Istoriile lui Roderick

martie 24, 2012

Peștera – ciur

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 6:22 pm

Numele peșterii Keiris – în care s-ar fi retras geții lui Dapyx, gura fiindu-i zidită de către romanii biruitori – ar putea fi înrudit cu rom. ciur.

Denumirea de ”ciur” e aplicată uneori zonelor carstice – vezi Groapa Ciur, din cadrul sistemului carstic Ciur Ponor – Toplița .

Numele pare să se regăsească limbile baltice -lit. kiáuras ”ciuruit”, let. caũrs ”găurit, permeabil” ( din PIE (s)kēu- ”to cut, separate, scratch” ).

31 comentarii »

  1. ciér, ciére, s.n. (reg.) semn, crestătură, răboj.

    Comentariu de Ioan Albu — aprilie 1, 2013 @ 2:43 pm | Răspunde

    • https://dexonline.ro/definitie/ceair

      ”Coastă de deal” ar putea fi ceva interesant. La fel și sensul de ”vale”. Presupunem prin absurd că o parte din lexicul dacic trece prin Română în mileniul doi și apoi se confundă cu cel otoman (çayır = pășune), iar forma lor ar fi ”ceir”. Pentru primul nu specifică forma sub care e cunoscut. (ceair =vale).
      Cu sensul de imaș este încă folosit în unele locuri din Dobrogea.

      Un latinesc celer (rapid) ar putea numi coasta povârnită a unui deal sau podiș cu maluri repezi.

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 17, 2018 @ 9:48 am | Răspunde

  2. Uite încă un reg. captivant:
    corándă, coránde, s.f. (reg.) cavernă, peșteră, golătate. IE: *(s)kūr- line, hole (?)

    Comentariu de Sorin5780 — aprilie 7, 2013 @ 8:30 pm | Răspunde

    • poate avea aceeași origine ca ”scorbură” ori ”corobană”. s-ar putea încadra și în varietatea derivatelor IE (s)ker-4 ”to cut” (Pok.)

      Comentariu de Roderick — aprilie 8, 2013 @ 10:14 am | Răspunde

      • Ar fi fost frumos să avem IE *ond- „piatră, stâncă” în acest corandă, la fel și-n numele Zarandului. Curios că n-avem [â] în loc de [a].
        Arheologic știu că cetatea Ziridava fusese localizată la marginea comunei Zărand. Curioasă coincidență de nume!
        http://en.wiktionary.org/wiki/zar%C3%A1ndok
        Să fie din maghiară numele comunei și munților sau doar omofonie? Sînt cîteva prenume bizare în istoria locului: 1214 comitatul e condus de „Dionisie, fiul lui Ompund”, un cneaz local numit Vlad Crișcior.

        Corobană pare construit la fel ca arom.cârlibană, numai că primul e o gaură, al doilea descrie forma botei ciobănești. Prin urmare, *bană ar fi lemn.
        E un sufix maghiar -ando care se adaugă verbelor.

        Comentariu de Ioan Albu — aprilie 10, 2013 @ 12:18 pm | Răspunde

      • Un lemn este și bârna

        Comentariu de sabinus — aprilie 10, 2013 @ 7:37 pm | Răspunde

    • Albanezii au două mutații fonetice interesante: m < mb, n < nd. Pokorny cred că le numea specific ilire pe undeva. În Apuseni avem atestată o populație iliră pirustae, deci poate avem o rămășiță lingvistică a lor.
      Corandă poate surprinde această mutație.

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 11, 2013 @ 7:21 am | Răspunde

  3. reg. cear (gaură). pag.76 și 130 http://greenstone.bjc.ro/greenstone/collect/deva/index/assoc/J137.dir/FlorileDalbe.pdf
    În Țara Almajului peșterile sunt numite găuri.

    Let. kaurs From Proto-Baltic *kyaur-, from Proto-Indo-European *kew- ‎(“to cut, to separate, to scrape, to dig”) with an extra -r. The sense evolution was probably “to cut, to dig” → “to prickle.” Cognates include Lithuanian kiáuras.[1]
    Același lucru îl observăm la verbul alb.ther!! https://en.wiktionary.org/wiki/ther#Albanian

    Făcând abstracție de sufixul -is (iș), Keiris cred că are ori un [i] infix, ori acea metateză a lui iota, precumpănitoare în verbele grecești antice. Apropo, mai e undeva acel articol al lui Olteanu?

    alb. çan „plow, plough, pierce”

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 17, 2017 @ 2:57 pm | Răspunde

    • pierce through

      E posibil ca zgăura și stăura să fie coradicale cu acest lit.caurs, la fel ca verbul a găuri și gaură, niște sonorizări din tema dacică *caur, *cauă (a *scăura, la fel ca știură din lat.sciurus, ști – lat. scire) . https://dexonline.ro/intrare/st%C4%83ura/81290
      Semantismul e mai mult decât evident. Probabil și gaună, a găuni (zgău) sau caună sunt tot niște moșteniri; sau suprapuneri fortuite cu latina.

      skēu-6(t-) to cut, separate, scratch;
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=1752&root=config

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 3, 2017 @ 12:57 pm | Răspunde

      • Dacă radicalul *skēu-6(t-) e reconstruit corect, ar fi dat un P.Dacic *skāu- și de aici trecea prin transformările tipice ale vocalelor lungi în funcție de poziția tonică sau atonică. Dar eu cred că ar fi trebuit să fie *(s)kew- sau *(s)keu- ceea ce ar explica și forma zero cu vocala lungă compensatorie, *(s)kūr-, dacă este eliminat /e/ aton. Altă discuție pentru limbile satem dacă ar fi fost un /e/ accentuat.

        Din *(s)kūr-, ar fi destul de ușor să scoatem un dacic *(s)kir-, numai de am am putea argumenta cu exemple transformarea tipică albanezei, PIE ū spre Alb. i.
        Oricum, dacă *(s)keú-ros ar fi intrat în dacică accentut astfel, probabil am fi avut tot un ”ciur” (/e/ aton devine /i/).

        De ținut minte și precizarea lui Olteanu, că v. gr. [ει] nota o vocală lungă [ē], deci probabil că Κειρις se pronunța [kēriș] sau [kēriș], ceea ce cred că s-ar putea transpune într-un dacic *kāris. Alternanța între dacicul [a] și moessicul (și geticul?) [e] cuprindea cu siguranță și pe cele lungi.

        Comentariu de Sorin5780 — decembrie 7, 2018 @ 10:56 am | Răspunde

        • Intuiam mai demult, în felul meu, că un proto-dacic *eu, unde accentul cade pe /u/, iar ‘e’ aton devine ‘i’, putea da acel fonem albanez y (dialectal devine și ‘i’) pronunțat precum germ.ü sau v.gr. υ (sau fr. u).
          Dacă sunetul respectiv din albaneză și greacă era influențat de dialectele celtice care invadează Balcanii, nu putem ști. Probabil că nici geto-dacii n-ar fi fost exceptați din ecuația asta, însă eu cred că puteau primi cuvinte mai degrabă decât sunete. Din totdeauna s-a observat că până și împrumuturile lexicale rareori sunt preluate cu tot cu fonemele (sunetele) limbii respective.

          Exemplul meu favorit era vb. byr (a efectua, a executa), dintr-un presupus P.Alb.*būra, dar știm că albaneza primară transforma *ū în /i/, deci greu de crezut că avem excepții de la regula asta. Din Greacă am în minte κῦρος (kûros, “supremacy”) și κῡ́ρῐος (kū́rios), din PIE *ḱewH- (“to swell, spread out, be strong, prevail”: lit.saunas “firm, fit, solid, capable”).
          https://en.wiktionary.org/wiki/byr#Etymology
          https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CF%8D%CF%81%CE%B9%CE%BF%CF%82#Etymology

          Altă explicație personală era că un proto-albanez *ū devine alb. y când nu-i accentuat și /i/ când este accentuat, dar cred că vb. byr are accentul pe /y/. Posibil să fi migrat pe prima silabă din spate, dacă verbul pierde o terminație anume, dar nu cred că-i cazul.
          Greu de spus dacă și limba dacilor avea ceva similar.

          Comentariu de Sorin5780 — decembrie 7, 2018 @ 12:01 pm | Răspunde

    • ”ciuráș sn [At: CDDE / Pl: ~e / E: ciur2 + -aș1] (Ban) Gang.” (dexonline.ro, Micul Dicționar Academic)

      Comentariu de Roderick — iunie 21, 2018 @ 5:02 pm | Răspunde

      • Dacă este autohton, ciuraș s-ar fi putut forma la fel ca Let. šaurs din *sew- (“to bend”) sau Eng.narrow (osset.naræg) din *(s)ner- (“to turn, bend, twist, constrict”).
        https://en.wiktionary.org/wiki/šaurs

        Mă gândeam la *k'[ē]w-, *k’wā- (”to swell, to to spread out, to be strong, etc.”), deoarece presupun că la origini semnifica ”a se curba, a prinde contur” apoi vin sensurile logice ”a se umfla, a crește” – ”a fi puternic”.

        Comentariu de Sorin5780 — iunie 21, 2018 @ 6:27 pm | Răspunde

        • Toponimele Ciumărna s-ar putea explica similar și nu neapărat printr-un greco-romanic ”cyma”-erna. La fel
          s-au resemantizat și Lat. gurges, Sl.gârlă și Osset. qurgænæn (funnel) sau boruga (defileu strâmt), dintr-un morfem *bʰer- ”bend, curve – swell, -ing” (vezi *bʰerd- ”pregnant (ab. cattle)” sau *bʰorma- ”shape”).

          https://en.wiktionary.org/wiki/gurges#Latin
          https://www.primariaromanasi.ro/?page_id=15

          Comentariu de Sorin5780 — iunie 21, 2018 @ 7:05 pm | Răspunde

          • Ultima completare: Uæræh/Уæрæх ком – „wide, spacious gorge”.

            N-am găsit vreo explicație acestui afurisit de osset.kom (trecătoare, curmătură), dar sunt convins că este coradical cu alb.komb și rom. comb, comană sau comarnic (probabil dintr-un mai vechi *comar sau *comârnă) și comănac. (Rus. kom =lump, clod)

            La fel și Cumi-/Comi-dava, trebuie să fi avut un sens similar osset.kom (trecătoare) pentru că era poziționat special pentru a contra orice atac dinspre Rucăr și Oituz.

            Davele astea trebuie să fi oferit informații concrete despre locul unde erau situate sau materialul folosit la construcția lor, dacă era ceva special de spus. Nu cred că e vreo construcție cu caracter militar, oficial, care să poarte apelativul frumoasa, drăguța: https://en.wikipedia.org/wiki/Cumidava

            Comentariu de Sorin5780 — iunie 21, 2018 @ 8:12 pm

          • Mă gândeam la o chestie privind alternanța [o] cu [u] în toponimele antice de sorginte tracică (prin intermediar greco-latin). Pușcariu avea o idee despre o transformare fonetică comună Românei, Albanezei, Bulgarei și parțial idiomului grec nou, anume că în lipsa stresului [a], [o] și [e] se închid în [ă], [u] și [i].

            Putem oare urmării aceste transformări în dialectele (sau graiurile) TDM? Avem câteva exemple în care nehotărârea celor care le atestă ar putea indica că transformările fonetice de mai sus aveau loc: Buirebista – Boirebista, Moessia – *Muissa, Cumidava – Comidava, coisstoboces – costoboces – *cuisstoboces (?).

            De ținut minte că accentul cade pe terminație oriunde avem un construct bitematic, iar formele înregistrate în acestea ar putea avea forme ușor diferite dacă le luăm separat. De asemenea, nu-i exclus ca și limbile Latină și Grecă să-și fi adus aportul la confuziile atestărilor. Nu știu cum ar nota Latina vulgară un [u] aton de exemplu. Nu cumva drept …Comidava? La fel, iau același exemplu: dacă graiul tracic din jurul centrului dacic Sarmizegethusa era mai evoluat decât cel din jurul Cumidavei? Poate localnicii știau mai bine de apare și Comidava.

            Mă prostesc puțin aici.. dacă în determinantul Boire-/Buire-(bista) avem să zicem precursorul reg. baeră (căldură mare în casă), într-un derivat bitematic, unde accentul migrează pe terminație n-am avea *băire- (=eng.hot) sau chiar *boire? Faptul că ambele forme sunt atestate simultat (boire/buire) exclude ipoteza asta, dar în maniera asta trebuie discutat despre toate atestările astea care variază în funcție de autor sau zonă. Sunt sigur că dialectele preromanice evoluau sau trecuseră deja prin niște transformări de la forme complex spre forme simplificate, la fel cum Latina clasică păstra multe chestiuni arhaice din secolele trecute față de limba vulgară, dar ambele erau mai noi decât varianta cea mai arhaică din inscripții, unde încă nu aveai rotacizarea lui ‘s’ (devenit z), iar cuvintele erau mult, mult mai fidele fazei proto-italice (dingua -lingua, dacrima, dacruma – lacrima).

            Comentariu de Sorin5780 — iulie 11, 2018 @ 9:27 am

    • Acum știu că nimeni nu verifică nici link-urile puse aici, nici ceea ce spun! ”Cear” e dat cu sensul de ”gură” în link, nu ”gaură”.
      Cred că forma cea mai veche a acestui regionalism este chiar *ceauru, conform cu Proto-Baltic *kyaur-, iar resemantizarea sa spre sensul de gură e perfect valabil pentru același relict traco-dacic.
      Expresia ”gură cât o șură” are

      Satul Ceauru este unul dintre cele mai vechi din Gorj. Nu cred că este olt.ceaur (sin: cheaúr, cheaún, chearaúd, cărui, cărăui) = Tehuĭ, nauc, zăpăcit, cherchelit. Nu știu unde-i acest presupus etimon gr. karón, amețit (*καρον), dar cred că toponimul ar trebui să însemnat ceva concret, cum ar fi o gaură, o stolnă locală.

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 4, 2018 @ 11:29 am | Răspunde

  4. https://dexonline.ro/definitie/%C8%99tiol

    Acest știol este interesant. E o tradiție bimilenară a mineritului local, deci mai mult decât probabil să avem un relict dacic în acesta. Eu cred că avem o formă mai veche *șciol coradicală cu alb. (gheg) qore și quar din rad. de mai sus. https://en.wiktionary.org/wiki/quar#Etymology

    E bizar cum acest polisemantic știol este germanic, dar stolnă nu e. https://dexonline.ro/definitie/stoln%C4%83
    stolnă (Munt.) groapă în albia unui râu care se umple/golește când apele sunt vijelioase. (messer Rotaru Delacamboru)

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 28, 2017 @ 9:24 pm | Răspunde

  5. Groapa Ciur și Ciur Ponor nu-mi sună deloc bine. În primul pare că ciur e determinantul pentru groapă, iar Ciur Ponor e un sistem, alipirea a două puncte toponimice într-un singur nume.

    Eu zic că e posibil ca acest ciur sau ciură să fi însemnat ceva distinct față de banalul ciur. Să fie cumva descrierea unei pietre poroase, iar groapă să fi însemnat peșteră sau altă formă geologică apropiată?
    Avem mai multe puncte numite oarecum ilogic … Peștera Gaura cu Muscă, Peştera Gaura Oanei, Peșterea Gaura Fetii, Peștera Gaura Turcului. Nu este chiar un pleonasm, dar totuși, e destul de bizară alăturarea ”peșteră gaură”.
    Nu cred că peșteră este slavic, ci provine din vb.a piști (*pișci), însă după ce se impune ca termen comun pe întreg spațiul Românesc, înlocuiește treptat și pe acest gaură, care avea probabil sensuri interesante..chiar și pe cel de peșteră.

    Am amintit faptul că Drăganu dă ung.gaura, gavra ”peșteră între stânci” în graiul vânătorilor din Beregszasz, com.Bereg. Deci avea probabil acest sens în trecut, iar dacă amintim tratamentul străromânei asupra *br, devenit ”vr” sau ”ur”am putea avea un tracism preluat de latină încă din sec.2 sau 3 d.Hr.

    tr. *gabrus, Gabranus? IE *gʷabh- to sink, to plunge (alb. gobellë/gobetë =loc adânc în apă)
    Rom. gaură (sink-hole?), arom. gavră, megl. gaură, Alb. gavrë.

    Comentariu de Sorin5780 — mai 18, 2018 @ 11:08 am | Răspunde

    • Numele de „Ciur” vine de la pârâul Ciurului, care ar putea fi înrudit cu ciuroi (onomatopeea ciur), ori ar putea proveni dintr-un antroponim (atestat în Apuseni, v. nume.ottomotor.ro).
      Așadar cele 3 rânduri ale articolului se bazează pe o eroare. Șură ”peșteră” probabil că nu are legătură cu vreun *ciur, cel puțin nu cu acesta.

      Am eliminat linkul din articol, se pare că am încasat un virus din cauza lui.

      Comentariu de Roderick — mai 26, 2018 @ 10:03 pm | Răspunde

      • interj. ciur „exprimă zgomotul produs de un șuvoi de apă” (Pârâul Ciurului ar fi un pleonasm.. nu cred că are legătură cu interjecția asta)

        Mie nu-mi sună deloc corect. Trebuie văzut dacă e vreo legătură cu alb. pshurr (a se pișa), psherëtimë (=oftat), shurroj (a se pișa), însă cred că radicalul lor este *pser sau *psur. Probabil era și o vocală atonă între [p] și [s] care dispare.

        Cred că la noi se folosește mai des șșșș (șuera, șiroi, șuroi) decât ciuroi pentru a imita curgerea unei ape. Ciuroi ar putea fi o dezvoltare subdialectală târzie. https://en.wiktionary.org/wiki/pshurr#Pronunciation

        Ar putea fi coradicale cu lat.susurus (*swer- “to buzz, hum”), dar am îndoieli. https://en.wiktionary.org/wiki/susura#Etymology

        Cred că e un radical care începe ori cu *k’w-, cum este acest *k’wes- (“to puff, sigh, sob”) ori cu *k’s, care să dea un daco-albanez ș- .
        Cred că transformarea spre dac. č și alb. q din IE *k’w- ar putea fi una foarte importantă pentru orice studiu viitor asupra limbilor paleo-balcanice. Vezi exemple cum sunt qen ”câine” (*k’wen-), qyl ”noroi, imă”, (*k’wel- wet, slime, clay; rom.ciulniță, ciulmoare).

        Alb.q provine din *k’w-, *kl- și *k’l-, dar nu cred că s-a pronunțat mereu la fel. Româna păstrează mai bine fonetismul original cu č și k.

        Comentariu de Sorin5780 — mai 27, 2018 @ 1:33 pm | Răspunde

        • Am zis ceva până acum privitor la romanicul *pissiare (sau *pisciare) și acele albanisme de mai sus (pshurr, psherëtimë, shurroj)? Eu cred că au o sursă comună.
          Sunt sigur că și al nostru ”a se pișa” mai avea unul sau două derivate înrudite (pișcurá2, a se piști – peșteră, pișorniță și altele).

          Mister rezolvat!

          Comentariu de Sorin5780 — mai 27, 2018 @ 1:43 pm | Răspunde

    • Sau de exemplu:

      guvă
      sf [At: ALRM I/I h. 38 / Pl: ~ve / E: nct] (Reg) Fiecare dintre cele două orificii ale nasului Si: nară.

      Deci latinescul ‘cava’, ‘cavus’ supraviețuieste în română prin acest ‘guvă’ cu sensul de fosă (nazală)

      În italiană există ‘gavasgia’ cu sensul de ‘bocca grande’

      http://etimo.it/?term=Cava&find=Cerca

      cávă, cáve, s.f. (reg.) adâncitură, scobitură, parte concavă a unui lucru; găvan.

      Slavismul de tip neologism ‘peșteră’ a dislocat probabil acest latinism, cavă, dar nu în totalitate, cândva prin evul mediu timpuriu.

      Comentariu de Compayee — iulie 4, 2018 @ 2:14 pm | Răspunde

      • Cavă este un latinism moștenit, perfect încadrat chiar și cu acele forme cu [c] sonorizat (în g-), dar guvă nu se păsălește (potrivește). Accentul cade pe [a] în Lat. cavus și cavina (rom. caună, *găun(ă), augmentatul găvan, etc.).

        Cum am mai spus în repetate rânduri, latinismele și dacismele ajung uneori să se confunde prin aparenta lor asemănare fonetică. Apoi trebuie să consideri și data la care unele dacisme intră-n străromână. De asta nici nu se aplică la unele cuvinte transformările fonetice normale.

        Gaură poate fi un dacism din acel rad. *gʷabh- (alb.gobellë/gobetë =loc adânc în apă). Vezi probabil și găoază („adâncitură, groapă, gaură”).

        Nu cred că radicalul de mai sus a fost reconstruit corect dpdv fonetic, considerând ce scot celelalte limbi IE, apoi mai are un coradical *gʷādh- ”to sink, submerge; to drown” (reg.godună, godovană ”groapă”, gădăvan – groapă în coastă de deal, gădăv ”joampă, adâncitură”; alb. alb.gotull (estuar), Tosk. godë, gotë (glass, tumbler, teacup), Av. guδa- ‘depth’, pl. vi-gāɵō ‘gorges’.
        https://en.wiktionary.org/wiki/gotë

        După cum arată toate formele următoare, pare că tema principală avea multiple lărgiri:
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+702&root=config

        Între *gʷabh- (to sink, to plunge) și gʷā̆dh- (to sink, submerge) pare că mai intră o laringială în al doilea de avem o vocală lungă care compensează pentru aceia. Cine știe ce mai avem din tema asta!

        Pentru guvă, (pl. -e) amintesc alb.gop (vulg. ”cunt”), coradical probabil cu eng.cove (o ”cavă”) și gr. gū́pē (“den, hole”). Conform tiparului bogat de derivare al dacicei și albanezei, guvă ar putea foarte bine să fie un coradical.

        https://en.wiktionary.org/wiki/cove#English
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/kubô#Proto-Germanic

        Comentariu de Sorin5780 — iulie 4, 2018 @ 3:28 pm | Răspunde

  6. E posibil ca Dacica să ne fi transmis ceva din semantismul vb. a ciura (a cerne; a chindisi cu găurele), legat probabil de reg.cear și cier, dar nu cumva și urm.radical explică mai bine sensul de a cerne?
    IE *key(w)-, *kyew- (set in motion)

    Vezi și *k’eiw-, *keiw- ”spool, pipe”.

    Keiris ar putea fi și numele unei ape din apropierea peșterii, conform altor nume derivate similar: Araris (corad.aralie), Sagaris, Naparis, *Donaris, etc.

    Totuși, ar mai fi o idee privind transmiterea diftongului *ei din PIE. Am arătat că-n Lituaniană se mai păstreaza dialectal neschimbat (prusiana îl păstra mereu astfel), dar în general îl preschimbă în *ie, la fel ca-n Letonă și Tracică (cf.tracologilor).
    Probabil că la fel se întâmpla și-n dialectele tracice, unele îl păstrau neschimbat (Keiris), altele nu (cier).
    Dacă ținem neapărat să derivăm conform originalului am avea *Cieriș ”cu semne, răbojuri, poate chiar un sens de piatră însemnată, scrisă”. Am zis în trecut că -iș, -uș ar putea fi acea terminație de participiu scurt, dar mă întreb ce terminație ar fi -r dacă tema indo-europeană este *kei-

    Știm de vreo peșteră (sin: gaură) dobrogeană cu înscrisuri la gura sa? Ar fi un reper important și nu exclud posibilitatea ca geții să fi avut un alfabet al lor, nativ, sau împrumutat din greacă, conform acelui inel din Ezerevo.

    PS: putem forma un verb pe baza acestui reg.cier (semn, crestătură, răboj) și alte derivate interesante.

    Comentariu de Sorin5780 — mai 27, 2018 @ 8:23 am | Răspunde

  7. Încă o nedumerire privind terminația acelui Keiris. De obicei peștera e de genul feminin, deci cum am explica genul acelui Keiris dacă se traduce ”peșteră”?
    Nu cred să fi avut limbile tracice o terminație de nominativ -is de genul feminin (era de masculin, zic eu), iar citându-i pe lingviștii noștri privind hidronimele de mai sus, -ris ar fi feminin, ceea ce este greu de crezut. Am ignora tot ceea ce știm despre limbile IE.

    Am mai propus în trecut ca acest geto-dacic -ris să reprezinte un cuvânt în sine, comparându-l cu acel albanism resh (participiu), dar semantismul unui tracic *riș ar fi puțin diferit și probabil diferit ca etimologie.
    https://sq.wiktionary.org/wiki/resh

    Mă gândesc la două rădăcini IE, una ar fi *(e)rAs-, *ere-s- (”a curge”), alta *h₃reyH- (”to boil, churn; flow”).
    Par similare, dar probabil e vorba de o coincidență. Pe de altă parte, cred că fiecare afix derivațional avea un sens în sine.

    Cu alte cuvinte, tot nu știm mare lucru.

    Comentariu de Sorin5780 — mai 27, 2018 @ 9:04 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: