Istoriile lui Roderick

Mai 24, 2011

Cârlan

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:17 pm

În DEX98

CÂRLÁN, cârlani, s.m. 1. Miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat; miel sau ied până la vârsta de circa un an. 2. Mânz sau cal tânăr, până la vârsta de circa trei ani. – Et. nec. ”

În DER

cârlán (cârláni), s.m. – 1. Mînz de doi ani. – 2. Berbec de un an. Origine necunoscută. Ar putea fi dim. călan, cu r infix (după Lambrior 107; Crețu 327 și Candrea, Elemente, 405, din lat. *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat. Abundă ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, II, 488), care fără îndoială provine din rom.; din lat. carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, LL, I, 171; cf. DAR); cf. sp. carnero, însă der. este dificilă; din sl. *krdlanŭ, de la krŭdocîrd (Weigand, Jb, XVI, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., XI, 148; Lahovary 321). – Der. cîrlănar, s.m. (păstor, cioban). Din rom. este mag. kirlán, kerlany (Edelspacher 16). ”

*

Originea cuvântului ar putea fi legată, cred, de obiceiul tunderii animalelor.

Una din tradiţiile legate de sărbătoarea Sânmedrului este tunderea coamei cailor de până la trei ani ( adică a cârlanilor), ca să aibă păr frumos;

Mieii se tund întâia oară în iunie-august, operaţiunea purtând numele de miţuire. Cârlanul este deci un berbec care a fost tuns cel mult o dată (miţuit).

Am putea presupune o rădăcină *câr- „păr, lână” cu derivatele posibile „cârlan”, „cârlionţ”, dar şi „hârşie” ori „hârlostea”.

Din PIE *k̂er(s)- ( Pokorny) „păr tare” provin lit. šerỹs „păr”, slov.  sr̂st „păr de animal”, rus šerstь „lână”.

Rădăcina înrudită *k’erǝ-  ar fi dat engl. hair.

La alte ipoteze m-am gândit într-un articol mai vechi, aici.

16 comentarii »

  1. Este foarte acceptabilă (mai naturală) etimologia pe care o propuneţi. A se vedea şi
    I. Engl. „curl”, „curly” în relaţie cu „cârlionţ” http://www.etymonline.com/index.php?search=curl&searchmode=none .
    II. CÂRLIG (sursa DER): 1. Piesă de metal cu un capăt ÎNDOIT de care se atîrnă ceva. – 2. Toiag. – 3. Andrea de împletit. – 4. Șperaclu, cheie. – 5. Croșetă pentru încheiat nasturii. – 6. Crampon. – 7. Încuietoare la o ușă. […] – 9. Ancoră. […] – 12. Mlădiță sau cercel de viță de vie. – 13. Subtilitate în argumentație, maliție. – 14. Lucru necunoscut, dificultate. – 15. Dans tipic. – 16. (Arg.) Slăbiciune, toană. – Mr. cărig, mr., megl. cărlig. Creație expresivă, cf. bîrliga, vîrliga (Graur, BL, IV, 98). Celelalte explicații sînt insuficiente. Cihac, II, 43, propune sl. krivŭ „arcuit.” Conev 70 semnalează bg. karlik, karljuga, care sînt împrumuturi din rom. DAR consideră etimonul necunoscut. […] cîrlebă, s. f. (oaie cu coarnele răsăcite); cîrlibonț, s. n. (Trans., cîrlig); cîrlionț (var. (s)cîrlion(ț), cîrlioanță), s. m. (varietate de plasă de pescuit; zuluf, buclă); cîrlionța (var. încîrlionța, (în)cîrlionți), vb. (a ondula, a bucla). Der. de la cîrlionț nu pare clară. Prin rom. par a se explica rut. kyrlyg, girlyga (Candrea, Elemente, 403), rus. gerlyka, krlyga (Vasmer, I, 266), bg. karlik „cîrlig”, kŭrljak „agrafă”, kŭrlug „toiag” (DAR; Capidan, Raporturile, 204). Alb. kërrigë se explică prin mr. (Capidan, Dacor., VII, 151).

    III. După un lexicon grec-francez, kyklos (cerc) este din IE kyr- / kyl- = a fi îndoit, curbat. De aici şi Lat. circus, cirrus (buclă, moţ) etc.

    Comentariu de Florin Lăiu — Iulie 4, 2011 @ 1:46 pm | Răspunde

  2. Girl (engl.) este … cea cu „cârlionți”, sau cea cu cârlig care se „agață”

    Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2011 @ 3:06 pm | Răspunde

    • Vezi mai sus

      rut. kyrlyg, girlyga (Candrea, Elemente, 403), rus. gerlyka, krlyga (Vasmer, I, 266)

      Comentariu de sabinus — Iulie 5, 2011 @ 3:07 pm | Răspunde

  3. În primul rînd, mioară și miel cred că-s legate de ie ma- (mama) nursery word.
    Uite ce-am găsit legat de oi și miei: ie mel- wool, wool garment > MIEL, miei, s. m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naștere. ♦ „Blana prelucrată a puiului de miel”; dar și ..
    MÍȚĂ ~e f. 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lână care atârnă în smocuri.
    mițui (var. miți), vb. (a tunde mieii pentru prima oară); mițuit, s. n. (tunsul mieilor); mițos, adj. (cu multe mițe)
    MIÓR, miori, s. m. (Reg.) Miel mai mare; noaten;
    Deci mială se trage de la blana sa, la fel cum e cîrlanul.

    IE mel- „limb, to join” a dat rom. miálă, miéle, s.f. (pop.) 1.„„„ arșic de miel””. 2. noaten care suge la oaie. Deci articulația asta de oaie e din graiul dacic.
    Cît privește lat.agniellus e clar că în PIE acest animal era sacrificat în anumite ritualuri/; poate că dacii sacrificau alte animale. Cred totuși că ignis (foc) s-a păstrat în subst. amnar , printr-un procedeu foarte cunscut și clar ; nu și-n cazul mioarei :) .

    Comentariu de Ioan Albu — August 19, 2011 @ 9:31 am | Răspunde

    • Proto-IE: *mēl-
      Nostratic etymology: *mula = orice animal cornut
      Meaning: sheep, goats

      Cred că sursa euro-asiatică a acestei rădăcini , care se referă la „animale cu coarne” ,s-a contaminat în cadrul IE și cu răd. mal- „mic, malițios, rău”.Adică pentru daci s-a delimitat în animale mari cornute(mai răspândite cf.arheologiei) și cornute mici, oi, capre.
      Tracii au păstrat sensul original de „animal cornut”.

      melcul ar putea păstra amintirea de „coarne” (pe care le deține), apoi mai sânt și următoarele :
      melcít, -ă, melcíți, -te, adj. (reg.; despre vite) ciunt de un corn; șut.
      melcíe adj. f. (reg.) (oaie) cu coarne mici și răsucite în spirală.

      Dacă eram într-o curte de justiție americană obțineam („for șurrr”) acel faimos deziderat din filmele seriale: „reasonable doubt”.
      E amuzant acum că pot explica chiar și o formă megl.(m)niel. Ei bine, în graiurile noastre nordice și sud-vestice (probabil și-n afară), m se pronunța mni de foarte multe ori.Nu pot explica de ce dar nici nu e nevoie.
      Chiar și așa, (să fie miel din agnellus) procesul de transformare e suspect; nu-i ciudat să ajungă înapoi la rădăcina inițială euro-asiatică *mula.

      PS: melcit pare să fie un compus din mel (să zicem „coarne”) și „cit” sau ciută(șut- hornless, ciuntit).

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 8:38 am | Răspunde

      • Bună treabă cu mielul !

        Comentariu de Roderick — Iulie 22, 2012 @ 10:46 pm

  4. Proto-IE: *kur- „foal” și am terminat povestea
    Unde mai pui că există și un *kurn- bastard

    Comentariu de Ioan Albu — Martie 2, 2012 @ 10:43 am | Răspunde

    • alb.kërriç – „foal”
      arm. k’urrak – foal

      Comentariu de Ioan — Martie 4, 2012 @ 9:24 am | Răspunde

    • Derivatele prezentate în starling.rinet.ru sunt în hitită şi persană. Cam puţin pentru IE.

      Cuvântul ar putea să fie de origine semitică
      *(ʔa-)kurr- ‘young of an ass, colt’ ( din proto-afro-asiatic *kʷar(r)- „(young) donkey, ass” ); arab kurr= mânz.
      În persană şi hittită putea intra din vreo limbă semitică.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 8, 2012 @ 9:12 pm | Răspunde

      • armeană, persană, română și albaneză

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 9, 2012 @ 7:10 am

      • română – nu :)
        iar în armeană vine din persană.

        De curând am întâlnit „cârlan” cu sensul de „netuns, cu părul în dezordine”

        Comentariu de Roderick — Aprilie 9, 2012 @ 8:14 am

      • ZGÂRLĂÚNTE s. v. buclă, cârlionț, creț, inel, ondulație, ondulă, val, zuluf.
        S-ar putea să ai dreptate legat de păr, cîrlan și toate celelalte ar face referire la blana acestor animale nemătorite :) (nematurizate) .
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=++1539&root=config
        explică mai toate derivatele romînești: corlă („wattled”- împletitură), cîrlan ca înțărcat dar și ca „crețulin” sau animal tînăr, slab. IE kurr poate fi o derivare din rad.ăsta și nu neapărat semitic.(la fel și term.albanez kërriç ).
        Daaaa, știu că tu ai spus-o primul! :)) Enjoy it!

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 30, 2012 @ 10:08 am

      • cîrcel și corcitură, corci(tufiș) pot fi autohtone.

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 30, 2012 @ 10:16 am

  5. Ar putea fi legat şi de corlă = ţarc.

    cârlan = animal înţărcat ( vezi „miel sau ied care a încetat să mai sugă, care a fost înțărcat” )

    Se poate să fi existat un cuvânt vechi rudă cu acel *kur(r) „mânz” (persan şi arab), care să se fi contaminat cu „cârlan”

    Comentariu de Roderick — Aprilie 9, 2012 @ 11:27 am | Răspunde

  6. […] Atrage atenția și asemănarea -mai mult ca formă decât ca sens- dintre ”cârțar” și ”cârlan”; ultimul a fost un subiect abordat (și dezbătut în comentarii) anterior, vezi https://hroderic.wordpress.com/2011/05/24/carlan/. […]

    Pingback de Cârțar | Istoriile lui Roderick — Septembrie 16, 2013 @ 8:26 pm | Răspunde

  7. Am putea presupune o rădăcină *câr- „păr, lână” cu derivatele posibile „cârlan”, „cârlionţ”, dar şi „hârşie” ori „hârlostea”…
    de ce să presupunem când avem cuvântul? http://dexonline.ro/definitie/sc%C3%A2r

    Din latină ne-a parvenit cir (lat.cirrus) – cârcel.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 10, 2015 @ 7:44 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: