Istoriile lui Roderick

septembrie 22, 2011

Jidovină

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 5:28 pm

Un cuvânt cu etimologie neclară.

jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într-un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de pământ din vechime; măgură, mamelon.”  ( DAR )

DER leagă cuvântul -firesc- de „jidovi”, uriaşii legendari.

„jidovină, s.f. (prăpastie, abis), considerîndu-se la origine că sînt resturi ale unei locuințe de giganți (după Scriban, din bg. *duždovnica „apă de ploaie”; în dicționare glosările acestui cuvînt diferă considerabil, după aspectul particular al locului astfel numit).”

Sensul de „drum între dealuri” sau „tăietură naturală într-un mal” mă duce cu gândul la englezul „gate”. După unii lingvişti, acest cuvânt şi cele înrudite apar la origine doar în limbile germanice (proto-germ. *gatan „deschizătură, pasaj”). După alţii , se revendică dintr-un PIE *g’hed-„deschizătură, poartă, anus”.

După I.I. Russu, tracicul zetna „poartă” ar putea avea, ca şi engl. gate, originea în acest *g’hed-.

Aceeaşi origine o poate avea şi „jidovină”; părerea mea este că sensul PIE *g’hed- este de „poartă” (aşa cum apare şi la I.I. Russu), sens păstrat în limbile germanice, în tracă şi în română.

Probabil vechiul cuvânt era „jid” sau „jidă”, „jidovină” fiind un derivat mai târziu (cf. teasc, tescovină).

*

Cuvântul s-ar putea revendica -mai puţin probabil-  şi dintr-un PIE *ĝhī- „a căsca”, care a dat vechiul nordic gjā „defileu, prăpastie”.

 

 

Reclame

8 comentarii »

  1. Țin neapărat să te corectez: nu există jidovină sau jidovi, ci -ovină și -ovi. Termenul țigan și jidan vor fi scoase din dicționar pentru că așa dictează cîteva agenții neguvernamentale. Academia Română a adoptat „poziția” de capră pasivă(sau „doggy style” pe eng.), musai s-o adopți și tu!

    Mă întreb ce facem cu legendarii jidovi sau opera Țiganiada, o redenumim „Rromiada”?
    Lumea asta academică ajunge manelismul din urmă prin prostie și prostituarea bunului simț. Oare sensul peiorativ pe care l-a primit în ultimii ani etnonimul de român(rumano,rumeno etc.) va determina scoaterea sa din Dex-ul respectivelor țări? Ne vom alinia și noi trendului eliminând România/Rumania/Roumania de peste tot deoarece a căpătat și un iz peiorativ?

    Unii n-au simțul ridicolului! Marea grozăvie e că au diplome universitare. Chiar îmi imaginez cum se va crea o sucursală bine finanțată cu bani europeni, anexă a Academiei, de profesori cu papion, gumă și un recipient cu fluid corector urmărind toate vechile cazanii care mai au cuvîntul țigan sau ațingan și eliminînd fizic mult hulitul cuvînt. Ce vrei, nu te poți pune cu o directivă de guvern..sau ACADEMICĂ!

    Comentariu de Ioan Albu — septembrie 22, 2011 @ 6:35 pm | Răspunde

    • Nu cunosc problema decât la nivelul de titlu ziaristic.

      Din câte am înţeles, termenul controversat e doar „jidan”, nu „jid”, nici „jidov”.
      Am în faţă un DEX 98 ( de hârtie ) unde „jidan” apare cu menţiunea „pop. şi peior.” „jid”, cuvântul din care a derivat „jidan”, nu este menţionat decât în definiţia acestuia din urmă ( „jid” + suf. „an” ).
      Menţiunea „pop. şi peior.” apare şi la „jidov”. Acesta – părerea mea – nu este peiorativ, cel puţin la ţară, unde îl mai auzi, mai ales în legătură cu jidovii-uriaşi (bănuim amândoi, dacă nu mă înşel, că e la mijloc o confuzie omonimică între jidov-evreu şi jidov-uriaş, confuzie întărită de prezenţa „uriaşilor” în Biblie).

      Când scrie Ion Creangă „du-te la mă-ta”, nu are nicio intenţie peiorativă; este, pur şi simplu, o exprimare în graiul popular. Dacă însă îi spun unui coleg de urbe „du-te la mă-ta”, s-ar putea să se supere. În dicţionare întâlnim sensul contemporan al cuvintelor.
      Peste vreo câţiva ani multe cuvinte îşi vor schimba sensul. De ex., pentru mine „patetic” înseamnă „care emoționează, impresionează, înduioșează”. Însă, sub influenţa limbii engleze, „patetic” tinde să însemne „jalnic, penibil”.
      Deci: dacă pentru majoritatea românilor „jidan” are nuanţă peiorativă, ar trebui menţionat ca atare în dicţionar. Există, desigur, mulţi români pentru care cuvântul nu are nuanţă peiorativă; dar s-ar putea ca aceştia să fi devenit prea minoritari.
      Până la urmă noi ne facem limba; când ne dau în cap cu gramatica bătută în cuie, schimbăm nuanţele cuvintelor.

      În paranteză fie spus, mulţi unguri se afectează serios dacă le spui „unguri” şi nu „maghiari”; un moft, în cazul lor cuvântul chiar nu e afectat de nicio conotaţie.
      „Deutsch”-ii se supără oare că sunt „german”, „neamţ”, „tedesco”, „alemán” etc. ?

      Comentariu de Roderick — septembrie 23, 2011 @ 1:02 pm | Răspunde

  2. Conform Wikipeda, legile de transformare din PIE spre lb.dacă dictează că g’ din IE g’hed devine „dz”, deci avem toate motivele să acceptăm jidovină drept un relict autohton. Alternanța J/Z nu mai trebuie argumentată, e cunoscută. Însă, sensul nr.3 nu intră în aceeași etimologie propusă aici. Sensul de movilă și mamelon în special, le-aș pune în legătură cu IE h’ed- a mânca. Am comentat despre această posibilitate pe celălalt articol, despre jidovi.

    Comentariu de Ioan Albu — decembrie 5, 2011 @ 6:15 pm | Răspunde

  3. GIDĂ t.; Gidești (BCI VII); cf. termenii entopici: gidogină, gidunie, jidovină(DLR); cf. iudă, „prăpastie”, folosit la Vîlcana-Pucioasa.

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 8, 2017 @ 6:35 pm | Răspunde

    • PIE *g’hed-„deschizătură, poartă, anus”
      jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într-un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de pământ din vechime; măgură, mamelon.”

      Am ceva îndoieli că entopicii de mai sus provin din acest radical, dar expresia ”în zadar” (var.zădar, înv.zedar) are toate șansele, numai de am găsi un coradical *zeda- sau *zedi. Bănuiesc că ”uscat zadă” (dry to *shitdom come?) iese din discuție. :)
      Cred că-n acest caz, zadă face o referire la esența tare a lemnului.

      ZADÁR n. rar Lucru inutil; inutilitate. ◊ În ~ fără rost; degeaba; zadarnic. /<sl. za daru
      zadár2, ~ă [At: NEAGOE, Înv. 162/25 / V: zăd~, (înv) zed~ sn / Pl: ~uri sn, ~i, ~e a / E: slv за даръ] 1-2 sn (Îvr) Zădărnicie (1-2). 3 sn (Îlav) În ~ Zadarnic2 (2). 4 a (Înv) Zadarnic2 (1).

      Semantismul acestui zedar este acoperit de etimologia acestui Alb.kot (worthless, pointless) din adj. Proto-Alb. *kākta (IE *kāk- ''cacare''). Dacă n-aveam toată zdroaba (truda) aia în a argumenta coradicalitate reg.jijină (murdărie) cu alb.zi, zizë (black), probabil l-aș fi pus și pe acesta lângă ''înv. zedar'' și Alb.dhjes ''(vulgar) I shit, I fuck up'' și ndoh (vb. make dirty, pollute).

      Totuși, să zicem că acel gidunie, cu var. jidovină provin din *g’hed- precum eng.gate. Lăsăm la o parte faptul că germanismele par să facă notă discordantă printre toate dezvoltările celorlalte idiomuri IE și ne concentrăm pe plasarea accentului pe [e]. Ar face să avem o diftongare spre [*zjed] , corect? Să zicem că [zj] s-ar sonoriza la fel ca [sj] spre [ș].
      Totuși, mai am o idee privind spre acel ''cf. iudă''(prăpastie) din spate.

      Cred că se referă la rad. *yeudh- ''to move swiftly, to fight, to stir''. Ar fi dat cu siguranță o proto-formă *jeud-, *jud- în dacică, iar primele două sensuri ale reg. jidovină ar fi perfect logice. Totuși, forma asta cred că-i coruptă de acest jidov.
      Eu aș fi scos un *judină sau *jodună.

      De citit și definițiile jidovinei din Transilvania ale lui Scriban. Astea cred că pun punctul pe i, mai ales că avem și sensul de „rîpă (ponor) în care se aruncă gunoaĭele” la Iași; mă gândesc așa, poate e o fuziune între moștenirile astea din *g’hed- și acest *yeudh-. Parcă mi-l imaginez pe sărmanul dac lipit de munte. Unde să-și arunce ''gunoiul'' dacă nu o joampă naturală, un pic mai departe de cătunul său?
      https://dexonline.ro/definitie/jidovină

      Nu țin minte să fi explicat vreun arheolog sau istoric cum se descotoroseau dacii și geții din munți de ''zedar'' (murdărie)/ jijină. Bănuiesc că haznaua era separată de locul unde aruncau gunoiul obișnuit.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 4, 2018 @ 11:06 am | Răspunde

  4. Am găsit într-o carte despre superstiții la Români un entopic baur (în Vâlcea) cu sensul ”dealuri care se înalță unele lângă altele, ca niște uriașe turnuri de castel năprasnice; fac între ele gâtlejuri largi și bine adăpostite”. Acolo își făceau veacul jidovii.
    Autorul crede că ar fi lat.burgus, dar nu se potrivește fonetic sau ca sens. Vezi Proto-Germanic *burgz (“borough, fortification”) https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/burgz
    https://en.wiktionary.org/wiki/burg#Etymology

    Ar putea fi autohton, coradical cu băuca (adică augmentat cu -ur) sau alb.bokë din *bʰoHu ‘to grow, swell’, dar ..
    gotic bibaurgeins, “camp, fortified place”, singurul care are un diftong, adică un rad.*bʰourǵʰ-. https://en.wiktionary.org/wiki/𐌱𐌰𐌿𐍂𐌲𐍃#Gothic
    dialectul sașilor nu-mi este cunoscut.
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/būraz

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 15, 2017 @ 2:32 pm | Răspunde

    • Superstițiile poporului Român, de Gh.F.Ciaușanu

      Vâlcea revine constant în trimiterile acestui autor și s-ar putea să înregistreze câteva cuvinte și motive mitologice vechi, pierdute azi. De exemplu, acele baure unde se ”aciolau” jidovii, sunt locuri de refugiu, întărite.
      Ei sunt ”puși bine” de către Dumnezeu numai cu trăznetele și cu pucioasa azvârlite asupra lor.

      O altă mențiune pe acest subiect zice că Dumnezeu se lupta cu uriașii și nu-i putea birui, așa că tovarășul său din iad îi trimite vorbă să-l lase și pe el să lupte cu aceștia. Acesta strânge norii și plouă până ajunge apa sub cer. ”Jidovii căzură atunci ca grinzile și se înecară.” (pag.49)
      Clar avem amintirea unor personaje ca Zeus și Hades.

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 26, 2018 @ 7:14 am | Răspunde

    • În următorul capitol vorbește despre comori și flăcările ce joacă/ard deasupra lor la anumite date. În Apuseni, zice autorul, dacă lumina deasupra este albă (roșcată) ai bani de argint, dacă este galbenă ai aur, dacă e albastră ai aramă. Cât se înalță flacăra, atât este de adânc îngropată.

      Precizarea importantă este acel prim adjectiv. Pot face o conexiune cu adj. alabanez all (roșu) și fărșerotul ”lână alică” de roșu aprins. Probabil că dacica nu avea ceva comparabil cu lat.albus, ci adj.bal (-ă), barz (-ă) și culori intermediare.

      Interesant că etimologic, barz și alb.bardhë (*bʰrh₁ǵ- ‘to gleam, shine’) au o legătură cu culoarea cerului din zori (Lithuanian brékšti ‘to dawn’, Slovene brẹ̑sk ‘dawn’), la fel cum arom.albile și daco-rom. albele reprezintă tot răsăritul. Mitologia albaneză trimite și spre personaje numite cele albe (e Bardha), așa cum citezi în al doilea link.
      https://en.wiktionary.org/wiki/bardhë#Albanian
      https://hroderic.wordpress.com/2014/03/29/garvan/
      https://en.wiktionary.org/wiki/bardhë#Albanian

      Interesantă e și acel reg.aumă, ”a se auma de ziuă”. În link-ul dat în trecut se reconstituia un arhaic *augma și trimite spre albaneză și greacă cu exemple destul de clare, dar este oare? Care-i radicalul IE care explică alb.ag, gr. augḗ (“light, beam”) sau sl.*jugъ m (south, south wind)? Mai sunt și alte coradicale sau derivate semantice din acel *h₂ewg-?

      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/jugъ
      https://en.wiktionary.org/wiki/αὐγή#Ancient_Greek

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 26, 2018 @ 7:59 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: