Istoriile lui Roderick

Iunie 28, 2011

Pe urmele lui Marte

Filed under: Panteonul Dacic — Roderick @ 11:27 pm

Vergiliu vorbeşte despre Marte, care s-a născut în ţara dacilor. Jordanes vorbeşte tot despre Marte, căruia geţii îi jertfesc primele prăzi de război şi îl cinstesc ca pe un părinte.

Mai multe izvoare scrise atestă importanţa cultului unui zeu al războiului la geto-daci; cu atât mai ciudat apare faptul că nu îi este menţionat numele dacic. Aceasta s-ar putea explica însă prin asemănarea dintre numele zeului dac şi cel al zeului roman.

 *

Un posibil indiciu poate fi dat de numele unui zeu galic al războiului – Smertriosvenerat în Galia şi Noricum.

După Pokorny, numele “Smertrios” ( ca şi “Rosmerta” ) provin din PIE *(s)mer- “a avea grijă, a-şi aduce aminte” ( lat. memoria ).

Din versurile lui Vergiliu ( “Gradivus tatăl, cel ce veghează geticele ţarini” ) se poate deduce pentru zeul getic al războiului aceeaşi funcţie de protector – păzitor al ogoarelor – ca şi cea sugerată de etimologia lui “Smertrios”.

Din PIE *smerd-a răni, a distruge” provin arm. mart “luptă”, avest. marǝd- “a distruge”, gr. amérdō “a jefui”, lat. mordeō “a muşca”.

Tot din această rădăcină avem în română câteva cuvinte remarcabile, împrumutate din graiuri ţigăneşti, precum mardeală , smardoi ( cf. v. ind. márdati “a lovi”).

Pare posibil ca numele lui Smertrios să provină de fapt din această rădăcină.

Probabilitatea confuziei între cuvinte provenite din cele două rădăcini pare destul de mare; nu e exclus ca această confuzie să fi alimentat un sincretism religios, între un zeu agrar şi un zeu al războiului.

*

Engl. marauder , „from Fr. marauder, from M.Fr. maraud „rascal,” probably from Fr. dial. maraud „tomcat,” echoic of its cry” ( etymonline.com ) ar putea de fapt să fie tot un derivat al PIE *smerd-.

11 comentarii »

  1. Rom. „morțiș” ( =in mod tenace ) este considerat ( DEX, DER ) ca un derivat al lui „moarte”.
    Cred ca ar putea fi inrudit mai degraba cu „marț”, vechiul nume al lunii martie (si al martisorului), derivat din al zeului Marte.

    Comentariu de Roderick — Iunie 29, 2011 @ 8:21 am | Răspunde

  2. Avem ca regionalism adj. mîrc ce înseamnă roșcat , roșu foarte închis, iar mărțișorul cu alb și roșu ar fi iar o coincidență.
    Mai este și lat. martellus (ciocan) și verbul martelare parcă, asta ca să nu rămîi doar cu țigănismele alea.

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 29, 2011 @ 9:03 am | Răspunde

    • :) da, interesant cum o fi aparut latinescul medieval „martellus”

      Comentariu de Roderick — Iunie 29, 2011 @ 10:23 am | Răspunde

  3. Fără legătura neapărată cu subiectul.

    Tradiţia bisericească menţionează un anume Marot , un “scit” răpus în luptă de Sfântul Orentie, în vremea împăratului Maximianus:
    “Deci, făcându-se pe vremurile acelea răzmeriţă, trecând sciţii Dunărea, au prădat Tracia, apoi după sfârşitul împărăţiei lui Diocleţian, luând împărăţia Maximian, a intrat la mare grijă şi mâhnire mai vârtos ca Marot, care era căpetenie mai mare a sciţilor, care întrecea pe mulţi la mărimea trupului şi la vitejie, îl chema pe dânsul, sau pe altcineva dintr-al lui, să se lupte cu el, şi a cui va fi izbânda, aceluia să se închine toţi. Drept aceea dar aflându-se împăratul în mare mirare, că nu cuteza nimeni să meargă împotriva aceluia şi să se lovească cu barbarul, s-a îndemnat Sfântul Orentie să iasă la luptă cu acela, căci, după socoteala tuturor era viteaz şi ştia rânduiala războaielor, fiind sprinten la trup şi iute şi bine chibzuit, şi se va putea lovi cu vrăjmaşul, şi-l va omorî. Orentie punând înainte credinţa în Hristos, şi ieşind la război şi luptându-se cu Marot,
    l-a lovit cu suliţa de a trecut printr-însul, şi tăindu-i capul cu sabia, l-a adus la împăratul, şi aşa a făcut biruinţă.”

    (http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie25.htm)

    Semnificaţia numelui Marot – sarmat, got sau carp ? – mi se pare dificil de precizat, existând multe alternative (iar forma originală – greu de dedus ). „Marot” îl aminteşte pe “Menu-morut”, nume căruia nu i s-au prea propus etimologii IE.

    Comentariu de Roderick — Iunie 29, 2011 @ 10:28 am | Răspunde

  4. Vezi și numele de localitate Smârdan și numele de persoană Mârzan / Mârza

    Comentariu de sabinus — Noiembrie 3, 2011 @ 6:23 am | Răspunde

    • Vezi și mardeiaș, termen argotic care înseamnă bătăuș (se referă la modul cum se bate cu ciocanul „marteau” fr.)

      Sau numele de Mardare

      Comentariu de sabinus — Noiembrie 3, 2011 @ 2:07 pm | Răspunde

  5. IE *mard- putea da „ mârzí, mârzésc, vb. IV (reg.) a da semne de boală, a lâncezi, a zăcea. ” comparabil cu seria de cuvine moștenite de letonă, deși poate fi un derivat din tc.maraz- boală.

    Comentariu de Sorin5780 — August 23, 2013 @ 1:52 pm | Răspunde

  6. Din PIE *smerd- “a răni, a distruge” provin arm. mart “luptă”, avest. marǝd- “a distruge”, gr. amérdō “a jefui”, lat. mordeō “a muşca”.

    marda https://dexonline.ro/definitie/marda

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 30, 2016 @ 8:49 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: