…în continuarea articolului mai vechi. Un anume radical PIE *m[e]rǝ- “a se închega”, cu derivaţi ca v. gr. brótos “sânge închegat” , v. ind. murti “încarnare, întruchipare”, mūrchati “a se îngroşa, a deveni solid” pare a se potrivi de minune cu “brânza”, acest cuvânt relict.
***
E posibil ca la o anumită epocă istorică “brânza” să fi avut “m” iniţial. Alternanţa m/b e întâlnită însă şi azi în cazul unor cuvinte ( cf. mreană/breană ).
Puţin probabil, dar nu exclus, este ca în aceeaşi categorie (a derivatelor PIE *m[e]rǝ-) să intre “mraniţă” , cuvânt “cu origine îndoielnică” (DER).
O indicaţie preţioasă aici poate fi oferită de “apa moartă” din basme, cea care are rolul de a “închega” la loc trupul făcut bucăţi al eroului. Să fie la mijloc o confuzie între “moartă” şi un cuvânt similar însemnând “cheag” ?
Quasi-omonimia există şi în greacă: brótos “sânge închegat” şi brotós “muritor, om” ( de unde “ambrozia” ne-muritoare).
Istoriile lui Roderick 
Mai sunt doi termeni pastorali curioși:
zăvói, -oaie, s.n. – (gastr.) “Caș dulce, proaspăt, dumicat în lapte dulce nefiert. Se sărează” (Georgeoni 1936: 81). – Et. nec. (MDA).
zăvârdácă, s.f. – (gastr.) “Un fel de caș fără cheag, foarte dulce, bun și nutritiv, care și-l iau păcurarii de merinde când nu vin cu oile la târlă de dimineața până seara” (Precup 1926: 17). – Cf. zăurdeală (din zăurdi “a face urdă”).
Dacă se trage din „a zăurdi” de ce nu e mai simplă derivarea: zăurdea/ zăurdacă?
În mod normal aș spune că-s moșteniri tracice din IE * swad – (hw-size)- „sweet, to persuade” , mai ales că-n lexicul oierilor termenii de substrat sunt la ei acasă. Dar „zăvoi” ar putea fi pur și simplu vechiul cuv.latin suāvis (dulce), dar zăvârdacă cum să-l traducem, „dulce urdă -că” din „suavis urda”?
Poate nu e un cuvânt compus, ci o sufixare nebuloasă a lui „zăvoi”.
Dacă e totuși o moștenire tracică mă gândesc că am putea porni de la o rădăcină *sawd ! Mă intrigă, așa cum am mai comentat, de ce în limbile balto-slave e și un l inclus în rădăcina lor primară? Știu că ei fac confuzie, voit sau nu, cu rădăcina pentru sare (IE sal), par suprapuse, dar dacă și tracii aveau aceeași „confuzie” ?
*swald sau *sawld poate cu rotacizare atipică ulterioară? E doar o supoziție!
Mai sunt doi termeni care complică lista: ZĂVÁDĂ s. f. Stână, târlă. (cf. zăvează)
ZĂVÓD2, zăvozi, s. m. Câine mare (ciobănesc); dulău. – Et. nec.
Comment by Ioan Albu — May 18, 2012 @ 4:17 pm |
În limba iranicilor din Caucaz, adj.dulce se prezintă astfel: “OIr. *xwai becomes Digor xe, Iron xi: xid/xed (<*xwaida-) “sweat.” In Digor ancient *xw is retained before a, ä, while in Iron the labialization is (virtually) lost." http://www.iranicaonline.org/articles/ossetic
Evident, provine din același radical ca următorii termeni: http://www.etymonline.com/index.php?term=sweet&allowed_in_frame=0
Comment by Sorin5780 — April 22, 2015 @ 11:18 am |
Cred că zăvârdacă (cu prefixul dacic să- sau sl. ză-), urdina și (ză)urdeală sunt coradicale prin rad.*wer- ”to swhirl, to turn; to boil”, un concept și un semantism des întâlnit între radicalii IE cu aceste sensuri. Primordial este sensul de ”agitație, rotire, umflare” (a îngeni = alb.zjenj, zjej = a fierbe, vine din PIE gʷhen- ”to swell, abound”).\
Top.Urdele.
comentariul 2 https://hroderic.wordpress.com/2016/09/07/oarba/
O familie lexicală foarte mare: vârcană, vier (expr. în vierul), vrancină și renghi (cf. cu alb. vrangull, .rreng, vring, vrull) și altele.
zăvârdacă e doar o variabilă mai conservatoare decât urdeală (”Operația mestecării.. cu tăujerul… se cheamă urdeală. PAMFILE, I. C. 34.”)
Comment by Sorin5780 — July 8, 2017 @ 8:03 am |
Referitor la termenii murti și murchati din indiană. Este vorba de ceva care se întărește, de unde a venit și termenul de MUR care înseamnă zid, perete. Are înțeles dacă ne gândim că în trecut un perete se făcea din chirpici, care este un pământ umed și moale care în timp se usucă și devine tare, sau din cărămidă, un material tare,făcut din pământ ars
MUR, muri, s.m. (Latinism înv.) Zid. – Din lat. murus
Comment by sabinus — May 19, 2012 @ 3:56 pm |
caprilémă sf [At: BORZA, D. / Pl: ~me / E: nct] (Bot; reg) 1 Urda vacii (Cardaria draba). 2 Creson (Lepidium sativum).
CAPRILÉMĂ s. v. creson, hreniță, urda-vacii.
S-ar putea să avem un alt dacism pentru urdă mai sus. Coradical direct ar fi lēma (rheum that collects in the corner of the eyes) din Ancient Greek λήμη (lḗmē). Probabil vine din *lei- a curge.
https://en.wiktionary.org/wiki/lema#Etymology_2
Comment by Sorin5780 — June 9, 2019 @ 9:57 am |