Istoriile lui Roderick

August 18, 2011

Cucurbăta Mare

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:03 pm

„Cucurbăta” sau „Curcubăta”, vârful cel mai înalt din Munţii Apuseni (1849 m).

Varianta corectă a numelui rămâne o enigmă; înclin însă pentru „Cucurbăta”.

Ar coincide cu „cucurbetă”=bostan, tigvă. Acesta nu cred că explică suficient denumirea vârfului (deşi ar putea indica o origine comună a numelor).

*

În Dicţionarul etimologic al lui Ciorănescu, despre „cucuruz” se spune:

„…Origine expresivă. Se poate pleca de la coc, prin intermediul unui pl. colectiv cocuri și cu suf. –, ca în paralelismul bobbuburuz(ă), cf. și duduruză. Totuși, este în legătură cu multe cuvinte străine, cf. it. cocoruzzo „vîrf în formă de pară”, salent. cuccuruzzo „grămadă de pietre în formă piramidală”, tarent. cucuruzzë „culme rotunjită”, mil. kokorin „con de brad”, ngr. ϰουϰούρι „grămadă de pămînt”; așa încît Battisti, II, 997, propune pentru toate aceste cuvinte o bază mediteraniană cuccur, colectivă.”

În „Cucur-băta” rămâne de explicat -băta ; foarte puţin probabil să fie legat de „bată”=cingătoare, brâu.

Ar putea să însemne „protuberanţă”, înrudit cu galezul both „protuberanţă; butuc” ( PIE *bAut-  „umflătură” ; ori * b(e)u- (la Pokorny) ?).

Avem un termen provenit din franceză, „biută”=ridicătură de teren (fr. butte ). După etymonline.com, „…butte „mound, knoll,” from Frank. *but (cf. O.N. butr „log of wood”)”.

Este foarte plauzibilă legătura dintre O.N. butr şi rom. buturugă, butuc.

Un alt radical PIE – *bod- „umflătură” ( *bed- , cf. Pokorny ) ar fi dat sued. batt „grămadă mică”.

De asemenea, trebuie luat în considerare rom. „bâtcă” (=măgură), cuvânt cu etimologie necunoscută.

bîtcă (bấtci), s.f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă. ” (DER)

*

Mai există oronimele carpatice „Buta” ( vârf în Retezat ), „Buteasa” (în Apuseni).

Înrudite cu „Cucurbăta” trebuie să fie oronime precum „Cocora” (în Bucegi), „Cocoriciul” (în Munţii Făgăraşului), nume reflectând poate acea „bază mediteraniană cuccur„, ori (?) un PIE *kak- „vârf” ( v.gr. kakúbh– „vârf de munte” ).

*

După lingvistul S.Paliga, numele vârfului – Curcubăta – este înrudit cu „curcubeu”, din IE *(s)ker:
„curcubéu-, -eie s.n. 1. ‘rainbow’; 2.the plant Lychnis coronaria. Reduplicated, as other indigenous forms, *kur-kur-b-, IE *(s)ker-‘to curve, to bend’; the archaic meaning must have been ‘bow [bent] in the sky’.”

Î.a.c. remarc coincidenţa între denumiri populare ale curcubeului -„brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu”- şi „bată”=brâu (din „Curcubăta”?) ; să aibă acest „-beu” din „curcubeu” sensul arhaic de „brâu”, fiind o variantă a lui „bată”  ?

***

În copilărie mă intriga coincidenţa dintre înălţimea în metri a vârfului ( 1849 sau 1848 ) şi anul revoluţiei de la „paşopt”. Mai era 1907, înălţimea în metri a celui mai înalt vârf din Ceahlău (Ocolaşul Mare).

Rămâne să vedem ce se va întâmpla în anul de graţie 2544.

13 comentarii »

  1. Controversat toponim, excelent articolul!!!
    (Chiar mă întrebam când îl veţi scrie sau când veţi relua acest subiect.)
    Sunt întru totul de acord cu cele scrise de Dvs., iar C.C. Diculescu pag. 181 mi-a fost şi mie de folos în acelaşi domeniu.

    Multă vreme am pledat pentru ”Curcubăta” cu sensurile de dovleac, bostan, lubeniţă sugerate de I.Iordan – pentru care am un mare respect din mai multe considerente, unul mai puţin însemnat fiind şi faptul că a fost foarte apropiat de o bună cunoştinţă de a mea.
    Ulterior, un altfel de camarad – pentru care am toată deferenţa – a reuşit să mă convingă cu argumente la fel de serioase ca ale Dvs. că nu cel ştiut/folosit (şi) de mine este numele corect. Şi cu iertare şi spre completarea de aici îl citez:
    „Se numeşte „Muntele cum îi Cucurbata”. Acela îmi ţine mie ploile, norii pe-aicea cum ţine tigva apa.”

    Vă doresc un orizont senin pe piscul de din sus de vârful Roşu!
    Eu am rămas solitară la altitudinea de graţie 1525…

    Comentariu de Daniela — August 20, 2011 @ 7:39 pm | Răspunde

  2. Curcubeul ar putea să conțină ie bhe- alb, strălucitor, sclipitor.(altele: beuță, beteală)…sau nu!..poate e vorba de forma sa și atît.
    În altă ordine de idei, am găsit termenul dacic (satemic) pentru cap menționat de Hajdeu (lat cerebrum, ind. sira)..SĂRĂBOI= tărtăcuță, tigvă, tîlv.
    Era printre sinonimele pentru tigvă, la fel și curcubetă..care la o adică ar putea însemna roată, ceva rotund pur și simplu fără a fi un cuv.compus. Adică curcub ar fi originalul complet (poate dacic, poate lat.) iar -etă un sufix adj.
    Mai sînt derivate în imbajul popular: curcubă (reg.) cutie de lemn în care se ține sarea.
    curcubătă/curcubetă (tigvă, bostan,dovleac).
    În aceeași zonă se mai folosește chiceră ca pisc, vîrf, deal conic, munte (prichici?); are un coradical alb.apropiat.

    gr.kuklis (cerc) pare să fie parte dintr-o mult mai răspîndită fam.lexicală: arm. ghekavar, alb. kokë și termenii românești foarte cunoscuți. Ar mai fi ceva care cred că-i imp. pentru română: http://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Slavic/golva
    Oare gulie și galie(glob,bilă) sau gală (gogoașă de ristic, de stejar, mațochină), galeșă (branhie), glavă, gîlcă, gîlmă …etc. nu pot fi din substrat unele?
    Gîlmă(deal.movilă) și găligan (vlăjgan) sau gligan(mistreț) pot fi înrudite și foarte antice.

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 21, 2011 @ 9:17 am | Răspunde

    • Dacă am fi avut un coradical dacic al sl.glava (cap), oare ar fi ajuns spre un sens de căpos, așa cum avem ghelban (orig.nec.) ?

      ghelbán, ghelbáni s. m. (arg.) om fără educație sau cu apucături grosolane (var. ghiolban).
      Acum știm că /gă/ și /că/ trec la /ghe/ și /che/ în poziție atonă.
      Exemple:
      Gherdan în loc de gărdan.
      A schimba în loc de arh.scămba (alb.këmbim)
      Gheină și găină
      Cine știe câte mai sunt!

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 18, 2016 @ 8:36 pm | Răspunde

      • ”GHIOLBÁNĂ, ghiolbane, s. f. (Reg.) Nume dat unei femei frumoase căreia îi place să cocheteze. [Pr.: ghiol-].” (DLRM 1958, dexonline.ro)

        Cf. numelui turcesc Gülben ??

        ghiolban ”om fără educație sau cu apucături grosolane” ar putea fi cuv. expresiv, cf. ghiolcăi, sensul de bază fiind probabil ”a mânca cu zgomot, a clefăi”. Se poate și ce zici, dar mi se pare un cuvânt urban.

        Comentariu de Roderick — Septembrie 19, 2016 @ 10:01 am

  3. […] asemănarea de formă pe final cu rain-bow, însă nu mi se pare prea relevantă. Vezi şi https://hroderic.wordpress.com/2011/08/18/cucurbata-mare Rate this: Like this:LikeBe the first to like this post. Lasă un […]

    Pingback de Curcubeu « Istoriile lui Roderick — Aprilie 9, 2012 @ 12:55 pm | Răspunde

  4. Dacă aveai un articol despre „brîuri” puneam comentariul acolo. Am întîlnit un cuvînt bizar în șirul acesta de posesii personale ale voievodului Mihnea: „[…]În altă parte, aur cusut într-un brâu de drum: aur într-o pungă mică de piele: inele de aur, lanţ de aur şi un brânz de zmaragd.

    Citeste mai mult: adev.ro/nleq1a” http://adevarul.ro/locale/satu-mare/misterioasa-moarte-mihnea-voda-cetatea-satmarului-voievodul-fost-otravit-banchet-1_550958a5448e03c0fdab7e3f/index.html

    Ce să însemne acel brînz de smaragd (smarald), un colan sau un tip de centură cu nestemate? Nu se găsește în Dex. Mă gîndesc, evident de altfel, la alb. brez http://en.wiktionary.org/wiki/brez#Etymology
    Sufixul -ăz, -z, avea probabil niște sensuri în dialectele dacice. Poate unul dintre ele era diminutivant, la fel c-n albaneză. Dar și acesta a evoluat semantic în timp din antichitate pînă azi. Nu a fost mereu diminutivant.

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 18, 2015 @ 12:32 pm | Răspunde

  5. Pînă la urmă cred că vîrfurile acestea, ce nu par deloc vîrfuri, erau comparate cu un dovleac datorită formelor rotunjite. Altfel nu cred că are legătură cu un adj local curcubăta, adică ca un curcubeu de rotund. Prea poetic! :)
    În zona vestică sunt mai multe vf. cu sufix (adj.?) -at sau cu sufixul colectiv -et, destul de comune în vestul ți nordul țării: Buscat (vechi latinism), Cireșata, Măceșata, Muschet/Muscet, etc.
    Amintirea solomonarilor din zona Apusenilor e încă vie: http://calareincarpati.ro/blog/?p=36

    Cred că am amintit mai demult asta datorită strigătelor de binecuvîntare ale solomanarilor din Apuseni. Nu-mi aduc bine aminte ce și cînd, dar le comparam cu alb.gërthas (a zgrăcina parcă) din radicalul IE *gwr-edh- ‘to cry, shout’ din care noi avem și a gîrdi (a lătra).

    În albaneză terminația -dh este feminină, iar -th este masculină.

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 18, 2015 @ 2:08 pm | Răspunde

  6. Oronimele „Buta” ( vârf în Retezat ), „Buteasa” (în Apuseni) trebuie înțelese prin prisma unui verb, încă necunoscut, a *buti/*butui/*buta cu sensul de tăiere. „Buta” trebuie să fie paralela dacică pentru „retezat”.
    Mai avem avem un adjectiv butac, sinonim perfect al arhicunoscutului șut/ciut.

    butai, s. n. (înv., stup), butoarcă, butaș/boteș, butușină (ciot), butuc Var. butug, butur, butor, butoare, butău, butură, buture. buturi (resturi; Apșa de jos)
    Coradicale și cu reg. bâtcă (*butică/ *butcă).

    *bAut- „umflătură” < * b(e)u- (la Pokorny) : buturugat (cu noduri), butur(ă), (s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată; lemn cu noduri)
    a buti ( a se revărsa, a năvăli)
    butica (nimeri, pica)

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 24, 2016 @ 9:51 pm | Răspunde

    • *buta (a lovi, a tăia sau a reteza) trebuie înțeles în logica lat.futuere, fustis, refūtāre, cōnfūtāre < *bʰew- ‎(“to hit”).
      De aici avem noi botă, butai, butac (adj.) și toate celelalte. Poate chiar și botei. Cine știe câte mai sunt!

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 5, 2016 @ 6:25 am | Răspunde

      • „Localnicii afirmă că denumirea este în legătură cu oile pe care le numesc botăşe sau botoşele, grupate în turme mici, formate din oile bătrâne sau sterpe şi din berbecii care prisoseau, separate de turma mare care pleca în transhumanţă.” https://limbaromana.org/revista/formarea-numelor-de-sate-din-valea-superioar%C4%83-a-bistri%C5%A3ei/

        Avem sensul de „separate, tăiate” de turma mare care mergea în transhumanță sau e un simplu diminutiv al reg.botei (turmă mare)?

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 10, 2016 @ 3:39 pm

      • Cred că radicalul ăsta *but- are cele mai multe derivate din dacică! Ce sens are să extragi tot semantismul lui butin dintr-un germanism, care la rândul lui vine din latină. Dar asta e, oamenii trebuiau să bifeze măcar o ipoteză.
        Să mă fi angajat pe mine la treaba asta, că-i potopeam cu idei și ipoteze…așa cum fac aici! :)

        https://dexonline.ro/definitie/butin

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 16, 2016 @ 3:06 pm

    • Un alt coradical ar trebui să fie numele trecătorii dacice Boutae. La fel ca Tapae ar trebui să avem un radical proto-dacic cu sensul de tăiere, care prin sufixarea asta bizară (-ae: țigae, bălae, plăvae, *bourae) dă sensul de „trecătoare”. http://www.replicahd.ro/?p=21500
      Pentru Tapae avem acel reg. tapă, dar Boutae e un pic mai bizar.

      Alouta, Boutae, Apoulon (appuli) și câte altele asemenea ar putea sugera că avem o vocală [o] accentuată care se diftonghează.
      La Piatra Craivii e o legendă interesantă: „O altă poveste spune că, printre stâncile de la Piatră Craivei, s-ar afla un puţ fără fund. [..] bătrânii spun că noaptea se aud gemetele celor încuiaţi în adâncuri şi că în fiecare Joie a Paştilor, când trag clopotele, Piatra se deschide pentru câteva clipe. ”

      Pe You Tube sunt mulți care analizează ieșirea lui Abbadon/Apollion din puțul fără fund. :) Gata, l-am găsit. Mai credibilă ipoteza asta decât snoava cu „grădina Maicii Domnului” http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/legendele-istoria-cetatii-apoulon-piatra-craivii-ultimul-refugiu-regelui-decebal-1_55200f38448e03c0fd36e0c5/index.html

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 3, 2016 @ 10:35 am | Răspunde

    • În albaneză au două cuvinte pentru fagure de miere din radicali cu sensul „a tăia”:

      huall = From Proto-Albanian *xāljā, from earlier *ksān and suffix -jā, from pre-Albanian *s-keh₂n, metathesis of Proto-Indo-European *kh₂en, oblique of *kóh₂r̥ ‘wax’ (compare Greek κηρός ‎(kirós), Lithuanian korỹs ‘honeycomb’).[1] The change of *n to l is irregular. Possibly related to hollë. https://en.wiktionary.org/wiki/huall

      felë = A variant of fellë ‘deep, shallow place’, with a similar sense development as in huall, ultimately from Proto-Indo-European *spel ‘to cleave, break’. https://en.wiktionary.org/wiki/fel%C3%AB#Albanian

      Semantismul termenilor dacici trebuie să fi urmat același semantism și mai mult decât probabil, am pierdut sensul de „golătate, adâncime, trecătoare” (gr. Boutae – dacic *Butae sau *Butai?). Poate nu complet, dacă budura (pustiu; sălbăticie) nu e coradical cu budă (pădure), ci vine dintr-un neatestat *butur (gol, prăpastie; golătate). Reamintesc aici că -or, ur este probabil același cu lat.-or, un sufix creator de substantive verbale. ALterior, rar de alfel, este sufix adjectival.

      Conform ultimului entopic local găsit, dar neatestat de dicționare, budru, s-ar putea ca *bʰedʰ- ”to pierce, dig” să fi dat mai multe dacisme în Română decât bănuiam, dar eu tot cred că avem măcar două derivate semantice din rad. *bʰudʰ-, *bʰudʰmḗn- „bottom”: a budi (a ascunde) și budur(a). o fundătură inaccesibilă (deci pustiu).
      https://en.wiktionary.org/wiki/bottom#Etymology
      alb. fut = thrust, enter, put, submerge, tuck, hide (de origine latină)

      M-am gândit pentru verbul a budi prin prisma rad. *bʰedʰ, adică într-o primă fază „a săpa, gaură”, apoi „a ascunde”. E mult mai logic astfel și era chiar un obicei consemnat de istorici și arheologi în toate timpurile. Deși, o spun oarecum cu zâmbetul pe buze, Decebal ar fi ascuns, adică a dat la fund comoara regală a dacilor în râul Sargetia (*apărată; *apărător?). A deviat râul, apoi a îngropat-o..so, fuck it, *bʰedʰ rămâne.

      La fel de interesant mi se pare semantismul pentru trunchi în limbile preromanice:
      cosac (trunchi de lemn) cosor, coasă, etc.
      butuc, buturugă
      alb.kurm (trunchi de om; trunchi de copac).

      PS: nu cred că un latinism ca it.vuoto (got) ar fi dat rom.butai, dar mai ști!

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 17, 2016 @ 9:22 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: