Istoriile lui Roderick

Noiembrie 27, 2011

Pieporus şi muntele Pion

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:31 pm

Se consideră că numele regelui costoboc Pieporus este un antroponim compus în care al doilea element reflectă IE *per „a naşte, a produce, fiu” (cf. I.I. Russu).

Ce ar reprezenta, în acest caz, primul element, Pie- ? Poate fi numele unei zeităţi necunoscute ( vezi numele zeilor sciţi Api -identificată de Herodot cu Gaia, zeiţa-mamă- şi Papaios – Zeus ).

Poate reflecta PIE *pey- „a adora” ( ca lat. pius ); Pieporus ar fi un „fiu slăvit” sau un „fiu al slavei” ( ? ). Aceeaşi rădăcină poate sta la originea numelui Pion, „muntele sfânt” al Moldovei.

Anunțuri

25 comentarii »

    • După cum spune și în poveste, numele de Pipăruș este un diminutiv de la Piper, și este o aluzie la faptul că este mic ca un bob de piper, și iute ca el

      Comentariu de sabinus — Octombrie 13, 2012 @ 5:32 pm | Răspunde

  1. >>>> Papaios – Zeus>>>>

    În zona Dobrogei, aflată în antichitate sub influența grecilor, la bunic i se spune tataia (iar la bunică mamaia). La aromâni, populație care trăiește și în Dobrogea, la bunic i se spune papu

    Comentariu de sabinus — Octombrie 13, 2012 @ 5:39 pm | Răspunde

  2. […] Despre numele Pionului am scris cândva (https://hroderic.wordpress.com/2011/11/27/pieporus-si-muntele-pion/). […]

    Pingback de Dochia | Istoriile lui Roderick — Noiembrie 17, 2013 @ 3:08 pm | Răspunde

  3. Începând cu pag.19 se vorbește despre un entopic local în nordul Vrancei, chiu (disimulat și în chei), scos din magh. kő „stîncă”, „piatră.
    http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/termeni-geografici-populari-din-Vrancea.pdf

    Eu cred că ar mai putea fi o dezvoltare locală după sl. kljunŭ „vîrf” (Cihac, II, 63; DAR).

    Acest chiuă mai apare și ca pioa (sau pieiă undeva în Spinești) în actele lui Matei Basarab. (pag.21), perceput, zice autorul, ca un moldovenism
    M-am gândit imediat la Muntele Pion. Dacă n-ar fi precizarea că vine dintr-un mai vechi „Muntele lui Peon”, aș fi zis că avem alt entopic pion/peon. (din grecescul „peon”, adică gros, mare sau coloană a cerului).
    Măcar Țiclău, alt nume pentru Ceahlău, ar putea fi un derivat dacic conform întinderii entopicelor țâu,țâhă/țuhă/țuhan/țâgmă(u) și altele. (același link) Ex: <> *moidan/muidan e alt entopic curios. Dacă era albanez aș fi zis că vine dintr-un mai vechi *mald (reg.maldur)
    IE *k’ei- to sharpen alb.thikë (cuțít), thek (I pierce, stab), thekshëm (pungeont, acute, penetrating), theres (caustic, biting, etc.)

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 25, 2015 @ 4:05 pm | Răspunde

    • La pagina 21, unde e și acel entopic fără explicație, muidan (să fie moldă- munte?), se găsește ceea ce cred că-i o interpretare a radicalului IE pentru „nume”: imen. Tare seamănă cu alb.emën (gheg), deci probabil că tot așa suna și-n dacică.

      La pagina 29 se găsește o definiție a „guguiului” și una pentru un entopic misterios fleură.(discutat și la pag.34)
      „fleura este un chiuhan ascuțit, o coastă mare cu stâncărie”(PAG.29)
      „fleura se formează din cauza PRĂBUȘIRILOR care au loc în jurul țuhailor” (PAG.34)
      IE *leka- to jump, scuttle; to fall sau din *leg – to lie, recline
      https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/leg%CA%B0-

      Oare nu-s reprezentative pentru vf.Gugu (ceva rotund, cap, apoi sensul de vârf) și un coradical din tracicul *lera (Alb. lerë, -a ‘stones, fallen stones’).
      [f] nu poate fi decât prefixul *awa (out of), conform cu dezvoltările albaneze ale sale: v în unele situații și [f] când se lipește de [l].
      exemple: https://en.wiktionary.org/wiki/vrap
      https://en.wiktionary.org/wiki/flet%C3%AB
      https://en.wiktionary.org/wiki/flak#Albanian când eram ciutan *fiflac ziceam la săritura peste cap (mai mult în apă). Coincidență probabil cu alb.flak.

      „o ridicătură, un moidănel” (Coza) pag.30
      Spun că ar putea fi coradical cu arh.moldă, iar [l] devine un [i] lung, la fel ca-n albaneză (ujk față de arh.ulk =lup). Asta ar însemna că limba dacică era în pragul unei transformări similare.
      basc malda(slope)… „interesting”! https://en.wiktionary.org/wiki/mal#Etymology

      Poate un coradical: https://en.wiktionary.org/wiki/maj%C3%AB#Albanian

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 27, 2015 @ 2:12 pm | Răspunde

    • ”Țuhoi” cu sensul de căpiță de fân l-am întâlnit și eu. Dacă îmi aduc bine aminte, un țuhoi se făcea din mai multe ”broscuțe”.

      Cuv. ar putea avea la bază PIE bhreu-s-1 ”to swell”

      Comentariu de Roderick — Septembrie 27, 2015 @ 9:17 pm | Răspunde

      • v. și ”Ciuha” – oronim, de ex. în Munții Cozia

        Comentariu de Roderick — Septembrie 27, 2015 @ 9:20 pm | Răspunde

  4. Ce etimologie și istoric o avea loc. Pianul de Jos și hidronimul Pian? Legături cu Pionul?
    IPOTEZE: http://www.revistaclipa.com/9624/2015/01/permanente/investiga%C8%9Bie-etnologica-de-teren-pianu

    Mă gândesc și la acei piengetai. Sper că nu despărțim greșit cuvântul în pien-getai sau să fie doar un cuvânt sufixat, pieng-etai. (lat.pingus)

    Am mai avut odată tentativa de a traduce piengetai drept galactofagi. https://en.wiktionary.org/wiki/piens#Latvian
    sau „geții bogați”, de ce nu! https://en.wiktionary.org/wiki/opimus#Latin conform și alb. pjellor prolific, fertil, fecund, gras, bogat, etc.

    Râul Pian ar putea semnifica râu de munte care se „umflă”. Sunt mai multe toponime cu tema pian în zonă.

    Observație: Pianul mai era pronunțat Chian

    Interesant obiceiul de a pune cifre romane XIII (legiunea XIII) pe cruci (?), semn c-au rămas mulți veterani în zonă(jud. Alba). Și mai arhaic este obiceiul așezării unui stâlp sculptat ca simbol falic pentru bărbații îngropați și crucea cu porumbel pe ea pt. femei tinere. Exact din tipul ăsta de cultură materială a Gorjului (Jiul de sus) s-a inspirat Brâncuș, iar unii secui se laudă că-i NUMAI obiceiul lor. Unde-i adevărul?

    hârbeică = cratiță.

    S-ar putea să fie același radical *wer- to bake, boil, care a dat alb.vorbë (amphora) conform lui V.Orel. https://en.wiktionary.org/wiki/vorb%C3%AB

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 5, 2015 @ 7:06 pm | Răspunde

  5. Dacă Pianu este un nume cu origini antice, aș merge pe varianta uhui hidronim din PIE pen-2 ”swamp; water, wet” (engl. fen). Pe cursul râului se găsește, într-adevăr, și vegetație de mlaștini.
    Dintr-un *pen- > pean > pian (ca în ”piatră”).

    Comentariu de Roderick — Octombrie 5, 2015 @ 9:54 pm | Răspunde

    • Dacă e tracic și s-a păstrat sub o formă sau alta o să-l găsesc pe undeva.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 6, 2015 @ 9:23 am | Răspunde

    • Panysos, râu în Moesia Inferior (pe teritoriul crobyzilor)

      Comentariu de Roderick — Octombrie 8, 2015 @ 8:47 am | Răspunde

      • Muntele Pion ar putea însemna ascuțit conform Proto-IE: *spēy- (sph-)- prickle, pointed stick. https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Indo-European/spey-

        lat.spica (point, spike; spic); spiculum (dart; vârf de lance), spina(spin)
        păcui, picui (vârf), pisc (cu sufix de agent -esk), piroi ca variabilă de la piron(n’ și-a pierdut caracterul palatal), pir, cred că am găsit odată și piraie (iarbă țepoasă), pirot (trudă, oboseală; necaz), etc.

        Mai sunt și acele reg.chiu (vârf) de care vorbeam mai demult privitor la toponimia montană de la curbura Carpaților și zone apropiate. Era considerat de orig.mag.
        Chiu (strigăt de bucurie pătrunzător) e probabil cu același semantism ca țipăt (strigăt ascuțit), a țipa (țep) și a țipuri (sharp var.țâpuri, țâpoti).

        Nu știu dacă am mai amintit până acum despre alb.brit (gheg), britmë (a scream, yell, shrieck) https://en.wiktionary.org/wiki/brit#Etymology ://en.wiktionary.org/wiki/brit#Etymology
        Are același semantism!

        Probabil și vb.a brehăi,brăhni (sin: borăi,a bărăni) sunt coradicale sau trebuie înțelese ca având același semantism, același tipar de formare.
        https://dexonline.ro/definitie/brehni
        brehnace cu același semantism ca budiga? https://dexonline.ro/definitie/brehnace

        A borăi de exemplu era coradical cu lat.forare și avea o fam.lexicală extinsă. Îmi amintesc bortă și berde(sfredel), brie, breiu (?) brai , a brezi (a certa, înfrunta), etc.
        https://dexonline.ro/definitie/brie

        Trebuie urmărită îndeaproape albaneză căci indică foarte multe tipare de gândire preromanice. De exemplu paralela între negru și nenorocit cf. semantismului alb.zi (negru/nenorocit), autohtonul mărac.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 18, 2015 @ 10:05 am | Răspunde

      • alb. brit, britmë trebuie să fie coradicale cu toponimul tracic Brentopara (*Brentoupara?) sau iliricul Brenta (cascadă a râului Volarnica din Croația). Despre ultimul am comentat mai demult privitor la istr.brente (cuvă, putină).

        lat.fretum – a strait, sound, estuary, channel, firth

        Trebuie să mai caut în albaneză. Imposibil să nu aibă câteva construcții metaforice cum aveam noi atâtea. Oficial apare doar un compus cu sensul „cădere-de-apă” sau mai exact „apă spândzurată”(it.acqua pendente) ca la români și aromâni: ujëvarë https://en.wiktionary.org/wiki/uj%C3%ABvar%C3%AB
        http://totb.ro/frumusetile-ascunse-ale-romaniei-defileul-latoritei-putine-de-spus-in-multe-cuvinte/

        Posibil să avem un decalc preromanic

        Durăitoare sau Duruitoare (a durăi, durăesc, -uesc- „fac dur”, „dau de-a dura”) https://anatolbasarab.ro/ceahlau-muntele-sfant-al-romanilor/
        , vâjoiu – „cataract” (*wes- ? Apuseni; Frâncu-Cândrea, Moíi, p.20), săritoare (Muscel), burău (Banat; alb.burim- wellspring, source), picăturile (Dolj. vb.a pica), șipot, sunători, urlătoare, huetura. Dacoromania, III, pag.450

        Cel mai bizar ar fi Alăuta, pentru că-l compară Bogrea cu vioara asta, prin aluzie la „cântecul” apei. Dar pune semnul întrebării.
        Alăută (în Ban. Trans. láută. V. cobză, teorbă și doĭnă) https://dexonline.ro/definitie/l%C4%83ut%C4%83

        Dacă nu-i vreun derivat din vb. arh. a (se) la (a se spăla) s-ar putea să avem un înțeles similar cu cel al denumirii vechi a Oltului (Aλυτος Alytos) și cu (h)ală, reprezentare a stihiilor naturii, despre care s-a discutat pe larg. La fel ca și Appoulon, cred că și Alyta avea un diftong în mijloc sau o vocală lungă.

        Posibile coradicale: alb.lumë (river, flow, effluent, avalanche), viking alæ- flow, reg. a (se) ali (vb. Munt. a se grăbi).

        Să nu fie și Alăuta asta (apă) „spânzurată” conform cu reg.alăș (Trans.) schelă și vb. despre care am discutat în comentariul precedent: a anina cu varianta fortuită a alina. Nu-i totuși sensul care-mi trebuie.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 19, 2015 @ 2:10 pm | Răspunde

        • https://ro.wikipedia.org/wiki/Anina
          https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Aninei
          aniná [At: NECULCE, ap. LET. II, 244 / V: (îvp) arina / Pzi: anin / E: ml *anninare] (Pop) 1 vt A agăța. 2 vr
          (Fig; rar) A se lega de cineva, căutând ceartă.
          Der. aninăcios, adj. (care atîrnă); aninătoare, s. f. (loc fără ieșire, ultimul refugiu al cerbului vînat; agățătoare, gaică).

          Pare că avem un mai vechi a „arina” cu deroticazare. Să fie un coradical al alb.var? De ce avem căderea lui v?
          var
          From Proto-Albanian *werja, from Proto-Indo-European *h₂u̯er- ‘to bind, hang’ (compare Ancient Greek ἀείρω (aeírō, “to heave, hoist up”), Lithuanian vérti ‘to weigh’).[1]
          https://en.wiktionary.org/wiki/var#Etymology

          Anina s-ar putea tălmăci în sensul gr.aeírō, “to heave, hoist up”, adică am avea un proto-dacic *awerina, dar fonetic s-ar fi transmis altă formă decât acest Anina.
          M-am gândit și la alb.anë (side), dar poate amintește mai bine de acest top. al grecilor dobrogeni: (citez) ”Denumirile „Anonisa” și „Platinisa”, dispărute odată cu minoritatea grecească din localitățile vecine, însemnau respectiv insula „înaltă” și „joasă”.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Limanul_Ta%C8%99aul
          N-am idee de unde vine acel așa zis grecism, dar mai sună mai degrabă românesc.

          Comentariu de Sorin5780 — Iulie 5, 2017 @ 8:29 am | Răspunde

          • aninà v. 1. a atârnà (cu ușurință): a anina flori în casă; 2. termen de vânătoare: a aduce la strâmtoare (v. aninătoare); 3. a se agăța, a se prinde de ceva: cum s’anină despre ziori roua limpede pe flori AL.; 4. fig. a se lega de: te anini de proprietatea altuia AL. [Origină necunoscută].
            aniná vb. v. AGAȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. ȚINE.

            a săniná, săninéz, vb. I (reg.) 1. a (se) sui pe o înălțime, pe un vârf. 2. a ajunge ori a face să ajungă repede la o situație materială bună; a parveni.

            Comentariu de Sorin5780 — Iulie 5, 2017 @ 9:04 am

          • https://en.wiktionary.org/wiki/an%C3%AB#Alternative_forms

            2. termen de vânătoare: a aduce la strâmtoare (v. aninătoare)
            Probabil semnifica a vâna animalul până ajunge la capăt, o parte abruptă a muntelui sau terenul de netrecut, un sfârșit.. conform eng. end și mai ales alb. anë (sensul 2 și 3) https://en.wiktionary.org/wiki/an%C3%AB#Alternative_forms

            Irish ét (“end, point”), Sanskrit अन्त्य (antya, “last”) https://en.wiktionary.org/wiki/end#Etymology
            Deci avem și un dacism aici legat de aceste coradicale. Păcat că nu avem mai multe exemple vii din lexicul regional, altfel poate găseam și ceva în sensul unui rad. ipotetic *an- to press, squeeze, deși cred că și sensul albanismul certifică formarea unui virtual *anină (loc strâmt, defileu. Vezi articolul acesta https://hroderic.wordpress.com/2011/08/10/posada/
            Cârcotași cum sunt, eu aș pune pentru posadă (trecătoare îngustă în munți) rad. *paw- (“strike, beat, press”) în loc de *pAus- „latură, coastă”
            În trecut găsisem un verb a anăi, dar sensul nu era deloc clar din acele scrieri de folclor.

            Comentariu de Sorin5780 — Iulie 5, 2017 @ 12:22 pm

        • Termenul latin cascadă (lat.cascare) vine din verbul cadere, și se zice că-i un decalc după gr.πτῶσις (ptôsis *pet-to falll, fly). La fel și paralele noastre, burău, buru (sat lângă Cheile Borzeştiului unde-s mai multe cascade) sau picătura (a pica) însemnau căzătură (de apă).

          Cheile Borzeştiului mai poartă numele Cheile Berchişului (magh. berek „pădureț” – rom.bârc, dar Borza e un nume care apare mai mereu legat de țara Bârsei). O fi însemnând și acela împădurit? https://dexonline.ro/intrare/Berche%C8%99/197231
          http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cheile-borzestiului-salbaticia-cativa-pasi-oras-natura-vindeca-stres-1_53cd37950d133766a89fb4f2/index.html

          Vezi și borchiș, legat probabil de entopicul barc.
          Citeste mai mult: adev.ro/n949tu)

          Ținând cont de acel.gr.ptosis, nu cumva și dacica a compus un nume pentru o cascadă din același radical: *pet- to fall, fly/ *vissa – apă, izvor (entopicul vâjoi)
          Pentru Patavissa/Potaissa mă refer strict la Cascada Ciucaș, nu departe de Turda (lângă Cornești).
          https://ro.wikipedia.org/wiki/Obiective_turistice_%C3%AEn_jude%C8%9Bul_Cluj#Lacuri_.C8.99i_cascade

          Dacă patavissa era un termen modern, aș fi zis că-i un decalc după eng.waterfall sau sb.vodopad, dar nu e. Cred că ideea asta e ultima pe care o mai pun în contul acelui toponim antic. Pare că nu s-a transmis până la noi.

          Comentariu de Sorin5780 — Iulie 10, 2017 @ 6:42 am | Răspunde

        • Britonia/Brătuia și Bretea Mureșană (la 1453 „possesio Brettye”) sunt două top. din același județ. Probabil nu-i o coincidență, iar sensul ar trebui să fie încă viu în zonă dacă nu vine de la un nume personal.
          Avem a brehăi, de ce nu și o temă *brit cf. alb.brit, britmë.

          brehanacă = uliul șerpar (Circaetus gallicus), Hunedoara. IE *bhereg- http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+237&root=config

          Comentariu de Sorin5780 — Iulie 16, 2017 @ 10:14 am | Răspunde

    • Ar mai fi și verbul a piura (a se plânge, a se văita, văicări) din zona Ardealului central, care are un un corespondent în dialectul istro-român: https://en.wiktionary.org/wiki/piur%C3%A0

      Nu cred că lat.plorare este originea termenilor. Vasile Ioniță propunea un lat.*piulare, dar nu există. E clar că avem o legătură între cele două vorbulițe și vin din fondul cel mai arhaic, cel străromân.

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 18, 2015 @ 10:21 am | Răspunde

  6. Pionul ar putea corespunde cu fr. pignon, ” from Old French pignon „pointed gable, summit,” from Vulgar Latin *pinnionem, augmentative of Latin pinna „battlement, pinnacle” ” (etymonline.com)

    Lat. pinnionem poate să dea rom. Pion.

    În numele Pionului interesant este hiatul. Ca în ”păun”, lat. pavonem (arom. piun), probabil a fost acolo o consoană azi dispărută.
    Ar putea fi o variantă a celebrului munte Pelion din Grecia. Dintr-un *Pellion (cf. gr. pella, ilir *pella ”piatră” -PIE peli-s-, pel-s- ”rock” -Pokorny ?) am putea avea iarăși Pion.

    În latină pellion este numele unei plante numite și ”daphnoides”, adică asemănătoare cu laurul.

    Există o opinie ”prozaică”, cf. căreia Pion provine din numele unui călugăr (sihastru) -v. blogul lui Wolaf.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 19, 2015 @ 8:42 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: