Istoriile lui Roderick

Septembrie 7, 2011

Oameni cu chip de ţap

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 8:06 pm

„Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul, locuitorii lui. Şi pe deasupra, Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap într-însul vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi.” (Isaia, 34.11 )

Iată o menţiune biblică a unor fiinţe care, în Grecia, s-ar fi numit probabil satiri.

Cf. etymonline.com

„…from L. satyrus, from Gk. satyros, of unknown origin. In pre-Roman Greek art, a man-like being with the tail and ears of a horse; the modern conception of a being part man, part goat, is from Roman sculptors, who seem to have assimilated them to the fauns of native mythology. In some English bibles used curiously to translate Heb. se’irim, a type of hairy monster superstitiously believed to inhabit deserts.”

Reprezentarea satirilor cu coarne, copite şi coadă îşi are aşadar originea în mitologia romană.

Ce va fi însemnând la origine acel „chip de ţap” ? Probabil că acei oameni (Biblia ne spune clar că sunt oameni) prezentau doar hirsutism.

Cred şi eu că, dacă vezi un om cu faţa integral păroasă, eventual învelit într-o blană de animal şi puţin adus de spate, nu te simţi – ca om modern – prea confortabil.

*

Există o opinie populară conform căreia „satirii” erau oameni de Neanderthal; câteva amănunte mă fac să o consider plauzibilă.

Într-un număr al revistei National Geographic ( octombrie 2008 ) există un articol dedicat neanderthalienilor.

Se pare că neanderthalienii erau roşcaţi şi cu pielea de culoare deschisă, caractere date de o genă (MC1R).

Pe de altă parte, citez, „cum verile trebuie să fi fost călduroase chiar şi în perioadele glaciare, probabil că neandertalienii umblau goi”.

Trebuie să nu le fi fost prea uşor. Eu sunt posesorul unui aşa-numit „ten roşcat”; pentru pielea mea, vara este o încercare dificilă, după mai puţin de o oră de expunere la soare arăt ca un rac fiert.

În articol apare şi o reconstituire a unei femei neanderthaliene (care îmi sugerează o ţărancă est-europeană epilată definitiv).

Tenul deschis şi expunerea îndelungată la soare (în Spania, Italia ori Israel, locuri unde au trăit neanderthalieni) nu prea fac „casă bună”. Există, fireşte, destui roşcaţi şi blonzi în zone sudice, însă aproape sigur ei au migrat acolo dinspre nord, unde s-au adaptat la alte condiţii. Să se fi „întors” neanderthalienii de undeva din nord?

Problema ar putea avea o soluţie dacă admitem faptul că pielea (probabil şi faţa) neanderthalienilor era acoperită generos cu păr. Acest păr i-ar fi protejat de razele soarelui -putând astfel să umble goi vara- şi, într-o mică măsură, de frigul erei glaciare.

Mandibulele neanderthalienilor nu aveau bărbii. Buzele, în reconstituire, sunt proeminente; dacă am adăuga un smoc de barbă, am obţine ceva care ar putea sugera „chipul de ţap”.

*

Prezenţi în mitologia greacă şi în Biblie, „oamenii cu chip de ţap” ar putea exista şi în folclorul românesc.

Ar putea fi vorba de căpcăun , cuvânt cu etimologie incertă şi formă posibil alterată.

Există, de exemplu, v.ind. kapúchala- `tuft of hair on the hind part of the head’.

Ori, mai degrabă, lit. šèpti „a zburli, a ciufuli, a deveni păros”, din PIE *k’ap- „păr”, coradical cu lat. capillus, capronae. Asemănătoare ( ca variantă „centum” ? ) cu cuvântul din lituaniană este forma „căptăun”.

Pe de altă parte, există posibilitatea -mai fantezistă- ca acest cuvânt să reprezinte chiar sintagma „chip de ţap”; chiar dacă nu e neapărat compusul „goat-chin” (=lat. haedu-gena ).

*

O altă explicaţie – cu mai puţine complicaţii – a legendelor oamenilor-satir este că aceştia ar reprezenta o populaţie mediteraneană relictă, împinsă spre locuri izolate, păduri şi deşerturi, iar „chipul de ţap” ori coarnele faunilor ar fi doar nişte măşti ( măşti de ţap, „tragos” ).

16 comentarii »

  1. Interesanta justificarea interesului pentru subiect cu plecare de la textul biblic.
    Analiza lasa impresia ca mentiunea oamenilor cu chip de tap in biblie este universala, dar nu este deloc asa.
    Intamplarea face ca aceasta mentiune sa se regasesasca exclusiv in biblia in limba romana. Nici cea greceasca, evreiasca sau rusa nu mentioneaza nimic despre acei oameni, ca sa nu mai vorbim de bibliile catolice sau protestante, fie ele in engleza, franceza, italiana, spaniola, portugheza sau alte limbi cunoscute, care nu contin tocmai ultima propozitie romaneasca din verset, cea cu tapii.
    De aici, pare mai provocatoare intrebarea cum de a aparut acest text doar in traducerea romaneasca a bibliei decat cum a aparut conceptul de satir in cultura romaneasca si universala.

    Comentariu de HBM — Septembrie 8, 2011 @ 9:20 am | Răspunde

    • Nu în acelaşi verset, dar

      „The wilde beasts of the desert shall also meete with the wilde beasts of the Iland and the satyre shall cry to his felow, the shrichowle also shall rest there, & finde for her selfe a place of rest.” ( Isaiah 34:14 )
      – King James Version (1611)

      ( http://www.kingjamesbibleonline.org/Isaiah-34-14 )

      Comentariu de Roderick — Septembrie 8, 2011 @ 9:50 am | Răspunde

    • P.S. Vezi explicaţia din etymonline.com

      „In some English bibles used curiously to translate Heb. se’irim, a type of hairy monster superstitiously believed to inhabit deserts.”

      Acest „se’irim” ar însemna „cel păros”

      Comentariu de Roderick — Septembrie 8, 2011 @ 11:22 am | Răspunde

  2. O posibilă etimologie a lui „satir”.

    Cuvântul este grecesc; îl presupun de origine IE.

    Ţinând cont de fonetică: gr. sákos din PIE *twak- , gr. sárdion din PIE *twArd- , ar putea exista un PIE *twat- care să însemne ceva legat de păr- blană ?

    Rădăcina aceasta pe care o presupun s-ar putea reflecta în scoţianul „tatty”.

    Ar fi

    „tatty 1510s, „tangled or matted” (of hair), Scottish, probably related to O.E. tættec „a rag” (see tatter). Sense of „tattered, ragged, shabby” first recorded 1933.” ( etymonline.com )

    şi

    „tatter (v.) mid-14c., „clad in slashed garments,” from O.N. toturr „rag,” cognate with O.E. tættec, tætteca „rag, tatter,” Low Ger. tater „tatter.” The noun is attested from c.1400. ”

    Să fie satirii „cei păroşi/ciufuliţi” sau „cei zdrenţăroşi”, îmbrăcaţi adică în piei neprelucrate ?

    Interesantă din acest p.d.v. este o etimologie propusă pentru „căpcăun”: „…după Cihac, II, 39; din pol. kapkan, kapkon „zdrențuros” ” ( DER )

    Comentariu de Roderick — Septembrie 8, 2011 @ 12:11 pm | Răspunde

    • În această ipoteză etimologică, se poate ca echivalentul românesc coradical lui „satyros” să fie „tătar”.

      Surprinzător, întâlnim „tătar” ca sinonim pentru „uriaş”, fiinţă prezentă în mitologia românească, făcând parte dintr-o rasă anterioară oamenilor

      „URIÁȘ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar….” ( Dicţ. de sinonime )

      Totuşi, „tătar” ar putea să derive din „titan”.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 8, 2011 @ 2:12 pm | Răspunde

      • O ipoteză privind originea cuvântului căpcăun ar fi că el derivă din „cap – căun”, adică „cap de căun”. Se referă la capul uriașilor din vechime, care semăna cu un cap de pepene galben

        caún, caúni, s.m. (reg.) pepene galben. Dicționar de arhaisme și regionalisme – DAR

        O altă ipoteză spune că termenul de căun vine de la a căuni (a căuni / a cheuni / a scheuna)

        căuní, pers. 3 sg. căúnéște, vb. IV (reg.; despre copoi) a chefni, a chelălăi.

        …… Sursă: arhaisme…..

        sceáun, scheáune, s.n. (înv. și reg.) scheunat (de câine).

        …… Dicționar de arhaisme și regionalisme – DAR…..

        Combinând cele două ipoteze, cap de căun ar putea însemna … cap de câine (cap de animal care schelălăie ca un câine)

        Comentariu de sabinus — Septembrie 8, 2011 @ 3:48 pm

      • @sabinus , da ; vezi şi definiţia din DER a lui „căpcăun”

        Interesant este şi unul din sinonimele lui „căpcăun”, anume – „tătar”. Se poate referi la poporul tătarilor, însă, cf. celor spuse mai sus, putem avea sinonimele

        satir = tătar = căpcăun , primele două fiind cuvinte cu aceeaşi origine.

        Comentariu de Roderick — Septembrie 9, 2011 @ 5:12 am

      • În DER căpcăun este o poreclă dată pentru turci și tătari

        Dacă tătarii sunt tătânii sau titanii, adică uriașii din vechime, atunci căpcăunii sunt și ei niște uriași

        http://www.webdex.ro/online/dictionar/c%C4%83pc%C4%83un punctul 2

        Tot în DER la punctul 3 spune despre căpcăun că înseamnă hapcîn, din care probabil a derivat hapsîn. Așadar, hapsân vine de la căpcăun

        Comentariu de sabinus — Septembrie 9, 2011 @ 11:14 am

      • În engleză la căpcăun se spune ogre. Adică ogar, adică copoi, adică câine

        Comentariu de sabinus — Septembrie 10, 2011 @ 7:19 pm

  3. Interesant este faptul că toţi „satirii” mitologici sunt masculi; poate că, într-adevăr, oamenii moderni au avut de-a face numai cu grupuri de masculi de-ale „păroşilor”.

    Însă mai probabil e că, la „oamenii cu chip de ţap” femeile nu puteau fi deosebite de bărbaţi, posibil datorită pilozităţii faciale.

    Comentariu de Nautilus — Septembrie 8, 2011 @ 12:17 pm | Răspunde

  4. Satirii istorici puteau fi un trib.

    PIE *sat-/-e- „companion, fellow, guest” a dat gr. hétai̯ros ”camarad, prieten” ( cu fem. hetairă – curtezană), lat. satelles ”bodyguard”.

    După J. E. Harrison (https://en.wikipedia.org/wiki/Satri) tribul tracic al satrilor ar fi fost satirii.
    După I. Duridanov, numele satrilor ”…is interpreted as being related to the Old-Ind. ksatrá- ‘domination, rule’, the Avest., Old-Pers. kathra- ‘domination, kingdom’. However, it is also likely that Sátrai is related to the Lith. (Zhemait.) atrùs ‘live, agile, row’, compare it to the etymology of the tribal name of the Kíkones. There was also a personal name of Satrs. ” (http://groznijat.tripod.com)

    Comentariu de Roderick — Iulie 30, 2013 @ 10:26 am | Răspunde

  5. Încă niște insule misterioase, Satyridele. Probabil că se află undeva în Mediterana (undeva între Caria și Italia?), deși unii le-au identificat cu Insulele Canare (iar pe satiri – cu guanșii, cf. Ion Acsan):

    ”Pausanias, Description of Greece 1. 23. 6 (trans. Jones) (Greek travelogue C2nd A.D.) :
    „Wishing to know better than most people who the Satyroi (Satyrs) are I have inquired from many about this very point. Euphemos the Karian (Carian) said that on a voyage to Italia (Italy) he was driven out of his course by winds and was carried into the outer sea, beyond the course of seamen. He affirmed that there were many uninhabited islands, while in others lived wild men. The sailors did not wish to put in at the latter, because, having put in before, they had some experience of the inhabitants, but on this occasion they had no choice in the matter. The islands were called Satyrides by the sailors, and the inhabitants were red haired, and had upon their flanks tails not much smaller than those of horses. ” (http://www.theoi.com/Thaumasios/SatyroiNesioi.html )

    Satirii ar putea fi o populație cu caractere nordice (părul roșcat?) și rămasă într-un anume stadiu de primitivism (sau regres).

    Comentariu de Roderick — Iulie 30, 2013 @ 11:34 am | Răspunde

    • Insulele Canare au fost populate de berberi, care din punct de vedere rasial ar fi o rămășiță dintr-o cultură numită Capsian. Nu cred că ăștia sînt cei care au inspirat mitologia satirilor. Erau mai frumoși decît grecii și romanii.
      Se cunosc prea puține ca să suscite vreun interes. Sînt o ciudățenie și atît. Nici n-au avut șansa să se dezvolte cît să iasă din neolitic.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2013 @ 6:11 pm | Răspunde

    • Satirii erau asociați cultului lui Dionysos, apar ca însoțitori ai zeului. Dacă numele lor provine din PIE *sat-/-e- “companion, fellow, guest” , ar putea indica tocmai ideea de ”confrerie”.

      Apropo de insulele Satyride, există un mic grup de insule lângă Creta, numite Dionysade. Azi sunt nelocuite.

      ”These islands were once a place of worship of the ancient Greek god Dionysus. Archaeologists have found artifacts, from ancient and early Christian eras, indicating that the islands may have been inhabited in the past.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysades)

      Comentariu de Roderick — Iulie 30, 2013 @ 8:53 pm | Răspunde


  6. Tipul obișnuit de reconstituiri ale neanderthalienilor flatează doar imaginația noastră despre ei, în schimb cred că filmulețul ăsta are o idee mult mai bună. Probabil au rămas în imaginarul colectiv al primilor europeni, nu ca niște ființe umanoide, ci adevărate maimuțe prădătoare, cu inteligență și ferocitate tipică.
    Nu pot fi oameni-țap, căci acolo cred că e vorba de manipulare genetică pre-potop, dar căpcăunul poate fi amintirea unor neanderthalieni antropofagi sau chiar a unor hibrizi om-cîine sau om-lup. Nenumărate astfel de hibrizi se găsesc peste tot pe glob. Multe probabil au existat în realitate.
    E impresionant cît de posibile devin toate teoriile SF din deceniile precedente, dar și mai surprinzător e că statele dezvoltate au resursele și cunoștiințele de a manipula genele umane și cele animale. Au reușit să încrucișeze o capră cu un păianjen și material genetic uman introdus în genomul celor de șoarece au rezultat un șoarece căruia îi creștea o ureche umană pe spate.. Orice devine posibil, chiar și Vechiul Testament începe să sune a fapte reale, nu a mitologie.

    Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 25, 2013 @ 1:28 pm | Răspunde

  7. Câteva rânduri despre guanși, în memoriile de călătorie ale lui Otto von Kotzebue:

    ”În dimineața următoare mai deslușeam totuși în zare muntele Pico, deși ne aflam la o distanță de 100 de mile de el: vârful său se înălța deasupra norilor. Această priveliște ne-a amintit de misterioșii băștinași din Tenerife, despre care se spune că nu erau în stare să mănânce decât hrană vegetală, deoarece maxilarele lor seamănă cu maxilarele animalelor erbivore. Ei îmbălsămau trupurile celor morți, ca și vechii egipteni, și le păstrau în grote printre stânci. Aceste morminte nu au fost până acum găsite.” (O.E. Kotzebue, ”Pe oceanele lumii”, Ed. Științifică 1961; trad. Eleonora Mircea)

    Între timp mumiile au fost descoperite. În notele anexate traducerii se spune că pasajul straniu despre maxilarele guanșilor este o pură fantezie care a circulat în sec. al XIX-lea. Ar putea să aibă totuși la bază un substrat real; poate o malformație congenitală (lipsa caninilor? prognatism maxilar?) care a apărut și s-a transmis ereditar la membrii unei populații izolate.

    Comentariu de Roderick — Iulie 12, 2014 @ 9:40 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: