Istoriile lui Roderick

Octombrie 20, 2011

Călău şi scaloi

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:09 pm

După unii lingvişti, „călău” este un cuvânt autohton; iată definiţia în DER, cu etimologia cea mai acceptată:

călắu (călắi), s.m. – 1. Gîde. – 2. Tiran, asupritor. Țig. kalo „negru” și „țigan” (Miklosich, Zig., 229; Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 272; Gáldi, Dict., 226); cf. rezervele lui Graur 132. Se explică prin împrejurarea că se recrutau călăi exclusiv dintre sclavii țigani, întrucît îndeletnicirea lor era considerată extrem de rușinoasă. Cf. și sp. caló, și probabil lat. med. caloforcium „furcă”, de unde fr. califourchon, în care primul element nu a fost explicat pînă acum (Littré și Dauzat îl consideră inexplicabil; Schuchardt propunea o imposibilă der de la caballus; Gamillscheg presupune un *confurcium și Bloch-Wartburg recunoaște cuvîntul breton kall „testicule”). Cel mai probabil este că lat. caloforcium însemna, cum atestă glosele „furca gîdelui”. Pentru Lahovary 321, călău este cuvînt autohton, anterior invaziei indoeurop.

Acest „călău” mi se pare înrudit cu lit. kalavijas „sabie”, care ar proveni (cu semnul întrebării) dintr-un PIE *keld- „sabie”.

Există însă multe cuvinte similare puse pe seama PIE *(s)kel- „a tăia”: irl. colainn „carne”, galez celain „cadavru”, got. skilja „măcelar” ; alb. hele „suliţă”.

Din aceeaşi rădăcină provine tracul skalme „sabie”.

*

Un alt cuvânt interesant din română este „scaloi”

scalói1, scalói, s.m. și scaloáie, s.n. (reg.) 1. fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb. 2. căpățână de usturoi nedezvoltată, fără căței, formată dintr-o bucată. 3. varză cu căpățâna nedezvoltată. 4. grăunte.” (DAR)

scalói2, -oáie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat. 3. (s.m.) persoană foarte slabă și înaltă. 4. (s.m.) om înalt și molâu. 5. (s.m.) femeie sterilă. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului. ” ( DAR )

Dacă nu e vorba de omonime, e dificil de găsit „firul roşu” comun acestor sensuri uneori contradictorii ( vezi „copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat” vs. „om înalt și molâu” ).

Posibil legat de  „scălâmb” şi „scalen” ( ~  strâmb, diform, stârpitură; vezi sensul de „plantă nedezvoltată” al lui scaloi, fie ea ceapă, usturoi sau varză).

Poate fi înrudit cu „călău”, dacă ambele reflectă cumva ideea de „a tăia” ( în cazul lui „scaloi” -plantă nedezvoltată ori femeie sterilă).

Există însă o rădăcină PIE (reflectată, din câte se spune, doar în sanscrită şi armeană): *skal- „to swing, to make mistakes”; v.ind. skhalati „a se împiedica, a se clătina, a greşi” poate fi înrudit cu rom. „a (se) scălâmbăia”; iar arm. sxalem „a păcătui, a greşi” poate fi legat, ca sens, de rom. „scaloi”=diavol.

Unul din sensuri pare a fi însă cel de „înalt” sau „lung” – vezi „fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb” sau „persoană foarte slabă și înaltă”. Posibil legat de „schelet”, PIE *(s)kele- „uscat” ( let. kàlss „slab, osos” ; vezi sensul lui „uscăţiv” din română). O altă posibilă legătură (îndepărtată) o văd însă cu let. kleins „slab”, lit. klynas „rest, fragment” şi engl. lean.

16 comentarii »

  1. Călău pare să fie luat din IE (s)kel – a tăia (lat.scalpo, probabil rom.sculă sau.. SCÂLBĂ s. v. adâncitură, cavitate, gaură, scobitură ) Trebuie găsit un derivat pentru tăiere, secționare.
    Pentru „scaloi” cred că-s mai multe etimologii și mi se pare că nu au fost sortate deloc.De ce nu fac lingviștii treabă ca tine și pun acest „et.nec.” cînd ar putea măcar să enumere variabile, opinii, posibilități?
    Scaloi – 3. (s.m.) persoană foarte slabă și înaltă. 4. (s.m.) om înalt și molâu. Aici găsesc cel mai potrivit să-l apropii de altă glosă interesantă și oarecum în ceață privind originea: gligán (gligáni), s. m. – 1. Porc mistreț. – 2. Persoană ca un cal, uriașă. – Var. găligan, gîligan.
    Și în limbajul copiilor de azi se folosește „calu” ca poreclă pentru băieții prea înalți.
    Cred că am mai spus asta: găligan vine pe direcția lat. cello – „rise” ( http://en.wiktionary.org/wiki/celsus ) și grec kolossos – „large statue” ( http://en.wiktionary.org/wiki/colossus ).
    Celelalte sensuri (usturoi,varză și ceapă nedezvoltată,chiar și femeie sterilă ) le pun sub IE (s)kele / (s)klē – uscat , așa cum sec și sterp se completează…însă următoarele nu par să intre în niciuna din variantele propuse mai sus de tine: (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat. Dar revin!

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 8, 2011 @ 11:16 am | Răspunde

    • scaloi= (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat;

      Proto-IE: *sk’el-
      Meaning: to jump, to skip
      Baltic: *čō̂l-ia- c. (2), *sōl-ā̂
      Germanic: *skil-an- m., *skilla- adj., *skil-ō- vb.
      E foarte posibil ca dansul nostru tradițional, călușul, să provin din aceeași rădăcină..la fel și urm: 2.Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn http://dexonline.ro/definitie/c%C4%83lu%C8%99
      Și calul s-ar putea să intre în rîndul tracismelor, poate chiar e o încrucișare între ie skel și cea care a dat lat.equus(din rapid).

      Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 31, 2012 @ 12:37 pm | Răspunde

      • kolovrismos- dans tracic în cerc în care participanții fac niște acrobații, salturi. ..deci kolovrismos= a țopăi în cerc(ie *sk’el- jump,skip și vrismos- în cerc,a învîrti)
        Călușul e în mod sigur tracic acum! :)

        Comentariu de Ioan Albu — Februarie 5, 2012 @ 12:15 pm

      • scaloi (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat.
        Proto-IE: *(s)kol- „puppy”
        Albanian: kelýsh, pl. -ë `young of animals’

        Comentariu de Ioan Albu — Mai 12, 2012 @ 10:54 pm

  2. IE (s)kel (a tăia) se confunda probabil încă din faza primară cu următoare formă:
    Proto-IE: *slaid- / -e-
    Meaning: to tear apart, to crumble, to injure
    Baltic: *skleĩd- (-ja-) vb. tr., *sklaid-ī̂- vb., *skliñd- vb. intr.; *sklaĩt=
    Germanic: *slīt-a- vb., *slit=, *slait-ōn- f., *slait-ia- vb.
    Latin: laedō, -ere, -sī, -sum „injure, damage”
    După cum se vede, în proto-baltică aproape cu nu poți face diferența între ie skel și ie slaid, se suprapun.

    SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. A face să devină schilod, inform, desfigurat; a mutila; a ciopârți. ♦ Tranz. și refl. A (se) poci, a (se) urâți. ♦ Refl. A se strâmba, a se schimonosi.
    E limpede originea acestui verb acum? :)

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 4, 2012 @ 12:10 pm | Răspunde

  3. În albaneză, călăului i se spune „xhelat”, deci nu cred că mai poate sta în picioare etim. țigănească kalo(negru).
    Mai explicit „xhelat” – gel, hangman, executioner, torturer, headsman. Doar turcul cellât dintr-o sursă arabă, ar mai putea pune ceva semne de întrebare. Totuși, văd că avem „gealat” alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII. deci nu văd cum s-ar păstra două cuvinte separate, decît dacă presupunem un turcism mai vechi decît otomanii.(cumanic).
    Mai am o nedumerire! Gîdele pare să aibe un derivat ghidănac(ciomag,ciocan), amîndouă venind din ie.*gʷedh- to beat, to break, to hurt.
    E posibil ca acest „călău”să fi aplicat un alt fel de execuție, adică prin lovire cu ciocan sau măciucă?
    Deci gîdele ar preceda pe călău prin prisma metodei de execuție? :)

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 18, 2012 @ 12:02 pm | Răspunde

  4. Gata, am găsit!
    Proto-IE: *kola-, *klā-
    Meaning: to beat, to break, to kill
    Old Indian: káli- `strife, discord; the worst of several objects; the last and worst of the four Yugas or ages; the losing die’

    Comentariu de Ioan Albu — Februarie 27, 2012 @ 9:52 am | Răspunde

  5. Unde putem integra cul, -ă, adj. (reg.) aprig, iute.
    De aici avem antroponimul Culea.(?)

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 24, 2013 @ 7:26 pm | Răspunde

  6. […] Ioan Albu i-a găsit originea în PIE *sk’el- ”to jump, to skip” (vezi comentariile la https://hroderic.wordpress.com/2011/10/20/calau-si-scaloi ); această origine e mai sigură în cazul lui scăluș , existând paralela semantică în […]

    Pingback de Cosașul | Istoriile lui Roderick — Septembrie 2, 2013 @ 11:18 pm | Răspunde

  7. Pe undeva aici s-ar putea încadra și Călimanii

    ”Nume dat de localnici unui popor de uriaşi ce s-ar fi refugiat în peşterile munţilor: „Din când în când, călimanii deschid câte o „poartă” (compusă dintr-o lespede de piatră situată pe vreo pajişte alpină sau într-un perete stâncos) şi duc oameni şi animale pe lumea cealaltă. Ei ar trăi şi azi în triunghiul munţilor Arşiţa-Tomnatec-Farcău. În 1919, de pe muntele Farcău a dispărut o turmă de 300 de oi, doi ciobani, câinii şi măgarii stânei. S-a lăsat un nor peste turmă şi apoi s-a ridicat la cer. În acel loc nici nu a mai crescut o vreme iarbă” (Ivanciuc 2006: 123).” (https://maramuresh.wordpress.com/category/mitologie/, @Dorin Ştef)

    Cuvânt obținut probabil prin derivarea cu suf. expresiv -man, ca și alt cuvânt maramureșean,

    ”golimán, -i, s.m. – Om sărac, cerșetor, scăpătat: „Că nu suntem golimani, / Că suntem oameni cu bani” (Antologie 1980: 179; Borșa). – Din gol + -man.” (DRAM)

    Rămâne acest căl- greu de explicat.

    Comentariu de Roderick — Decembrie 1, 2014 @ 1:21 pm | Răspunde

    • Alţi „călimani” de peşteră : http://ironlight.wordpress.com/2010/07/10/nevadas-mysterious-cave-of-the-red-haired-giants/

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 1, 2014 @ 2:00 pm | Răspunde

    • https://en.wiktionary.org/wiki/celsus

      Nu știu dacă m-am gândit la asta până acum, dar găligan (probabil *căligan) ar putea proveni din același radical IE cu nordicul căliman. Între găligan și căliman avem două sufixe augmentative (-gan și -man) dintre care numai unul e consemnat și-n albaneză.

      Inițial mă gândeam că acest găligan ar trebui conectat cu verbul a se îngălăna (a se întrema, a prinde putere) dintr-un rad.*gal (putere, forță; lit.galia – power, vigor, validity).
      Vor fi fiind mai multe astfel de paralele, căci am găsit odată și căldău față de gâldău.

      Dar poate vin fiecare din radicalul său, căci căldău ar putea fi coradical cu scâlbă, nu cu gâldău.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 17, 2016 @ 9:13 am | Răspunde

  8. […] puțin probabilă este legătura cu ”scaloi” (v. https://hroderic.wordpress.com/2011/10/20/calau-si-scaloi/); plauzibil, însă, dacă numele ar avea a face cu epitetul […]

    Pingback de Călin din poveste | Istoriile lui Roderick — Iunie 12, 2015 @ 11:08 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: