Istoriile lui Roderick

mai 6, 2011

Dromichaites – o ipoteză

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:43 pm

Numele regelui get ar putea fi înrudit cu „dharmika” – cuvânt desemnând practicanţii dharmei, legea morală a hinduismului.

În această ipoteză, cel puţin prima parte a numelui ar deriva din PIE *dher(ǝ)-, *dhrē- „a ţine”;  coradical cu „tron”  şi lat. frētus „încredere”, v. gr. thrē̂sko- „cu frică de Dumnezeu”.

A doua parte a numelui ar putea proveni din PIE *(s)k(ʷ)eit- „a lua în considerare” ( v. ind. cítti- „gândire, înţelegere, înţelepciune” ; cétati „a observa” ) ; ar putea fi vorba însă doar de un ( dublu ) sufix.

Înţelesul exact al numelui regelui Dromichaites mi se pare greu de descifrat.

E vorba însă de un personaj pe care istoria l-a reţinut datorită înţelepciunii şi dreptăţii sale. Nu e exclus ca acestea să se fi reflectat şi în numele său legendar.

Reclame

2 comentarii »

  1. După lingvistul S. Olteanu numele lui Dromichaites este grecesc ( vă recomand să citiţi articolul d-sale) ; vezi şi numele centaurului Melanchaites, din lupta centaurilor cu lapiţii.

    Eu cred că, deşi explicabil prin greacă, numele nu e grecesc. Ar putea fi însă scitic.

    ( A doua parte a numelui ar putea fi legată de PIE *sēidh- „a urmări, a direcţiona”, avest. häiđišta- „a escorta”; PIE *sēy- „a merge spre, a ajunge” – av. hāiti ; PIE *sey- „a lega” ( *sait- frânghie ) – av. hāētu- )

    Comentariu de Roderick — mai 8, 2011 @ 5:10 pm | Răspunde

  2. Este oare posibil ca grecescul χ [ch], un [k] aspirat în antichitate să fi notat atât sunetul [č]?
    https://archive.is/e11Vb#selection-337.18-369.30

    Cred că am mai propus verbul a zdrumica (arh.sdrumeca) pentru Dromichaites, deși tot un nume bitematic ar avea mai mult sens pentru un crai getic. Cred că era comun pentru greci a da un înțeles grecesc numelor tracice ale unor personaje intrate în legende, povestiri și istoria grecilor..

    ”Χάβρις râu în Chalkidike (cu siguranţă variantă a lui Kebros)”. E o diferență notabilă între cele două, iar grecii aveau [k] (kappa). De ce s-ar mai fi deranjat să noteze hidronimul acela cu o literă aspirată, când aveau kappa. Nu cumva tracii pronunțau *Cebros pentru Kebros și Ciabris pentru celălalt, iar grecii încercau să transcrie cât mai corect denumirile? Dacă Hebrus era și el un *Cebros

    Vezi bg.Tsibritsa /Цибрица, [ˈt͡sibrit͡sə], antic Cibrus sau Ciabrus https://en.wikipedia.org/wiki/Tsibritsa

    Doar pe baza așa zisei traduceri grecești, nu m-ar mira să fi avut un *Dromigaitas. Grecii obișnuiau să traducă ceea ce probabil că înțelegeau. Îmi vine foarte greu să cred că sute de ani de contact direct nu le dădea o cunoaștere intimă a limbii și obiceiurile traco-geților. Poate un literat din Alexandria sau Antiohia nu avea informațiile cele mai exacte la dispoziție, dar și acela cred că înțelegea perfect multe chestiuni prin bibliotecile vaste avute la dispoziție în antichitate.

    De ce oare n-am păstrat fonetismul primar *gaiță sau *gaită (*ghait-(s-) ”shaggy hair, mane”) și avem acest urât-sunător gâță. Nici măcar *gață. Vezi probabil gaică, un cuvânt foarte interesant.

    Este mult mai probabilă ipoteza reconvertirii acelor războinici pletoși din antichitate în clasa komates/capillati, decât considerarea acestora drept clasa socială supusă și inferioară pileaților.
    http://www.enciclopedia-dacica.ro/?option=com_content&view=article&id=655%26Itemid=303

    Dacă nu era ”coama” greco-latină și cuvânt geto-dacic, nu cumva rad.*ghait-(s-) ”shaggy hair, mane” ar fi lăsat ceva în acest sens? Parcă nu m-aș despărți încă de imaginea formată pentru acel Dicomes (două coame/cozi) ca un Cloșca antic. :)
    M-am întrebat mereu de ce părul dacilor nu trecea de umăr, cum probabil era pe vremea lui Dromichaites. Oare nu cumva experiența războiului i-a învățat utilitatea tăierii părului ca să nu aibă adversarul de ce te prinde? Alexandru a învățat asta probabil din experiența trecutului.

    Cum spuneam în legenda mitologicului Marcul, idol ce personaliza frigul/crivățul, fiului său i se tunde/rade barba și i se lasă chica voinicească. Să fie amintirea unor vremuri mai vechi sau medievale, când românii purtau părul mai lung? Probabil că la oaste îl strângeau într-o coadă/chică.

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 24, 2018 @ 12:46 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: