Istoriile lui Roderick

Mai 10, 2012

Simpeax

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:18 pm

Un nume dacic al pătlaginii (lista lui Pseudo-Apuleius, cu var. simpotax, sinpoax, sipoax) care seamănă însă uimitor de mult cu sipică.

sipícă (-ci), s.f. – Plantă (Scabiosa ochroleuca). Bg. sipka „variolă” (Conev 49), cf. numele științific al plantei. Legătura cu sl. sipikŭ „trandafir” (Cihac, II, 345) nu este probabilă.” (DER)

O legătură între sipică şi dacicul simpeax este destul de probabilă, pentru că pătlagina se mai numeşte iarba-bubei. O iarbă bună de pus pe bube sau pe rană.

Numele „bubei”, deci al plantei care o vindecă, poate descinde (?) dintr-un PIE *k’yāupe- „to rot” ( gr. sapró- „putred” -de unde ciupercile saprofite-, sēpetoû „putregai”, v. ind. śopha- „tumoare”, lit.  šiùpti „putregai”, let. sûpêt „murdărie”). Am mai găsit şi alte variante etimologice, ceva mai forţate însă (de ex. să fie legat cumva de reconstituitul IE *k’eu „a se umfla” (?) )

O adevărată comoară pătlagina asta, te scapă de multe ciudăţenii. Ce bine că se găseşte pe toate drumurile.

14 comentarii »

  1. Termenul grec prezintă transformarea satem, deci mă mir că pe situl ăla nu spune acest lucru. La sfârșit e un mic comentariu care te trimite la rădăcina IE k’yaur- „țeavă, tulpină” unde la fel, greaca a împrumutat cuvintele dintr-un idiom tracic.Îmi amintesc că S.Olteanu comenta despre sǖ̂riŋks, -iŋgos f. (‘shepherd’s pipe”) pe blogul său. coradicale: surlă, țurloi, țurcană etc.

    Acum vin să confirm proprietățile extraordinare ale plantei. :) Când eram pici am învățat de la taică-meu că pătlăgina(frunza ei) se pune pe bubele sau plăgile infectate, apoi se bandajează. Am testat chestia asta de câteva ori și infecția ieșea la suprafață a doua zi, rana vindecându-se la scurt timp.Planta era una banală ca aspect, creștea chiar în fața blocului.
    Dacă s-a păstrat „sipica” de ce nu și derivatul normal..putregai, bubă sau altceva?

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 11, 2012 @ 12:50 pm | Răspunde

  2. PIE *k’yāupe- “to rot”
    Proto-Baltic: *čüp- vb. intr., *čū̂p-ē̂- vb. (1/2), *čū̂p- vb. inch.
    Meaning: rotten, dirty

    Pot să întreb și eu ce înseamnă *čüp în limbajul lingviștilor? Văd mereu litera sau simbolul ăsta *č la rubrica balticilor, care, în desfășurător/ în exemplele date din letonă și lituaniană apare ca un s cu căciulă. E cumva acest c cu căciulă un fel de sunet „che” ca în engleză sau ci din română, ori e vorba de un accent special?

    Acum urmează nițică cârcoteală: e posibil ca simpeax să fie o formă ilirică(grecii au împrumutat ceva lexic și de la iliri), iar tracii să fi avut ceva mai apropiat de „țipirig” – rugină http://dexonline.ro/definitie/%C8%9Bipirig
    Dacă simpeax s-a transmis prin sipică, ceea ce nu pun la îndoială, oare țipirig e o formă dialectală târzie? Eu zic că da!
    E interesant și sinonimul țipirig pentru pipirig. Probabil a contribuit și aspectul „țepos” al pipirigului,dar dacă e vorba de aspectul mlaștinilor unde crește pipirigul? :)

    PS: *čüp ????

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 12, 2012 @ 4:14 pm | Răspunde

  3. Cred că trandafirul sălbatic din bulgară (bg.diva shipka) vine de la numele slav al câinelui. Căutând mai multe traduceri ale plantei și informații am găsit un nume mai aproape de casă: brândușa.(traco-dacic)

    Proto-IE: *wordh-, *word-
    Meaning: sweetbrier
    Avestan: { varǝδa- `rose’ }
    Other Iranian: NPers gul `Rose’ (< *wrdho-, cf. Arm vard < Iran)
    Old Greek: rhódo-n, äol. bródo-n n. `Rose'

    Proto-Germanic: *wurɵ=, *wurd= a bush
    Norwegian: ol, dial. erre, orr (pl. errer), ordre
    Swedish: dial. orr, arre, arder
    Old English: word `thorn'

    Toate cele de mai sus îmi aduc aminte de un alt articol genial despre brazi, în care pui răd. *wrā̆g’h- ”spin, creangă cu ace” (gr. rhakhis) Cred că cei doi radicali sunt din aceeași „sursă primară”.
    IE *word a parcurs un drum simplu spre tracă, prima oară a fost transformarea lui „wo” în dacicul „wa”, apoi betacizarea și o metateză simplă (identic s-a făcut pt.greci și latini, după cum se vede) în interior până s-a ajuns la forma proto-tracă *brada, împrumutată de dialectul aeolic.
    Greaca a ignorat w așa cum face de multe ori, însă tracii erau mai conservatori. :)

    Pe Wiktionary aceeași rădăcină IE e un pic altfel reconstruită și e băgat și lat. rubus (rug).Aici n-au adăugat-o!
    Mă întreb dacă nu era mai corectă următoare reconstrucție: IE *wordh- *wrodh-

    Comentariu de Ioan Albu — Mai 13, 2012 @ 2:34 pm | Răspunde

  4. pentru PIE *k’yāupe avem jip-jeg, a murdari…
    pentru PIE k’yaur avem:jip (jípi), s.m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s.m. (arbust; par).
    m

    Comentariu de mona lupu — Mai 28, 2012 @ 8:16 pm | Răspunde

  5. O altă plantă denumită după boala pe care o vindecă pare kroustane ”negelariță, rostopască”.

    Ca nume înrudit avem castravetele:
    ”castravéte (vest, sud) și crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, rîĭos, krasta, rîĭe. Întîĭ s´a dat acest nume castraveților celor micĭ și brobonațĭ). V. crăstăval). O plantă cucurbitacee. Fructu eĭ, lungăreț, din care se face salată saŭ care se murează (cúcumis sativus). V. pepene.” (Scriban)

    Comentariu de Roderick — Iunie 22, 2013 @ 4:46 am | Răspunde

    • Care o fi rădăcina IE pentru dacicul „kroustane” și „crastavete” (bg.krastavitsa) sau sl.korsta ? http://en.wiktionary.org/wiki/krasta#Serbo-Croatian
      Castravetele nu e numit la fel la toți slavii, dar nici etimologia sa nu e deloc explicată pe net.
      Slavii transformă IE *a în o destul de devreme în timp, deci sl. korsta ar putea fi *karsta la origine. Descrierea că ar fi plin de „negi” s-ar potrivi aici: http://en.wiktionary.org/wiki/crust#Etymology
      – gr. ακροχόρδων akrochórdo̱n (neg) din IE *kar- stone, thorn; hard, rough? De aici *karsta?

      *kroust(a) sau *krosta ar fi să zicem negul dacic, dar cum explicăm sufixul -ane sau -ne?
      Dacă sl.korsta e înrudit cu dacicul kroustane remarc că ambii aveau regula silabelor deschise.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 22, 2013 @ 7:59 am | Răspunde

      • Rădăcina s-ar putea să fie și kreu-3, krou-s- a lui Pokorny ”to push, hit, break” (let. krusa – grindină), posibil legat de *kreup ”scab”.
        Altfel, PIE *krus- ”crust” – rădăcina lat. crusta este acceptabilă, dar cred că nu explică cuv. slav (dacă este slav).

        Comentariu de Roderick — Iunie 22, 2013 @ 7:10 pm

      • P.S. castravetele/crastavete mi se pare că apare doar în lb.slave balcanice (sârbă/croată, bulgară)

        Comentariu de Roderick — Iunie 22, 2013 @ 7:20 pm

      • -ane, un sufix ca toate sufixele. S-ar putea să-l avem în ”buruiană” (poate înrudit cu alb. bar -iarbă? irl. “barr” ( “frunze”, “smoc”) , engl. “bur” (“ghimpe”) derivate din PIE bhares- ( “vârf, ghimpe, paie” ))

        În română apare des sufixul slav -iță, fără să însemne neapărat ceva specific: negelarița e contra negilor, cununița e diminutiv, lânărița e ca lâna.

        Comentariu de Roderick — Iunie 22, 2013 @ 7:44 pm

  6. E o mică diferență între simpeax, simpoax și simpotax. Nu știau exact ce înseamnă „variabile”, că sînt menționate în lucrări diferite sau că sînt date două sau mai multe variante într-o operă? N-am citit Pseudo-Apuleius sau pe celălalt autor în original și cam circulă multe „variabile” pe net.
    În sfîrșit, sipica nu e pătlagină. Cred că grupul [si] din simpoax ar fi devenit [și] conform multor exemple din lb.română. E o regulă generală.

    Ar mai fi o informație din dreptul definiției pentru pătlagină care poate explica numele dacic simpeax (simpotax, sinpoax, sipoax): „Îs maĭ multe varietățĭ, amare și astringente, și de aceĭa-s întrebuințate de popor la rănĭ. Pătlagină de apă, limbariță.”
    Pătlagina de apă, numită și limbariță (Alisma plantago-aquatica), ar putea fi pusă în seama numelui dacic, căci avem atît șipot, cît și șipoc (curs de apă). Nu ar explica termenii noștri ambele variabile, simpoax și simpotax?

    Poate chiar avem și un sufix dacic „-ax” ce se atașează în astfel de situații. Pe de altă parte poate fi doar latinizarea unei denumiri dacice, iar originalul putea avea o africată ț sau altceva.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 23, 2013 @ 2:55 pm | Răspunde

  7. Mai e planta dacică usazila (Cynoglossum officinale), numită foarte potrivit la noi „limba câinelui”. Nu știu dacă a fost discutată aici, dar așa cum remarca S.Olteanu, multe plante păstrează încă din antichitate cîte un sens care-i tradus succesiv în limbile moderne. Dădea exemplu diesema (lumânarică), cu o variabilă apropiată la slavi.
    Cynoglossum e grecesc și înseamnă tot limba cîinelui. Variabilele pentru usazila sînt „USUZILA / UTUTILA / AZILA / ADILA” (ce am găsit eu pe net). În dreptul acestora sînt date ca posibilități de interpretare urm: limba cîinelui, limba mielului, boroanță, otrățel, arățel. Dacă „usa-” poate fi asemănat cu lit. șuo (cîine) nu știu, dar cred că variabilele utuzila și usuzila ar putea cuprinde lexemul uti- rîu (Utidava sau uitoy, numele unui trib din Moesia luat după rîul unde erau așezați). S și T ar indica că latinii și grecii nu pronunțau corect o africată Ț.
    Usazila ar putea fi denumirea dacică a otrățelului de baltă (utricularia vulgaris). http://dexonline.ro/definitie/atr%C4%83%C8%9Bel

    Azila (var.adila) nu e mare mister. Poate fi comparat cu toponimul Azisis, deci am avea mai multe denumiri și-n dacică.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 23, 2013 @ 3:27 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: