Istoriile lui Roderick

August 27, 2011

Daba

Filed under: Alte istorii,Deva — Roderick @ 9:24 pm

Într-o limbă contemporană există un cuvânt asemănător ca formă şi înţeles cu dava dacică; este vorba de georgiană, în care daba înseamnă aşezare, sat.

Cuvântul provine dintr-un proto-kartvelian *dab- „câmp, sat”.

Etimologia „davei” dacice trimite însă (cf.  Pokorny) către PIE *dhē- „a aşeza, a pune”, care ar avea o origine comună (nostratică)  cu  proto-kartvelianul *dew- (georg. dev- ).

Sensul originar la rădăcinii *dab- ar putea fi – cf. comentariului de la starling.rinet.ru – „câmpie montană, versant lin”; acesta este -aproape exact- sensul rom. „tăpşan”.

TĂPȘÁN, tăpșane, s.n. 1. Loc neted și ușor înclinat care apare la baza versantelor și povârnișurilor în regiunile de deal și de munte. ♦ Coastă a unui deal sau a unui munte; pantă, povârniș. 2. Loc viran mai ridicat, aflat de obicei în mijlocul unui sat sau în mijlocul unei curți. ♦ Loc mai ridicat, neted, necultivat. ” ( DEX 98 )

Rădăcina kartveliană *dab- ar putea fi legată (cf. starling.rinet.ru) de o rădăcină nord-caucaziană *dŏmpe „margine, mal”  ( proto-dargwa *dumb , chiragh  dab-ura „munte”, cuvânt care în trecut prezenta nazalizare).

Este plauzibilă legătura dintre aceste cuvinte şi rom. dâmb.

După DER, „dîmb (dấmburi), s.n. – Deal, înălțime, munte mic. Mag. domb, din sl. dąbŭ „arbore” (Cihac, II, 495; Candrea; Gáldi, Dict., 123; Scriban)”

După lingvistul Sorin Paliga,

dîmb ‘a hillock’. Akin to Gr. táphos ‘grave’ < IE *dhmbh ‘elevation, hill’. The sometimes invoked Slavic origin, from dąbŭ ‘oak’, is not acceptable. (Poghirc RRL 12/1968:210; LR 17/1968: 19).”

Sensul rădăcinii PIE *dhm̥bh- este la Pokorny „a săpa” ( cf. starling.rinet.ru, rădăcina este reconstituită ca *dhōbh- „a săpa, peşteră, mormânt” ; arm. damban „mormânt”, lit. dúoba „hambar”, v.gr. táphos „mormânt”, táphros „şanţ”).

Din PIE *bhodh- „a săpa” provine lat. fossum „şanţ” şi fossatum , care ar sta, după DEX, la originea rom. sat ( arom. fsat ); fapt discutabil, dar plauzibil ca idee.

E posibil deci şi ca PIE *dhōbh- să stea la originea unui nume însemnând sat, localitate.

Sunt atestate nume de localităţi tracice care se terminau nu în -dava, ci în -daba. (Despre Desudaba, lingvistul S. Olteanu scrie: „Epoca timpurie a acestei atestări face improbabilă apartenenţa ei la numele în –dava; grafia –daba se citea pe atunci /daba/, şi în latină şi în greacă.”)

*

Am scris mai demult despre posibilitatea ca în trecut limba română să fi avut cuvântul „devă” cu sensul de „ridicătură, deal proeminent” (ca Dealul Cetăţii din Deva). Avem „devlă”=cap, cuvânt cu etimologie necunoscută (DEX). Chiar dacă numele oraşului ar avea de-a face cu slavul deva = fată, fecioară, ipoteza rămâne valabilă (vezi paralela dintre bulg. moma= fată, fecioară şi rom. momâie ).

Deocamdată mă abţin de la concluzii, remarcând doar prezenţa unor cuvinte asemănătoare ( ca formă şi înţeles ) în limbi aparţinând unor familii îndepărtate ( IE ; kartveliană ; nord-caucaziană ). Originea lor ar putea fi comună şi nu într-atât de veche.

Anunțuri

19 comentarii »

  1. >Am scris mai demult despre posibilitatea ca în trecut limba română să fi avut cuvântul “devă” cu sensul de “ridicătură, deal proeminent” (ca Dealul Cetăţii din Deva). Avem “devlă”=cap, cuvânt cu etimologie necunoscută (DEX).

    Devla = „cap” pare sa provina din turcicul devlek, care l-a dat si pe dovleac.

    dovleác (dovléci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo).

    Sa fie toponimul ‘Deva’ (eventual in varianta ipotetica ‘Devla’) o amintire a prezentei triburilor proto-turcice in respectivul colt al Transilvaniei? Ipoteza merita investigata…

    Comentariu de Compay — August 30, 2011 @ 10:00 am | Răspunde

  2. Ar putea fi răd.ie dheb – fat, thick, heavy care a dat în rom. dubală- ființă mare și leneșă sau dabilă – femeie durdulie. Sensurile de dare, bir (dabilă) sau încasator de biruri(dăbilar) sînt comice și ironice..dările, în orice perioadă, n-au fost niciodată mici. :)
    http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0378.html
    http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0379.html
    Ar mai fi ie debh- to harm, injure care ar fi putut da vb. a dubi ( a argăsi, tăbăci) și derivatele, dar ar fi un pic fantezistă(Daba nu e „locul bătăii”).Pentru răd. de mai sus există și un turcism „dabul”- femeie grasă dar autorii dexului spun că e foarte puțin probabil ca ardelenii și moldovenii să-l fi împrumutat.
    Alternanțele a dubi= a tăbăci sau tăbie – dabă și temei,temelIe cu ie dhe- sînt toate foarte curioase. Nu trebuie exclusă posibilitate ca unele dialecte tracice să-și fi primenit vocabularul cu mai multe artificii gramaticale. De ex. ie dhambh- to be speechless, astonished cred că a dat tîmp(it) . D>T

    De fapt turcii au multe cuvinte curioase..tepe (deal), kafa(cap) chipurile din arabă, dar ce facem cu gr.kephalos sau „ceafa” noastră, tăpșan. Nostratică ?

    Comentariu de Ioan Albu — August 30, 2011 @ 1:17 pm | Răspunde

  3. >Ar putea fi răd.ie dheb – fat, thick, heavy care a dat în rom. dubală- ființă mare și leneșă

    Cred ca ‘dubala’ e de fapt anagrama turcicului ‘budala’ (care are de altfel acelasi inteles)

    budalá (-le), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. budulac, budulaș. Mr. budală. Tc. budala (Cihac, II, 484; Șeineanu, II, 60; Lokotsch 338; Ronzevalle 61); cf. ngr. μπουντάλας, bg., sb. budala. D. Zamfirescu folosește cuvîntul cu sensul de „gras, corpolent”, probabil prin confuzie cu budihală.

    Comentariu de Compay — Septembrie 5, 2011 @ 5:57 pm | Răspunde

    • IE bed(h)- to swell a dat probabil o formă dacică „budza” care a dat forme simplificate atît cu d cît și cu z/h.
      Pot să-ți dau cîteva sugestii : http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P0164.html
      http://en.wiktionary.org/wiki/bassus
      Zamfirescu ăsta folosea termenul așa cum trebuie, budală – gras și corpolent, și nu se referea la budihală(nu-l găsesc) ci la budihace probabil.
      BUDIHÁCE, budihace, s. f. (Reg.) Monstru, pocitanie. -Et. nec.
      BUDUHOÁLĂ s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură, tuse convulsivă.
      BUHĂÍ vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la față.) poate chiar și BÚNGET ~uri n. pop. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. /Cuv. autoht.
      – buza, vb. (a face bot, a-și umfla buzele); buzat, adj. (cu buze groase, botos; urît, dizgrațios); buzău, adj. (bosumflat, îmbufnat); buzăilă (var. buzilă), s. m. (poreclă pentru botoși, sau pentru copiii plîngăcioși); buzar, s. m. (butuc pus pe jos, spre a servi de suport lemnelor pentru foc); buziș, adv. (într-un singur rînd, unul lîngă altul, formînd front comun); buzos, adj. (botos); buzur(in), adj. (epitet dat oilor)
      Na că am rezolvat și pe Buzatu/buză!!!!!
      -Buhai- taur,(și instrument ) nu poate fi ucrainean deoarece e prezent în BIHAREA/BIHOR și în folclor. O să-mi zici că buga e turcic pentru taur, dar amintesc aici că sl.au byk, eng.buck, av. aveau buza pentru țap, skt.bukka etc.Sensul primordial era tot de umflat, diferă sufixarea. De asta cred că buhăi și bugezi sînt autohtone, inclusiv derivatele foarte numeroase.
      Foarte probabil ca buhai să continue și o lexemă tracică în buza.
      -toate sensurile pentru buda, budăi

      După cum vezi jumătate din sens e acoperit, celălalt cu turcismul budală- prost, tont putea fi o convergență fortuită. Sensul de monstru și pocitanie puteau da extrem de ușor tont, prost etc (sufixul -lă e tracic și slavic, întărește sensul adjectivului..ex.lungilă, crăcilă etc :) ) .
      Din păcate nu am aceleași surse despre turcomani precum am despre IE, așa că nu pot să-ți spun ce-i cu turcul dubală.
      Ar fi interesant de precizat că mulți lingviști cred că spațiul de formare al turcomanilor, fino-ugrilor și al IE era adiacent.Multe rădăcini sînt apropiate de cele IE, de aici și asocierile comune, uneori, pe care „limbuții” noștri nu le subliniază, ci le acceptă direct fără simț critic…„uneori”

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 6, 2011 @ 7:37 am | Răspunde

      • Rîul Buzău e numit așa datorită fluctuaților de debit frecvente și n-are legătură cu sensul de margine sau mai știu eu ce anume.
        http://ro.wikipedia.org/wiki/Buzău

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 6, 2011 @ 2:55 pm | Răspunde

      • Acest ‘budihoală’ mi se pare suspect de apropiat de… matahală

        matahálă (matahále), s. f. – Colos, persoană sau animal de proporție exagerată. – Var. mătăhală (Mold.) mătăhanie, (Trans., Bucov.) mătăhuie, mătăhulă, (Mold.) mahală. Creație expresivă, bazată pe consonanța m-t, cf. motoc, butuc; terminație ca în Păcală, Tîndală (cf. un Radu Mutăhală, într-un doc. din 1609). Forma primitivă pare să fi fost *motohală, cf. motocoși, mototol, cu dublă asimilație vocalică. Der. general admisă, din mag. matoha „spectru, fantomă” (Cihac, II, 189; Candrea; Scriban) se bazează pe presupunerea inexactă că acest cuvînt înseamnă și „sperietoare”, sens pe care dicționarele trebuie să-l fi dat, grație acestei false etimologii. Cf. și metehău, meteahnă. Der. mătăhălos (var. Mold. măhălos), adj. (mărit enorm); mătăhăli (var. mătăhă(n)i, metăhă(n)i, mătănăi, mătălăi), vb. (a se bălăbăni, a se clătina), pentru relația sa semantică cf. sp. bambolear față de bamboche; mătalnic, adj. (extravagant); mătălnici(r)e, s. f. (extravaganță; potlogărie). Der. lui mătalnic din mag. motóla „vîrtelniță” (Loewe 79) nu are nici o probabilitate.

        Comentariu de Compay — Septembrie 6, 2011 @ 5:43 pm | Răspunde

      • >sensul primordial era tot de umflat

        cred ca sensul de umflat prfovine de la I.E. *bhel

        balloon (v.)
        „to go up in a balloon,” 1792; „to swell, puff up,” 1841, from balloon (n.). Related: Ballooned; ballooning.
        balloon (n.)
        1570s, „a game played with a large inflated leather ball,” from It. pallone „large ball,” from palla „ball,” from Langobardic palla (from P.Gmc. *ball-, from PIE *bhel- (2) „to blow, swell;” see bole)

        Comentariu de Compay — Septembrie 6, 2011 @ 5:50 pm | Răspunde

      • bole
        early 14c., from O.N. bolr „tree trunk,” from P.Gmc. *bulas (cf. M.Du. bolle „trunk of a tree”), from PIE *bhel- (2) „to blow, swell” (cf. Gk. phyllon „leaf,” phallos „swollen penis;” L. flos „flower,” florere „to blossom, flourish,” folium „leaf;” O.Prus. balsinis „cushion;” O.N. belgr „bag, bellows;” O.E. bolla „pot, cup, bowl;” O.Ir. bolgaim „I swell,” blath „blossom, flower,” bolach „pimple,” bolg „bag;” Bret. bolc’h „flax pod;” Serb. buljiti „to stare, be bug-eyed;” Serbo-Cr. blazina „pillow”).

        Comentariu de Compay — Septembrie 6, 2011 @ 5:52 pm | Răspunde

      • Buzău ar putea veni de la budău

        Budău, substantiv neutru
        Sinonime: (regional) butoi, poloboc.

        http://dex.dictoo.eu/index.php?cheie=Bud%C4%83u%2C&

        Comentariu de sabinus — Septembrie 6, 2011 @ 7:30 pm | Răspunde

      • Prin Muntenia circulă vb. a se răzbuza (- a se bosumfla), prin Maram.și Trans. a se dăbălăza (- idem) conform Dex-ului.

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 6, 2011 @ 8:34 pm | Răspunde

      • Toate cuvintele care încep cu MA și au sensul de imens, aprecial, pot veni din rad.ie „ma-, me- ” sau chiar ie med- to swell care a dat probabil alb.madh- imens, mare .
        Matahală, măgăoaie, melean, momîie,

        námilă (námile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte.

        lat.maturus- ripe, timely, early

        meteahnă,beteahnă și beteag pot fi der. de la mat- măciucă și bîtă în sensul de bătut, vătămat. Beteag ar mai putea fi legat de adv biet; nu am găsit prea multe informații. În estonă și finlandeză nu există beteag (bolnav).

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 6, 2011 @ 9:42 pm | Răspunde

      • Am greșit punînd în aceeași oală budză cu buhai și budihace. Sînt complet diferențiate ca origine. Buhaiul trebuie pus lîngă bivol(var.bi(h)ol, arom.buval, megl.bivul). Am mai comentat cîte ceva legat de biephi ca fiind legați de bivoli și cred că am dreptate.Tracii erau fragmentați dialectal, asta e sigur, deci aveau un sunet specific care la urechea străinilor suna ca un f(ph), v sau ș, poate chiar toate erau variante localizate. Astfel, bivolul e un cuvînt tracic ce nu face parte din fondul original slavic(conf.Dex). De asta putem presupune că bisaltii(bishaltii?) sau biephii plus bistonii(poate și biessikoi sau bessii) fac grup comun ca origine lexicală. Diobessoi ar fi sfîntul taur, taurul zeu..etc.
        Dacă băgați bivol în „goagăl translater” o să vedeți cîte suprapuneri găsiți.O parte din numirile trace pot fi celtice la origine(orașul Bisone poate fi un un celtism, ir. biosun).Alb.spun buall, let.biffelis, lit.buivolas, eng.buffalo.
        Chiar și derivatele rom. biu/biv,belșug sînt tracice , nu maghiare.
        belșúg, bĭelșúg și bilșúg n., pl. urĭ (ung. bölség, bóvség, böség. V. biŭ). Abundanță, îmbelșugare: a trăi în belșug. Din belșug, (vechĭ și de biŭ), în abundanță, cu îmbelșugare, mult: avem lemne din belșug. – În Olt. bișág. Vechĭ bișúg, biŭșúg, bivșúg, bevșúg, bivșág.

        Banul rom. poate fi la fel comparat cu bogăția în vite confform hindu.bhainsa sau guj.bhensa.Termenul de ban s-a găsit cel mai stabil în Oltenia și Banatul de munte.Aici au fost staționați sarmații ca „foederați”(am zis bine?)și cred că de asta nu prea îi găsim originea clară. Nu înseamnă că tracii nu puteau inventa acest cuvînt sau că n-o fi fost un termen celtic al scordiscilor(pe baza unui der. din ie bhe).
        Oricum , bine că am repus adevărul în drepturi pentru bivoli și Bihor,buhai plus restul. :) Dacii pot dormi liniștiți o seară !
        PS:belfer(Om care se lăfăiește în lux și bogăție) s-o fi contaminat cu rom.buflei și buft?De la profesor la om bogat e cale lungăăăăăăăă!

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 1, 2012 @ 4:36 pm | Răspunde

      • Proto-IE: *būs-
        Meaning: to swell, to stuff
        Old Greek: bǖnéō, bǖ́nō, bǘzdō (~ -ǖ́-), bǘō, aor. bǖ̂sai̯, p. ebǘsthēn, pf. bébüsmai̯, bebüsméno-, va. pará-büsto = „clutter up, fill”, bǘstrǟ f., bǘsma n.= plug, clot, blockage)`’, bǘzdǟn = closely packed`, eng aneinander’„
        Slavic: *būxātī, *būxorъ, *būxnǭtī, *būxā etc.
        Germanic: *pū́s-a- m., *pus-an- m., *pūs-a- (?) vb., *pūs-t-a- m., *pūs-t-ō- vb., *pus-t-ō- vb., etc.
        Celtic: *bousto- (~ -eu- ) > OIr būas `=belly
        Albanian: mbuš `= to fill
        Dacă mai revin cu o completare îmi pierd orice strop de credibilitate… :) de fapt, n-am nici măcar o nanoparticulă.
        Este important de remarcat cît de apropiați sînt termenii slavii de cei presupuși a fi din substratul nostru.Pentru slavi e ușor de verificat transformarea „s” (din IE) spre sl. „ch”(notat X mai sus) prin mai multe exemple, dar pentru noi??
        Recapitulînd un pic, avem vb. a se buhăi (sl?), a se bucezi/bugezi(lat bucca..buged e clar,dar bunget?) și tracicul a se buzăi.(îmbulzi?) .

        Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 5, 2012 @ 3:44 pm | Răspunde

    • Avem debil

      DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre ființe) Lipsit de rezistență la eforturi fizice și la boli; firav, plăpând, slăbuț. ◊ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

      Comentariu de sabinus — Septembrie 6, 2011 @ 7:29 pm | Răspunde

      • debility
        early 15c., from M.Fr. debilite (Mod.Fr. débilité) or directly from L. debilitatem (nom. debilitas) „a laming, crippling, weakening,” from debilis „lame, disabled, crippled,” figuratively „weak, helpless,” from de- „from, away” (see de-) + -bilis „strength,” from PIE base *bel- (see Bolshevik).

        Comentariu de Compay — Septembrie 9, 2011 @ 12:38 pm | Răspunde

  4. Interesant. Radacina IE este, se pare, bhugo

    buck (n.1)
    „male deer,” c.1300, earlier „male goat;” from O.E. bucca „male goat,” from P.Gmc. *bukkon (cf. M.Du. boc, O.H.G. boc, O.N. bokkr), perhaps from a PIE base *bhugo (cf. Avestan buza „buck, goat,” Arm. buc „lamb”), but some speculate that it is from a lost pre-Gmc. language. Barnhart says O.E. buc „male deer” is a „ghost word or scribal error.” Meaning „dollar” is 1856, Amer.Eng., perhaps an abbreviation of buckskin, a unit of trade among Indians and Europeans in frontier days, attested in this sense from 1748. Pass the buck is first recorded in the lit. sense 1865, Amer.Eng.:

    Comentariu de compay — Septembrie 6, 2011 @ 5:38 pm | Răspunde

  5. Toponimele tracice în daba pot conține o transformare unică albanezilor: IE *g’h > alb.d (dar numai cînd se găsește în poziție inițială) – Vladimir Orel.
    IE: *g’hebhal-
    Meaning: top, head (diblă, dîmb?)
    Noi folosim diblă cu sensul de căpățînă, cap, iar în DEX spune că-i argou.Nu văd legătura cu diblă/diplă (vioară). díplă, -e, s.f. – Coardă (de vioară)
    Cîteva exemple probabile:
    IE: *g’her- „to long for, to wish” > rom. a dori;
    IE: *g’har(a)- / -e- „to scratch, to scrape” > rom. a dărăci
    IE: *g’hwerzd-, *g’herzdw- „sharp stone, gravel” > rom.derdeluș(?!) sau dîrmină- coastă, suiș

    Comentariu de sorin5780 — Decembrie 7, 2012 @ 11:59 am | Răspunde

    • Nu ştiu cât se poate extinde asta la română. Aşa, la prima vedere: PIE (a)g’herd- „a k. of fruit-tree” – alb. dárdhë „pară” , dar rom. gherghin „păducel”, poate -cred- şi „gordin” (strugurele).

      Mai sunt şi chestiile de aici- https://hroderic.wordpress.com/2012/07/11/z-si-c/

      Alte exemple par să dea un z (satem) în loc de IE g’h:
      a zătri (A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi, a distruge) – PIE ĝheu-, ĝheu-d- „to disappear, get away” (Pokorny)

      Comentariu de Roderick — Decembrie 7, 2012 @ 1:27 pm | Răspunde

      • Dacă albanezii sînt ultima ipostază a unei limbi traco-dacice, transformările lor sînt și ale noastre. Pot împăca și capra și varza: acolo unde azi avem un z(arhaic dz) e foarte probabil ca vocalele e și i să fi dus la palatalizarea lui d.
        Alteori e posibil ca radicalul proto-trac să nu înceapă cu *g’h, adică să nu fie o palatală aspirată, ci un simplu *g’.

        Nu știu dacă observ eu corect, dar articularea tracilor cu dentale africate (dz, ts și altele probabil, conform albanezei) se apropie mai mult de originalul pronunțării consoanelor palatale k’ și g’ din IE, decît cu spirantele sonore(s, z) ale celorlalte limbi satem. Limba doar avansează cîțiva milimetri, atingînd cerul gurii, pe cînd articularea cu spirantele s, z, este o deschidere mai largă, completă.
        E la fel de logică și evoluția dentalelor africate în cele fricative(dh, th) ale albanezilor de azi. O derulare în timp în trei pași: IE*k’ > alb./dacă *ts > alb.*th(și alte fenomene). Articularea cu limba în aparatul fonator coboară gradat de-a lungul timpului.

        Comentariu de sorin5780 — Decembrie 7, 2012 @ 7:25 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: