Istoriile lui Roderick

September 7, 2011

Oameni cu chip de ţap

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 8:06 pm

“Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul, locuitorii lui. Şi pe deasupra, Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap într-însul vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi.” (Isaia, 34.11 )

Iată o menţiune biblică a unor fiinţe care, în Grecia, s-ar fi numit probabil satiri.

Cf. etymonline.com

“…from L. satyrus, from Gk. satyros, of unknown origin. In pre-Roman Greek art, a man-like being with the tail and ears of a horse; the modern conception of a being part man, part goat, is from Roman sculptors, who seem to have assimilated them to the fauns of native mythology. In some English bibles used curiously to translate Heb. se’irim, a type of hairy monster superstitiously believed to inhabit deserts.”

Reprezentarea satirilor cu coarne, copite şi coadă îşi are aşadar originea în mitologia romană.

Ce va fi însemnând la origine acel “chip de ţap” ? Probabil că acei oameni (Biblia ne spune clar că sunt oameni) prezentau doar hirsutism.

Cred şi eu că, dacă vezi un om cu faţa integral păroasă, eventual învelit într-o blană de animal şi puţin adus de spate, nu te simţi – ca om modern – prea confortabil.

*

Există o opinie populară conform căreia “satirii” erau oameni de Neanderthal; câteva amănunte mă fac să o consider plauzibilă.

Într-un număr al revistei National Geographic ( octombrie 2008 ) există un articol dedicat neanderthalienilor.

Se pare că neanderthalienii erau roşcaţi şi cu pielea de culoare deschisă, caractere date de o genă (MC1R).

Pe de altă parte, citez, “cum verile trebuie să fi fost călduroase chiar şi în perioadele glaciare, probabil că neandertalienii umblau goi”.

Trebuie să nu le fi fost prea uşor. Eu sunt posesorul unui aşa-numit “ten roşcat”; pentru pielea mea, vara este o încercare dificilă, după mai puţin de o oră de expunere la soare arăt ca un rac fiert.

În articol apare şi o reconstituire a unei femei neanderthaliene (care îmi sugerează o ţărancă est-europeană epilată definitiv).

Tenul deschis şi expunerea îndelungată la soare (în Spania, Italia ori Israel, locuri unde au trăit neanderthalieni) nu prea fac “casă bună”. Există, fireşte, destui roşcaţi şi blonzi în zone sudice, însă aproape sigur ei au migrat acolo dinspre nord, unde s-au adaptat la alte condiţii. Să se fi “întors” neanderthalienii de undeva din nord?

Problema ar putea avea o soluţie dacă admitem faptul că pielea (probabil şi faţa) neanderthalienilor era acoperită generos cu păr. Acest păr i-ar fi protejat de razele soarelui -putând astfel să umble goi vara- şi, într-o mică măsură, de frigul erei glaciare.

Mandibulele neanderthalienilor nu aveau bărbii. Buzele, în reconstituire, sunt proeminente; dacă am adăuga un smoc de barbă, am obţine ceva care ar putea sugera “chipul de ţap”.

*

Prezenţi în mitologia greacă şi în Biblie, “oamenii cu chip de ţap” ar putea exista şi în folclorul românesc.

Ar putea fi vorba de căpcăun , cuvânt cu etimologie incertă şi formă posibil alterată.

Există, de exemplu, v.ind. kapúchala- `tuft of hair on the hind part of the head’.

Ori, mai degrabă, lit. šèpti “a zburli, a ciufuli, a deveni păros”, din PIE *k’ap- “păr”, coradical cu lat. capillus, capronae. Asemănătoare ( ca variantă “centum” ? ) cu cuvântul din lituaniană este forma “căptăun”.

Pe de altă parte, există posibilitatea -mai fantezistă- ca acest cuvânt să reprezinte chiar sintagma “chip de ţap”; chiar dacă nu e neapărat compusul “goat-chin” (=lat. haedu-gena ).

*

O altă explicaţie – cu mai puţine complicaţii – a legendelor oamenilor-satir este că aceştia ar reprezenta o populaţie mediteraneană relictă, împinsă spre locuri izolate, păduri şi deşerturi, iar “chipul de ţap” ori coarnele faunilor ar fi doar nişte măşti ( măşti de ţap, “tragos” ).

20 Comments »

  1. Interesanta justificarea interesului pentru subiect cu plecare de la textul biblic.
    Analiza lasa impresia ca mentiunea oamenilor cu chip de tap in biblie este universala, dar nu este deloc asa.
    Intamplarea face ca aceasta mentiune sa se regasesasca exclusiv in biblia in limba romana. Nici cea greceasca, evreiasca sau rusa nu mentioneaza nimic despre acei oameni, ca sa nu mai vorbim de bibliile catolice sau protestante, fie ele in engleza, franceza, italiana, spaniola, portugheza sau alte limbi cunoscute, care nu contin tocmai ultima propozitie romaneasca din verset, cea cu tapii.
    De aici, pare mai provocatoare intrebarea cum de a aparut acest text doar in traducerea romaneasca a bibliei decat cum a aparut conceptul de satir in cultura romaneasca si universala.

    Comment by HBM — September 8, 2011 @ 9:20 am | Reply

    • Nu în acelaşi verset, dar

      “The wilde beasts of the desert shall also meete with the wilde beasts of the Iland and the satyre shall cry to his felow, the shrichowle also shall rest there, & finde for her selfe a place of rest.” ( Isaiah 34:14 )
      – King James Version (1611)

      ( http://www.kingjamesbibleonline.org/Isaiah-34-14 )

      Comment by Roderick — September 8, 2011 @ 9:50 am | Reply

    • P.S. Vezi explicaţia din etymonline.com

      “In some English bibles used curiously to translate Heb. se’irim, a type of hairy monster superstitiously believed to inhabit deserts.”

      Acest “se’irim” ar însemna “cel păros”

      Comment by Roderick — September 8, 2011 @ 11:22 am | Reply

  2. O posibilă etimologie a lui “satir”.

    Cuvântul este grecesc; îl presupun de origine IE.

    Ţinând cont de fonetică: gr. sákos din PIE *twak- , gr. sárdion din PIE *twArd- , ar putea exista un PIE *twat- care să însemne ceva legat de păr- blană ?

    Rădăcina aceasta pe care o presupun s-ar putea reflecta în scoţianul “tatty”.

    Ar fi

    “tatty 1510s, “tangled or matted” (of hair), Scottish, probably related to O.E. tættec “a rag” (see tatter). Sense of “tattered, ragged, shabby” first recorded 1933.” ( etymonline.com )

    şi

    “tatter (v.) mid-14c., “clad in slashed garments,” from O.N. toturr “rag,” cognate with O.E. tættec, tætteca “rag, tatter,” Low Ger. tater “tatter.” The noun is attested from c.1400. ”

    Să fie satirii “cei păroşi/ciufuliţi” sau “cei zdrenţăroşi”, îmbrăcaţi adică în piei neprelucrate ?

    Interesantă din acest p.d.v. este o etimologie propusă pentru “căpcăun”: “…după Cihac, II, 39; din pol. kapkan, kapkon „zdrențuros” ” ( DER )

    Comment by Roderick — September 8, 2011 @ 12:11 pm | Reply

    • În această ipoteză etimologică, se poate ca echivalentul românesc coradical lui “satyros” să fie “tătar”.

      Surprinzător, întâlnim “tătar” ca sinonim pentru “uriaş”, fiinţă prezentă în mitologia românească, făcând parte dintr-o rasă anterioară oamenilor

      “URIÁȘ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar….” ( Dicţ. de sinonime )

      Totuşi, “tătar” ar putea să derive din “titan”.

      Comment by Roderick — September 8, 2011 @ 2:12 pm | Reply

      • O ipoteză privind originea cuvântului căpcăun ar fi că el derivă din “cap – căun”, adică “cap de căun”. Se referă la capul uriașilor din vechime, care semăna cu un cap de pepene galben

        caún, caúni, s.m. (reg.) pepene galben. Dicționar de arhaisme și regionalisme – DAR

        O altă ipoteză spune că termenul de căun vine de la a căuni (a căuni / a cheuni / a scheuna)

        căuní, pers. 3 sg. căúnéște, vb. IV (reg.; despre copoi) a chefni, a chelălăi.

        …… Sursă: arhaisme…..

        sceáun, scheáune, s.n. (înv. și reg.) scheunat (de câine).

        …… Dicționar de arhaisme și regionalisme – DAR…..

        Combinând cele două ipoteze, cap de căun ar putea însemna … cap de câine (cap de animal care schelălăie ca un câine)

        Comment by sabinus — September 8, 2011 @ 3:48 pm | Reply

      • @sabinus , da ; vezi şi definiţia din DER a lui “căpcăun”

        Interesant este şi unul din sinonimele lui “căpcăun”, anume – “tătar”. Se poate referi la poporul tătarilor, însă, cf. celor spuse mai sus, putem avea sinonimele

        satir = tătar = căpcăun , primele două fiind cuvinte cu aceeaşi origine.

        Comment by Roderick — September 9, 2011 @ 5:12 am | Reply

      • În DER căpcăun este o poreclă dată pentru turci și tătari

        Dacă tătarii sunt tătânii sau titanii, adică uriașii din vechime, atunci căpcăunii sunt și ei niște uriași

        http://www.webdex.ro/online/dictionar/c%C4%83pc%C4%83un punctul 2

        Tot în DER la punctul 3 spune despre căpcăun că înseamnă hapcîn, din care probabil a derivat hapsîn. Așadar, hapsân vine de la căpcăun

        Comment by sabinus — September 9, 2011 @ 11:14 am | Reply

      • În engleză la căpcăun se spune ogre. Adică ogar, adică copoi, adică câine

        Comment by sabinus — September 10, 2011 @ 7:19 pm | Reply

  3. Interesant este faptul că toţi “satirii” mitologici sunt masculi; poate că, într-adevăr, oamenii moderni au avut de-a face numai cu grupuri de masculi de-ale “păroşilor”.

    Însă mai probabil e că, la “oamenii cu chip de ţap” femeile nu puteau fi deosebite de bărbaţi, posibil datorită pilozităţii faciale.

    Comment by Nautilus — September 8, 2011 @ 12:17 pm | Reply

  4. Satirii istorici puteau fi un trib.

    PIE *sat-/-e- “companion, fellow, guest” a dat gr. hétai̯ros ”camarad, prieten” ( cu fem. hetairă – curtezană), lat. satelles ”bodyguard”.

    După J. E. Harrison (https://en.wikipedia.org/wiki/Satri) tribul tracic al satrilor ar fi fost satirii.
    După I. Duridanov, numele satrilor ”…is interpreted as being related to the Old-Ind. ksatrá- ‘domination, rule’, the Avest., Old-Pers. kathra- ‘domination, kingdom’. However, it is also likely that Sátrai is related to the Lith. (Zhemait.) atrùs ‘live, agile, row’, compare it to the etymology of the tribal name of the Kíkones. There was also a personal name of Satrs. ” (http://groznijat.tripod.com)

    Comment by Roderick — July 30, 2013 @ 10:26 am | Reply

  5. Încă niște insule misterioase, Satyridele. Probabil că se află undeva în Mediterana (undeva între Caria și Italia?), deși unii le-au identificat cu Insulele Canare (iar pe satiri – cu guanșii, cf. Ion Acsan):

    ”Pausanias, Description of Greece 1. 23. 6 (trans. Jones) (Greek travelogue C2nd A.D.) :
    “Wishing to know better than most people who the Satyroi (Satyrs) are I have inquired from many about this very point. Euphemos the Karian (Carian) said that on a voyage to Italia (Italy) he was driven out of his course by winds and was carried into the outer sea, beyond the course of seamen. He affirmed that there were many uninhabited islands, while in others lived wild men. The sailors did not wish to put in at the latter, because, having put in before, they had some experience of the inhabitants, but on this occasion they had no choice in the matter. The islands were called Satyrides by the sailors, and the inhabitants were red haired, and had upon their flanks tails not much smaller than those of horses. ” (http://www.theoi.com/Thaumasios/SatyroiNesioi.html )

    Satirii ar putea fi o populație cu caractere nordice (părul roșcat?) și rămasă într-un anume stadiu de primitivism (sau regres).

    Comment by Roderick — July 30, 2013 @ 11:34 am | Reply

    • Insulele Canare au fost populate de berberi, care din punct de vedere rasial ar fi o rămășiță dintr-o cultură numită Capsian. Nu cred că ăștia sînt cei care au inspirat mitologia satirilor. Erau mai frumoși decît grecii și romanii.
      Se cunosc prea puține ca să suscite vreun interes. Sînt o ciudățenie și atît. Nici n-au avut șansa să se dezvolte cît să iasă din neolitic.

      Comment by Sorin5780 — July 30, 2013 @ 6:11 pm | Reply

    • Satirii erau asociați cultului lui Dionysos, apar ca însoțitori ai zeului. Dacă numele lor provine din PIE *sat-/-e- “companion, fellow, guest” , ar putea indica tocmai ideea de ”confrerie”.

      Apropo de insulele Satyride, există un mic grup de insule lângă Creta, numite Dionysade. Azi sunt nelocuite.

      ”These islands were once a place of worship of the ancient Greek god Dionysus. Archaeologists have found artifacts, from ancient and early Christian eras, indicating that the islands may have been inhabited in the past.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysades)

      Comment by Roderick — July 30, 2013 @ 8:53 pm | Reply


  6. Tipul obișnuit de reconstituiri ale neanderthalienilor flatează doar imaginația noastră despre ei, în schimb cred că filmulețul ăsta are o idee mult mai bună. Probabil au rămas în imaginarul colectiv al primilor europeni, nu ca niște ființe umanoide, ci adevărate maimuțe prădătoare, cu inteligență și ferocitate tipică.
    Nu pot fi oameni-țap, căci acolo cred că e vorba de manipulare genetică pre-potop, dar căpcăunul poate fi amintirea unor neanderthalieni antropofagi sau chiar a unor hibrizi om-cîine sau om-lup. Nenumărate astfel de hibrizi se găsesc peste tot pe glob. Multe probabil au existat în realitate.
    E impresionant cît de posibile devin toate teoriile SF din deceniile precedente, dar și mai surprinzător e că statele dezvoltate au resursele și cunoștiințele de a manipula genele umane și cele animale. Au reușit să încrucișeze o capră cu un păianjen și material genetic uman introdus în genomul celor de șoarece au rezultat un șoarece căruia îi creștea o ureche umană pe spate.. Orice devine posibil, chiar și Vechiul Testament începe să sune a fapte reale, nu a mitologie.

    Comment by Sorin5780 — December 25, 2013 @ 1:28 pm | Reply

  7. Câteva rânduri despre guanși, în memoriile de călătorie ale lui Otto von Kotzebue:

    ”În dimineața următoare mai deslușeam totuși în zare muntele Pico, deși ne aflam la o distanță de 100 de mile de el: vârful său se înălța deasupra norilor. Această priveliște ne-a amintit de misterioșii băștinași din Tenerife, despre care se spune că nu erau în stare să mănânce decât hrană vegetală, deoarece maxilarele lor seamănă cu maxilarele animalelor erbivore. Ei îmbălsămau trupurile celor morți, ca și vechii egipteni, și le păstrau în grote printre stânci. Aceste morminte nu au fost până acum găsite.” (O.E. Kotzebue, ”Pe oceanele lumii”, Ed. Științifică 1961; trad. Eleonora Mircea)

    Între timp mumiile au fost descoperite. În notele anexate traducerii se spune că pasajul straniu despre maxilarele guanșilor este o pură fantezie care a circulat în sec. al XIX-lea. Ar putea să aibă totuși la bază un substrat real; poate o malformație congenitală (lipsa caninilor? prognatism maxilar?) care a apărut și s-a transmis ereditar la membrii unei populații izolate.

    Comment by Roderick — July 12, 2014 @ 9:40 pm | Reply

  8. În articol ai menționat „căptăun” în loc de căpcăun. Ca variabile găsim în Der: cătcăun, capcîn(e), hapcîn și arom. (Mr.) capdicine (?).
    Șăineanu are cea mai corectă formă atestată, capcâne, dar nu sună bine deloc. Ar trebui să fie cap căinesc/cânesc sau cap de câine/câne. Capcâne nu-i o traducere românească.
    https://dexonline.ro/definitie/capcân

    În MDA2 mai apare o formă interesantă, cătcăhún, cu lungirea lui u: (căpcăún sm [At: DOSOFTEI, V. S. 79/1 / V: cătc~, cătcăhún, ~cấn)

    Eu cred că prin numele astea se păstrează niște confuzii vechi. Poate vine direct din povești importate și foarte populare, poate sunt acele popoare care își deformau capul de arăta ca un ou, ceea ce fiziologic le crea niște probleme psihice. Poate erau chiar mordvinii (antropofagii antici) sau alte neamuri sălbatice din nordul Rusiei europene.

    Comment by Sorin5780 — December 1, 2017 @ 12:18 pm | Reply

  9. E posibil ca forma cea mai veche a cuvântului să fie ”căptăun”, un derivat al PIE kai-ko- ”one-eyed” (Pokorny), cf. lit. kéikti ”curse”.

    Un dacic (?) kaikt- putea să dea rom. căpt-. Căptăun însemnând ”cu un singur ochi, ciclop”, contaminat apoi cu ”capcân” (=cinocefal).

    Comment by Roderick — March 17, 2020 @ 3:00 pm | Reply

  10. Poate fi și o transformare fonetică mai bizară, foarte puțin cunoscută la nord de Dunăre: vezi cheptoare din cheotoare/cheutoare: cheutoare < *chevtoare < *chebtoare și într-un final cheptoare presupunând că dentala surdă de mai sus (t) ”cere” efectiv o consoană bilabială surdă (p).

    Am arătat anul trecut că această transformare nu se petrece mereu. Exemple: dacor.laudu (Ban.lavdu, arom.lavdu), alb.kafkë – dacor. (reg.) caucă.
    Mai bine de atât nu știu să explic, dar vreau să cred că între spațiul albanez din Evul Mediu (Niș-Tirana-Scopie) și cel dintre Rtan (Timoc) și *Moresiana (Banatul întreg) a existat tendința asta de a transforma pe ”u” (sau *w), însă fiecare limbă a evoluat diferit după stadiul ”v”.

    Dacă ai dreptate cu acest căpcăun (capcân, căpcăun, cătcăun, cătcân, cătcăhún) probabil ar trebui să reconstruim un *keuc- sau *kauk- + o anume terminație. Nu știu dacă vreau să merg iar spre un nume tribal dacic, căci am scos deja un as de pe mânecă ieri (cu Carsi), dar mi-aș îndrepta puțin atenția spre ”Caucoēnsis” corelați cu Caucônes (Καύκωνες) din Anatolia. https://en.wikipedia.org/wiki/Caucones
    IE *kew-ka, *kow-ka https://en.wiktionary.org/wiki/high#Etymology_1

    Accentul este unde trebuie, iar ca transformare fonetică am explicat deja. Poate că avem aceste tendințe încă din antichitate, dar nu se manifestă uniform de-a lungul spațiului nostru carpato-danubiano-pontic.
    Cum s-ar face legătura între Banat-Hunedoara și nordul Moldovei pentru acest căpcăun/căpcâne nu-i greu de ghicit. Avem un val de imigrație vechi din Banat-Hunedoara-Ardeal spre Năsăud-Suceava forțat de presiunea pusă de unguri. Chiar prin particularitățile de grai ne dăm seama cum stau lucrurile.
    Marii noștri Creangă și Eminescu (Eminovici) au, după unele relatări, origini în interiorul Carpaților. Nu pot să mă îndoiesc de asta dacă până și ”vlahii” emigrați peste nordul Carpaților își aduc aminte precis de unde vin. https://www.voci.ro/goralii-romanii-din-polonia/

    Comentez despre asta pentru că coincidența face că urmăream adineauri pe YouTube ceva despre subiectul acesta: (https://www.youtube.com/watch?v=7D0qvnO3gls)
    M-a inspirat ideea năstrușnică că aceștia ar putea fi ”munteni”, o populație separată de restul și cu obiceiuri bizare. Probabil că între Neuri și Caucoēnsi nu erau prea mari diferențe în a purta războiul cu piei de animale pe ei, și de aici și numele, dar să fi atacat Suceava în evul mediu…greu de crezut. Dar, consider și ideea să avem amintirea unor perioade mai vechi de lupte între triburi sau clanuri geto-dacie suprapuse peste niște evenimente din evul mediu.
    Cât privește existența unor ființe hibride sunt foarte flexibil, foarte labil (nestatornic). Azi cred, mâine cer/caut
    dovezi, poimâine cred din nou.

    Comment by Sorin5780 — March 18, 2020 @ 8:16 am | Reply

  11. Ipoteza mea ar fi să avem căpcân < *kaúkōnes/*kaúkonēs, indiferent ce o fi însemnat, dar să zicem c-ar fi existat și-n dacică un construct identic grecescului κυνοκεφαλος. Am deja o idee formată prin intermediul plantei (dac.) kinuboila sau *kinūboila (gr. /ου/ nota fonemul [ū] cândva).
    Dacă strămoșii noștri ”barbari” au împrumutat din greacă o rasă de câine de tip molosoid, posibil să fi împrumutat și denumirea generală a animalului, însă, așa cum am mai comentat privitor la alb.qen (câine) cred mai degrabă în ipoteza unei transformări fonetice. https://hroderic.wordpress.com/2013/07/09/dinupula/

    Nu știu dacă ”qen” provine din *ḱwṓ(n) cf. cu "Old Greek: küṓn (gen. künós)" sau din alt radical [*k(')l-..?], dar putea sta în fața unui termen bitematic tradus în rom. câine-cap … sau dac. *kinu/*kinū-kaput.

    Îmi dau seama că nu știm cum spuneau dacii capului. Nu avem decât alb.kokë (cap), deci *kinu-/*činu-cocă ? :)
    Trebuie formulată o declinare anume și pentru această inepție.

    PS: ipoteza unui reconstruct *k(')l- sau *k(u)l- pentru alb.qen am mai gândit-o cândva, dar nu-mi vine-n minte decât ”Lit. skalìkas (“hound”), Greek σκύλα (skýla, “female dog”)”. https://en.wiktionary.org/wiki/k%C3%ABlysh
    Probabil c-ar fi legat de tradiția ținerii câinilor pentru o anumită ramură a zooculturei dacice (vite sau ovi-caprine?).

    Comment by Sorin5780 — March 18, 2020 @ 8:59 am | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: