Viezure aromân

În dicţionarul aromân al lui Tache Papahaghi apare, pentru rom. “viezure”, arom. dzoyiur.

Corespunzător acelui “y” este în română “g” ( arom. lutruyii / rom. liturghie , arom. oroloyi / rom. orologiu ), dar şi “v” ( arom. gayi, gavi “chior”, jilavu, jilayi “flexibil” ).

În daco-română, perechea aromânului “dzoyiur” ar putea fi *zoviur (*zoghiur?), care, supus unei metateze, ar semăna cu “viezur” (sau “ghiezur”).

Sinonimele din aromână sunt numeroase: dzoyiur, yedzari (metateza?), azvu, vizuru, baljeados.

*

Să presupunem că forma dzoyiur din aromână este mai aproape de original.

Este posibil, î.a.c., ca semantismul cuvântului să fie similar celui din franceză şi engleză-  ” Fr. blaireau “badger,” from O.Fr. blarel, from bler “marked with a white spot”)” (etymonline.com)- iar “dzoyiur” să provină din PIE *dhew- “a străluci”.

Tot în aromână avem: baljiu = breaz, cu semn alb şi baljeados = bursuc.

Numele ar putea însă reflecta alte calităţi ale animalului( vezi PIE *dhōbh- ori *dheigʷ-  “a săpa” ).

*

După DER

“viézure (-ri), s.m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. jazavac „viezure”. “

Sârbul jazavac pare însă legat de alt cuvânt aromân pentru “viezure” -prezent în dicţionarul lui Papahaghi-  azvu.

Rădăcina PIE a cuvântului slav este *eg’h- “arici”.

*

Este uşor sesizabilă asemănarea – posibil întâmplătoare, dar de luat în seamă – între “viezure” şi engl. “weasel”.

În studiul “The TDM Palatal”, lingvistul S.Olteanu remarcă asemănarea dintre “viezure” şi engl. “badger” (“… see how much alike is the English word, whose etymology is unclear” ).

*

Binecunoscutul sinonim al lui “viezure”

“bursúc (bursúci), s.m. – 1. Viezure (Meles taxus). – 2. Leneș, trîndav. – 3. Copil. – Mr., megl. busuc. Tc. borsuk (Roesler 590; Șeineanu, II, 64; Lokotsch 254), cf. bg., rus. barsuk, mag., pol., rut. borsuk. – Der. bursucă, s.f. (plantă, Bartsia alpina); bursuca (var. bursuci, îmbursuca), vb. (a încreți); bursoacă, s.f. (plantă, Setaria glauca); bursucos, adj. (burtos; încruntat). După Miklosich, Fremdw., 78 și Wander., 12, pol., rut. provin din rom.” (DER)

În lituaniană este “barsukas”.

Originea într-o limbă turcică este într-adevăr cea mai plauzibilă ( proto-turcic *borsuk “viezure, bursuc”), însă cred că aceasta nu este turca.

Deşi sunt menţionate multe sinonime ale lui, nu am regăsit cuvântul (?) în Dicţionarul aromân al lui Papahagi. Dacă este turcesc, ar mai probabil să fie uzual în aromână ori sârbă decât în lituaniană şi poloneză.

Posibil (??) legate de rădăcina altaică a cuvântului, cred că ar putea fi PIE *bhor- “a găuri” ( lat. forare ), *bhow- “peşteră, vizuină” , ori *bhArw- “porc” ( cf. descrierii din DEX, “…cu picioare scurte, cu capul lunguieț, având un fel de rât asemănător cu al porcului”; şi porcul şi bursucul sunt “scormonitori” ) ori *bhrēk’- “a străluci” (calul breaz, barza şi capul luminat al bursucului).