Istoriile lui Roderick

August 21, 2011

Viezure aromân

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 10:21 pm

În dicţionarul aromân al lui Tache Papahaghi apare, pentru rom. „viezure”, arom. dzoyiur.

Corespunzător acelui „y” este în română „g” ( arom. lutruyii / rom. liturghie , arom. oroloyi / rom. orologiu ), dar şi „v” ( arom. gayi, gavi „chior”, jilavu, jilayi „flexibil” ).

În daco-română, perechea aromânului „dzoyiur” ar putea fi *zoviur (*zoghiur?), care, supus unei metateze, ar semăna cu „viezur” (sau „ghiezur”).

Sinonimele din aromână sunt numeroase: dzoyiur, yedzari (metateza?), azvu, vizuru, baljeados.

*

Să presupunem că forma dzoyiur din aromână este mai aproape de original.

Este posibil, î.a.c., ca semantismul cuvântului să fie similar celui din franceză şi engleză-  ” Fr. blaireau „badger,” from O.Fr. blarel, from bler „marked with a white spot”)” (etymonline.com)- iar „dzoyiur” să provină din PIE *dhew- „a străluci”.

Tot în aromână avem: baljiu = breaz, cu semn alb şi baljeados = bursuc.

Numele ar putea însă reflecta alte calităţi ale animalului( vezi PIE *dhōbh- ori *dheigʷ-  „a săpa” ).

*

După DER

viézure (-ri), s.m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. jazavac „viezure”. „

Sârbul jazavac pare însă legat de alt cuvânt aromân pentru „viezure” -prezent în dicţionarul lui Papahaghi-  azvu.

Rădăcina PIE a cuvântului slav este *eg’h- „arici”.

*

Este uşor sesizabilă asemănarea – posibil întâmplătoare, dar de luat în seamă – între „viezure” şi engl. „weasel”.

În studiul „The TDM Palatal”, lingvistul S.Olteanu remarcă asemănarea dintre „viezure” şi engl. „badger” („… see how much alike is the English word, whose etymology is unclear” ).

*

Binecunoscutul sinonim al lui „viezure”

bursúc (bursúci), s.m. – 1. Viezure (Meles taxus). – 2. Leneș, trîndav. – 3. Copil. – Mr., megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg., rus. barsuk, mag., pol., rut. borsuk. – Der. bursucă, s.f. (plantă, Bartsia alpina); bursuca (var. bursuci, îmbursuca), vb. (a încreți); bursoacă, s.f. (plantă, Setaria glauca); bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich, Fremdw., 78 și Wander., 12, pol., rut. provin din rom.” (DER)

În lituaniană este „barsukas”.

Originea într-o limbă turcică este într-adevăr cea mai plauzibilă ( proto-turcic *borsuk „viezure, bursuc”), însă cred că aceasta nu este turca.

Deşi sunt menţionate multe sinonime ale lui, nu am regăsit cuvântul (?) în Dicţionarul aromân al lui Papahagi. Dacă este turcesc, ar mai probabil să fie uzual în aromână ori sârbă decât în lituaniană şi poloneză.

Posibil (??) legate de rădăcina altaică a cuvântului, cred că ar putea fi PIE *bhor- „a găuri” ( lat. forare ), *bhow- „peşteră, vizuină” , ori *bhArw- „porc” ( cf. descrierii din DEX, „…cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului”; şi porcul şi bursucul sunt „scormonitori” ) ori *bhrēk’- „a străluci” (calul breaz, barza şi capul luminat al bursucului).

41 comentarii »

  1. „EDÁFIC, -Ă, edafici, -ce, adj. Care are legătură cu natura solului. – Din fr. édaphique” ( DEX )

    v.gr. edaphos „pământ, sol”, din PIE *wed(w)-

    (ca „posibilitate mai puţin posibilă” pentru viezure – yedzari)

    *

    Ar mai fi: PIE dheu- „a sufla” ( de unde sensul de „a mirosi” ori „a adulmeca” ).
    Duhoare, dihor (PIE *dh[e]us-) , dihanie – posibil legate de „dzoyiur” – viezure.

    Comentariu de Roderick — August 22, 2011 @ 6:46 am | Răspunde

    • *wed + *g’hor- „porc subteran” , în galeză „moch daear”= viezure ( ! )

      PIE *g’hor- „porc” ( alb. derr, v. gr. khôi̯ros )

      Comentariu de Roderick — August 22, 2011 @ 4:43 pm | Răspunde

      • Și hiena era de fapt un porc la origine, dpdv lingvistic cel puțin. :)

        Comentariu de Ioan Albu — August 22, 2011 @ 5:43 pm

    • IE wed(w) ar trebui să conțină și albanezul vend (place, location, lot of land). Cred că „viedzure”, ca și alb. vjedhullë (sau vjedull) însemna „pămîntean, al pămîntului” sau eventual scormonitor al pămîntului. În română s-a rotacizat sufixul -le, iar în alb.a rămas neschimbat, ca în următoarea paralelă: madzăre = modhullë.
      Deci e cuvînt simplu, necompus și sufixat în legătură cu pămîntul, cu construirea de vizuini.
      Am încercat să găsesc un sens similar în alte limbi IE și iată: Sued. grävling, dan. grævling, norv. grevling – bursuc; toate vin dintr-o răd.IE *ghreu- „to rub, grind.”, celtic gravo, eng.gravel. fr. gravele „sand, gravel”, dan.grus, oland.gruis, galez graean, suued.grus.
      S-ar putea ca hind. बिज्जू (Bijjū )- bursuc, să fie și el legat de बजरी (Bajarī )- gravel.( în bengali Byājāra- bursuc).
      Îmi place găselnița asta *wed + *g’hor- “porc subteran”. // arm. (khozi= ie ghor?< arm. khozi mis = alb.mish derri= gr.χοιρινό κρέας/ choirinó kréas , se traduc prin `porc de carne” )
      Se pare că bursucul a fost vînat pentru carne și blana sa în toate arealurile sale, deci hai să zicem că bursucul ar putea veni dintr-o limbă iranică care numea porcul „porso” la fel ca-n kurd.purs. ..deși în turcă burun(rît) ar putea descrie nasul alungit al bursucului.
      Altă linie de urmat ar fi culoarea cenușie datorită căreia și-a luat numele în limbile celtice din insulele britanice și în armeană.La fel ca eng.bear.
      Am impresia că și alb.lodh(bursuc) se traduce printr-o culoare.

      Comentariu de Ioan Albu — Februarie 2, 2012 @ 6:34 pm | Răspunde

    • Vatră are cîteva înțelesuri care nu pot fi legate absolut de foc, de vatra(eng.hearth,lat. focis) bătrînească:

      „ Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva. ◊ Vatra satului = suprafața de teren pe care se întinde satul. 4. (Pop.) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. (Banat) Pavaj, pardosea.Fâșie de pământ mai ridicată pe care se seamănă legume sau flori; strat; răzor. 6) Partea de jos a unei galerii de mină, ce constituie baza ei. 7) Parte a unui cuptor metalurgic, unde se așază materialul care trebuie topit. ”

      După cum văd eu lucrurile, cred că e vorba aici de rad. *wed(w) , dar sufixat cu clasicul -ter, -tra.
      Mai e sensul 4. „ Hotar, limită.” care, coincidență sau nu, poate vine din IE *wit- (Gr w-)- rim (lat.vitus).

      Comentariu de Ioan Albu — Iulie 20, 2012 @ 6:24 pm | Răspunde

      • Cred că multe sensuri ale cuvântului vatră se apropie de alb. vend(place) prin intermediul verbului ve/ vë (aorist vuna/vura) – „a pune”, care a înlocuit IE*dhe.
        -proto-alb.awena din IE *awe- down, off (skt.ava), cu sensul „a pune jos”) pag.503 din dicționarul etimologic albanez.

        Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 17, 2012 @ 9:32 pm

      • http://en.wiktionary.org/wiki/vend#Etymology_2
        Avem în această legătură o foarte comodă explicație a sensurilor locative luate de vatră. Tocmai în limbile baltice, preferatele mele! :) Nu mai am nici un dubiu aici. http://en.wiktionary.org/wiki/vieta#Latvian

        Cred că tocmai aceste suprapuneri au determinat și coruperea acelui IE *āt- (-th-) – fire (open). La albanezi e mai argumentat un v protetic (sau etimologic, cine știe!) , dar la noi nu ar fi decît acesta.

        Comentariu de Sorin5780 — August 9, 2013 @ 3:25 pm

    • Nu știu cum să explic următoarea precizare, căci nu e în DEX, dar am putea avea un coradical direct al alb.vend într-o versiune din sec.XVI a Paliei (primele două cărți ale Vechiului Testament): văndăgi traduce mag.varmigie (regiune, district).
      La pag.47 în josul paginii : http://www.logos.tm.ro/gratuit/973-95560-4-3a.pdf

      Textul ăla e cam încîlcit, dar eu înțeleg că văndăgi e traducerea lui varmigie. Tu ce ce concluzie tragi de acolo? Poate văd eu doar ce mă aștept să văd, un *vend autohton. :)

      Comentariu de Sorin5780 — August 9, 2013 @ 2:01 pm | Răspunde

      • S-ar putea să vină din ung.vidék – region, country” , dar are etimologie necunoscută. De unde l-or fi luat ungurii?
        Pare mai apropiat de alb.vend și gr.edaphos decît orice altceva.

        Comentariu de Sorin5780 — August 9, 2013 @ 4:03 pm

  2. Specialiștii spun că PIE wi a devenit „vi” în dacă, oare cum să facem paralela între eng.și rom(eng.au păstrat particularitatea asta din PIE a vocalelor lungi). Am citit și eu Dicț.Etim.Eng. și e posibil ca termenul pentru bizon și viezure să fie înrudite prin..„animal împuțit” (PG wisunt – bizon) să-l fi împrumutat de la dacii arsietae(pe Vistula),biessoi (malul drept al Vistulei) sau chiar Piengitai..deși poate fi și moștenit direct dar înlocuit în timp.
    PIE h3-ed- „to smell, stink” a dat rom. iz, izuri (rîul Iza)- 2.miros (și gust) neplăcut; izi – a mirosi

    Traseul rădăcinii IE pînă azi poate fi reconstituit astfel: h- ed- > h-edz- > h-iedz (h-iedzunt – P.H.G.wisunt) iar ca adj. h-iedzur(u) = Trans. (v)iezune, (v)iezine. Pare totul destul de …„neat”(îngrijit așezat). Eu cred că trebuiesc căutate (Dumnezeu știe unde!) cîteva arhaisme, altfel nu-i dăm de cap. Concurența făcută de sl.(?) miros a marginalizat cuvîntul nostru moștenit.

    Altă posibilitate ar fi ca-n engleză wisel să fie un „by-product” al term. wise (din ie *weid- „to see”, de aici logic vine „to know” și „aware, cunning”). Parcă presimt un deja-vou; am mai discut la Vezina despre chestiunea asta?
    Oricum, nu e nevoie să apelăm la alb.viedj – a fura și de data asta, putem să-l descriem drept „șiret” și basta.
    În arom. îmi place că încă poți urmări faza cu africatele dz, ts, inclusiv pentru vidzui – vădzui(ce păcat că nu avem un der.clar pentru șiret din vb.a vedea!)
    i̯eu-dh- ‘to fight, move swiftly’ e iar interesant! În unele graiuri indiene chiar a dat cel puțin un derivat.

    Comentariu de Ioan Albu — August 22, 2011 @ 10:17 am | Răspunde

    • S-ar putea ca totuşi „dzoyiur” să fie originalul, iar „yedzari” produsul derivat.

      Poate germ. Dachs este coradical lui „dzoyiur”.

      Comentariu de Roderick — August 22, 2011 @ 1:16 pm | Răspunde

    • Nu găsesc orig. lor IE dar iată-le: cr. vješt – șiret (crafty), idem pentru slov. zvita, sl. ľstivý.
      cr.vještina – skill , sb. вешт – idem

      Comentariu de Ioan Albu — August 22, 2011 @ 6:25 pm | Răspunde

  3. Viezurele basc este „azkonar” (compară cu arom. „azvu”).

    Un articol – http://findarticles.com/p/articles/mi_go2081/is_2_122/ai_n7043440/?tag=mantle_skin;content

    Comentariu de Roderick — August 22, 2011 @ 2:16 pm | Răspunde

  4. Există în estul Carpaţilor Orientali un luminiş numit ”Viezuri”. Nu este legat nici de floră şi nici de faună. Cu acest topic a intrat în mileniul III şi astfel este reprezentat oficial în arealul administrativ de care aparţine. Pribegind prin zonă şi aflat de multe ori în drumul meu, am descoperit că acest loc deţine un număr record de şase toponime transmise deformat, cartografiate şi tipărite greşit pe hărţi şi în cărţi: Poiana Vezure, Poiana Vezuri, Poiana Viezuri, Poiana Vesuri, Poiana în Vesuri şi ultimul, Poiana în Versuri. Cercetând configuraţia terenului am concluzionat că una din cărările din coasta muntelui ce ducea spre stânci traversa o zonă umedă, pe care pământul mustea de apă şi lipsită pe alocuri de pădure. Mergând până la sursele documentare de primă mână am aflat că localnicii munteni parcurgeau pe un alt traseu aceeaşi zonă, trecând prin câteva luminişuri pline de izvoare cărora le-au dat numele de Poieniţele Vesele – căci “Te umpleai de veselie când poposeai în ele!” Cu timpul însă, vegetaţia a crescut, le-a redus din dimensiuni, iar cei ce s-au odihnit mai recent aici au transformat şi denumirea. De acord cu aspectul fonetic, cu graiul popular, de v palatizat urmat de i neaccentuat – nu pare-a fi vorba, am trasat şi-o izoglosă, doar că de la vesele la viezuri n-au trecut nici 200 de ani şi cale de întoarcere nu-i…
    Poate cu ajutorul domniilor voastre îmi voi mai potoli şi eu curiozitatea. :)

    Comentariu de Daniela — August 23, 2011 @ 6:45 pm | Răspunde

  5. Viezurele e hoțoman dpdv uman, e însă foarte curat, deci nu merge să-i fi spus „stinky” decît dacă are un miros specific,ceea ce nu mă îndoiesc că are. Pe de altă parte hibernează o parte din iarnă, iar termenul neologic „a hiberna” a înlocuit probabil un arhaism local.Care să fie acesta, a vizuni (despre animale sălbatice- a trăi într-o vizuină)? Viezure ar fi doar produsul unei rotacizări sau o formă normală.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 11, 2012 @ 12:11 pm | Răspunde

  6. Cred că am găsit corespondentul basc al „viezurelui”: *u-dagera „vidră”

    Ca şi dzoyiur- yedzari din aromână, cuvântul basc prezintă metateze. Din starling.rinet.ru:

    „Proto-Basque: *u-dagera
    Meaning: otter
    Bizkaian: ugadera, uagara, igarabi, ugabere
    Gipuzkoan: igabera
    High Navarrese: igaraba
    Lapurdian: udagara, ugadera
    Zuberoan: ügadera
    Comments: Variants show metathesis and folk etymology (ugabere ‘water animal’: cf. 157 *abele). External comparison suggests *u-dagera is probably original (*u- for *hur ‘water’).”

    Deci basc *dagera = arom. dzoyiur

    Rădăcina proto-sino-caucauziană a cuv. a dat thēgär în limba kott (o limbă moartă – vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Kott_language ), un cuvânt care seamănă destul de mult cu dzoyiur

    Comentariu de Roderick — Martie 28, 2012 @ 6:49 am | Răspunde

  7. Cred că IE eg’h (arici) e adevărată origine lingvistică a „viedzurelui” .Acesta din urmă se aseamănă în oarece măsură cu ariciul respectiv la perii foarte aspri ai viezurelui și apoi pare să respecte regula IE g’ – dacic dz, cu un v protetic. http://www.definition-of.net/definitie-viezure
    Case closed!

    Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 30, 2012 @ 3:54 pm | Răspunde

    • Lasă glumele astea. Adevărata origine o vezi în comentariul de deasupra comentariului tău. E un cuvânt cu vechime geologică şi non-IE.

      Comentariu de Roderick — Aprilie 30, 2012 @ 7:50 pm | Răspunde

      • No way Jose..rick! Nu accept așa ceva.

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 30, 2012 @ 8:07 pm

      • E posibil î.a.c. ca viezurele să provină din PIE *eg’h- = pronume , pers. I singular ( lat. ego ), pentru că este un animal destul de egoist.

        Dar în numele lui e destul de clar că a fost cândva d în loc de z.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 30, 2012 @ 8:14 pm

      • P.S. se pare că acum este celebra noapte valpurgică. Mă miram eu de ce sunt atât de iritabil.

        Comentariu de Roderick — Aprilie 30, 2012 @ 8:37 pm

  8. Grupul fîrșeroților folosește metateza pe scară largă chiar și azi http://www.univ-ovidius.ro/litere/Anale/07%20volumul%20XVIII%202007/Language%20and%20Linguistics/02_Nistor%20Bardu%20bun%20tot.pdf
    Ce nu pot accepta e că aceste sinonime, în fapt același cuvînt metatezat dzoyiur și yedzari ,ar avea vreo legătură cu bascii. De fapt chiar tu spui că proto-bascul „u-dagera” înseamnă vidră,deci n-are legătură cu viezurele nici măcar tangențial.

    Urmărește și tu mai atent: arom. yedzari e originalul și dzoyiur e forma cu metateză. Un alt exemplu mai contemporan din link-ul de mai sus: alțânắm în loc de anălțăm (analțu= rom.înalt), aşpâtăm în loc de aştâptăm (aștăptu- rom.aștept).
    Vezi foarte bine că-n Balcani „viedzurele” e comparat cu ariciul dpdv lingvistic și fizic.Slavii folosesc acest j ca protetic, iar noi și albanezii folosim un v.(alteori h).
    E la fel de adevărat că atît noi cît și albanezii am păstrat numele ariciului dat de latini(ericius), dar nu și pentru viedzure. Slavii în schimb folosesc pentru ambele animale forme ușor diferite din aceeași rădăcină IE : croații- jez (arici) și jazavac (viezure), idem pentru sîrbi, macedo. ez și jazovec. Deci originalul ar fi IE eg’h (arici), iar cînd vine vorba de viezure slavii pun un sufix care semnifică probabil „din familia ariciului” sau „asemeni ariciului”.
    Extrapolez puțin pentru traci și pun un probabil termen reconstruit: * edzul(sau vedzul)- arici și abia apoi ar fi venit și viedzure, mai vechi *vedzullas, cu sufixul tracic „las”.

    PS: ariciul mai e numit scaiete și rostogol.

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 1, 2012 @ 8:28 am | Răspunde

    • În *u-dagera, după cum am citat, ” *u- for *hur ‘water’ „; prezenţa lui „u” a fost necesară pentru a desemna un animal de apă. Fără u ar fi însemnat probabil altceva. Vidra ar fi un „viezure de apă”.

      Rădăcina proto-sino-caucauziană *darq̇ʷV́ înseamnă „otter; weasel”, cf. starling.rinet.ru.

      E foarte frumos că ai ajuns la explicaţia lui Ciorănescu, ce să zic.

      Comentariu de Roderick — Mai 1, 2012 @ 11:42 am | Răspunde

    • O mică adăugare: „h protetic” ar putea fi de fapt o moștenire unicat din perioada proto-proto-IE. Adică din perioada cînd hitiții nu se despărțiseră de grupul IE arhaic. Mă refer la grupul de laringeale(așa le spun eng.) care precedeau o serie largă de cuvinte și erau notate h1,h2,h3,h4. Acestea au dispărut complet din cea mai mare parte a familiei IE, dar e prezentă în inscripțiile și tabletele hitite.
      Lingviștii spun că albaneza păstrează h4 într-un număr de cuvinte.Ex: http://en.wiktionary.org/wiki/herdhe
      Poate avem și noi astfel de „moșteniri”.

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 3, 2012 @ 7:12 am | Răspunde

    • alb. hidhërim (amăreală, înțepător)

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 22, 2012 @ 7:29 am | Răspunde

    • Posibil să avem și o influență slavă care să fi corupt originalul viedzure(afereza lui v). V protetic nu e de respins pentru substrat. Albaneza îl folosește în mai multe cuvinte, dar nu e regulă generală.De asta cred că poate avem un *w în radicalele traco-ilire sau chiar e protetic.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 15, 2013 @ 5:57 am | Răspunde

  9. Aș vrea să discutăm și despre numele de plante dacice. Sînt cîteva care îți dau parcă mură-n gură tîlcuirea. De exemplu: aprus(aprouno, aprous) care pentru unii (pe net) e crinul-vînăt, nume științific Iris florentina (foetidissima-cel mai murdar).
    Aprus sau aprous ar putea fi o compoziție din particula de negație „a”(prezentă în greacă și sanscrită) și prous/prus – „alb, deschis la culoare,luminos”. Mai e încă prezent într-o familie numeroasă de cuvinte.
    Vorbeam azi despre numele vechi al Jiului (Arabon). S-ar putea să fie și acolo vorba de aceeași particulă de negație „a”, adică a-rabon și a-mutria.
    Atilia ar putea fi planta limba-mielului. Cred că gr.și balticii au aiete-„miel,oaie.”
    Azila ar putea fi arățel(celebrul țap dacic)
    Dielleina ar fi nebunăriță, o traducere perfectă(diliu, țig.dilo; leton dulls- nebun; bg.lud pare a fi o metateză; lat.delirus)
    Diesema cred că a explicat-o Olteanu drept „luminoasa”,adică planta lumînăriță.E interesant sinonimul „lipan” pentru lumânare(ai un mic articolaș despre lipăr)

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 1, 2012 @ 10:48 pm | Răspunde

  10. Uite un toponim foarte important și foarte dacic: http://www.carpati.org/toponim/bursuna/159/
    http://toponime.wordpress.com/2011/09/30/decinde/
    Cred că vine din IE *bhres- / *bhers- „iron, copper” și e coradicalul tracic al lat.ferrum.
    Simplă coincidență cu numele bursucului, dar capitală în reconstruirea lexicului dacic. Avem aici și acel parcurs de transformare: IE *e > dacic *u.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 27, 2012 @ 10:21 am | Răspunde

    • În Bucovina zona Vatra Dornei am întâlnit numele de Bursuni. Este vorba despre numele dat unei porțiuni din marginea unui sat de la marginea munților Călimani, latura sudică. Se știe că zona este bogată în izvoare minerale (zonă cu fostă activitate vulcanică), deși în Bursuni unde zic eu nu se găsește nici un astfel de izvor

      Comentariu de sabinus — Noiembrie 28, 2012 @ 3:57 pm | Răspunde

  11. Verbul albanez vjedh (aor.vodh) ar putea avea un coradical în verbul reg.vozî, vozăsc (a îngrămădi). Sensul inițial în limba traco-ilirilor era de „a căra, a transporta”, dar ulterior putea lua noi sensuri, iar cel original se pierde. Exact cum s-a întîmplat cu moașă (femeie bătrînă, bunică), sens păstrat în Apuseni, Maramureș și, bizar un pic, pe cursul Nistrului peste Bugeac și nordul Dobrogei cf.atlasului lingvistic. Azi s-a generalizat cel de „femeie care ajută femeile să nască”.
    http://en.wiktionary.org/wiki/vjedh

    Ar trebui să fim atenți și la acest potențial timp verbal (aorist) din dacică. Chiar dacă azi nu-l mai avem, limba dacică se asemănă în multe privințe cu greaca antică și mai ales albaneza. Acest „a vozî” putea fi reciclat în străromână, pierzînd valoarea de verb ce descrie o acțiune trecută nedefinită și trecînd la prezent.
    Cel mai apropiat ca formă ar fi pers.întîi plural din albaneză vodhëm sau vodhët (vozât adj.), dar cine știe acum.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 16, 2013 @ 2:52 pm | Răspunde

  12. Cred că am depistat sufixul latin care oglindește pe cel albanez -ull, conform acestui vjedhull: http://en.wiktionary.org/wiki/-ulum#Latin
    E o diferență totuși, în latină se folosește timpul viitor al verbului, pe cînd albaneza pare să folosească verbul la timpul prezent, persoana întîi.
    Viitorul verbului vjedh ar fi „do të vjedhin”.
    La fel ca în latină, probabil că și-n tracică avea sens diminutival, dar era folosit și ca sufix de agent.
    Diegylis șef de trib (extrem de sîngeros) al caenilor în 145 î.d.Hr. Era o formă diminutivată, conține un sufix posesiv ca rom.-ulea (diminutiv -ulean) sau are un înțeles separat de sensul temei *dieg(-is) – foc, pe baza celor discutate mai sus.

    alb.djieg- a arde, dar nu avem o formă *djegull.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 23, 2013 @ 7:05 pm | Răspunde

    • Zibelmius Ziselmius or Zisemis era fiul lui Diegylis. Primul nume s-ar traduce „care strălucește” sau „cel nobil” conform cu tracicul „zybithides”.
      Cred că putem extrage și de aici cîteva învățăminte, mai ales despre sufixul ăla -mius sau -mis prezent și-n toponimul Troesmis.
      Coincidență de formă cu troșmei, pe care l-am găsit numai aici: „CRIHÁN, criháne, s.n., regionalism cu sensurile de bucată mare; halcă, hartan, dărab, codru, talcan, troşmei;
      “Dicţionar de arhaisme şi regionalisme” (Gh. Bulgăr şi Gh. Constantinescu-Dobridor, Editura Saeculum Vizual, Bucureşti, 2002)

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 23, 2013 @ 7:19 pm | Răspunde

    • Un fel de derivare a numelui Diegylis:

      „Diegylis – Diegulea”

      Diegulea – Djegulea – Djugulea – Giugulea

      Diegulea – Dzegulea – Țegulea – Șugulea

      Comentariu de sabinus — Octombrie 24, 2013 @ 7:09 pm | Răspunde

      • Erată: „Diegulea – Dzegulea – Țegulea – Șugulea” era de fapt „Diegulea – Dzegulea – Țegulea – Țugulea”

        Comentariu de sabinus — Octombrie 24, 2013 @ 7:11 pm

      • Cred că y grec era o convenție fonetică pentru diftongul „ui”, ce apare punctual în toponimia și numele traco-dacicilor.
        Pînă una alta numai albaneza deține cheia înțelegerii acestui nume. Pînă și diftongarea lui e accentuat e specifică lor.
        În română am fi avut palatalizarea lui d în dz după acel diftong, poate chiar trece la j sau ǧ în graiul bănățean.(jig- arsură)

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 24, 2013 @ 7:55 pm

  13. […] Observații: – specia are mai multe sinonime: Alicosta alpina Dulac, Bartsia carnea Griseb., B. parviflora Thomas/Charpent. ex Bernth., Bellardia carnea (Grisseb.) Wettst., Euphrasia alpina Bubani; – conform taxonomiilor recente, genul Bartsia (cu 49 de specii, dintre care 45 sunt endemisme andine) este inclus în familia OROBANCHACEAE; – precum celelalte scrophulariacee/orobanchacee, și M. saxosum este o plantă semiparazită, luându-și hrana (în special, nitrogen și fosfați) de la alte plante, gazde, deși poate supraviețui cu propriile mijloace de fotosinteză; – denumirea genului a fost dată de Linné în 1753 în onoarea prietenului său, Johann Bartsch (1709-1738), medic și botanist german, mort la 28 de ani în Surinam, unde fusese trimis de Linné; – pentru câteva aspecte privind denumirea populară româmească (și mai mult decât atât !) vezi https://hroderic.wordpress.com/2011/08/21/viezure-aroman/. […]

    Pingback de Bartsia alpina | Munte si flori — Martie 13, 2014 @ 4:35 pm | Răspunde

  14. uture s.n. (zool.; Olt.) viezure. 2. (Munt. Olt.; fig.) Om gras, care se mișcă încet. 3. (Munt.) om bogat, influent; om hain.

    Munceii Uture în Tarcău https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Tarc%C4%83u

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 17, 2015 @ 4:14 pm | Răspunde

    • Cuvântul ar putea să provină -ciudat, dar posibil- din lat. ūter, ūtris ”a bag or bottle made of an animal’s hide” (latinlexicon.org).

      Pielea de bursuc -foarte rezistentă- a fost folosită pt. confecționarea genților vânătorești.

      ”Moş Nechita găsi în geanta de piele de bursuc, printre felurite unelte, două cepe roşii ş-o bucată de chitan de săcară…” (M. Sadoveanu, ”Poveștile de vânătoare sunt de la Dumnezeu”)

      Lat. ōtus ”buhă” nu știu să fie moștenit în română.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 17, 2015 @ 7:51 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: