Istoriile lui Roderick

Iunie 23, 2012

Sânziene şi sunaică

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 11:58 am

Sânzienele ( Galium verum ) împart titlul de „floarea sfântului Ioan” cu sunătoarea (Hypericum perforatum ), numită şi sunaică.

În „sunaică”, sun- poate reflecta rădăcina PIE *sw-en- „soare” ( originea engl. sun , „from PIE*s(u)wen- (cf. Avestan xueng „sun,” O.Ir. fur-sunnud „lighting up”), alternative form of root *saewel- „to shine, sun” ” – etymonline.com ).

La fel, numele sânzienelor se poate referi ad literam la ziua Soarelui ( =ziua solstiţiului de vară); deşi poate e întâmplătoare, asemănarea dintre Sânziene şi engl. Sunday este remarcabilă.

Nu e exclus ca -ziene să reflecte forma *dei-n-  a radicalului PIE ( v.ind. dína- , lit. dienà  „zi” ).

22 comentarii »

  1. […] sânziene și despre iele (de ex. https://hroderic.wordpress.com/2010/09/05/duhuri-din-munti/ ori https://hroderic.wordpress.com/2012/06/23/sanziene-si-sunaica/ ; pe celelalte le puteți găsi -ca și mine- folosind rubrica ”search” de pe […]

    Pingback de Sânziene – iele | Istoriile lui Roderick — Octombrie 24, 2013 @ 12:44 pm | Răspunde

  2. Sânziana vine de la Sândziana, adică Sândiana. Este numele vechi dat zeiței Diana „Sfânta/Sânta Diana”

    Dacă ne referim, însă, la zeița Iana, derivarea este așa: Sânziana – Sântiana – Sânta Iana

    Comentariu de sabinus — Octombrie 24, 2013 @ 7:19 pm | Răspunde

    • Păi așa găsești prin dicționare, de ex.
      ”SÂNZIÁNĂ, sânziéne, s. f. ~ (prob. din lat. *sanctae Dĩānae [cf. calabr. santu Diana = expresie injurioasă], prin încrucișare cu Sanctus Iohannes)” (DER)

      Sărbătoarea zeiței Diana era prin 13 august, nu de Sânziene. Înaintea solstițiului de vară era sărbătoarea zeiței Vesta ( Vestalia), apoi venea o sărbătoare a Junonei ( slabe șanse ca ”Sânziene” să fie în vreun fel legat de ”Juno”).

      După părerea mea am moștenit foarte puțin sau aproape deloc din mitologia romană.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 24, 2013 @ 10:08 pm | Răspunde

      • Posibil ca sânziană să se refere la ziua solstițiul de vară, mijlocul verii – „ziua soarelui” (de obicei d urmat de vocale anterioare nu devine dz la slavi, parcă așa era regula explicată în cărțile de lingvistică: pol.dzien, blrus.dzen;
        dar sân- să fie coradical cu „sun”? http://en.wiktionary.org/wiki/s%C3%A2nzian%C4%83

        Mă așteptam ca sw-en să dea măcar o palatală ș, asta dacă nu cumva era *s(u)wen. Interesant de știut că vechiul eng.sunne era feminin pînă în sec.XVI, deci am putea avea o ipostază deminină a soarelui în Mold unde circula sînziene, la fel ca-n dialectele IE nordice.
        http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=sun&searchmode=none

        Planta respectivă se mai numește maid’s hair, iar sânzienele sînt zîne cu părul auriu. Mai și referința mitologică de scandinavi care o apropie de Drăgaică : Frigg was the goddess of married women, in Norse mythology. She helped women give birth to children, and as Scandinavians used the plant Lady’s Bedstraw (Galium verum) as a sedative, they called it Frigg’s grass.[2]

        Multe variabile: în Muntenia: drăgaică, în Moldova sânziene, sînzeniĭ și sîmzeniĭ (Mold.), sâmziánă, sâmzâiánă, SÂNZĂNIOÁRĂ
        Sâmiană e iar un nume bizar.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 12:14 am

      • „Highly questionable reconstruction praslav. * Di based on Polish. dzis (despite Miccoli, Ursl. Gr. 38) in view of other Polish. dzinsia; see Brueckner,”

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 12:20 am

      • Încă n-am găsit o explicație satisfăcătoare pentru prenumele Zian. Poate se traduce „ceresc” sau divin ca Diana, „virgin goddess of childbirth and women”.

        „în această zi nimeni să nu lucreze pentru că în această zi este cap de vară, iar Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.”
        http://ro.wikipedia.org/wiki/Dr%C4%83gaica

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 12:45 am

      • Dacă îți aduci aminte, am propus cândva ”sârba” din PIE *swerbh- ”to go around” , vocalismul ar fi ca în ”sânziană” din PIE *sw-en- ”soare”. Dar cred că nu e greu ca un rom. *sun mai vechi să fie azi redat prin *sân.

        Despre ipostaza feminină a Soarelui, vezi și https://hroderic.wordpress.com/2013/05/14/zeita-soare-si-zeul-luna/ , cu comentariile.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 25, 2013 @ 8:32 am

      • Îmi amintesc de sârbă, dar de asemenea rememorez instanțe în care *sw apare ca *w în albaneză și lb.slave, căci radicalul IE original avea un s mobil. În alte cazuri am găsit că *sw devine ș pentru substratul nostru: șopârlă din *swāp, șoarec din lat.sorex sau direct din *swor, șolă(opincă) din lat.solea sau direct din *swol
        IE*sword- black, dirty (at.sordidus,eng.swart, germ.schwarz) reg.șor- „negru,murdar” ,șoric; sau Bardários (Βαρδάριος), azi Vardar (numit și Axios) sau Vardaerum Caput un vf.din Crișana (poate chiar pe Crișu Negru, deși VARDAERUM cred că e la genitiv , căci alături e vardaei (?) Posibilă și o conexiune iranică.

        http://en.wikipedia.org/wiki/Vardar
        Probabil e coradical cu etimonul balto-slav cu care s-a numit cioara în limbile astea.*vorna (pol.wrona)

        a șupi- a arunca din *swep
        tracic sula putea fi *șula, corad.gr.hyle, lat.silva.
        -șoală (*swedhlo) poate fi corad.cu lat.sodalis din IE*swedh-
        șirincă(basma cf.cu alb. šarkɛ > IE*swerk

        Un tracolog bulgar spunea că *sw devine *sv la traci, apoi v. Fiecare caz trebuie luat în parte.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 11:22 am

      • Să mă întorc la Zian: să fie un sufix adjectival -an ca cel găsit în graiurile noastre, dar rar folosit? Corespondentul său direct ar fi -esc, deci zeiesc= zian.
        Nu poate fi cel latin http://en.wiktionary.org/wiki/-anus#Latin sau poate? În franceză e prezent ca -ian (rom.-ean?)

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 11:49 am

      • Vardaerum Caput e pe Crișul Negru.

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 25, 2013 @ 12:51 pm

      • Referitor la reg.șirincă și alb.sharkë, am debitat și ideea că ar fi înrudite cu reg.șarc (balama, șarnieră), deși alb. shark (skin) ar sugera poate că veșmântul sharkë este un derivat intern.
        Am găsit într-un colindă (Miorița) din Covăsânț șarc cu un sens incert. Poate e un apelativ local pentru un fel de țarc al mieilor.

        Nu e clar ce vrea să spună cu struna oilor și șarca mieilor! Să fie vorba doar de intrarea în țarcuri la strună, coarda cu care se leagă această grădiște?

        Frați, ortacii meiu,
        Voi mi-ţi omorâre
        Şî mi-ţ îngropare
        N-struna oilor,
        N-şarca mieilor.
        Ţarca-nţărcuia,
        Lanţu zdrăngăne

        https://en.wiktionary.org/wiki/shark%C3%AB
        pag.156 http://www.covasint.ro/documente/covasints.pdf

        Sunt mai multe cuvinte interesante în zonă. A prindori sau prindore (avere, chiag) de exemplu. https://dexonline.ro/lexem/prindorire/153850
        Cea mai simplă explicație ar fi să avem un der. din verbul a (se) prinde cu referire la cheag, dar semantismul este mai bogat: a prindori (a munci, lucra)
        Mă gândeam acum, să nu fie un cuv. dacic cu explicație doar în alb.modernă: përdorë (uz) sau chiar un derivat cu alt prefix albanez, prej (from)

        praj – confort, soothe , https://en.wiktionary.org/wiki/praj

        a se mira (a se uita)
        În lexicul demonologiei: moromența, care pare a fi mai mult un vârcolac după descriere. https://dexonline.ro/lexem/morome%C8%9B/102330

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 18, 2016 @ 8:00 am

    • La chinezi „Tian” înseamnă „cer”. Dacă înlocuim T cu D apare Dian, adică Diana „Cereasca”

      Comentariu de sabinus — Octombrie 28, 2013 @ 9:16 pm | Răspunde

  3. http://dexonline.ro/lexem/cojin%C4%83/197464
    Oare „cojina” nu ascunde altceva sub mantia asta slavă a coșurior? Explicația nu lasă loc interpretărilor, pînă și sufixul e slavic, dar eu am găsit un derivat ossetic din IE *kʷek’-, *kʷAg’- cu sensul de „apariție”. Nu avem așa ceva aici, dar un derivat dacic din radicalul acesta e posibil.(la fel ca pentru costoboci sau „coiștoboci”)

    Sufixul -ina e tipic și pentru daci, mai ales că se atașa verbelor (Altina, Arcina).

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 27, 2013 @ 8:32 pm | Răspunde

  4. S-ar putea ca prima parte, *sânz- (probabil *sunz), să fie o formă sufixată din radicalul *s(u)wen.
    Sînt mai multe derivate cu acest sufix -ez în albaneză decît în română.
    Poate chiar o formă *sundīa, iar a doua parte ar putea fi chiar Iana, o formă mai nouă cu sincoparea lui „u” neaccentuat după un Proto-Balto-Slavic(tracic?) *jaunas; e posibilă o metateză din *(a)iwon spre (a)iown. (lat.aevum implică o formă *aewom, la fel ca gr.arhaică/miceniană aiwon). Conform cu Iana Sânziana.

    În slavă nu au aceste sensuri: iunac (viteaz) /arom.gione (puternic, viteaz)/ – și iuncă(mireasă cu sufix feminin -că, la fel ca dulău și dolcă). Fonetic e perfect slavic, dar sensurile? Putem avea același parcurs semantic ca alb. trim.
    Iunac poate avea avea un sufix -ac autohton (alb.-ak) de avem sensul „viteaz” și nu nominativul pentru masculin al slavilor *-akъ .

    Oare Iana Sînziana e comparabilă cu Juno Regina? http://en.wikipedia.org/wiki/Juno_(mythology) Erau serbate în aceeași lună, iar pe plăcile votive ale cultului danubian, zeița flancată de doi cavaleri ar putea fi chiar regina zeilor, flancată și mitologic de cei doi călăreți ce întîmpină sezonul cald și pe cel rece(Sîngiorzan și Sînmedru)
    Rolul impunerii zilei lui Ioan Botezătorul era de a înlocui manifestările păgîne din 24 iunie:
    „Sânzâienele ( Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, fac să rodească holdele, femeile căsătorite, păsările şi animalele, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii”

    E o referință la timp, la eternitate în numele acestea mitologice (Juna, Jupiter)?
    Să fie epitetul Juga(lis) comparabil cu tracicul Bendis?
    Iana Sînziana e comparată mai mult cu Flora, dar sînt cîteva obiceiuri care indică că se măsura longevitatea în ziua respectivă: http://www.copilul.ro/nume-copii/religioase/Sanziana.html în
    http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Datini%20despre%20sanziene.htm

    De ce s-ar folosi o forma aceasta dacă nu e etimologică: Sânzâienele ( Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, fac să rodească holdele, femeile căsătorite, păsările şi animalele, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii.”
    Sânzâ- ienele = sundīa – Iene(pl.?). Putea să însemne „frumoasă, dragă”. De ce ar lua sunaică un sufix străin?
    Dacă slavii au tradus mot-a-mot Sânzâ-iene, Drăgaica ar fi indiciul. Sufixul -aică circula doar în spațiul acoperit de Drăgaică?
    http://www.etymonline.com/index.php?term=dearth&allowed_in_frame=0

    E interesant că nebunarița (dielleina) se culege în această noapte pentru a avea eficiență. Altă referință la un ume solar..sau nu!

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 28, 2013 @ 2:05 pm | Răspunde

    • După cum am scris într-un comentariu de mai sus, sunt slabe șanse ca ”Sânziene” să fie în vreun fel legat de ”Juno” (etimologic).
      Din ”Juno” am fi avut jun-, ca în ”june”, ”junincă”. Despre atributele Sânzienelor (dacă sunt sau nu apropiate de ale Junonei) e altceva.

      Sărbătoarea zeiței Diana (13 August) pare apropiată de Adormirea Maicii Domnului (15 August); iar Diana era o zeiță fecioară.

      Comentariu de Roderick — Octombrie 31, 2013 @ 11:21 am | Răspunde

      • Din plastica geto-dacă se desprind cel puțin două tipuri de zeiță. Una din ele este probabil ”Magna Mater”, corpolentă, cu obrajii plini. Cealaltă este suplă.
        Cea din urmă se regăsește în artefacte din Munții Orăștiei (de ex. bustul de bronz de la Piatra Roșie și poate medalionul de la Grădiștea Muncelului), în zone de cult și puternic militarizate; ar putea fi o zeiță războinică, cu atribute apropiate de cele ale Atenei ori ale lui Artemis.

        Comentariu de Roderick — Octombrie 31, 2013 @ 11:30 am

      • De acord că am fi avut Juno sau Junona cu j, dar în formații bitematice s-ar mai păstra un [j]?
        Nu sînt convins că am parcurs în profunzime etimologia asta. De ce avem variabila „sâmzâiánă”? Ce rol are acel „â”, apoi accentul pe „a” e pus de parcă ar fi un sufix? Ori avem avem o suprapunerea cu fraza latină corespunzătoare : „sfânta zi a lui Ioan” și s-a păstrat un străromânesc Iani pentru Ioan mai nou ori avem un adjectiv dacic *sâmză sau *sânză (*sunză).
        Încep să cred că *s(u)wen ar fi o exagerare, n-am absolut nici o dovadă că un astfel de radical a dat ceva în tracică. Poate că sunătoare și sunaică sînt coradicale din lat.sanus.

        Am pus mai sus tot ce am crezut că e important de spus, tot ce are o infimă posibilitate de a fi adevărat. Nu cred că Jupiter și Iunona vin din radicalul *deiw-, *dyew-.

        E posibil ca sincretismul daco-latin privind cultele să nu mai fi lăsat prea mut spațiu părții dacice. Dacă fac o comparație peste timp, cred că situația României de azi se compară în linii mari cu începutul stăpânirii romane din primul mileniu. Mulți sînt mai bucuroși să respecte pseudo-tradiții americane și cunosc melodii întregi în engleză. Ba chiar „ținem” concursuri de muzică unde talentul se contabilizează prin reproducerea cît mai aproape de original a melodiilor americane internaționale. Unde este specificul nostru, unde-i tradiția și altele, unde naiba e „talentul” dacă concurenții sînt doar copii după original? Nici măcar interpreții originali ai melodiilor nu performează mereu la fel ca niște roboți.
        Așa a fost cucerit și preschimbat sufletul dacilor de au devenit complet romani.

        Avem tradiții comune cu ale lituanienilor: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Jonas_Day

        Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 31, 2013 @ 1:52 pm

  5. Albaneza păstrează la nivel mitologic „ sana pl. – elfi, spirite ale munților, împrumutat din din sl.sanъ – zmeu, dragon (Meyer Wb. 378).

    Dacă sânzienele sînt zeițele bune: * sān- healthy, happy (good, peace)
    http://ierburiuitate.wordpress.com/2013/06/20/sanzienele/#more-627

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 5, 2013 @ 12:14 pm | Răspunde

    • În „link” sânziana galbenă (Galium verum) este numită așa:
      Drăgaică (Munt.), floarea-sfântului-Ioan, sâmziene, sâmziene-galbene
      (Banat). sânjuoane, sânzene, sânzenie, sânziene, sânzuiană
      (Trans.), sânzuiene (Trans.).

      sânjuană pare doar o paralelă pentru sânzuiană, dar *juană s-ar putea referi la iele ca tinere (june) verguri, iar sân ar fi coradical cu apelativul presână (care vindecă, adică reface, repară) din lat.sano, nu sancto. https://en.wiktionary.org/wiki/sano#Etymology_3
      Iuno era sora mai mică a lui Jupiter, de aici și numele (din iunior, younger), deși explicația e probabil mult mai complexă, mai puțin prozaică. https://en.wikipedia.org/wiki/Juno_(mythology)#Etymology
      Totuși, de ce n-ar fi un derivat încă necunoscut din radicalul ăsta. iuvare, „to aid, benefit”

      Nu-i deloc o coincidență că sărbătoarea e la solstițiu în 23-24 Iunie, în luna lui Iuno.

      Dacă s-a folosit o temă *sânz, am putera avea un corcadical al sânzului. https://hroderic.wordpress.com/2016/02/29/sanzau/
      Pentru faptul că prind și îmbolnăvesc muritorii în hore.

      Toate numele acestor ființe ar putea avea origini diferite, așa cum intuiam mai demult.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 20, 2016 @ 8:47 am | Răspunde

  6. SUNIMIÉZ s. v. chindie, vecernie.
    Sunimiez subst. 1. (Munt.) timpul zilei între amiază și apusul soarelui. 2. (Mold.) loc pe bolta cerească unde se află soarele pe înserat.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 22, 2016 @ 9:52 pm | Răspunde

    • În ladină e o prepoziție sun cu sensul „on, over; in”

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2016 @ 5:04 am | Răspunde

  7. clocotícĭ m., pl. tot așa (sîrb. klocòčika). Un copăcel stafilaceŭ al cărŭĭ fruct e o cápsulă membranoasă unflată [!] care sună saŭ „clocotește” cînd o scuturĭ (staphyléa pinnata). O buruĭană scrofulariacee care crește pe la munte (rhinantus [saŭ alectorólophus] alpinus, major și minor).
    Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

    Sinonime: sunaică, sunătoare
    CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpmus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiș, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).
    Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2016 @ 4:42 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: