaci, se folosește mereu expresia „turn into..”.
        Cred că acest „pricolici” este doar varianta noastră pentru alb.përkul http://en.wiktionary.org/wiki/p%C3%ABrkul
        për- e același cu sufixul nostru pre- (precurma, precuget, prilega(?) și prolega(?), precurge, prerecui, precupi și altele.

        Tare mult amintește de tumbele alea pre-transformare, dar nu se mai potrivește cu ecuația când mortul se preschimbă, dar în sfârțit.
        Despre derivatele rad. *kʷel ‘to turn’, am mai discutat. Sînt puține și discutabile.

        Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 12, 2014 @ 6:41 pm

  3. Cred din ce în ce mai mult că vîrcolac e un compus traco-dacic între vir- bărbat și lac/loc= lup, ca în warewolf. Mă gîndesc că și tracii au avut metateza asta din ie wlkwos tocmai pentru că era un animal „taboo”, cu valențe culturale și religioase importante. Chiar observ că italicii, grecii și tracii probabil(dacă frigienii foloseau și „daos”) formează un grup distinct, iar nordicii înconjoară ursul cu acest taboo.
    http://en.wiktionary.org/wiki/lupus După cum se observă osco-umbrienii sînt foarte apropiați de noi prin acest obicei de a substitui c cu p;nu numai că aceștia sînt cei mai vechi imigranți italici, dar par să ne fi influențat mai mult.(români sînt din partea estică a Italiei cu preponderență?)
    A studiat cineva paralele astea culturale între neamurile antice? Știu că hitiții, indo-iranicii și grecii fac un grup distinct pe de o parte, nordicii balto-slavi cu germanii alții, iar restul?
    Albanezii ar putea fi mai mult nordici decît sudici, conf.studiului lexical.Cred că nu erau foarte apropiați de traci în sensul ăsta.Probabil au coborît din nordul Carpaților prin trecători la fel ca ungurii,au făcut o escală în Panonia pe Dunăre și Tisa, apoi au coborît atrași de mirajul micenian al bogăției.În acest proces au dislocat ceva traci spre Asia Mică și sudul grec, exact cum au făcut slavii la rîndul lor, de ajunsese Grecia continentală să aibe mai mulți slavi decît greci pînă tîrziu în epocă.
    Termenul alb.ujk nu pare să fi suferit metateza sus menționată,dar nici nu știu ce loc ocupă lupul în cultura lor.
    Poate că influența latinei se resimte în acest vîrcolac în prima parte,(deși balticii au termenul vyras)și lac/lycos e pre-roman.conf.pricolici,tricolici.
    Vîrtos, vîrtoșie pot avea dublă etimologie.E atît de greu să deosebești una de alta cîteodată!
    PS:vîrcolac nu poate prezenta rotacizarea dacă e slav, oare bulgarii și sîrbii n-au remarcat asta cînd văd că au și ei termenii lor conecși? Să fie neștiința noastră de vină sau reaua voință că dăm, dăm și ce nu avem altora.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 9, 2012 @ 5:10 pm | Răspunde

  4. Numele altei sărbători „lupeşti”, Filipii, poate să reflecte un alt nume al lupului, probabil cel din PIE *welp- ( hitt, ulippana-, lat. volpes )

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 19, 2012 @ 7:47 pm | Răspunde

  5. Dacă e o metateză a unui dacic *ulc(-us) trebuie o explicație mai rațională decât asimilarea unor concepții păgâne la creștinism. Pentru un popor care idealiza lupul ar trebui să găsim măcar o singură atestare a unui toponim, hidronim sau oronim geto-dacic(în spațiul lor) care să includă particula *ulc ori *luc.
    La vecinii iliri e foarte prezent, ajung până în Panonia: „Ulcisia castra”.
    Sufixul ăsta -sia ar putea fi cea mai veche atestare a unui gen dispărut în albaneza modernă:
    „Old Albanian shows the locative case, which has been mostly lost in modern Albanian (though it survives in some varieties of Arberisht). The locative endings seen in the Missal are -sh for singular nouns and and -shit for plural nouns.”(în primele traduceri ale cărții Facerea, de G.Buzuki)
    Pe de altă parte se aseamănă cu sufixele urm. : Marisia, Grissia(Criș).

    Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 19, 2012 @ 9:28 pm | Răspunde

    • Ar fi interesant de precizat că, în vechime, localnicii de pe râul Mara își spuneau moroșeni/morușeni/morașeni (pe valea Izi și Vișeului erau maramoroșeni).
      Poate că acel gen locativ funcționa încă la dacii mari cînd s-au numit prima oară și legenda cum că ar fi și o colonie de pe Marisus e doar atât, o poveste.

      Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 19, 2012 @ 9:44 pm | Răspunde

      • http://en.wikipedia.org/wiki/Locative_case
        S-ar putea ca multe toponime dacice cu nume compus în dava să conțină acest gen locativ arhaic, iar altele, foarte puține, acel gen genitiv tracic.
        De exemplu Utidava, Sagidava sau Argidava n-au un eponim, ci numele unor rîuri (în cazul uti- e un pic mai complicat, o fi numele unei mase de apă curgătoare sau un nume general al rîului, bălții?).
        Petrodava ar fi un caz interesant. Să fie folosit aici o terminație dacică specifică genului feminin? Logic ar fi să presupunem un sufix distinct și pentru genul neutru(sau unele la masculin) cum erau Pelendava sau Netindava în aria nordică și Poltympara sau Mețambria la sud.
        Pentru toponimele uni-tematice ar fi posibilă indicația de mai sus referitoare la genul locativ albanez(azi ieșit din uz). Astfel, toponime ca Tapae pot fi doar latinizări tîrzii ce folosesc limba dominantă a imperiului invadator. Ar avea paralele în nume mai noi din Dacia romană: Agnavae, Aquae, Stenae, Petrae, Salinae și altele. Foarte probabil ca Tapae să fi fost *Tapieș(*Tăpiș/Tăpeș) iar Boutae *Boutieș(*Bouteș/*Boutiș).

        E foarte probabil ca locativul să fi fost evidențiat și folosind prepoziții. Ex. tracice Amutria, Adina sau latine Ad Aquas.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 26, 2012 @ 10:53 am

    • De fapt acele sufixe ce indică genul locativ sînt cu totul altceva decît sufixele rîurilor traco-dacice în -sis și cred că Vasile Pîrvan le enumeră la indexul paginii douăzeci și șase: http://www.scribd.com/doc/16542956/Vasile-Parvan-Consideraiuni-asupra-unor-nume-de-rauri-dacoscitice

      Noi am folosit aceste sufixe pînă azi prin terminația foarte veche „-ești” (alb.-shit).Cred că ar fi bună întrebarea ce s-a întîmplat cu un presupus dacic -eș sau -iș? Oare fondatorii de sate constau mereu în neamuri extinse și foarte puțini din elita societății (post-cucerire romană) își permiteau să întemeieze prin propriile forțe o așezare stabilă căreia să-i dea numele? Cel mai probabil s-au asimilat toate într-un singur sufix „-ești” cuprinzător.
      Legat de sufixele rîurilor traco-dacice, fiecare nou invadator avea genuri diferite pentru rîuri și de aici vin modificările ulterioare.
      Pentru numele de triburi mă întreb dacă sufixul lat. -ensis nu avea o paralelă tracică în -sis(poate ponunțat șis) conform cu numele Skirtos Dakesis din Tomis. Dacă grecii ar fi vrut să evidențieze originea etnică ar fi folosit termenul „dakoi” (sau dakoion?).

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 26, 2012 @ 10:03 am | Răspunde

      • Referitor la numele acelui gladiator trac (Skirtos Dakesis), dacă e cumva o compoziție flamboiantă cum avem atîtea exemple în MMA (mai ales în „wrestling”), atunci compusul Dakesis ar putea fi asemănat cu niște compoziții din lituaniană: geras- bun, gerasis-cel bun.

        Comentariu de Sorin5780 — August 23, 2013 @ 8:25 am

  6. Sf. Andrei este numit „Apostolul Lupilor”.
    Însă, dacă te uiţi în calendarul popular, frapează faptul că mulţi apostoli (dacă nu chiar toţi?) sunt asociaţi unor sărbători ale lupului – Sf. Andrei, Sf. Petru, Sf. Filip ( Filipii), Sf. Luca ( Lucinul ).

    De ce apostolii ?
    Să fie la mijloc vreo etimologie populară (să însemne „lup” vreun cuvânt dispărut care seamănă cu „apostol”) ? Să fie ceva legat de misiunea apostolică (mersul pe jos – „per pedes apostolorum”, cf. „potecă” şi poate „potaie”, care înseamnă şi haită de lupi; strângerea şi coalizarea unei comunităţi de credincioşi?).

    „In the ancient Persian calendar, the eighth month (October-November) was Varkazana-, lit. „(Month of the) Wolf-Men.” ” (etymonline.com)
    Această perioadă a anului concentrează, într-adevăr, multe sărbători populare ale lupului; Lucinul- 18 Octombrie, Filipii – din 10 Noiembrie, 6 zile, Sf. Andrei – 30 Noiembrie.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 20, 2012 @ 5:04 am | Răspunde

  7. […] Sorin5780 on Pricolici […]

    Pingback de Scorpionul şi Lupul « Istoriile lui Roderick — Noiembrie 28, 2012 @ 5:42 am | Răspunde

  8. Ar putea fi doar o simplă variabilă, dar la țăranii din munții Șureanu sunt numiți „precoluci” (ce se preschimbau noaptea în lupi) http://www.formula-as.ro/2015/1175/societate-37/raiul-cu-bogatani-19472
    E mai aproape de gr. antic lukos.

    În același timp nu văd de ce ne cramponăm de greaca antică când țelul nostru sunt dacismele. Dacă am avea un protector al turmelor similar compusului Lupercus = lupus (“wolf”) +‎ arceō (“I ward off”), ar trebui să avem și noi un compus lingvistic de factură dacică, nu greacă.
    http://www.bibletools.org/index.cfm/fuseaction/Topical.show/RTD/CGG/ID/962/Lupercus.htm

    Un faun sau un vârcolac?

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2015 @ 8:58 am | Răspunde

    • Un alt nume pentru licurici:
      PRICOLÍCI s. v. licurici, pici, prichindel, puști, stafie, strigoi, țânc.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 17, 2016 @ 7:30 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: