Istoriile lui Roderick

Ianuarie 10, 2012

Despre case incendiate

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 10:41 pm

În numărul din iulie 2008 al revistei National Geographic România se află articolul „Lumea dispărută de la Măgura-Gorgana” ( autor Cătălin Gruia ), dedicat cercetărilor făcute într-un sit al civilizaţiei Gumelniţa.

Între altele, mi-a atras atenţia un detaliu interesant: în satele „gumelniţene” sunt extrem de frecvente cazurile de incendiere a caselor. Unii arheologi cred în ipoteza „omorârii caselor” prin incendiere , la moartea cuiva sau în cadrul unui ritual. Alţii susţin cauzele naturale: case acoperite cu stuf, înghesuite una în alta, amestecul de lut şi paie din care sunt făcuţi pereţii, zilele uscate de vară…

Nu-mi explic însă de ce în condiţiile economiei de spaţiu (casele sunt înghesuite) nu s-a procedat la ridicarea imediată a unei case noi pe temelia celei arse ? Articolul menţionează că sub casele distruse de incendiu se găsesc resturi de construcţie nearse; dar invers ?

*

Incendierea ritualică a casei este atestată la vechii lituanieni; redau pe scurt câteva lucruri din cartea lui A.J. Greimas, „Despre zei şi despre oameni”:

Practica incendierii este legată de prezenţa, în casă, a unei divinităţi ambivalente – numită Aitvaras (un balaur sau şarpe aerian) care îşi manifestă latura malefică.

Într-o legendă, un om -forţat de comunitatea care bănuia că adăposteşte un Aitvaras- îşi dă foc casei la cele patru colţuri şi se mută în alt loc. Alteori casa este incendiată de zeul celest Perkunas (stăpân al fulgerului); el însă nu face altceva decât să-l urmărească pe duşmanul său, Aitvaras, care este cuibărit în casă. Şi în acest caz, noua casă este construită în altă parte.

Prezenţa lui Aitvaras este dovedită de naşterea, în gospodărie, a unui animal orb sau infirm; în consecinţă, casa este incendiată de către proprietar, iar terenul pe care se află – părăsit.

Există şi o divinitate a domiciliului părăsit – zeiţa Apidėmė. Ea îi protejează, de asemenea, pe strămoşii care au locuit pe terenul fostei case. Azi apidėmė înseamnă „teren între două gospodării”, „mic câmp între două locuinţe”.

*

Apidėmė este desigur o divinitate chtonică, iar numele ei pare legat de cel al zeiţei scite Api – pe care Herodot o identifică Gaiei, Pământul-mamă.

Dacă există o legătură ( filiaţie ?) între presupusul ritual de la Măgura-Gorgana şi cel atestat la lituanieni, obiceiul având î.a.c. origini pre-indo-europene, e posibil ca numele zeiţei Api să fie şi el pre-indo-european; poate că acesta e unul din numele Marii Zeiţe a Neoliticului.

7 comentarii »

  1. Ţin minte -ca prin vis – că despre aşa ceva am citit şi în legătură cu aşezările culturii Cucuteni; nu mai ţin minte unde.

    Comentariu de Nautilus — Ianuarie 11, 2012 @ 9:49 am | Răspunde

  2. Țin minte că am citit cîteva fragmente din mitologia populară culeasă de Elena Niculiță-Voronca la începutul secolului trecut. Sînt explicații naive pentru tot ce ne înconjoară,pentru Dumnezeu, drac, soare și lună, stele, femeie și bărbat, creație, potopuri și uriași. E chiar una interesantă despre bătrîni.
    Povestea zice că odată de mult, satul a hotărît ca cei prea bătrîni și nefolositori să fie omorîți. Numai un flăcău, din milă pt.tatăl său, a săpat o groapă unde l-a ascuns.Moșul îl învăța pe tînăr cînd să semene și unde, încît să evite seceta ce o prevedea prin experiența lui.După un timp, satul flămînzea crunt, numai flăcăul avea recolta bogată și cum nu era „năzdrăvan” l-au forțat să dezvăluie motivele ..succesului. Omul le-a spus într-un tîrziu că moșul lui e pricina prinosului, așa că de atunci n-au mai omorît bătrînii..și unii trăiesc și azi fără pensia lui Papură-vodă alias Băsescu!
    Dacă cauți să înțelegi istoria neolitică a pămîntului ăsta, e de ajuns să răsfoiești o culegere de etnografie.Ce era valabil pentru noi e posibil să nu fie pentru baltici.

    Comentariu de Ioan Albu — Ianuarie 16, 2012 @ 3:45 pm | Răspunde

  3. Aitvares are aparența unui cocoș alb sau negru înăuntru și ca balaur în exteriorul casei. Probabil că numele e compus astfel să acopere ambele ipostaze.
    Probabil are legătură cu relatarea lui Pliniu: http://en.wikipedia.org/wiki/Cockatrice

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 9, 2013 @ 10:56 am | Răspunde

  4. E posibil ca ~apidėmė să însemne ”vecinătatea casei”, cf. lit. apiẽ ”about, around” (PIE *op- ”back, around”) și PIE *dema- ”to build”/*dom- ”house”

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 15, 2014 @ 11:17 am | Răspunde

  5. Într-adevăr, și în cadrul culturii Cucuteni avea loc incedierea intenționată a caselor. Conform uneia din ipotezele vehiculate, casa incediată devenea mormânt.
    Un articol tot în National Geographic, numărul din iunie 2007. Nu citez din el, să nu agresez cine știe ce drepturi de autor.

    O poză cu un experiment arheologic contemporan (incedierea unei case cucuteniene) aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e2/ArhExp3_Arheoinvest.jpg

    Comentariu de Roderick — Octombrie 20, 2014 @ 9:51 pm | Răspunde

  6. I.H. Crișan (”Medicina în Dacia”) consideră că incendierea caselor -cu tot cu inventarul lor, uneori prețios- este datorată unor epidemii; morții contaminați sunt abandonați în interiorul casei căreia i se dă foc. Obiceiul ar exista până în prezent la unele triburi primitive.

    Comentariu de Roderick — Februarie 28, 2016 @ 8:38 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: