Istoriile lui Roderick

septembrie 11, 2011

Shqiptar

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:18 pm

Numele pe care albanezii şi-l dau lor înşişi ar putea să însemne acelaşi lucru ca şi numele sub care sunt îndeobşte cunoscuţi.

Despre  Albion se spune: „…sometimes said to be from the non-I.E. base *alb „mountain,” which also is suggested as the source of L. Alpes „Alps,” Albania, and Alba, an Irish name for „Scotland.” ” ( etymonline.com ) (poate că aici intră şi Munţii Albani? )

Există şi o vagă coincidenţă fonetică: Alba = Scotia şi Albania = Shqipëria.

Cât despre „shqip”, ar putea să fie înrudit cu vechiul grec skopiǟ́ „vârf de munte, turn de veghe”, skopǟ́ „punct de observaţie”; acestea ar proveni din PIE *(s)pek’„a privi” ( din greacă avem „scop” şi „schepsis” ).

P.d.a.p. , tot în greaca veche skópelos = stâncă, vârf, din PIE *(s)kope- „to split, to break” ; din aceeaşi rădăcină, v.gr. kopis „sabie curbă”.

*

Pe terenul speculaţiilor pot înflori ipoteze bizare; ca să nu rămân dator cu aşa ceva, iată una, în scop experimental; probabilă credibilă pentru unii şi incredibilă pentru mine.

Numele „shquiptarilor” poate proveni din numele sub care sunt cunoscuţi cretanii în Orientul antic: kephti (Egipt), kaptaru (Mesopotamia), Kaphtor (strămoş al filistenilor din Biblie). Iată-i, deci, pe shquiptari în ipostaza de „pelasgi” refugiaţi în munţi (precum eteocretanii din Creta) din faţa invaziilor indo-europene…

Părerea mea mistică e însă că misterul numelui unui popor nu îl poate dezlega decât un om din acel popor şi care îşi asumă propria identitate; eu nu sunt albanez, aşa încât s-ar putea ca în acest articol să mă fi înşelat.

26 comentarii »

  1. Referitor la *alb = munte, vezi si judetul Alba cu ai sai Munti Apuseni

    Comentariu de Turambar — septembrie 12, 2011 @ 4:08 pm | Răspunde

    • S-ar putea să fie cazul, dar nu e sigur, cu dacii Albocensi, Alboca sau Alburnus Maior; poate şi numele românesc Albac ( pârâu şi localitate ).

      Numele judeţului Alba provine, însă, cred, de la Alba Iulia, care este o denumire latinizată; până nu demult, românii îi spuneau oraşului Bălgrad, iar ungurii Gyula-Fehérvár ( în română, transpunerea lui „Gyula” este „Jula”), deci înseamnă „oraşul alb”.

      „Apoulon” este clar că are legătură cu zeul Apollo, fapt dovedit de templele solare descoperite la Piatra Crăivii.

      Comentariu de Roderick — septembrie 12, 2011 @ 5:42 pm | Răspunde

      • S-ar putea ca diversele nume antice de munți (Alpi, Albion și Albania) să fie o extensie cu -po și/sau bho al radicalului al- to feed, to raise, to grow, tall. La fel avem Carpații și alb.karpă.
        Sînt prea depărtați unii de alții acei munți ca să fie numiți de o singură națiune, o singură limbă. INdiferent ce substrat a avut Europa înainte de IE-eni foarte probabil avea origini diferite.
        Cu extensia -d ar fi hăldan, haldan, aldan (cînepă de toamnă)/

        PS: a auzit cineva entopicul adurmiș (pădure mare)? http://toponime.wordpress.com/2011/08/26/durmitor-si-fratii-sai-%E2%80%93-despre-toponimele-balcanice-cu-sufix-%E2%80%99-tor%E2%80%99/#comment-218

        Comentariu de Sorin5780 — octombrie 19, 2013 @ 4:41 pm | Răspunde

      • Apropo de Albac, cred, deși nu sînt sigur, că ar fi românizarea germ.Allenbach- „rîu crescut/mare”,(gotic alen- crescut) o traducere a numelui românesc mai vechi, Râul Mare.
        Aș abera un pic pe alăturea subiectul amintind sufixul adjectival -ak din albaneză, dar nu se încadrează aici. Asta nu înseamnă că diversele numiri antici *alba nu ar fi din radicalul respectiv. Știm cu oarecare siguranță că alacul se numea ceva cam ca rad. *alb conform cu alb.elb și a.gr. alpho. Probabil și alacul e compus după același radical cu sufixul -ak adjectival.
        Nu cred că ar fi diminutival!

        PS: mă uitam deunăzi pe un articol despre vechi toponime terminate în oni: Cerboanele pentru cerboaie,Brezon pentru brezoi, Lupoane pentru lupoaie, Zîmbroane sau Zâmbroanie (Bucovina) pentru un zâmbroaie azi și așa mai departe. Nu cred că avem de-a face cu augmentativul -oi. M-aș bucura să avem un sufix specific genului feminin,, identic cu alb. -onjë, dar s-ar confunda cu sufixul posesiv -oiu (în Banat -oni -oniu).

        Comentariu de Sorin5780 — octombrie 19, 2013 @ 5:06 pm | Răspunde

      • Sufixul posesiv -one din graiul bănățean e identic cu unul dacic: Singone în Moravia (Singis Macedonia) înființat de siginii împinși de iranici în primul val conform lui Pîrvan sau Arsenion (în Silezia cehă, alături de Arsekvia) al tribului arsietae, Apoulon al apulilor.

        Comentariu de Sorin5780 — octombrie 21, 2013 @ 3:35 pm | Răspunde

        • Exemplul meu favorit pentru un sufix moțional (feminizant) comun albanezei și idiomului dacic este (evident) shqiponjë (șchipoană), dar de multe ori mi-am imaginat un corespondent masculin *-is (sau *-iș). Cam așa îmi imaginam diferența între cele două, Singone și Singis (Singidava), dar e clar că pot avea origine și sensuri diferite.

          Dilema mea este de ce mai era nevoie de un sufix moțional dacă ”shqipe” este tot de gen feminin? Nu cumva acesta avea genul masculin cf. unui neatestat *shqípi(sh), dar ia genul feminin după impunerea formei shqiponjë? Paralela ghegă, shqype (Buzuki: shqypetë ”the birds”), ar putea indica spre un radical *ek’s-k(‘)lūpis sau *s-k(‘)lūpis. Accentul este pe temă.
          Se spune în cărțile lor că *ek’s (Lat.ex-) dă un Alb. sh-, iar *s- (Alb. sh-) ar fi un prefix intensiv, altfel se știe foarte bine că orice morfem IE care începe cu *sk- sau *ks- dă un Alb.h-, deci nu poate fi vorba de un radical *sk(‘)lūp-!

          Ideea cu care voiam să încep comentariul ăsta era dacă nu cumva *-is și *-one (sau *-oñe) sunt afixe genitivale în dreptul lor. Nu cred că ”Singis” este vreun nume personal, conform celor terminate în ”-is” ale secolelor I și II d.Hr. din Moessia, nici vreun etnonim tracic (clan sau trib), deci trebuie să însemne ceva privind locul unde-i plasată așezarea, fitonime locale sau o formă de relief. Cred că-n trecut înclinam spre un sens de ”vale”, o prăpastie, o ”scufundătură” între munți, conform rad. *sengʷ- (“to fall, sink”).
          De asta zic, poate ”Singone” reprezintă un locativ tracic necunoscut, deși mai sus bănuiam un sufix posesiv *-on-.

          Chiar și Alb. -onjë din shqiponjë /ʃciˈpɔɲə/ trebuie să fi fost inițial un sufix posesiv. Am intuit că poate vine din Latină, cf. celui românesc moștenit (-oaia, -onia), dar dacă este preromanic trebuie cu siguranță refăcut prin (m.) *-ā́nis și (f.) *-ā́ne sau *-ā́nja.

          Și ca să mă bag complet în ceață cu ipotezele astea, Akmonia ar putea fi o formă cu articol hotărât. În dialectul gheg, când un cuvânt se termină în -i, forma cu articol hotărât se va termina în -ja, însă dacă nominativul este -jë, atunci articolul hotărât se va termina în -ja. Citez: ”According to Beci (2002), the characteristics of Northern dialects are: the –ni ending (prrue→prroni ‘spruit’) for the definite form of the nominative singular for masculine nouns ending in -ue (uo, ua, u); -ja ending for the definite form of the nominative singular for masculine nouns ending in a stressed -i.” Gheg Albanian Reader [Linda Mëniku]

          Exemplu neconcludent: dorbëri f (cu art.hot. dorbëria) ”turmă de vaci”
          https://en.wiktionary.org/wiki/dorb%C3%ABri

          Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 16, 2019 @ 9:00 pm | Răspunde

      • Ar putea fi vorba și de o terminație care indică pluralul, nu neapărat genitivul. Tradițional noi foloseam foarte multe pe cel posesiv -ășci, -esci /ești, dar și forme de plural care indicau neamuri(-eni, eri etc.). În albaneză au cîteva sufixe specifice pentru a forma pluralul: unul foarte arhaic în dialectul gheg, -um (*Apoulon sau *Apulum?), apoi -un și -ur (o rotacizare toscă sau nu, părerile sînt împărțite) apoi în -në și -rë (aici avem sigur rotacizare).

        Comentariu de Sorin5780 — octombrie 22, 2013 @ 10:05 am | Răspunde

  2. Un cuvânt misterios este englezul „sheep”.

    „O.E. sceap, scep, from W.Gmc. *skæpan (cf. O.S. scap, O.Fris. skep, M.L.G. schap, M.Du. scaep, Du. schaap, O.H.G. scaf, Ger. Schaf), of unknown origin. Not found in Scandinavian or Gothic, and with no known cognates outside Germanic” ( etymonline.com )

    Ar semăna -ciudat- cu akkadianul zīpu „oaie”, din proto-semiticul *zīp-, proto-afro-asiatic *ʒif-.

    *

    Mai puţin probabil, „shqip” ar putea deriva şi din PIE *skāp- „stem, stick” ( germ. Schaft; sceptru, gr. skǟ̂ptron) – o armă ?

    Comentariu de Roderick — septembrie 12, 2011 @ 10:36 pm | Răspunde

  3. Animalul fabulos care stă la originea steagului albanez, bizantin, rusesc sau de aiurea e atît de antic că pînă și dacii pălesc prin comparație. Hitiții îl aveau, iar dacă judecăm după opiniile lui Hajdeu despre originea dacică a unei părți dintre albanezi, înseamnă că și românii l-au avut. De fapt îl mai avem și azi prin legendele zgripțorului.
    Nu știu să explic originea sa, dar pînă și grecii îl au cu orig.nec. totuși menționează că e un animal fabulos protector al aurului scitic. http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=griffin&searchmode=none
    Nu-i de mirare că acei carpi și costoboci l-au păstrat în emigrația lor balcanică, întrebarea e dacă l-au avut tot timpul sau e un împrumut iranic timpuriu, așa cum au luat și ceva reguli gramaticale sau lexic.
    Grecii aveau în minte clonțul vulturesc cînd au numit grifonul, oare nu fac și albanezii la fel? http://dexonline.ro/definitie/ciup
    Ciup este sinonimul lui cioc(să fie creație expresivă?), pe cînd la noi zgripțorul e numit datorită ghearelor sale : a zgrepțăna http://dexonline.ro/definitie/Zgrep%C8%9B%C4%83na
    PS: tare cum Hajdeu explică etnonimul gheg drept un termen de bășcălie tosc, sinonim cu gogomanul nostru.Și îi dădeam cine știe ce valențe pre-IE! :)

    Comentariu de Ioan Albu — septembrie 19, 2011 @ 11:06 am | Răspunde

  4. O idee pentru un nou articol ar fi denumirile Dunării la toate popoarele conlocuitoare: bessi o numeau I-sterus (Histerus conf. lui Iordanes) – „foarte neagră”(reg. și românii au păstrat cuvîntul acesta), grecii anticii o numeau Matoa sau Histrius („capricioasă” ? de la cuv. uterus lat. și gr. care a dat isterică), bulgarii mai o numeasc azi Matca (matcă).
    Negrul se pare că însemna pentru antici foarte adîncă…(Cerna? ). Chestia cu „uterus”(lat.hysterus) e interesantă deoarece se pare că Dunărea era metaforic vorbind, mama tuturor rîurilor.

    Comentariu de Ioan Albu — septembrie 19, 2011 @ 11:20 am | Răspunde

  5. Shqiponjë este vulturul care-i reprezintă pe albanezi ca etnonim și nu cred că-i unicat, deoarece e înrudit ca simbol cu acera/vulturul muntean.Poate că noi l-am primit de la romani,dar mă îndoiesc sincer. Văd în acest vultur albanez și muntean o moștenire balcanică comună.Vulturul dacilor purta o coroană sau un inel care odată cu schimbarea curentului religios e înlocuit cu o cruce.
    Originea IE a termenului albanez e indiscutabilă:
    Proto-IE: *akʷ-
    Meaning: dark, blind
    Old Greek: {ákaro- `blind’ Hsch. – nowhere found. LS: ákara = tà skélē (Cret.) Hsch., EM}
    Baltic: *ak-la- adj., *ak- vb. intr. „blind”
    Latin: aquilus, -a „dark” , aquilō, -ōnis m. „ North Wind ”
    Acvila e limpede un simbol pe care latinii și balcanicii îl împărtășesc din toate punctele de vedere. Dacă alb.shqip e autohton, am putea măcar să ne întrebăm dacă „aceră” nu-i și el un cuv. dacic? S-ar încadra astfel cu celelalte înaripate numite de către daci.
    Nu e singurul derivat din „ie akw” : oacăr (Înv. și reg.; despre oi) Cu pete (negre) pe bot. – Et. nec.
    oacheș etc.
    Cel mai adorabil mi se pare anticul gr.akaro (orb) și românescul chior/ceur… alb.qorr, lit.aklas, let.akls.
    Azi se pare că nu mai e folosit în gr. dar îmi pun întrebarea: cît de popular era pe vremea lui Hesychius? Probabil avem de-a face cu un tracism continuat în alb.turcă și rom.

    Comentariu de Ioan Albu — ianuarie 16, 2012 @ 10:03 pm | Răspunde

    • Shqiponjë ar putea veni din următorul radical, care a dat și cobățul(erete, uliu; astur palumbarius ) nostru:

      Proto-IE: *kap-, -b-
      Meaning: a k. of bird of prey
      Slavic: *kobьcь
      Germanic: *xab-uk-a- m.
      Latin: capys/capus `ein Raubvogel, Falke (?) oder Habicht (?)’
      Celtic: OIr ul-chaochán `Eule’

      Ar pute fi și un derivat din ie.(s)kope- „to split, to break” cu un „ex”(sh sau z în alb.) în față, deoarece au și vb.shqipt- a bate.
      Cred că le voi spune „școbîți” de acum, îi voi româniza un pic.

      Comentariu de Ioan Albu — februarie 28, 2012 @ 7:02 pm | Răspunde

  6. Într-o carte pe internet era o informație dată de istoricul Livy care ar putea fi cea mai veche atestare a endonimului Shqiptar. Acesta menționa un trib ilir care locuia zona muntoasă din vecinătatea Scodrei numit „sclapitani”.
    Informația ar putea fi foarte importantă și în acord cu transformările suferite de lexicul cel mai vechi al albanezilor: cl devine q iar n se rotacizează în dialectul sudic din care derivă limba literară.
    Acum rămîne de văzur care sens e primordial, cel de „vulturi” sau cel de „comunitate care vorbește aceeași limbă, care înțeleg reciproc”.

    Comentariu de Sorin5780 — august 3, 2012 @ 10:00 am | Răspunde

    • alb.shqip ar trebui să fie coradical cu rom. a pricepe (arh. precepe), pricepi? :) https://en.wiktionary.org/wiki/percipio#Latin
      Nu prea mai stă în picioare teoria împrumutului din latină deoarece au verbul kap (grab, catch, seize), prin urmare un nume pentru vultur din acest rad. era la îndemână.
      De aici și numele codalbului (scabă) la noi noi și probabil că etnonimul carpi semnifica ceva similar, vulturii. Vom vedea în viitor ce va ieși din siturile arheologice apărținătoare carpilor; un zăgan , un codalb sau o aceră?

      Punct cu punct, tot ce s-a discutat despre etimologiile și derivații numelui de shkiptar se poate atribui și rad. *kerp-, *karp.

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 1, 2017 @ 1:22 pm | Răspunde

  7. S-ar putea ca înțelesul de bază al acestui nume etnic să fie identic cu cel al carpilor, dar cu două rădăcini diferite, însă înțeles identic.
    http://en.wiktionary.org/wiki/shqip#Albanian
    http://en.wiktionary.org/wiki/kep#Albanian

    Sensul principal e „a tăia”. Dacă inițial triburile acestea erau muntenești, și avem destule exemple unde un verb „a tăia” ia sensul de rocă și munți stîncoși, de aici e doar un pas pînă la „limbă de munte sau a muntelui” (gjuha shqipe).
    Pe de altă parte „a tăia” putea da și sensul de „a vorbi clar” (shqipoj) în comparație cu limba altor neamuri din jur (tracii sau peonii de ex).
    La fel și carpii noștri puteau parcurge același traseu linguistic dacă și-ar fi păstrat identitatea tracică și ar fi devenit un centru de iradiere. E posibil să fi avut și o concepție etnică mai largă față de muntenii iliri izolați (viitorii albanezi) .

    Comentariu de Sorin5780 — martie 4, 2013 @ 1:02 pm | Răspunde

  8. Si asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Scipio_(cognomen) …”a taia/a separa/a crapa” par cele mai bune „speculatii”…

    Comentariu de RazvanMihaeanu — octombrie 21, 2013 @ 6:49 pm | Răspunde

  9. Dacii din Polonia și răspândirea culturii lor materiale spre Baltica: http://www.formula-as.ro/2015/1187/societate-37/marcin-rudnicki-arheolog-dacii-sunt-parte-din-istoria-noastra-19844

    Comentariu de Ioan Albu — octombrie 26, 2015 @ 11:37 am | Răspunde

  10. E posibil ca semantismul alb-negru – de suprafață(limpede)/adâncime(negru) să se aplice și referitor la uscat, nu numai la ape. http://dnghu.org/indoeuropean.html

    De aici am putea scoate alboca (clear, clearing – field) conform cu alb.arbë (field), iar muntele împădurit e negru, aproape de nepătruns, deci alb. mal.
    E o idee năstrușnică, dar cine știe!

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 23, 2017 @ 10:31 am | Răspunde

  11. ”Şi mai interesantă mi s-a părut denumirea străveche de „şchipoană” pentru acvila de munte. Cândva, în anii copilăriei, în timp ce exploram Munţii Coziei am întâlnit un baci bătrân la o stână. Din vorbă în vorbă, l-am întrebat dacă a văzut recent vulturi în acei munţi.

    „Şchipoane din ălea mari zici? Care iau câteodată mieii?” m-a întrebat bătrânul, lăsându-mă perplex.

    Mai târziu am descoperit că termenul albanez pentru acvilă este de acela de sqiponje, foarte asemănător cu cel spus de bătrânul baci român. Cum albanezii sunt singurii urmaşi direcţi ai traco-ilirilor, iar în Antichitate, neamul tuturor tracilor se întindea din Grecia până în nordul Carpaţilor, este evidentă legătura noastră lingvistică cu albanezii.

    Cuvântul şchipoană nu ar fi singurul cu rezonanţe în limba albaneză, reputatul Bogdan Petriceicu Haşdeu descoperind multe altele cuvinte comune precum zână, balaur, drag, bucurie, etc.”

    Sursa: http://www.descopera.ro/natura/11955770-acvila-de-munte-pasarea-de-pe-stema-romaniei

    Comentariu de Sorin5780 — martie 25, 2017 @ 5:22 pm | Răspunde

    • Sunt mai sigur ca niciodată, acum că avem acest „şchipoană”, că alb. shqipoj (“to speak clearly”), shqiptar (gheg. shqyptar), shqip (gheg. shqyp), quaj sau shqiponjë provin din radicalul *kelh₁- (“to shout”).
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/kelh%E2%82%81-

      shkabë și shqiponjë n-au absolut nimic în comun.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 29, 2017 @ 4:09 pm | Răspunde

    • „Şchipoane din ălea mari zici?”

      Epona (‘Great Mare’), Eponina ‘dear little Epona’ arată două afixe, unul augmentativ (Sirona, Matrona), altul diminutival.
      https://en.wikipedia.org/wiki/Epona

      The recurrent element -ona, for example, Aenona (Nin), Blandona (south Liburnia), Emona (Ljubljana), Narona (Vid), Scardona (Skradin near Sibenik), Salona (Solin near Split), does no more than indicate that llyrian place names followed a basic Indo-European configuration. (p.91) https://www.academia.edu/28270867/The_Illyrians_-_by_John_Wilkes

      Probabil c-ar mai fi de adăugat Rhabon la cele de mai sus, dar altul (tracic) nu-mi amintesc.
      Avem sufixul -ină, dar e mai puțin clar cu celălalt (în română), deși am în minte unul sau două exemple. E foarte probabil să fie dacice amândouă, la cât de rare sunt.

      Comentariu de Sorin5780 — decembrie 31, 2018 @ 6:33 pm | Răspunde

  12. http://www.doiserbia.nb.rs/img/doi/0350-0241/2006/0350-02410656073S.pdf

    Citeam link-ul ăsta ieri și mă gândeam dacă nu cumva aceștia sunt strămoșii Albanezilor de azi. Se prezumează o origine daco-moesiană a acestei culturi, dar la drept vorbind cred c-ar trebui să fie numită doar moesiană (moisiană). Sigur vor fi fost ceva infiltrații dacice, dar dialectal, cred că e posibil ca Moesii să fi dezvoltat niște caracteristici unice, transmise mai departe Albanezilor:
    – tratamentul aplicat grupurilor /ks/ și /sk/, /sp/ și /ps/ devenite *ks- și *ps-, apoi la urmă /h/ și /f/; nu înainte de a fi probabil înregistrate în greaca antică drept consoane aspirate (kh și ph);
    – transformarea africatelor /dz/ și /ts/ (scoase din palatalelel velare *k’, *g’, *g’ʰ) în consoane fricative /dh/ și /th/, cu excepția cazului când erau urmate de /u/ (devenind spirante);
    – transformarea lui /s/ în /h/ în anumite circumstanțe (vezi mai sus);

    Teritoriul acestora trebuie să fi fost Serbia de azi, unde probabil că Morava constituia coloana vertebrală a acelei națiuni. Nu sunt sigur cât de departe spre răsăritul acestui râu se întindeau. Trebuie lăsat loc și Tribalilor până la urmă, iar ceea ce constituia Moesia Inferior sau Secunda e mai mult decât posibil să fie un termen impropriu (misnomer). Cucerile romane se întind la început din Albania de azi (via Egnatia), Macedonia antică și apoi atenția acesora se îndreaptă spre Bessi în centrul peninsulei, apoi spre Scordisci și Moesi în nord. Celții se vor plasa ca o zonă tampon între Daci și Moesi, iar acțiunile lui Buirebistas vor remedia acest neajuns. La fel vor încerca și Dacii probabil să recupereze acele legături cu sudul daco-moeso-tribalic. Sunt sigur că Dacii aveau populație de-a lungul Dunării, așa cum și noi avem una până azi.

    Eu zic că Moesia propriu-zisă trebuie să fi fost Serbia de azi, în care nu includ și Dardania, deși aceștia sunt menționați în studiul de mai sus, ca având o componentă tracică (recte Moesii), pe lângă una illirică. Dacă aveau diferențe dialectale, nu pot fi atât de mare judecând după teritoriul adiacent ocupat.

    Cred că Albanezii scapă romanizării doar pentru că teritoriul lor ancestral nu prezenta perspective economice, nici nu aveau Romanii ce exploata. Deci am putea exclude Dardania, care pare intens romanizată, dacă-mi aduc bine aminte, și avea și zăcăminte exploatate cu mult înainte de Bardylus.
    La fel scapă și interfluviul Dunăre-Tisa, în care s-au oploșit Yazigii, mult sărăciți după tăierea schimburilor comerciale prin Marea Neagră după aventura lui Mithridates. (i-au fost aliați)
    Teritoriul nou ocupat de la Daci nu cuprindea zăcăminte feroase, nici multe așezări, fiind plin de smârcuri și bare. Cei mai aproape care prelucrau metale erau Osii și restul celto-dacilor din sudul Slovaciei. Triburile dacice pre-iranice trebuie să fi fost tot păstori.

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 22, 2018 @ 2:22 pm | Răspunde

  13. Să fie urmașii ilirilor ?

    https://www.researchgate.net/publication/316070723_The_mountains_of_giants_An_anthropometric_survey_of_male_youths_in_Bosnia_and_Herzegovina

    ”The Dinaric type is characterized by quite light skin, dark hair from dark brown to dark blonde, and a wide range of eye color; tall stature, a brachycephalic skull, long face, a very narrow and prominent nose, sometimes aquiline; a slender body type, and very big feet.” (Jan Czekanowski, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Dinaric_race)

    Comentariu de Roderick — ianuarie 12, 2019 @ 12:45 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: