Istoriile lui Roderick

August 23, 2011

Crasna şi Frumoasa

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:34 pm

Crasna este un nume purtat de mai multe râuri  din România. Poate că ele sunt frumoase – ca şi râul Frumoasa – şi poartă, după cum se spune, un nume slav însemnând „frumos” (v.sl. krasinu ), „crasnă”=frumuseţe (în DAR).

Ce să spunem despre acest PIE *k(‘)er-,*k(‘)rasn- „pârâu, izvor” ( cu variantele v.gr. kránnā, krḗnē, krọ̄nos -însemnând izvor sau pârâu , alb. krúa „izvor” ) ?

Nu e exclus ca originea să fie comună şi Crişului şi Creusei (din Franţa).

*

Acum să exagerăm: apa Frumoasei ar putea fi fremătătoare ori … freatică   ( pe alocuri ), ori ar putea „fierbe” cumva, ori ar putea căra ceva (buşteni, în trecut) vechiul sens al numelui -ca şi vechea formă- a numelui putând fi ocultate de „frumoasa” prezentă în vocabular. Nu departe de Sebeş -Frumoasa întâlnim pârâul Freman. Peste 16 râuri şi pâraie din România poartă numele de Frumoasa, Frumosu ori derivate ale lor.

 

Anunțuri

37 comentarii »

  1. … Azi ne-aţi desfătat istorii şi v-aţi întrecut în numărul articolelor… :)
    Binele frumos să vă fie vrednic şi neobosit camarad!

    Comentariu de Daniela — August 23, 2011 @ 3:06 pm | Răspunde

    • *cu istorii – Mii de scuze!…

      Comentariu de Daniela — August 23, 2011 @ 4:28 pm | Răspunde

    • Vă mulţumesc mult.
      Articolele mai multe pe ziua de ieri reiau gânduri mai vechi, pe care voiam să le mai lămuresc şi să le dezvolt; nu s-a întâmplat nici una, nici alta, aşa încât până la urmă le-am publicat ca atare.

      Comentariu de Roderick — August 24, 2011 @ 7:04 am | Răspunde

  2. Mă întreb unde e folosit sinonimul lui izvor, „scăturină” . Sună atît de frumos! :)
    Derivat: scaturí, pers. 3 sg. scaturéște, vb. (înv.; despre ape) a izvorî.
    La o privire superficială l-aș apropia de vb.a scutura care e iar în ceață privind etimologia. Să fie doar o deformare în graiuri din „a zgudui”?

    PS: Cunoaște cineva pe net un dicționar etimologic al lb.albaneze? alb. Burim – izvor, nu-l găsesc nicări!

    Comentariu de Ioan Albu — August 23, 2011 @ 4:23 pm | Răspunde

  3. Crișul ar putea veni din rădăcina aia ie ca izvor, totuși, vreau să amintesc încă un radical,
    ie krei- „to appear, show forth” de unde ar proveni gr.kreion – „rulling” și sk. sri – „majesty, holliness”.
    Mereu m-am mirat în fața reg.criș/crișan – 1. bogat, fericit, norocos, favorizat, blagoslovit. 2. mare, puternic, robust.
    Mă gîndeam că ar putea fi ceva livresc, dar admit și o orig.locală acum.

    Comentariu de Ioan Albu — August 23, 2011 @ 5:01 pm | Răspunde

    • Latinescul crassus = gras, robust e foarte aproape de sensul din română

      Comentariu de Roderick — August 24, 2011 @ 12:17 pm | Răspunde

    • E plauzibil ca etimologia propusă de I.I.Russu pentru Crisia, Grisia, Criş ( PIE *kerǝs- „negru” ) să se potrivească şi pentru „criş”= bogat. Se potriveşte pt. criş=tină, pământ despre care vorbeai.

      În Neolitic, negrul simboliza fertilitatea pământului, bogăţia.
      Poate că până nu demult era la fel ( vezi „Negru Vodă” ).

      Ori conotaţia negativă a negrului poate fi atribuită ironic, în glumă ( ca în „putred de bogat” )

      De ce se numeau regii traci Kersibaulos, Kersobleptes ? ori divinitatea Axiocersa ?

      Comentariu de Roderick — August 24, 2011 @ 12:33 pm | Răspunde

  4. Vezi și planta numită CRUȘIN

    http://cluj-am.ro/plante-alimentare-si-medicinale-din-flora-spontana-crusinul/

    Alte denumiri:crasici, cruşei, lemn câinesc, pasachină, sălbiş.

    Comentariu de sabinus — August 24, 2011 @ 10:06 am | Răspunde

    • E puțin documentat în limba noastră (sau poate sînt eu ignorant) cum „ci” se transformă în Ș uneori (sau de multe ori!!). Crușin ar putea veni din „crucin”..asta dacă are vreo șansă să se potrivească cu istoria plantei, fie. Pentru Crișanul meu de mai sus e deja expusă ideea c-ar veni din sl.Mai exact din termenul pentru cruce și ar fi astfel o blasfemie devoalată..nu înțeleg conceptl ăsta.Crucea a fost mereu pentru un mine un simbol al protecție și speranței; uită dînșii să spună că ar putea veni și dintr-un fond autohton de extracție traco-dacă?
      În mitologia noastră cercul și crucea în interior era un motiv solar de protecție și binecuvîntare probabil..de aici cred că vine un intermediar virtual CRUCIN=CRUȘIN, apoi adj.crucis/( Crușan-Crișan?)
      Altă supoziție a mea e una mai „down to earth” (literalmente): cine nu muncește nu se murdărește! Adică reg. criș – tină, pămînt, murdărie a dat CRIȘAN – murdar, soios, dar cu sensul murdar de atîta muncă, norocos prin forțele propriii…sînt disperat aicea, HELP! :)
      Să mă ierte cititorii dar mereu spunem din copilărie…ai călcat în c… ești norocos! Poate e același simț ușor poznaș al rumânului.
      Celălalt concurs popular (de orig. tracă probabil), Ticală și ticălos n-a evoluat la fel ca criș-crișan…de asta m-am gîndit că poate e complet diferit.

      Comentariu de Ioan Albu — August 24, 2011 @ 11:22 am | Răspunde

      • Eu n-am găsit nicăieri cum că crișă(cacofonie cît mine de mare..dar și Eminescu o comitea,așa că..!) ar putea însemna pămînt aurifer. Criș/Crișan e unic în sensul său de norocos, blagoslovit etc.Dacă a însemnat aur și aurar s-a pierdut de mult timp.Apoi nu înțeleg cum ar fi ajuns semiții prin locurile noastre sălbatice să numească un rîu important!
        Mai degrabă sînt nume de zei IE, eroi războinici, ceva așa! Krisna era un om războinic și păstor, bogat, dar metaforic probabil, negru ca pămîntul. Moare săgetat în călcîi ca miticul Achile.Kersobleptes să fie eponimul tracic?
        Poate e o coincidență, dar Achile, care se trage de la gurile Dunării are un înțeles în română…oacheș! Cel negrișor!
        Ca să vedeți unde dai și cîte crapă…metaforic vorbind!

        Comentariu de Ioan Albu — August 24, 2011 @ 11:34 am | Răspunde

      • În Bucovina cuvântul cruce se pronunță „crușe”. Vezi vorba de duh „crușia măsii” (crucea măsii!), sau numele pronunțat Crușianu care se scrie Cruceanu

        Comentariu de sabinus — August 24, 2011 @ 5:16 pm | Răspunde

      • Niș (oraș) / Nișă rimează cu Criș / Crișă

        Comentariu de sabinus — August 24, 2011 @ 6:18 pm | Răspunde

      • Priștina este Priș – tină (tină de la noroi)

        Comentariu de sabinus — August 24, 2011 @ 6:21 pm | Răspunde

      • Priștina vine de la un patronimic slav, nu are legătură cu tina noastră. Cît privește Niș și Criș, rimează, rimează..dar atît! :)
        Sîrbii cred că pronunță un pic altfel.Oricum, e nume preslav, posibil … „străalbanez” :) :)

        Comentariu de Ioan Albu — August 24, 2011 @ 6:47 pm | Răspunde

  5. […] comentariile la un articol , d-l Ioan Albu a adus în atenţie un cuvânt deosebit de interesant: criş, “…cuvînt […]

    Pingback de Criş « Istoriile lui Roderick — Septembrie 14, 2011 @ 7:19 pm | Răspunde

  6. crúnă, crúne, s.f. (reg.) fântână, izvor. ( DAR )

    Seamănă cu formele din greacă şi albaneză.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 22, 2012 @ 8:23 am | Răspunde

  7. Mă întreb dacă nu roșul (aprins) stă la baza formării cuvintelor bukur (frumos)și bucurie, la fel ca sl.krasinu.
    Probabil că *bhok’- „flame” nu e chiar reconstrucția cea mai corectă,însă avem și noi cîteva derivate:

    bujor http://dexonline.ro/definitie/bujor (arm.bosor)
    „ bujdéi, bujdeie, s.n. – 1. Construcție specială pentru uscarea fructelor. Pereții din bârne necioplite sunt lipiți în interior și în exterior și au acoperiș din șindrilă, în două ape. În partea inferioară se află cuptorul, cu o ușă pentru introdus lemnele și cu un orificiu pe unde iese fumul. În bujdei sunt așezate rude etajate pe care se pun lesele cu fructe. După ce lemnele au ars, se înfundă ușa și orificiul pentru fum, astfel încât uscarea se face treptat (Șainelic 1986: 34); „Gospodăriile cu grădini mai mari și cu mulți pruni mai au și câte un bujdei (uscătoare de prune)” (Meruțiu 1936: 12). La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, comerțul cu prune uscate era înfloritor. Aceste produse erau exportate până la Viena și în Germania. 2. Groapă (cuptor) în care se face foc pentru a se usca fructele (ALR 1971: 460). 3. Bordei (Memoria 2004). – „Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bujdeucă, care înseamnă toate «colibă» (cf. budă)” (DER); Rut. bordej, bg. bordei, magh. bordej provin din rom. (Candrea). ”
    Și totuși îndrăznesc eu… :)
    Bujdeiul trebuie legat de rad.pentru foc în principal, nu de bordei sau altceva.. toate sensurile sînt prea clare, converg spre IE bhok’! E coradicalul lat.focus(fireplace, hearth). Totuși, bazîndu-mă și pe derivatul ăsta, rădăcina IE trebuie cosmetizată un pic sau redusă la un simplu *bha.
    IE bhok’ vine din IE*bhā- „to shine”

    bobot (snk.bhāti, “to shine”), biță
    brăzbăúță, -e, s.f. – Câlți din cânepă cărora li se dă foc, în practicile de magie pentru ursit: „Brăzbăuță, brăzbăuță / Ușuré și mnicuruță” (Memoria 2001: 18). – Et. nec.(-băuță= foc?) arm.bots- flame
    Bucur, bukur ar fi doar simple derivate din IE *bha
    http://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A2%D5%B8%D6%81

    IE bhad- „good” poate fi și el o derivare din morfemul *bha, luînd aceleași sensuri pe care bukur le are în alb.
    Legat de bucur, probabil că traco-ilirii aveau și ei, ca și slavii „reflexul” de a folosi în locul unei spirante s finale un „ch” care azi s-a transmis în h sau c.
    Ex. alb. kohë- timp, coradical cu rom.ceas, pol czas, prus. kisman. Curios cum slavii tocmai acum s-au gîndit să nu respecte regula lor generalizată în care să înlocuiască s-ul final cu un ch!!

    Comentariu de Ioan Albu — Iunie 15, 2012 @ 12:28 am | Răspunde

    • BÚJENIȚĂ s. f. (Mold.) Pastramă de vînat (de căprioară, de iepure etc.). Toți mestecau în jurul unei mesuțe bujeniță rece de căprioară. SADOVEANU, O. I 123.
      https://dexonline.ro/definitie/bujeni%C8%9B%C4%83

      Despre sufixul -niță am mai discutat (prea puțin chiar), dar tema trebuie să fie dacică, în ucraineană nu apare acel *bujenycja, însă dacă e doar un termen pericarpatic știm de unde ar putea proveni (dialectele dacice nordice). Nu e singurul, cu siguranță.

      IE *beus- ‘to blow up, puff out, swell’ trebuie să fi dat un dacic *buș(t) – fum. https://en.wiktionary.org/wiki/mbush#Albanian

      bușteán (bușténi), – (Rar) Lemn ars
      buștină, s. f. (negură, întunecime)
      buștușag, s. n. ( înv. , Trans. , incendiu, devastare)

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 14, 2016 @ 4:03 pm | Răspunde

    • Probabil că bujdei, bujdeică nu-s coradicale cu reg.buzdulă, bujdulă, dar tare seamănă!
      http://istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=327:vocabularul-v%C3%A2lcean-nume-comune-%C8%99i-alte-p%C4%83r%C8%9Bi-de-vorbire&Itemid=203

      Probabil n-au legătură cu *buj (buș?) un termen pentru fum se pare; deci bujdeucă este o afumătoare (buditoare; a budi).

      Buzdulă în schimb, pare a fi bitematic:
      bujdulă/buzdulă – casă mare cam grosolană şi nelocuită;

      Buz- ar fi coradical cu buză, buzău, buzat. *budja, dar dulă să fie chiar acel entopic dul (umflătură; deal)? Acesta circula prin aceeași zonă etnografică ca acele cuvinte din Link.

      bujnigai – „fum gros şi mult” (V. Vârcol);
      buzdrulă – femeie voinică (cf. buzdulă); *buz-drulă (drulă , femeie stricată; apelativ Zdrulea). Probabil se confundă dulă cu drulă, dar poate fi și un coradical pentri *buștihană (femeie grasă).

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2017 @ 12:07 pm | Răspunde

    • beuță (var.băuță) = cremene, piatră de amnar. Valea Bărăști.
      https://dexonline.ro/definitie/beu%C8%9B%C4%83

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 1, 2017 @ 3:34 pm | Răspunde

  8. ”fușcióic, s.n. (reg.) obârșia, izvorul unui râu.” (DAR, dexonline.ro)

    Rădăcina cuv. trebuie să fie latină, cf. fusus ”a pouring, outpouring”, fusio ”an outpouring, effusion”, dar terminația mi se pare ciudată

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 14, 2015 @ 5:18 am | Răspunde

  9. crúnă, crúne, s.f. (reg.) fântână, izvor. ( DAR )

    Ar putea fi o legătură între arh.crier și crună dacă crier semnifica cap (expr.creierul munților).
    La fel și pentru alb.kryer (head, lead, heading) și krujë, krúa (soaurse, fountain-head).

    Mai era prin vestul țării câteva forme cheme, teme, cime (lat.cyma) cu sensul fontanela. Însemna vreunul și izvor? Cred că sensul de vârf al muntelui/dealului s-a pierdut.

    În sfârșit, semantismul este foarte clar conform unor numeroase exemple: lat.caput, eng.head. Foarte probabil Germisara, Deusara păstrau și ele un sens de izvor, fântână, pe lângă cel de cap (săriul nopți, năsărâmb, sărâmb < *sărum?).

    Rămâne întrebarea privind sufixul adjectival -ună care ar respinge existența unei legături cu arh.crier! Numeroase exemple la noi, unele evidente (grăsună, bălună, morun), altele mai puțin sau deloc (grădun, slodun, cotună).
    Același sufix mai poate evidenția un participiu substantivat.

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 21, 2015 @ 1:11 pm | Răspunde

  10. Balcic: „Locul era populat de ionieni în secolul V î.Hr.. La acea vreme, așezarea era numită Kruni sau Krunoi (în grecește însemnă „izvoare”), datorită abundenței izvoarelor carstice din zonă.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Balcic

    „A avut şi cetatea Bizone, înghiţită de un cutremur de pământ; acum are cetatea Dionysopolis, numită mai-nainte Crunon; pe lângă ea curge râul Zyras. Tot ţinutul acela l-au stăpânit sciţii porecliţi „plugari”.” http://dreptatea.ro/plinius-cel-batran-istoria-naturala-4162

    Dealurile carstice albe și denumirea Balcic (*balc- alb sau cu pata albă) sunt o coincidență fortuită. Din link aflăm și despre câteva izvoare carstice numită la fel în greacă, traco-getică, română și albaneză: „CRUNĂ”
    Acum mă întreb dacă Varna și Kavarna nu fac referire la multiple peșteri sau grote marine în care se adăpostea foca monachus. http://www.beachbulgaria.ro/kavarna/index.shtml

    Am mai vorbit despre Varna legându-l de alb.varr (mormânt, groapă; top.Vorâng), dar în contextul local putea însemna „grotă, cavernă” dacă ne imaginăm un radical comun, daco-albanez, *varna(s), care se *incrementează la nivel toponimic în Bulgaria, dar suferă transformările normale albanezei.
    Căvarna ar fi mai clar pentru un Roman (lat.caverna) dacă n-am știi că vechea denumire românească era Cărvuna. O fi chiar den. latină caverna sau tot o *varnă cu un prefix intensificator sau ce alt rol mai avea în daco-albaneză? http://www.beachbulgaria.ro/kavarna/index.shtml
    Vechiul nume tracic Byzone poate face aluzie tot la un coradical tracic cu elemente păstrate în română: budză, buzunar și toate celelalte derivate interesante pe care le-am pus când am comentat despre etimologia hidronimului Buzău.
    Crunon și Byzone ar putea avea atașat câte un sufix genitival similar lat. -onius, deși în cazurile noastre ar putea fi orice: sufixul nostru adjectival -un, sufixul feminizant al albanezilor -onje sau sufixul genitival coradical al celui latin -onius, -onia.
    Ex: Acmonia.

    Tot vorbind de această veche țărișoară, mă întreb de unde și-a luat numele, Țara Cărvunei? De la cărvunari (cărăușii aromâni după o interpretare, explicație ilogică, fantezistă) sau are un sens mai vechi, pierdut? Mă gândesc la alt top.antic, Acervatis, dar n-ar sens. Să fie cumva zona asta acoperită încă de păduri producătoare din vechime a cărbunelui? Sub influența grecilor medievali, un lat.Cărbuna s-ar fi transmis drept Cărvuna, ami ales că românii se împuținează ca pondere, mai găsindu-se vreo 11000 la Burgas. https://en.wiktionary.org/wiki/c%C4%83rbune

    „Țara aurului negru”..Așa s-ar explica și top.Varna (*wer- to burn) // varniță, Vardar (negru), vardiaei (alt nume al ilirilor ardiaei, numiți și Ouardiaei)

    cărbúne (cărbúni), s. m. – 1. Mangal, jar. – 2. Antrax, dalac. – 3. Rubin (roșu închis). – Mr. cărbuni, istr. cărbur(e). Lat. carbōnem (Pușcariu 289; Candrea-Dens., 260; REW 1676; DAR); cf. it. carbone, prov. carbó, fr. charbon, sp. carbón, port. carvão. Cf. cărbunar. Der. cărbuna, s. f. (nume specific al caprei negre); cărbunicios, adj. (care conține cărbune); cărbunească, s. f. (dans tipic); cărbuna (var. încărbuna), vb. (a carboniza; a înnegri). Din rom. pare a veni gr. ϰαρβούνι.

    CĂRBUNA – capră neagră; a carboniza/înnegri.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 4, 2016 @ 1:55 pm | Răspunde

    • tc.balçık – mocirlă (de unde și den.Balcanilor)

      Am mai amintit faptul că termenii turcești sunt curios / neobișnuit de apropiați de cei IE derivați din numele unei plante:
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/bolto
      Chiar tema Balcani este prezentă și-n toponimia moldovenească. Constantinescu propunea orig.mag., însă tema *balc era comparată cu alb.pellg.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 4, 2016 @ 2:49 pm | Răspunde

    • La Plinius cel Bătrân apare și un neam numit „aezi” (țapii?). Așezarea Aizis poate semnifica chiar acest lucru, unde se găsesc aezi(tribul, nu neapărat capre sau țapi). Cred că am băgat deja în mintea tuturor existența unui sufix locativ la albanezi (sg. -eș, pl. -eștă) și probabil și la daci/daco-români.
      http://dreptatea.ro/plinius-cel-batran-istoria-naturala-4162
      https://en.wiktionary.org/wiki/dhi

      …Culmea muntelui Haemus urcă până la şase mii paşi. Partea opusă, înclinată spre Dunăre, este locuită de moesi, geţi, aezi, scaugdi şi clari, iar mai jos, de sarmaţii arei, numiţi areaţi, de sciţi şi lângă ţărmurile Pontului, de moriseni şi sitoni, din care se trage poetul Orfeu.

      „scaugdi și clari”. acestea din urmă ar putea semnifica o traducere pentru albocensi, de ce nu?

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 5, 2016 @ 6:07 am | Răspunde

      • ”Philemon says that the Cimbrian name for it is Morimarusa (that is „Dead Sea”) from the Parapanisus to Cape Rusbeae, and from that point onward the Cronian Sea. Xenophon of Lampsacus reports that three days’ sail from the Scythian coast there is an island of enormous size called Balcia; Pytheas gives its name as Basilia. Also some islands called the Oeonae are reported of which the inhabitants live on birds’ eggs and oats.” http://www.dandebat.dk/eng-dk-historie15.htm

        Pe harta din articol apare în regiunea Skåne din Suedia de azi o regiune numită Baltia, dar Balcia este o insulă în text pe care Pytheas o traduce Basilia; nu cumva avem un vechi apelativ IE coradical al dacicului *bal (putere, conform lat.debilis, sau frunte, fruntaș)?
        Mai jos în același text se vorbește despre trecutul antic al herului, cum că aceștia ar putea fi chiar celebri elfi (pl.elves) din mitologia nordică (”Elves or Alfs”). După cum știm, elf vine ori din radicalul nordic *alv (râu, conform cu numele râului Elba de asemenea), dar probabil și cu radicalul *albʰós. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/albiz
        Numele regiunii Baltia (Skåne) este ciudat de apropiat de rad.baltic… pentru adjectivul cu sensul alb (baltas, baltųjų). Probabil că anticii elves (heruli mai târziu) erau, la fel ca helenii, adoratori ai soarelui din epoca bronzului. E la fel de posibil, xa aceștia să fi vorbit o limbă apropiată de cea a balticilor, după cum crede și autorul articolului: //Therefore, we may believe that the language of some of „these races” was a language close to an original proto Indo-European language, which reminded of Latin that the Bronze Age people alias Elves alias Heruls may have spoken; and it was in that language that the inner Danish waters was called Codanus.//
        Bineînțeles că timpul între atestarea acelor elfi și herulii de mai târziu ar putea indica faptul că cei din antichitate își pierd identiatea culturală după ce sunt cuceriți și expulzați de către danezi.

        Acum referitor la rad. *bal. În trecut am intuit, corect aș spune, că Decibalus/Decebalus însemna efectiv fruntea dacilor. Avem alb.ballë și prus. ballo drept coradicale, iar acel Balcia (insula) de mai sus probabil este un termen înrudit cu cel prusian și poate NP Balc sau NP arom. (?) Balsha.
        https://en.wiktionary.org/wiki/ball%C3%AB
        https://en.wikipedia.org/wiki/Talk%3ABal%C5%A1i%C4%87_noble_family

        Unii arheologi amintesc de migrația unor triburi din Tracia (România și Balcanii) spre nord, dar eventualele potriviri de cuvinte nu poate fi decât parte a unei moșteniri comune PIE. Este probabil ca nu puțini Români medievali să fi migrat spre nord de asemenea.

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 24, 2017 @ 5:48 am | Răspunde

        • Interesant de observat obiceiurile uranice ale herulilor. Își ardeau morții; astfel se explică de ce în estul Danemarcei și sudul Suediei nu se găsesc morminte cu oase în ele în antichitate.
          La fel și obligația nevestelor să se sinucidă lângă mormântul soțului amintește de alt obicei tipic anumitor traci sau indienior (sati).
          Obiceiurile acestora referitoare la solstițiu de iarnă așteptând o anumită conjunctură, apoi coborând să anunțe restul comunității amintește oarecum de nedeile noastre sau de cultura dacilor.

          Procopius on the Nordic christmas: „When, however, the time of the nights arrives, they always take note of the courses of the moon and stars and thus reckon the measure of the days. And when a time amounting to thirty-five days has passed in this long night, certain men are sent to the summits of the mountains—for this is the custom among them—and when they are able from that point barely to see the sun, they bring back word to the people below that within five days the sun will shine upon them. And the whole population celebrates a festival at the good news, and that too in the darkness. And this is the greatest festival, which the natives of Thule have.”

          Comentariu de Sorin5780 — Iunie 24, 2017 @ 6:25 am | Răspunde

  11. http://www.black-sea.travel/legenda-statuii-de-la-dionysopolis-balcic/

    Tribul tracic aroteres din Balcic ar trebui să fie același popor de sciți plugari numiți și georgoi în greacă. https://de.wikisource.org/wiki/RE:Aroteres_Skythai
    Dar cum să fi ajuns până aici, la Balcic? Poate era o denumire autohtonă pentru plugari, așa s-ar explica.

    Eu cred că aroteres este denumire tracică. *aroter vine din verbul a ara, care probabil era identic la traci, și sufixul de agent -ter. Celălalt sufix trebuie să fie un plural nedefinit ca albanezul -esh. Am mai vorbit despre aroteros aici pe blog, dar eu nu cred că erau sciți. Sciții nomazi nu aveau o cultură agricolă dezvoltată, tracii aveau.
    E interesant că-n limbile slave se folosește sufixul verbal -ti: orati (to plow). Deci aroteres ar putea conține un singur sufix de agent dacă luăm slava comună drept exemplu.

    In western Scythia, starting from Olbia and going northwards, we have Callippidae on the lower Hypanis (Bug), Alazones where the Tyras (Dniester) and Hypanis come near each other in their middle courses, and Aroteres („Ploughmen”) above them. These tribes raised wheat, presumably in the river valleys, and sold it for export; in the eastern half from west to east were Georgi (perhaps the same as Aroteres) between the Ingul and the Borysthenes (Dnieper), nomad Scyths and Royal Scyths between the Borysthenes and the Tanais (Don). http://www.theodora.com/encyclopedia/s/scythia.html
    https://books.google.ro/books?id=ieux-M5pxwYC&pg=PA196&lpg=PA196&dq=aroteres&source=bl&ots=hzbKZl–yX&sig=lpbjRbp3CZXR9JIKPmPvWHMX5-c&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiQg86Sr9TOAhVHOxQKHVg3CjcQ6AEILTAC#v=onepage&q=aroteres&f=false

    E interesantă conexiunea pe care o face Pliniu între mezi și sarmați. Spune că cei din urmă provin din mezi, iar lingvistic s-a arătat că ideea nu e complet aiuristică. Acum mă întreb dacă dialectul nord-vestic (față de Iran) al mezilor a emigrat în parte spre sudul Ucrainei ori sarmații și mezii s-au separat la o dată neprecizată din teritoriul lor de etnogeneză din Turkmenistanul de azi.

    Comentariu de Sorin5780 — August 22, 2016 @ 6:59 am | Răspunde

  12. ie *k’ub-ro- or *(s)kub-ró-: Arm. surb, o­ stem ‘pure, clean; holy’, Skt. śubhrá- ‘shining,
    glimmering, beautiful’, cf. śobh-/śubha- ‘to be beautiful; to shine’, śúbh- f. ‘beauty, splendour,
    ornament’, etc. Note also Khotanese suraa- ‘clean, pure’ (for a discussion, see §5.3.1).
    pag.17: http://www.jolr.ru/files/(128)jlr2013-10(85-138).pdf

    Sebeș poartă numele de Frumoasa în amonte, iar maghiarii zic că înseamnă „iute” în limba lor. Ar fi curios să avem apă frumoasă și-n dacică! Pe baza lb.albaneze Cândrel/Cindrel ar putea fi numit „feeric” în limba dacilor.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Sebe%C8%99_(river)

    սուրբ • ‎(surb)
    pure, clean, exempt, spotless, stainless, immaculate
    divine, godly, innocent
    (religion, sometimes capitalized) holy, sacred https://en.wiktionary.org/wiki/%D5%BD%D5%B8%D6%82%D6%80%D5%A2#Etymology

    Proto-IE: *k'[e]ubh-
    Meaning: beautiful, clean
    Old Indian: śóbhate `to beautify, adorn; look beautiful, shine, be bright, splendid’, śobha-, śobhaná-, śubha-, śubhrá- `radiant, shining, splendid, beautiful’
    Armenian: surb `rein, heilig’, srbem `reinige, heilige’
    Russ. meaning: красивый, чистый
    References: WP I 368

    Cine știe ce mai putem scoate din numele zonei! Oașa e iar un toponim interesant, foarte răspândit în vestul, centrul și nordul țării.
    Râul Curpătu e iar interesant. Să aibă vreo legătură cu adv. cârpător (strâns la un loc; Și cărpă-, curpă- (GrS. 235)) , lat.carpere sau gr.karpos (fruct)? https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/kerp-
    http://rointeractiv.bioterapi.ro/index_articole_raul_sebes.html

    Ce-i drept merge și un derivat al unui dacic *curp (Clematis vitalba) cu sufix -et, -ăt.
    Am putea avea altceva decât Clematis Vitalba: lat. bryonia (wild vine) https://en.wiktionary.org/wiki/kulp%C3%ABr

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 4, 2017 @ 6:55 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: