Istoriile lui Roderick

Septembrie 6, 2011

Leruj şi lăuruscă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:03 pm

Într-un comentariu la articolul „Ler”  aminteam  un regionalism din Maramureş: “leruj” = rug ( de măceş, mur sau zmeur ).

Este un cuvânt foarte rar, probabil dispărut. L-am întâlnit în glosarul unei antologii de folclor.

Sesizabilă este asemănarea dintre „leruj” şi „leuruş”, cuvânt pe care l-am auzit prin partea sudică a Munţilor Apuseni, însemnând viţă de vie sălbatică. Nu am întâlnit forma aceasta în dicţionare; apare în schimb

lăurúscă (lăurúște), s.f. – 1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă. ” ( DER )

Înrudit este, desigur, aromânul năvrâscâ ( = viţă sălbatică ).

Despre etimologia lat. labrŭsca n-am găsit deocamdată nimic convingător.

*

Interesante par asemănările dintre „leruj” şi cuvinte identice ca sens, în limbi IE mai estice.

Din PIE *labug’-  provine v.ind. líbujā  „liană”. Legat de aceasta ar putea fi şi rom. „loză” ( răchită ). Apariţia lui „r” în locul lui „b” ( ca să dea „leruj” ) e însă improbabilă ( să fie posibilă o încrucişare cu „rug” ? ).

Mai probabil este ca „leruj” să provină din PIE *(e)wel- „plantă agăţătoare, curpen”, ca v.ind. vallari`creeper, any climbing or creeping plant’ sau v.gr. hélinos -viţă de vie. Nu cred că este greu explicabilă dispariţia lui *we- iniţial.

Refrenul „ler” din colinde ar prezenta un fenomen asemănător, fiind întâlnit şi ca „oileroi” sau chiar „velerim”.

*

Dicţionarele nu fac legătura dintre „lăuruscă”(=viţă) şi „liur” (=vin).

liúr s.n. – Poșircă, must. – Var. liură, liurcă. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 174 și Scriban, din rut. ljura (după Gáldi, Dict., 142, din mag. lőre), ceea ce pare posibil, fiind cuvînt uzual numai în N. țării. Fără îndoială, coincide cu leaorcă, care este în mod evident expresiv, cum pot fi și cuvintele indicate ca izvoare. ”  ( DER )

Ca şi „leruj”, „liur” este un cuvânt specific nordului ţării.

După Ciorănescu (DER), „liur” ar putea fi legat de „leurdă” ( „leurdă ar putea fi o var. a lui leopă, leoarbă, leoarcă, cu sensul de „loc unde bolborosește”. ” )

Să aibă cumva vreo legătură cu lat. libare ( ? ) ( PIE *leib- „a curge, a uda” )

*

Gândind mai simplu, „leruj” ar putea fi o variantă rotacizată a „lianei”; etimologia acesteia contrazice însă posibilitatea.

17 comentarii »

  1. Lat. labrŭsca vine din următorul radical IE lē̆b-, lō̆b-, lāb-, leb- ‘lip; to slump, hang down slackly’
    http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P1128.html de aici vin probabil lobodă, lobdă (prin intermediar slav)

    Ar mai fi și LĂÓR s. n. Firele de cânepă sau de in care rezultă după melițare și din care se extrage fuiorul. – Et. nec. Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011.
    Liber din lat. ar putea veni din aceeași răd. cu sensul de …to slump, hang down slackly’ așa cum au rămas eng. slack din PIE (s)leg- „to be slack” lax. Acesta din urmă s-ar putea să fi dat term. lehuză (lit.slougas), a aligni- a șchiopăta și lihnit (poate chiar lehamite)
    Sînt multe cuvinte în română cu sensul de atîrnare, spînzurare : lațe (var.loațe și loloțată – varietate de struguri; eng.locks ), laiță (bg.lavice?) și altele.

    Vreo legătură cu dafinul ( Laurus nobilis)? Laurul mai însemna și coroană victorioasă, care o fi rad. IE?

    Mai e ceva legat de prima rădăcină ie (leb- lob- lab-), în latină au dat atît sensul de atîrnare cît și de muncă sau efort. Credeți că a dat același lucru și pentru daci conform leoarcă, leoarbă (gură) și lerpena ( reg. silință, trudă pe care o depune cineva pentru a face ceva. – Et. nec.)?

    Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 7, 2011 @ 8:55 am | Răspunde

    • Pentu loază(salcie, viță, creangă) am http://www.utexas.edu/cola/centers/lrc/ielex/X/P1158.html
      poate intră și „lațe” aici.

      Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 7, 2011 @ 8:58 am | Răspunde

    • În linkul indicat nu apare totuşi labrusca, ori n-am văzut eu.

      Poate, dar e prea vag. De ce să nu îl legi direct de cuvinte / radicali IE care înseamnă clar „plantă căţărătoare” ?
      Apoi „atârnător” şi „căţărător” nu se suprapun ca sens, eu aş merge mai degrabă pe a doua variantă.

      Mai este PIE base *lei- „to bend, be movable, be nimble.”, pus de etymoline.com în legătură posibilă cu engl. limber

      Comentariu de Roderick — Septembrie 7, 2011 @ 12:26 pm | Răspunde

      • N-am fost eu clar! Vroiam să zic că rădăcina aceea se potrivește ca sens și fonetic cu lat.labrusca (cu vița de vie sălbatică). Nu știu cum labrusca a dat lăurusca totuși. B nu e între două vocale pentru a cădea iar sufixul -usca sau -esca ar sugera că „lăur” e cuvîntul original pe care ar trebui să ne concentrăm.

        Comentariu de Ioan Albu — Septembrie 7, 2011 @ 2:40 pm

    • Sunt intrigat de aceste vorbe românești ce par a avea un r infix : lerpenea se potrivește culat.labor, lat.labium are de asemenea un corespondent cu r infix leoarbă (gura ca organ al vorbirii). Nu cred că-i „formație onomatopeică”.
      O să pară oarecum amuzant următoarea afirmație, dar acest r funcționează exact ca o proptea, un reazem împotriva căderii lui b intervocalic.

      Mă intrigă încă o chestiune legată de acest lat.labor (acum și lerpenea): nu are nici o logică să-l scoți din IE lab- „to hang loosely””. Știu eu mai bine de unde vine: IE Proto-IE: *dherǝbh- „to work; srong, adroit
      Tokharian: A, B tsārw- ‘take heart, take courage’ (Adams 731)
      Baltic: *dir̂b- (*dir̂b-a-) vb., *dar̂b-a- (2) c.
      Germanic: *dirb-a- adj., *dirba-n- vb., *darb-i- adj., *dirb-ia- vb.

      Noi păstrăm fidel două forme din rădăcina de mai sus: a dorovăi(dorvăi) în nord-vest și a deretica în general. Acum avem și acest „lerpenea

      Ce ar fi dacă labor vine din răd. *dherǝbh? Poate trebuia să fi fost *derǝbh (sau și acesta) de fapt, astfel s-a petrecut substituirea lui d cu l. Ex: IE *dāiw-er- „husband’s brother” a dat lat. levir (reg.rom.„ler” la catolicii moldoveni veniți din Ardeal).Tot aici cred că un tracic „mătușă” tot s-a păstrat prin forma „daică”, feminin și masculin.
      Acum ce facem cu lerpenea, aveau și tracii L>D (mai sunt câteva cazuri izolate la armeni și baltici)?

      Poate e important de menționat alb.punë (work) în relație cu „lerpenea”.

      *leyǝ- „to pour” ar fi dat lior, leoarcă și altele, poate și leoarbă!

      Lat.labrusca vine , cum spui mai sus, din urm: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/nostr/nostret&text_number=+705&root=config
      Am să dau de acum mai mult rădăcina nostratică ca să se înțeleagă și contextul rad.IE.

      PS: încă două și mă duc: ledeșă(șa, tarniță) din IE *lēy-, *lēi-d- to leave, to let (alb.lë-la „pleca”, ledhem- obosit,delăsător; rom. a lăsa??) , poate chiar și landră, dacă nu preferă „deasupra” :)

      Comentariu de Ioan Albu — Mai 16, 2012 @ 5:22 pm | Răspunde

    • VERPELÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.
      *werp-, -b- (Gr w-)
      Meaning: to turn, to twist

      Încă un sinonim pentru muncă, trudă, lerpenea și altele. Munca e o corvoadă amară, poate de asta o evit cît pot. :)

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 22, 2012 @ 7:52 pm | Răspunde

    • Deși am dat un radical IE cu altă ocazie pentru leoarbă, cred că poate fi și o moștenire latină din larva(mască grotească) , din care s-a moștenit cu certitudine reg.almăjean lioarfă (var,liorfă), mască grotească purtată de Ziua Cornilor(nebunilor) http://taraalmajului.ro/REVISTAALMAJANA122011.pdf

      Chiar și diferitele nume de Almaj/Almaș cred că ascund un cuv.tracic pentru zonă inundabilă sau rîu care inundă. Nu puteau ajunge ungurii peste tot cu al lor alma (măr) și nici nu e deajuns să explice toate aceste numiri doar prin livezi de măr. E prezent ca toponim pe vechile hărți romane, deși unii lingviștii considerau că-i de fapt coradical tracic pentru lat.alma – hrănitor, care hrănește.
      Mi-ar plăcea să văd o culegere de cuvinte dintre cele mai vechi și mai puțin uzitate azi. Mă refer la moștenirile antice, latine și tracice(sau celtice) De exemplu bighiuri (pîraie formate după ploaie) și bigăre(izbucuri) pot fi trase din IE *bhog (brook, stream)?
      Toponimul lat. Lichidus a devenit Lighigie în graiul bănățean; mă întreb cum ar fi arătat azi dacă-l moșteneam direct!

      Comentariu de Sorin5780 — August 21, 2012 @ 10:10 am | Răspunde

      • S-ar putea ca Lighigie să reprezinte o formă tracică autohtonă și să fie originalul absolut față de lat.liqidus/lichidus care ar fi o traducere de cancelarie, deoarece albanezii au și azi lëng http://en.wiktionary.org/wiki/l%C3%ABng
        Noi mai avem și arh.vlog(burniță) dar cred că e slav sau misteriosul Lugoj situat într-o zonă la fel de inundabilă.
        *wleyǝkʷ- wet nu dă și termenul albanez, deci poate fi vorba de altă rădăcină.

        Comentariu de Sorin5780 — August 21, 2012 @ 10:24 am

    • leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca [!]).

      Datorită exemplelor aromânești și albaneze (poate și românești) ar trebui luat în considerare un radical traco-ilir *lap- sau *lep- to hang loosely, to slump.

      llapë – tongue, lap (of the ear) https://en.wiktionary.org/wiki/llap%C3%AB#Etymology
      https://en.wiktionary.org/wiki/lap%C3%ABr#Albanian

      arom.lăpeșe – sfârcul urechii.
      rom.lăpug- talpa piciorului (?); parte a ciorapului(călcâi)
      liubăi (Bucov.)- a se legăna, a oscila, (?)
      lopărta (Ban.) a se închina cuiva (construit ca ciopărta din ciop- trunchi)

      lăpuc(Ban.) și lăpuș ar avea coradicali în proto-alb. *lapā- https://en.wiktionary.org/wiki/lap%C3%AB#Albanian
      Dacă nu mă înșel era și un lăpuș („ürecheat”< iepure) pe undeva.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2015 @ 2:49 pm | Răspunde

    • Mamă, mamă ce inspirație am privitor la acel „lerpenea”. Cred că este un compus din lat.labor și pena. S-ar traduce „pain or struggle of labor”
      https://en.wiktionary.org/wiki/poena#Latin
      Primul s-ar fi trunchiat la fel ca ler (cumnat) din lat.levir sau verbul dispărut a lera(a elibera).
      De fapt albaneza a păstrat un verb leroj, dar e resemantizat. https://en.wiktionary.org/wiki/l%C3%ABroj#Albanian
      Ăsta mi-a dat ideea. Cred că slavicul muncă avea un termen de origine latină care a fost înlocuit.

      Dorin Ștef spunea că lerul era plugul dacic. Poate vb.albanez l-a inspirat.

      Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 26, 2016 @ 1:13 pm | Răspunde

    • lehuză, lăhuză, lăuză = alb.lehonë (lej- give birth) https://en.wiktionary.org/wiki/lehon%C3%AB#Albanian

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 5, 2016 @ 3:47 pm | Răspunde

  2. „lior” ar putea fi legat de fr. levure, engl. leaven, însemând „ceva fermentat”

    „mid-14c., from O.Fr. levain (12c.), from L. levamen „alleviation, mitigation,” but used in V.L. in its literal sense of „a means of lifting, something that raises,” from levare „to raise” (see lever). The verb is attested from early 15c. Related: Leavened; leavening.” (etymonline.com)

    Comentariu de Roderick — Septembrie 7, 2011 @ 12:14 pm | Răspunde

  3. vióră, viori, s.n. – (bot.) Viță-de-vie (Vitis vinifera): „Dealuri cu viori” (Bârlea 1924: 35). – Et. nec. (rotacizare?)
    Acesta poate fi coradical cu hélinos -viţă de vie” din IE *(e)wel (vallari-, vallarī f. `creeper, any climbing or creeping plant’ … cu sufixul -ari/-ori de care-ți vorbeam mai devreme?).

    Comentariu de Sorin5780 — August 5, 2013 @ 3:28 pm | Răspunde

  4. „leruj” = rug ( de măceş, mur sau zmeur)” cred că e formă mai tîrzie față de un *leruș(și chiar mai vechi decît labrusca). La fel aveam Cluș mai corect decît dezvoltarea ulterioară Cluj.(sau Lugoj-Lugoș)
    Pentru leuruș avem un sufix diminutival. lăuruscă și leuruș nu pot fi separate, dar mai e și laurus din latină cu niște conexiuni pre-IE nebuloase (Lerul nostru?).
    Laurul are un sin.ciudat în Transilvania, lubăn.(o legătură IE cu lat. Labrusca și Lobdă/lobodă?)

    Apropo de *(e)wel-, încă n-am găsit o explicație pentru alb.vëlla (frate *vëllaz), frigianul vela(familie, rude), reg.fălie(rudenie, neam; *vălie?) și verbul a vălări.
    http://dexonline.ro/lexem/v%C4%83l%C4%83ri/147635
    http://en.wiktionary.org/wiki/v%C3%ABlla#Pronunciation
    Dacă toți au rude ca ale mele sigur *(e)wer e baza derivativă. :)

    Comentariu de Sorin5780 — August 5, 2013 @ 3:55 pm | Răspunde

  5. Orel explică semantismul alb.ardhi (vine, grapes) dintr-un rad.*ardh- „to climb, rise, going” conform cu sl.loza(vine) din loziti, lezti- to climb.
    rom.a (se) ardica nu pare să fi evoluat spre sensurile alb.
    Leuruș, leruj pot avea același semantism dacă găsim un verb să-l explice.
    arm.ort- vine.

    Comentariu de Sorin5780 — August 5, 2013 @ 8:36 pm | Răspunde

  6. […] lăuruscă am scris mai demult un articol, cu bune și rele ( https://hroderic.wordpress.com/2011/09/06/leruj-si-laurusca/ ). Legătura cu laurul (cel din latină și celălalt despre care am vb. mai sus) mi se pare destul […]

    Pingback de Lauri | Istoriile lui Roderick — August 10, 2014 @ 5:50 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: