Istoriile lui Roderick

octombrie 20, 2011

Călău şi scaloi

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:09 pm

După unii lingvişti, „călău” este un cuvânt autohton; iată definiţia în DER, cu etimologia cea mai acceptată:

călắu (călắi), s.m. – 1. Gîde. – 2. Tiran, asupritor. Țig. kalo „negru” și „țigan” (Miklosich, Zig., 229; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 272; Gáldi, Dict., 226); cf. rezervele lui Graur 132. Se explică prin împrejurarea că se recrutau călăi exclusiv dintre sclavii țigani, întrucît îndeletnicirea lor era considerată extrem de rușinoasă. Cf. și sp. caló, și probabil lat. med. caloforcium „furcă”, de unde fr. califourchon, în care primul element nu a fost explicat pînă acum (Littré și Dauzat îl consideră inexplicabil; Schuchardt propunea o imposibilă der de la caballus; Gamillscheg presupune un *confurcium și Bloch-Wartburg recunoaște cuvîntul breton kall „testicule”). Cel mai probabil este că lat. caloforcium însemna, cum atestă glosele „furca gîdelui”. Pentru Lahovary 321, călău este cuvînt autohton, anterior invaziei indoeurop.

Acest „călău” mi se pare înrudit cu lit. kalavijas „sabie”, care ar proveni (cu semnul întrebării) dintr-un PIE *keld- „sabie”.

Există însă multe cuvinte similare puse pe seama PIE *(s)kel- „a tăia”: irl. colainn „carne”, galez celain „cadavru”, got. skilja „măcelar” ; alb. hele „suliţă”.

Din aceeaşi rădăcină provine tracul skalme „sabie”.

*

Un alt cuvânt interesant din română este „scaloi”

scalói1, scalói, s.m. și scaloáie, s.n. (reg.) 1. fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb. 2. căpățână de usturoi nedezvoltată, fără căței, formată dintr-o bucată. 3. varză cu căpățâna nedezvoltată. 4. grăunte.” (DAR)

scalói2, -oáie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat. 3. (s.m.) persoană foarte slabă și înaltă. 4. (s.m.) om înalt și molâu. 5. (s.m.) femeie sterilă. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului. ” ( DAR )

Dacă nu e vorba de omonime, e dificil de găsit „firul roşu” comun acestor sensuri uneori contradictorii ( vezi „copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat” vs. „om înalt și molâu” ).

Posibil legat de  „scălâmb” şi „scalen” ( ~  strâmb, diform, stârpitură; vezi sensul de „plantă nedezvoltată” al lui scaloi, fie ea ceapă, usturoi sau varză).

Poate fi înrudit cu „călău”, dacă ambele reflectă cumva ideea de „a tăia” ( în cazul lui „scaloi” -plantă nedezvoltată ori femeie sterilă).

Există însă o rădăcină PIE (reflectată, din câte se spune, doar în sanscrită şi armeană): *skal- „to swing, to make mistakes”; v.ind. skhalati „a se împiedica, a se clătina, a greşi” poate fi înrudit cu rom. „a (se) scălâmbăia”; iar arm. sxalem „a păcătui, a greşi” poate fi legat, ca sens, de rom. „scaloi”=diavol.

Unul din sensuri pare a fi însă cel de „înalt” sau „lung” – vezi „fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb” sau „persoană foarte slabă și înaltă”. Posibil legat de „schelet”, PIE *(s)kele- „uscat” ( let. kàlss „slab, osos” ; vezi sensul lui „uscăţiv” din română). O altă posibilă legătură (îndepărtată) o văd însă cu let. kleins „slab”, lit. klynas „rest, fragment” şi engl. lean.

23 comentarii »

  1. Călău pare să fie luat din IE (s)kel – a tăia (lat.scalpo, probabil rom.sculă sau.. SCÂLBĂ s. v. adâncitură, cavitate, gaură, scobitură ) Trebuie găsit un derivat pentru tăiere, secționare.
    Pentru „scaloi” cred că-s mai multe etimologii și mi se pare că nu au fost sortate deloc.De ce nu fac lingviștii treabă ca tine și pun acest „et.nec.” cînd ar putea măcar să enumere variabile, opinii, posibilități?
    Scaloi – 3. (s.m.) persoană foarte slabă și înaltă. 4. (s.m.) om înalt și molâu. Aici găsesc cel mai potrivit să-l apropii de altă glosă interesantă și oarecum în ceață privind originea: gligán (gligáni), s. m. – 1. Porc mistreț. – 2. Persoană ca un cal, uriașă. – Var. găligan, gîligan.
    Și în limbajul copiilor de azi se folosește „calu” ca poreclă pentru băieții prea înalți.
    Cred că am mai spus asta: găligan vine pe direcția lat. cello – „rise” ( http://en.wiktionary.org/wiki/celsus ) și grec kolossos – „large statue” ( http://en.wiktionary.org/wiki/colossus ).
    Celelalte sensuri (usturoi,varză și ceapă nedezvoltată,chiar și femeie sterilă ) le pun sub IE (s)kele / (s)klē – uscat , așa cum sec și sterp se completează…însă următoarele nu par să intre în niciuna din variantele propuse mai sus de tine: (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat. Dar revin!

    Comentariu de Ioan Albu — decembrie 8, 2011 @ 11:16 am | Răspunde

    • scaloi= (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat;

      Proto-IE: *sk’el-
      Meaning: to jump, to skip
      Baltic: *čō̂l-ia- c. (2), *sōl-ā̂
      Germanic: *skil-an- m., *skilla- adj., *skil-ō- vb.
      E foarte posibil ca dansul nostru tradițional, călușul, să provin din aceeași rădăcină..la fel și urm: 2.Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn http://dexonline.ro/definitie/c%C4%83lu%C8%99
      Și calul s-ar putea să intre în rîndul tracismelor, poate chiar e o încrucișare între ie skel și cea care a dat lat.equus(din rapid).

      Comentariu de Ioan Albu — ianuarie 31, 2012 @ 12:37 pm | Răspunde

      • kolovrismos- dans tracic în cerc în care participanții fac niște acrobații, salturi. ..deci kolovrismos= a țopăi în cerc(ie *sk’el- jump,skip și vrismos- în cerc,a învîrti)
        Călușul e în mod sigur tracic acum! :)

        Comentariu de Ioan Albu — februarie 5, 2012 @ 12:15 pm | Răspunde

      • scaloi (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat.
        Proto-IE: *(s)kol- „puppy”
        Albanian: kelýsh, pl. -ë `young of animals’

        Comentariu de Ioan Albu — mai 12, 2012 @ 10:54 pm | Răspunde

      • S-ar putea ca kolovrismos să fie un simbol antic păgân, identic cu kolovrat-ul slavic. https://ro.pinterest.com/pin/397653842079292207/
        https://en.wiktionary.org/wiki/kolovrat
        Cred că sl.vrat semnifica învârtit. Similar cu lat.collum, slavii de sud au vrat (gât; IE *wreyt- ‎“to twist, writhe”).

        Despărțirea ar fi *kolo- (cerc, roată; colac) și *vrismos (termen grecizat) sau un tracic *vrisma/*vrișma; probabil o formă sufixată cu sufixul -ma, similar celui grecesc și albanez. https://en.wiktionary.org/wiki/-%CE%BC%CE%B1#Ancient_Greek

        Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 2, 2017 @ 9:09 am | Răspunde

  2. IE (s)kel (a tăia) se confunda probabil încă din faza primară cu următoare formă:
    Proto-IE: *slaid- / -e-
    Meaning: to tear apart, to crumble, to injure
    Baltic: *skleĩd- (-ja-) vb. tr., *sklaid-ī̂- vb., *skliñd- vb. intr.; *sklaĩt=
    Germanic: *slīt-a- vb., *slit=, *slait-ōn- f., *slait-ia- vb.
    Latin: laedō, -ere, -sī, -sum „injure, damage”
    După cum se vede, în proto-baltică aproape cu nu poți face diferența între ie skel și ie slaid, se suprapun.

    SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦ Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi.
    E limpede originea acestui verb acum? :)

    Comentariu de Ioan Albu — februarie 4, 2012 @ 12:10 pm | Răspunde

  3. În albaneză, călăului i se spune „xhelat”, deci nu cred că mai poate sta în picioare etim. țigănească kalo(negru).
    Mai explicit „xhelat” – gel, hangman, executioner, torturer, headsman. Doar turcul cellât dintr-o sursă arabă, ar mai putea pune ceva semne de întrebare. Totuși, văd că avem „gealat” alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII. deci nu văd cum s-ar păstra două cuvinte separate, decît dacă presupunem un turcism mai vechi decît otomanii.(cumanic).
    Mai am o nedumerire! Gîdele pare să aibe un derivat ghidănac(ciomag,ciocan), amîndouă venind din ie.*gʷedh- to beat, to break, to hurt.
    E posibil ca acest „călău”să fi aplicat un alt fel de execuție, adică prin lovire cu ciocan sau măciucă?
    Deci gîdele ar preceda pe călău prin prisma metodei de execuție? :)

    Comentariu de Ioan Albu — februarie 18, 2012 @ 12:02 pm | Răspunde

  4. Gata, am găsit!
    Proto-IE: *kola-, *klā-
    Meaning: to beat, to break, to kill
    Old Indian: káli- `strife, discord; the worst of several objects; the last and worst of the four Yugas or ages; the losing die’

    Comentariu de Ioan Albu — februarie 27, 2012 @ 9:52 am | Răspunde

  5. Unde putem integra cul, -ă, adj. (reg.) aprig, iute.
    De aici avem antroponimul Culea.(?)

    Comentariu de Sorin5780 — martie 24, 2013 @ 7:26 pm | Răspunde

  6. […] Ioan Albu i-a găsit originea în PIE *sk’el- ”to jump, to skip” (vezi comentariile la https://hroderic.wordpress.com/2011/10/20/calau-si-scaloi ); această origine e mai sigură în cazul lui scăluș , existând paralela semantică în […]

    Pingback de Cosașul | Istoriile lui Roderick — septembrie 2, 2013 @ 11:18 pm | Răspunde

  7. Pe undeva aici s-ar putea încadra și Călimanii

    ”Nume dat de localnici unui popor de uriaşi ce s-ar fi refugiat în peşterile munţilor: „Din când în când, călimanii deschid câte o „poartă” (compusă dintr-o lespede de piatră situată pe vreo pajişte alpină sau într-un perete stâncos) şi duc oameni şi animale pe lumea cealaltă. Ei ar trăi şi azi în triunghiul munţilor Arşiţa-Tomnatec-Farcău. În 1919, de pe muntele Farcău a dispărut o turmă de 300 de oi, doi ciobani, câinii şi măgarii stânei. S-a lăsat un nor peste turmă şi apoi s-a ridicat la cer. În acel loc nici nu a mai crescut o vreme iarbă” (Ivanciuc 2006: 123).” (https://maramuresh.wordpress.com/category/mitologie/, @Dorin Ştef)

    Cuvânt obținut probabil prin derivarea cu suf. expresiv -man, ca și alt cuvânt maramureșean,

    ”golimán, -i, s.m. – Om sărac, cerșetor, scăpătat: „Că nu suntem golimani, / Că suntem oameni cu bani” (Antologie 1980: 179; Borșa). – Din gol + -man.” (DRAM)

    Rămâne acest căl- greu de explicat.

    Comentariu de Roderick — decembrie 1, 2014 @ 1:21 pm | Răspunde

    • Alţi „călimani” de peşteră : http://ironlight.wordpress.com/2010/07/10/nevadas-mysterious-cave-of-the-red-haired-giants/

      Comentariu de Sorin5780 — decembrie 1, 2014 @ 2:00 pm | Răspunde

    • https://en.wiktionary.org/wiki/celsus

      Nu știu dacă m-am gândit la asta până acum, dar găligan (probabil *căligan) ar putea proveni din același radical IE cu nordicul căliman. Între găligan și căliman avem două sufixe augmentative (-gan și -man) dintre care numai unul e consemnat și-n albaneză.

      Inițial mă gândeam că acest găligan ar trebui conectat cu verbul a se îngălăna (a se întrema, a prinde putere) dintr-un rad.*gal (putere, forță; lit.galia – power, vigor, validity).
      Vor fi fiind mai multe astfel de paralele, căci am găsit odată și căldău față de gâldău.

      Dar poate vin fiecare din radicalul său, căci căldău ar putea fi coradical cu scâlbă, nu cu gâldău.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 17, 2016 @ 9:13 am | Răspunde

      • Am mai găsit câteva derivate cu acest sufix -man în lexicul vechi și cred că am avem câteva coradicale indo-europene. Intuim probabil că avem un morfem *me conform celor care dau *méǵh₂s (“great”) sau sensul de ”mare” (great, faimos) folosit mai mult ca temă secundă în nume bitematice decât ca adj. de sine stătător.
        Mă gândesc și la pan-slavismul mnogo (mult; Proto-Slavic *mъnogъ =many, much), coradical perfect cu eng.many (-y din vechiul sufix -ig): IE *monogʰo- (“many”).
        https://en.wiktionary.org/wiki/many#Etymology

        Cred că sensurile acestui adv. vechi erau mare, mult, numeros. Vezi și adv.nostru măre (mult).

        Interesantă mi s-a părut această precizare: ”great things were called „manic” in Phrygia”
        https://en.wikipedia.org/wiki/Phrygia#Origins

        De obicei am două direcții de tălmăcire a acestor sufixe vechi românești. Una e să văd o compoziție de două sufixe cu sens identic (augmentative sau diminutive) care, după caz, ori hiperbolizează sensul temei ori invers, micșorează mult sensul. Câțiva lingviști spun că-i un tipar pan-balcanic.
        A doua direcție e să avem câte o temă indo-europeană folosită ca afix derivativ.

        În cazul lui -man sau -oman ar fi o ipoteză ca cea e mai sus (temă IE) sau o aglutinare a două sufixe destul de cunoscute (cel puțin unul dintre ele). Sufixul augmentativ -an n-are absolut niciun secret pentru românofoni, este prea clar. Sufixul augmentativ -um cu var. -om este mai puțin cunoscut, dar evidențiat de cel puțin doi lingviști de la noi … și un amator (adică eu).
        Hajdeu îi subliniază existența în link-ul următor, dar am mai dat și eu câtev exemple regionale (huidumă, *bucium, sodom, Alb.kallumë):
        https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e0/Bogdan_Petriceicu_Hasdeu_-_Fragmente_pentru_istoria_limbei_române_-_Elemente_dacice._Volumul_1_-_ghiuj.pdf

        Știu, am spus că -um sau -ma sunt terminații de participiu vechi, păstrate doar dialectal în albaneză și în câteva derivate verbale în alte limbi IE, dar sunt exemple care-l recomandă ca terminație augmentativă (și adjectivală?).
        E posibil, zic eu, ca -um (Appulum, Saldum și altele), la fel ca -oc, -oacă, să fi fost terminații predilecte dialectelor geto-dacice cu semantism identic, formând și augmentative și formații colective.
        Pentru sufixul -oc am dat exemple care atestă ambele parcursuri, însă pentru -um, -om avem doar augmentative și adverbe (probabil augmentate).

        PS: pe o hartă a unui amator am văzut că delimita carpi și carpiani în Moldova. Să fie oare un sufix augm. -an sau e predecesorul suf. românesc -ean, iar carpă sau șcarpă e o formă geografică pozitivă sau negativă, adică văi muntoase și malurile unor munți.
        La fel de misterios e și acel -idai din carpidai, probabil un plural, iar suf. -id sau -ed ar trimite spre un adj. dacic cu sens identic acelui Sl. krěpŭ, krepost.
        https://en.wiktionary.org/wiki/крѣпъ#Old_Church_Slavonic

        Comentariu de Sorin5780 — martie 7, 2018 @ 10:20 am | Răspunde

        • Am o idee năstrușnică! Nu știu când apare în istoria antică tribul Carpilor (var.Carpiani, Carpidai, Carpodacai), dar e posibilă o origine estică din cel al Kallipidailor? https://pleiades.stoa.org/places/226644/kallipidai
          Aceștia puteau profita de tranzitul cerealelor și animalelor de-a lungul râurilor spre emporiile grecești de la Marea Neagră la un moment dat, fiind apoi împinși spre est și nord de triburi mai puternice (iranice). Moldova medievală profită și ea economic de acest tranzit până e bătută spre interior de către otomani și tătari.

          Greu de spus dacă Carpidai și Kallipidai sunt același trib, dar seamănă prea mult, iar inutiția îmi spune că dacor. /r/ și albanoidul /ll/, în anumite cazuri, trimit spre un fonem barbar traco-ilir. Poate chiar unul din acele r-uri bizare, care putea fi reprodus diferit de urechea ”civilizată” a grecilor.
          E posibilă și o eliminare a unei vocale neaccentuate și o rotacizare, deci etnonimul Carp(-iani) ar putea să nu aibă nimic în comun cu Alb.karpë sau Sl. крѣпъ (krěpŭ ”strong, healthy”). https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BA%D1%80%D1%A3%D0%BF%D1%8A#Old_Church_Slavonic

          De multe ori unui /r/ dacor. îi corespunde un /ll/ albanez, iar acesta din urmă este uneori rezultatul unei disimulări dintr-un /r/ romanic, alteori un /l/, romanic sau P.Alb.

          Știu sigur că am citit mai demult o supoziție despre cultura Coisstõcilor, cum că ar fi emigrat de undeva din regiunea Odessa de azi (Transnistria cedată nouă pe timpul lui Antonescu). Posibil ca odată cu creșterea puterii și numărului Geților, să fi ocupat o porțiune din Ucraina, apoi, la presiunea unor triburi scito-sarmatice, să fi urcat pe Nistru spre Bucovina și Galiția. Sunt cu siguranță atestate mai multe nume geto-dacice în așezările ce înconjoară malul estic al Mării Negre până în Crimeea.

          Comentariu de Sorin5780 — mai 1, 2019 @ 10:24 am | Răspunde

    • Cum spuneam mai devreme într-un comentariu despre calamindar: *kalamin = hollowed/scorburos din radicalul *(s)kel-1: to cut, unde lărgirea temei cu -mo- dă ”cutting tool ; cut wood; hollow, dugout”
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1722&root=config

      Dacă *călimă (*kal-imn; vezi alb. -imë) semnifica ”peșteră, depresiune”, călimanul ar fi ”peșterean”, iar motivul acestor uriași care ocupau peșteri sau diverse complexe subterane (motivul titanilor) este destul de vechi. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/-mn̥

      Probabil și oronimul Călimani are vreun înțeles pierdut privind niște depresiuni vulcanice: ”În acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse parțial de eroziune, dar mai ales datorită prăbușirilor care au dus la deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km în Căliman).” https://ro.wikipedia.org/wiki/Munții_Călimani

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 27, 2018 @ 6:16 pm | Răspunde

  8. […] puțin probabilă este legătura cu ”scaloi” (v. https://hroderic.wordpress.com/2011/10/20/calau-si-scaloi/); plauzibil, însă, dacă numele ar avea a face cu epitetul […]

    Pingback de Călin din poveste | Istoriile lui Roderick — iunie 12, 2015 @ 11:08 am | Răspunde

  9. 2) scur (mă), a -á v. refl. (d. a cura, lat. ex-côlare, a strecura. V. cur 1, strecor). Olt. Ban. Serbia. Mă scurg: i s’a scurat ochiu. Mă usuc, mă zvîntez: pământu se scură de vînt.

    Să fie legat de lat.siccus (rom.sec) prin rad.*seyk- sau vine independent de latină? Ar explica scaloi (*skall; alb.hollë) și celelalte.

    thkollët m ‎(feminine thkollëte) – thin, meager // A phonetic evolution of tëholloj ‘to become thin’, based on hollë
    tëholloj

    Let. izsīkt = dry up, dry, wither, run short, be exhausted, shoal
    apsīkt = dry, spend

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2017 @ 10:01 am | Răspunde

  10. Carpidai, Carpiani

    M-am gândit de multe ori la acest ”derivat” căutând să explic tema și afixele sub care apare acest etnonim atât de popular în Carpații Orientali și nordici.

    Personal am considerat trei radicali: karpë ”rocky hill with sharp peak”, *kar-bho, karp-os (tare, puternic), apoi un totem al unor munteni, cf. Alb. karbë ”eagle”.

    Pentru Carpidai m-am gândit și la sufixul IE -de, cf. gr.dómonde sau Athḗnaze, considerând și acel nume tracic Boraides, Buraides (”din nord”, probabil Geți), probabil curat grecesc, dar frecvent în sec.VI-VII în Bizanț. Unii l-au tălmăcit prin bogat (*bur- Mocabur, Burebista, rom. Burilă).
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/de

    Din acelși morfem cred că avem conjuncția autohtonă da’, dar(ă), iar din Latină ”unde, înde, când, de-/di- (decinde)” și altele.

    Inițial mă gândeam că acest Carpidai surprinde paralela tracică a Lat. -idus (calidus, lepidus, aridus) cf. Sl.krěpŭ (puternic, sănătos), krepost (virtute), dar acum mă întreb dacă nu cumva era un locativ cf. Lit.avìdė f. ”sheepfold” (avis “sheep” +‎ -idė “place for”)
    https://en.wiktionary.org/wiki/avidė#Lithuanian
    https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BA%D1%80%D1%A3%D0%BF%D1%8A

    Am avea, așa cum am mai repetat, un Carpiani (deleni, munteni) ca locuitori al unor forme de relief pozitive (dealuri, munți), iar Carpidai ceva similar.

    -ìdė f. ”forms nouns with the meaning „place to put something” (normally animals)” https://en.wiktionary.org/wiki/-id%C4%97#Lithuanian
    S-a mai discutat ceva similar privind un Alb.këpurdhë (ciupercă), unde am avea același verb cu Lit. dėti (“put”) sau Dac.dava. Orel și alții tălmăcesc acel cuvânt printr-un ipotetic këpur (pilleus, IE *(s)kep- “cover”, Let.cepure ”hat”) + dhë (pus).

    Eu credeam că poate fi coradical cu Lit. kapùrna („mossy mound”) sau Dac.Capora, din bazinul Nistrului, și Caporetum din Balcani, dar acum mă întreb dacă nu-i *kepur-idas ”like a hat”. Și al nostru ciupercă trebuie să fie ceva similar.
    Similar ar fi Carpidai, un trib asemănat cu altul din interiorul Moldovei, o frântură din altul.

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 13, 2019 @ 11:17 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: