Istoriile lui Roderick

Iunie 20, 2012

Vâlcan ( 2 )

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:55 pm

E vorba de numele peştelui:

vîlcán (-ni), s.m. – Pește de Dunăre (Aspius rapax). – Var. vîlsan, vîigan, vîjgău. Sb. volak, voka „tăuraș,” cf. celălalt nume al său, boulean, și sb. volak „pește, Lumaca marina”. ” ( DER )

VÂLCÁN s. v. avat. ” ( Dicţ. de sinonime )

E posibil ca varianta „vâlsan” să fi dat numele râului Vâlsan din sudul Munţilor Făgăraşului.

Numele pasului – şi munţilor – Vâlcan ar putea fi legate, deci, nu de slavul vulk „lup”, ci de slavul volak „tăuraş”. ( O mai veche abordare, cu comentarii cu tot, la https://hroderic.wordpress.com/2010/02/23/valcan )

*

S-ar putea ca vâlcanul să nu fie legat de sb. volak „tăuraş”, ci de cuvinte desemnând tot specii de peşti.

Olandezul bolk ( steenbolk – Trisopterus luscus), MLG bulk, bulik, bulleck „cod” (Gadus morhua), germ. Bolch „cod” provin dintr-un proto-germanic *bullaka-z „specie de peşte”. Mai departe, acesta ar proveni din PIE *bhln- „peşte mare, balenă”; din aceeaşi rădăcină, gr. phállai̯na „balenă”.

Sb. volak „tăuraş” aminteşte (poate e totuşi doar o aparenţă), ca formă şi sens, engl. bullock. Pentru bull, etymonline.com menţionează două etimologii posibile, dintre care  una este „from PIE *bhln-, from root *bhel- (2) „to blow, inflate, swell” „.

Aş zice că volak – peştele şi volak – tăuraşul fie coincid doar omonimic (sau, mai demult, paronimic), fie au o înrudire străveche, proto-IE.

E posibil ca bouleanul – peşte să fie mai înrudit cu balena decât cu boul.

*

Pare interesantă alternanţa vâlcan/vâlsan (ca la centum/satem, nu-i aşa? :); aparenţele înşeală ), fapt căruia încă nu i-am găsit o explicaţie.

Anunțuri

3 comentarii »

  1. Vîlcanul e un pește răpitor (Aspius rapax); eu cred că e mult mai rațională derivarea din sl. (și/sau dacicul) *vulk și un sufix adjectival -an, românesc de data asta: http://www.romaniaturistica.ro/utile/pescuit/27/avatul-vanatorul-apelor
    Ce sens ar avea comparația cu slavic „volak” (tăuraș)? Poate se referă strict la dimensiunea peștelui, comparat cu taurul slavic, castrat și crescut pentru carne.
    Nu știu dacă ai observat, dar boulean conține sufixul diminutival -ulean de care vorbeam mai ieri, deci avem o paralelă perfectă a sl.volak(tăuraș).

    E interesantă și posibila transformare a grupului „lc” sau „lg” (vâlcan) în „ig” al variabilei vâigan ( vîjgău). Îl compar cu alb.ujk (arhaic ulk), mai ales transformarea *lk> jk. În mod normal „l” este stabil la noi, nu suferă transformări în acest context neintervocalic(eventual doar acea rotacizare foarte rară), dar o influență iliră prin Apuseni și S-E României nu-i exclusă.
    Bine, e un pic exagerată ideea. Probabil că acest vâigan are alt radical la bază, dar pentru vâlcan eu cred că e posibilă originea slavo-dacică privind acel nume al lupului. Dacă „vîrcolac” conține o paralelă rotacizată dintr-un dacic *vulk, atunci avem ori o influență iranică (sarmatică sau scitică) ori o suprapunere slavo-dacică. Am găsit și în articole pe net despre albaneza dialectală alternanța sau transformarea ë > u. La noi ar fi [â/ă] cu [u].

    În celălalt articol despre „Vâlcan” puneai și substantivul vîlcă (gâlcă, umflătură). Peștele vîlcan are și această particularitate.
    Totuși mai e numit „lupul obleților” și „lupul de pești”, caracteristici descrise în articolul de mai sus ar indica și o numire slavică după numele lupului. Curioase sînt și celelalte numiri populare: arvat, fat, aut, vanator, vulcan, capcaun.
    Avat, aut sau arvat(r infix?) ar putea veni de aici: http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+136&root=config
    Amintesc sufixul pus în coada numelor de rîuri slavice Tîrnava, Bîrzava, poate și Moldova și Hîrșova, adică sufixul -va ce semnifică apă curgătoare, rîu la slavii vestici(slovaci) și baltici.

    PS: vulcanul/vâlcanul e un pește răspîndit în toată țara dintotdeauna, deci am putea aveau na sau două numiri dacice. Deocamdată rămâne acest sl.*vulk (lup) ca sigur.Rămâne să stabilim dacă nu cumva stră-românii foloseau și ei un vâlc sau vulc după slavi. Bănuiesc că sufixul -an nu e slavic! Ăsta ar fi indiciul că termenul era unul uzual la români, dar mă rog..m-am înșelat de atîtea ori!

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2013 @ 10:50 am | Răspunde

  2. Ca o paranteză la alte paranteze, peștele acesta e mai solitar de felul său, neacceptînd compania, astfel că etimologia sa poate fi legat de alb. vetë (self, el însuși). O parte a specialiștilor îl scot din rad. *swe-t- self, one’s own (s cade mereu din grupul *sw pentru albaneză și frigiană), alții îl compară cu gr.autos, neologism în română folosit în compoziții.
    http://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B1%E1%BD%90%CF%84%CF%8C%CF%82#Ancient_Greek

    Căpcăun e iar interesant..„cap de cîine”. O face referire la gura peștelui!

    Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2013 @ 11:06 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: