Istoriile lui Roderick

Mai 14, 2011

Daos

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:27 am

Frigianul daos „lup”, legat uneori – justificat sau nu – de numele dacilor.

După Pokorny, din IE *dhau „a sugruma, a comprima”, etimologie pe care I.I. Russu o admite ca posibilă.

*

În dicţionarul lui Pokorny apare şi rădăcina *dheus- , *dheu̯es- „a sufla, a respira”, din care ar deriva got. dius „animal sălbatic”, lat. bestia , alb. dash „miel” (care apare şi în română), gal dusios „demon” ( ca şi basc tusuri ).

Din această rădăcină provin ( prin filieră slavă ) „duh” şi „dihanie”.

A mai fost reconstruit un PIE *dh[e]us- „dihor”, din care ar proveni lat. furo. După DER, rom dihor provine din sl. *dŭchorĭ „miros urât”.

Cred că nu e exclus ca numele frigian al lupului să aibă de-a face de  fapt cu reconstruitul IE *dheus-  .

Poate că urletul lupului ( asemănător suflării vântului pustiitor ) justifică această etimologie.

*

Este evidentă, dar neexplicată, asemănarea dintre daos , dulău şi engl. dog.

Anunțuri

24 comentarii »

  1. Dacă ie dhau- a dat unul din vb, a deșela sau a dăula (dehula, dăhula) – A (se) slei de puteri; a (se) istovi, a (se) speti, a (se) prăpădi.
    Era împinsă ideea c-ar proveni din lat.debilis, dar formele dăhula, dehula nu adeveresc supoziția.
    Chiar și a deșela mi se pare un pic suspect, ar putea fi o confuzie între două vorbe.
    Ar mai fi și vb. a decula(a bate rău, a deșela) dar nu știu ce-i cu el..pare să fie legat de celelalte.

    Comentariu de Ioan Albu — August 30, 2011 @ 12:49 pm | Răspunde

    • http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Germanic/dōnan
      În slavă e sensul de muncă susținută; mă întreb dacă dacii nu însemna „muncitorii, truditorii, cei care acționează într-un scop”
      bg. delo… http://en.wiktionary.org/wiki/дело#Serbian ar putea fi coradical cu …
      – ZOÁLĂ, zoále, s. f. (Reg.) Trudă, osteneală; strădanie, frământare. și rotacizatul: zelos??? (silă,siluire e înlocuitorul său?)
      – ZORÍ, zoresc, vb. 1. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva.
      – țel (-luri), s. n. – 1. Țintă. – 2. Scop, intenție, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – Var. țăl.

      PS: căutați în DEX. „sinec” ..un cuvînt ciudat și probabil antic; din lat. senex sau e dacic conf. balticilor? SînMedru însemna bătrînul sau sfîntul Medru?
      la fel: SEÍN, -Ă, seini, -e, adj. (Reg.) 1. (Despre lână, blană) De culoare cenușie-roșcată. 2. (Despre oi) Cu lâna cenușie-roșcată. – Et. nec.

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 7, 2011 @ 10:36 am | Răspunde

    • Cred că dehula (dăula) vine din lat. vaco http://en.wiktionary.org/wiki/vaco#Latin
      Toate sensurile indică „absența, golirea” deci trebuie să fie o variabilă din http://dexonline.ro/lexem/devoca/177869

      Comentariu de sorin5780 — August 29, 2012 @ 8:39 am | Răspunde

      • De fapt tot comentariul e o prostie. Auzi la mine „absență, golire”! :)
        Dehula și dehoc(devoc) au aceeași bază cu două sufixe, dar e greu de spus cu siguranță de unde vin.
        Se suprapun pe sensul „a prăpădi” care poate veni din IE *dheu-, dhu̯-ēi- „to vanish, faint, die”
        Toate sensurile ar fi acoperite:
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+411&root=config
        („ devoc dihoc- Fam. Sfîrtic, sfîșiĭ de tot, prăpădesc, nimicesc: lupiĭ eraŭ să-mĭ dihoace vita, plînge de i se dihoacă inima”).
        Faptul că există și o formă „dăobesc,dăobit” în Oltenia ar putea semnifica că în loc de h a fost un v original care s-a betacizat (IE*w).
        Un pic bizar: „a se dăvoca”- a se desfunda pămîntu de multă apă.

        diúg, adj. – 1. Hoit, cadavru. 2. Cal slab, mârțoagă. 3. Leneș, trândav, puturos (Bud 1908). – Din magh. dög „mortăciune” (Bud).
        Ar fi fost interesant dacă diug avea var.*dihug sau *dihog.

        Comentariu de sorin5780 — August 29, 2012 @ 7:06 pm | Răspunde

      • Cu sensul de gol avem și termenii „hău” și „tău”, care seamănă însă și cu un gât sau cu un horn. În hău sunetul se propagă într-un anumit fel

        Cadavrul sau hoitul este un trup golit (de conținut, mai exact golit de suflet)

        Comentariu de sabinus — August 30, 2012 @ 6:01 pm | Răspunde

    • Cred că verbul „dehula” este o formă prefixată (de-, dă-) a verbului a huli, a ului, coradical cu lat. abolēre „destroy, efface, abolish; terminate”, alb. ul ( sau gr.ἀπόλλυμι ‎(apóllumi), ἀπώλεια (apoleia) „a distruge”din IE *h₃elh₁- „to fall, to collapse; to destroy/be destroyed”

      hulă https://dexonline.ro/definitie/h%C3%BAl%C4%83
      a ului https://dexonline.ro/definitie/ului

      Nu mai rețin ce rol sau ce efect imprimă prefixul verbal de-, în schimb știm sigur că aveam și un prefix d- /dă , identic cu slavicul do-.
      Nu cred că este acel prefix des-, dăs, destul de comun și-n albaneză.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2016 @ 1:38 pm | Răspunde

  2. Aici sînt dacii conform supoziției „sugrumătorii” : http://en.wiktionary.org/wiki/die
    În urm. e termenul latin pentru gît http://en.wiktionary.org/wiki/fauces#Latin , iar termenul „offuco” înseamnă a strangula (neol.ofusca la noi?).
    Dpdv latin țara noastră se traducea Offucianum sau Offucia? :) natus dacus – natus affucos (sugușat la fătare” sau „fătat sugrumat” ) :) Doamne, ce supoziție ingrată! Nu cred că-i asta traducerea dacilor.

    Tot ce-a mai rămas din numele dacilor ar fi vb. a zăcea ( răd. dhew-,dhwey- a muri) și jăcaș- prădător
    În latină mai era un subst.iugulum (jug, gît) care însemna și a ucide, crimă sau măcelărire. De ce nu e menționată această etimologie pentru vb.a jugăni (castra)?
    lit uždusti- a sugruma , maced. zadavi
    PS: citind chestia asta despre cîini http://www.etymonline.com/index.php?term=dog&allowed_in_frame=0 , mai ales despre noroc la zaruri care-i comun în skt. lat. și gr. ( era numit „the dog-killer”cel care avea noroc la zaruri ) și mi-am adus aminte de
    dușấș, dușấșuri, s.n. (înv.) noroc, șansă. Știu că-i hazardat, dar să fie oare vreo legătură cu „daos” în sensul dat acolo…kill the wolf= blessed and fortunate ? :))

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 5, 2011 @ 3:51 pm | Răspunde

    • dúșcă (-ște), s. f. – Înghițitură, sorbitură. Sl., cf., sb. za dušak „fără să respire”, slov. dušek, ceh. duškem, pol. duszkiem, rus. duška „răgaz” (Cihac, II, 104; Conev 91). Cf. duh. Din aceeași familie face parte dușnic, s. n. (Olt., răsuflătoare, valvulă; fumar), din bg., sb. dušnik (Candrea; Conev 63).
      Interesant că-i sinonim pentru gît!

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 5, 2011 @ 3:54 pm | Răspunde

  3. Termenul de animal vine de la lat. anima, care înseamnă suflet. Animalele sunt „lucruri însufleţite”, ceea ce justifică numele got DIUS dat animalelor (sălbatice), adică cu duh în ele

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 1, 2012 @ 11:45 am | Răspunde

    • Cred că dacii cunoșteau atît ie dus(rău) conform duh(spirit rău) sau dușman, cît și partea pozitivă dată de urm. polologhie, marcă personală(lungă, searbădă și amatoricească):
      -IE dhouso/dheuso- (e cuvînt primordial să zicem).
      De aici vine sl.duchă(duxb)-respirație,spirit; se explică foarte ușor lingvistic: proto-slavii transformau „-so” din PIE în „-cho”(se pronunță cu limba atinsă de părăț-cerul gurii, cum e Christos).Asta e o regulă bătută în cuie pentru slavi conform unei cărți pe net și foarte bine argumentat(dar nu e locul aici să înșir astea).
      Tot din răd.aia mai vin lit.dausos(paradis), alb.dash-berbec, rom.daș-miel și got.dius- jivină.
      În lit. se mai găsesc rojus= rai, semn că și dacii aveau probabil un Rai unde li se promitea bogății, posesiuni(sensul din lat.).Ca o curiozitate, în arm. Iadul s-a construit prin derivare din ie dus(rău): http://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A4%D5%AA%D5%B8%D5%AD%D6%84#Armenian
      Am zis „curiozitate”pentru că e o infimă posibilitate ca dacii să fi avut și un rai, în cuvînt cel puțin, ca al lituanienilor.Mă bazez pe obscurul cuv.(reg.și arh.) dușấș, dușấșuri, s.n. (înv.) noroc, șansă, dar și pe vechiul daș-miel dat la luarea moțului de către naș. Acest obicei era atît de arhaic și important în societatea tribală, încît puteți căuta studii etnografice ale albanezilor gheg din nordul Albaniei.Era chiar o categorie aparte nașul de moț cu cel de botez, și familiile implicate erau considerate rude de gradul întîi, deci n-aveau voie să se încuscrească pînă la a șasea generație, chiar mai mult uneori.Deci acest „daș” nu poate fi desprins de înțelesul său originar de duh și probabil „botezul în duh” așa cum îl percepeau dacii…aici chiar vorbesc în neștiință de cauză!Las pe alții mai avizați.
      Deci e ceva pozitiv aici pe care nu-l pot atribui slavei deoarece ar fi ieșit ducha(h) probabil.Totui, nu exclud ca i dacii să fi avut multe caracteristici slave de transformare datorită spațiului apropiat de formare și dezvoltare.
      Pentru că-i zi mare azi ( http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie01.htm ) am să vă dau o legendă emoționantă despre ce înseamnă Raiul adevărat, pe lumea asta și pe cealaltă: http://cristianstavriu.wordpress.com/2010/04/24/am-vazut-raiul-e-plin-de-iertare-basmul-din-carpati/

      Am cîteva cuvinte dubioase: floarea-duhanului(planta regina nopții), ochean(1.regină;iar vine acel reg.curte ocească=curte domnească/regească 2. regina peștilor; 3. vîrtej de apă..ochean(ochi de mare?)=s.n. vîrtej de apă (în lb.arhaică)..mister rezolvat);
      sinéș, sinéși, s.m. (reg.) nume de pește; regină.
      PS: într-o zi o să demonstrăm vechimea creștinismului la români și prin termenii religioși străvechi nelatini. Doamne ajută!

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 1, 2012 @ 3:14 pm | Răspunde

  4. cred ca Dacia insemna Muntenia.
    William Smith in Dictionary of Roman and Greek Geography scrie despre geografia Scitiei „In Ascatancas (the Greek spelling is the more convenient Ἀσκα-τάγκ-ας), we have the Turkish-tagh == mountain just as it actually occurs in numberless compounds.” – http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus:text:1999.04.0064:id=scythia-geo
    Deci ‘tanc’ (munte, si avem rom. ‘tanc’ cu et.nec. insemnand ‘pisc’, ‘culme’) ar fi legat de ‘dagh’. E, avem Cappadocia (latina pt Katpatuka – compara cu Carpati) si falia muntoasa Balkan – Kopet Dagi (munti in Varkana, homelandul Dahae din care au iesit Partii).
    Astazi avem Dagestan (tara de munte) in aceeasi proximitate a Hyrcaniei (Gorgan, Varkana), unde se vorbesc limbi ca Avara sau Ossetina (descendenti ai sarmatilor). Avarii au stapanit exact in Dacia,

    Comentariu de criztu — Ianuarie 12, 2012 @ 10:21 am | Răspunde

  5. >>>>>>>>>>>>>> După DER, rom dihor provine din sl. *dŭchorĭ “miros urât”>>>>>>>>>>>>>>>

    DUHNÍ, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.
    Sursa: DEX ’98 (1998)

    NĂDÚF (3), nădufuri, s. n. (Pop.) 1. Senzație de greutate în respirație, care constituie simptomul mai multor boli; sufocare, înecăciune; spec. astmă. 2. Căldură mare, înăbușitoare; caniculă, arșiță, zăpușeală. 3. Supărare, necaz, ciudă, mânie. [Var.: (reg.) năduh s. n.] – Din sl. *naduch..
    Sursa: DEX ’98 (1998)

    Comentariu de sabinus — August 30, 2012 @ 5:51 pm | Răspunde

  6. Sanscrit Dha = serpent/ dog/ dog’s tail

    Iată și … balaurul ”draco”

    Comentariu de Roderick — Iulie 10, 2013 @ 1:10 pm | Răspunde

  7. Am găsit pe internet un reg. muntenesc: dașovă – ”glumă, afacere”. Acum, până nu mă contrazic, dau ca probabilă evoluția dintr-un verb coradical cu alb. ndesh (> *en-das-ja) Sensurile acestuia trebuiesc căutate pe traducătorul google, sunt numeroase.
    http://en.wiktionary.org/wiki/ndesh coradical: sl.desiti- to meet
    IE *dek’- to aquaire, gain. http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=1879&root=config

    Primul sens merge conectat cu IE *dheuso- , deși nu sunt coradicali în link http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+416&root=config

    Arheologic e atestată o cultură carpică în Muntenia http://www.academia.edu/356240/Lingvistica_si_arheologia_slavilor_timpurii._O_alta_vedere_de_la_Dunarea_de_Jos
    Apropo, mai e verbul a căina și chinui, date ca tracice în link-ul acesta. Sunt conectate cu lit. kaina (răzbunare, pedeapsă) și sl.cena (preț), sens arhaic ”compensașie pentru o rană sau un rău făcut altuia” (am încheiat citatul)

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 20, 2014 @ 10:09 am | Răspunde

    • alb.dashje (willingness, will), probabil înrudit cu alb.dash (ram) și rom.daș (miel). E posibil să fi existat un mai vechi *dauș „putere” (< *dʰéws “breath”) și să fie înțelesul pierdut al NP Dassius (sf. Dasie) sau Dașul, Dașcu, Dașculea.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 14, 2016 @ 7:08 pm | Răspunde

      • Sintagma engleză „bump into each other” se traduce „to meet”. Oare nu avem în toate albanismele astea un sens de … „lovire” apoi de „țap” și nu în ultimul rând de „voință”?
        Exemple: ram (berbec), to ram (a lovi) ărobabil înrudit cu sl.ramenu sau reg.râmboi.
        case in point: https://en.wiktionary.org/wiki/%E1%BC%8C%CF%81%CE%B7%CF%82#Ancient_Greek

        A lovi vine dintr-un slavism cu sensul „a vâna”.
        Dacă dașovă ar fi dacic, probabil forma *dașua este primordială. Accentul de pe sufix îl aduce unde știm c este azi, la ca Moldua/Moldava/Moldova.
        O avea sens un coradical dacic al verbul alb.dhashë pe principiul că o afacere era un schimb (dai și iei)? ‎ https://en.wiktionary.org/wiki/dhash%C3%AB
        M-aș fi mulțumit cu termen pentru schimb comercial (exchange) decât doar pasivitatea verbului a da, cu toate că dacii roduceau mare parte din ce consumau. Deci pentru ei o afacere era ceea ce exportau și exportau destule.

        pe de altă parte, să luăm și latura întunecată a comerțului.
        Ce este o afacere lucrativă azi dacă nu o lovitură (metaforică). Cât de perfect este semantismul ăsta în perioada antică unde hoția, atacul năprasnic cu scop de jaf era o acțiune lucrativă, *onorabilă și lăudată.
        Comerciantul era doar un pic mai sus pe scara socială decât un tâlhar la drumul mare. Aceștia erau de multe ori iscoade pentru forțele invadatoare. Testau pregătirea și disponibilitatea de a lupta ale inamicilor sub acoperirea comerțului.

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 10, 2016 @ 9:08 am | Răspunde

      • Cred că rad. *dʰéws “breath” trebuie omis complet când vorbim de acest entopic daș. Cel mai bun exemplu prin care se înțelege probabila legătură cu gr. δικεῖν (dikeîn, “to throw, to cast, to strike”) ar fi ”arom.daș (berbec care are obiceiul să se bată în coarne cu alt berbec) în Veria”, Elemente Autohtone în Lb.Română (I.I.Russu).

        dashje (willingness, will) are toate șansele să fie vreun cuvânt conex unui *daș (suflare, spirit) din *dʰéws “breath”, la fel ca expr. ”you have spirit”.

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 4, 2017 @ 7:47 am | Răspunde

    • Legat de verbul „a căina” nu cumva avem amintirea acelui obicei bizar și tâmpițel de a bate câinii din sat într-o anumită zi din an, având o superstiție stupidă la origine. (a lua în tărbacă.tărbăceală). Am pus un link mai demult.
      În cultura carpică avea un rol mitologic sau cultic, găsindu-se în siturile arheologice și poate nu-i o coincidență că acel obicei barbar se practică pe Dunăre între Ostrov și Galați, unde au fost colonizați carpi. Probabil și-n alte locuri, dar eu n-am găsit decât acolo un articol.

      Despre daș, (dașovă) și alb,dash (dashje) cred că am intuit foarte bine. E posibil să fi pierdut verbul original, iar daș ar fi doar un participiu substantivat, coradical cu eng.dash, sued. daska sau gr. δικεῖν ‎(dikeîn, “to throw, to cast, to strike”).
      http://www.etymonline.com/index.php?term=dash&allowed_in_frame=0
      https://en.wiktionary.org/wiki/dash#Etymology_2

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2016 @ 12:46 pm | Răspunde

  8. O coincidență poate, dar în medieval era un voievod (și palatin) Dausa, care conducea cinci comitate peste Tisa: Solnok, Bihar, Satu-Mare, Zonuk și Crasna. http://revistacultura.ro/nou/2014/05/romanii-si-maghiarii-la-a-d-xenopol/
    Tocmai în teritoriul dacilor liberi. Amintește de numele Daș care încă mai însemna „miel” în graiul moților prin sec. XVIII, dar ce formă să fi avut în veacurile întunecate ale istoriei noastre? „u” neaccentuat dispare, dar cine știe când anume!

    Se pare că teritoriile locuite de români aveau oarece autonomie față de unguri, erau conduse de câțiva voievozi laolaltă cu dietele acestor comitate, și uneori refuzau să plătească dările(tributul) către rege sau nu recunoșteau regii. Nu e un fapt necunocut istoriei noastre, deși nu prea se insistă cu nume și date în cărțile noastre, dar ce-i important pentru noi sunt numele astea de voievozi. De ex. era unul Daia, nume de voievod medieval, de împărat roman (Maximinus Daia) și trei toponime și două hidronime numite Daia.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Daia
    Alte nume: Dăian(u), Dăiești, Dăineanu(?), Dae, Dăescu http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_nume_rom%C3%A2ne%C8%99ti_-_litera_D

    Nu știu dacă e vreo legătură între toate, foarte probabil doar coincidențe/omonime.
    alb.daja – „unchi”.
    Mă întreb dacă între numele împăratului Maximus Daia și cele care-l urmează e vreo legătură peste timp, o tradiție onomastică pierdută. Evident trebuie să presupunem că-i traco-dacic. Ar putea semnifica „războinic” acel vechi philonim „dai”( Daia , cu articol hotărât ”a”?).

    Am preluat ideea aia greșită că nu m moștenit nume dacice, dar nu cred că s-a căutat prea atent. Ce înseamnă Decă, Deciu, Decu, Decea?

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 13, 2014 @ 1:52 pm | Răspunde

    • Dausa (Dózsa de Debrețin) trăia pe vremea lui Carol Robert de Anjou. http://asztrorege.blogspot.ro/2012_02_01_archive.html
      Cred că că e var. din Dosa, poate legat și de Doja ca maghiarizare.
      http://www.informatia-zilei.ro/sm/de-a-lungul-vremii-satu-mare-a-avut-34-de-nume/ „Regiunea cu 5 judeţe de dincoace de Tisa rămâne încă multă vreme neîncorporată în regatul unguresc, şi pe la sfârşitul secolului al XIV-lea este condusă de voevodul de origine român Dausa, cu o dietă a reprezentanţilor judeţelor.”

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 13, 2014 @ 2:22 pm | Răspunde

    • daoș, -ă adj. (Trans. d.oi) cu urechi foarte scurte

      Am cumpărat ieri un dicționar de regionalisme care cuprinde câteva cuvinte de negăsit în dicționarele publice de pe net. De exemplu dârmei (Ban. cu sens colectiv – bucățele, fragmente dintr-un întreg) este cu siguranță coradical cu substantivul alb. dërmë (fragment, ciob). Albaneza are alte patru derivate.

      Mai avem și dârmină prin Oltenia cu sensul „termen peiorativ folosit pentru femei sau fete grase și cu mișcări lente”.
      Tot la capitolul literei d am mai găsit un coradical al regionalismului durzoaș : adj. dârzos – (d.oameni) arțăgos, pus pe ceartă. 2. (d. albine) care înțeapă rău.

      dână (Maram.)- 1. pepene verde 2. pepene galben 3.dovleac comestibil https://hroderic.wordpress.com/2013/07/09/dinupula/

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 12, 2015 @ 2:16 pm | Răspunde

  9. http://istorie-furata.blogspot.ro/2015/01/istoria-transilvaniei-pana-in-secolul_10.html

    Sigeher of Walaghen , (Cantecul Nibelungilor) – probabil germanic

    ’’Malduca, domn al valahilor, care se trăgea dintr-un neam foarte nobil ’’ – IE *maldh- moale, tânăr (ex. Molda, Moldova)? Probabil că-n mileniul întâi încă mai circulau formele originale daco-romane cu [a] în loc de [o]> daina față de doină, Samuș față de Someș.

    ’’ Rege Maudelos, care era foarte crud, mare, puternic, trufaş, semăna a uriaş, ţinea ţara şi palatul Brahiei ” (cronica franco-italiana).

    Curidachus, conducător al acatirilor. Nu mă hazardez ca-n acest articol considerându-l geto-dac. Eu cred că ar putea fi un neam iranic, poate sarmatic. Dahae este un etnonim vehiculat în istoria antică și medievală. Probabil de aceea se numea Attila „Rex Hunnorum, Medorum(iranici) et Dacorum „

    Sunt și câteva precizări importante:
    – „băutură preparată din orz. Barbarii o numesc cadmos”,
    -Margus să fie cumva Tăşnadul ,”localitate aşezată la limita zonei colinare cu deschidere spre Câmpia Someşului şi a Tisei, localitate vestită în bogaţia ei de ape termale”?
    Probabil că pe undeva *margus ar trebui să însemne ape termale.

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 17, 2015 @ 12:05 pm | Răspunde

    • „Cuvântul “acatiri” este sinonim cu agatârşi, numele dat de către Herodot dacilor care stăpâneau Transilvania şi Moldova de nord. Memoria timpului a păstrat numele poporului dac al agatârşilor, Priscus preluându-l sub o forma oarecum deformată.
      În schimb numele regelui acatirilor, Curidachus, nu este numele real al conducătorului acestora. Prezentat ca şi un mare rege, de către huni aceştia l-au botezat folosind doua cuvinte: dachus si KURI. Primul cuvânt este clar că defineşte identitatea de neam al regelui, dac din neamul agatarşilor. Al doilea cuvânt este însă hunic din familia cuvintelor mongole şi turcice care înseamnă: adunare, întrunire în sens politic. Acest cuvânt stă la baza termenului de “Kurultai”, Marele Consiliu al Mongolilor, care prin adunările sale stabileau urmaşul la tronul mongol. Astfel că sensul cuvântului Curidachus poate fi, Marele Consiliu Dacic, respectiv Conducatorul Marelui Consiliu Dacic.” http://istorie-furata.blogspot.ro/2015/01/istoria-transilvaniei-pana-in-secolul_10.html

      „2). A doŭa categorie o formaŭ boĭerinașiĭ, care ocupaŭ diferite slujbe maĭ micĭ la curte și pe lîngă domn: cămărașĭ, vătavĭ, cuparĭ, cĭohodarĭ, pivnicerĭ, diecĭ, uricarĭ ș.a. 3) CURIENII în Mold. și roșiĭ în Țara Rom. erau boĭeriĭ nedregătorĭ care-șĭ păstrase o parte din îndatoririle militare de la’nceput. 4) Călărașiĭ și dărăbaniĭ, care și-aŭ păstrat îndatoririle militare, dar fără privilegiile boĭerimiĭ, și care, împreună cu 5) Răzeșiĭ (Mold.) saŭ moșneniĭ (Țara Rom.) formaŭ legătura dintre poporu de rînd și boĭerime (Acad.). Scriban https://dexonline.ro/definitie/boier

      Două omonime, lat.curia și un termen mongol. https://en.wikipedia.org/wiki/Kurultai
      https://en.wiktionary.org/wiki/curia#Etymology_1

      Dar ce să fie acei „CURIENI” din Moldova?

      Să fi păstrat termenul latin sub această dezvoltare semantică și consemnată mai sus sau e verbul a cure (a se încura: alerga, curge, fugi, goni), iar *curian însemna cavaler/călăreț, curieni, trupă (rapidă) de călăreți?
      https://dexonline.ro/definitie/%C3%AEncura
      Dacă ar fi avut și dacii din Moldova un derivat din rad.respectiv, ar fi sunat *kurșian (curronian) sau kurrian, cu asimilarea lui s?
      https://en.wikipedia.org/wiki/Curonians

      Kuridachus ar trebui să conțină un determinant și o temă, deci *kuri ar trebui să fie determinantul, nu tema.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 9, 2016 @ 9:38 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: