Istoriile lui Roderick

Iulie 2, 2012

Gebeleizis ( o ipoteză )

Filed under: Panteonul Dacic — Roderick @ 10:22 pm

„Geţii se consideră nemuritori în felul următor. Ei cred că nu mor, ci că cel ce-şi dă sfârşitul se duce la Zamolxis daimonul, pe care unii din ei îl consideră (ori îl numesc ) Gebeleizis.”  ( Herodot, Istorii IV 94 ; trad. Ion I. Russu, în „Religia geto-dacilor” )

Din considerente în primul rând etimologice I.I. Russu face din Gebeleizis un zeu al fulgerului ( IE *g’heib > lit. zaibas „fulger” ).

Totuşi, din textul lui Herodot rezultă cu mare probabilitate că Gebeleizis e un zeu al morţilor; fie un alt nume al lui Zamolxis, fie un alt zeu, fie un zeu identificat cu Zamolxis ( Zalmoxis ).

Pare ciudat -şi nepotrivit cu mitologia indo-europeană- ca un zeu al fulgerului să fie în acelaşi timp zeu al morţilor; însă poate fi vorba de morţii-eroi care îşi întâlnesc zeul ( ca în cazul lui Indra ).

După această unică menţiune a numelui Gebeleizis, textul lui Herodot continuă să vorbească despre Zamolxis ( Zalmoxis ).  În pasajul „aceşti traci, când tună şi fulgeră, trag cu săgeţi în sus contra cerului, ameninţând pe zeu, căci cred că nu este alt zeu decât al lor”  este vorba despre tracii care cred în Zamolxis. Gebeleizis nu apare explicit (şi probabil nici implicit) în legătură cu săgetarea cerului.

După I.I. Russu, „se admite din partea criticilor că pasajul cu ameninţarea şi săgetarea spre nori nu se încadrează organic în expunerea despre Zamolxe”. Totuşi, în sacrificiul mesagerului către Zamolxe se folosesc suliţe , arme care sunt cu siguranţă asociate cumva zeului. Nu e exclus ca şi săgeţile să fie „apanajul” lui Zamolxis; şi, mai departe, fulgerele…

*

E posibil ca „Gebeleizis” să provină din PIE *gʷebh- „a cufunda” (rădăcină din care I.I. Russu derivă numele râului dobrogean Gabranus ); v.ind. gabhīrá- „adânc” , v. sued. kvaf  „adâncime”, v.gr. báptō  „scufundare” (din care avem botezul).

Din această rădăcină ar putea proveni numele unui zeu al adâncului, deci al morţilor.

Gebeleizis ar putea fi î.a.c. un atribut al lui Zamolxis.

Zamolxis- Gebeleizis = Zamolxis care coboară în adânc; conform binecunoscutului mit al lui Zamolxis.

*

În wiki-articolul dedicat lui Gebeleizis aflu că numele era „ortografiat și Beleizis și Beleixis” ( ?? ). Nu ştiu, aş paria că o fi adevărat pentru vreo ediţie a „Istoriilor” lui Herodot, aşa încât risc să îmi dau cu părerea în aceste condiţii ipotetice.

„Beleizis” ar fi apropiat ca formă de numele zeului celt Belenus.

Dar în perspectiva mai „infernală” pe care am prezentat-o aici, Beleizis ar putea fi înrudit etimologic cu slavul Veles, care este într-adevăr un zeu al lumii subpământene.

Veles apare ca un dragon care luptă cu zeul tunetului, Perun; e posibil, cred, ca rom. bală , balaur să fie înrudite cu „Veles”.

Ca o curiozitate: dacă „Zamolxis” poate proveni din PIE g’hem- „pământ” ( sl. zemlja , lit. žeme etc.), în aceeaşi măsură -strict fonetic vorbind- poate proveni din PIE *g'(h)em-  „şarpe” ( > zmeu).

Se vede că, atunci când se spun nume de  zei, dragonul dacic bântuie şi terenul ipotezelor fragile.

Anunțuri

30 comentarii »

  1. Despre forma „Beleizis” – http://soltdm.com/forumB/viewtopic.php?f=7&t=120

    Când e vorba de nume şi date, am o oarecare încredere că „wikipediştii” nu scriu aiurea.

    Comentariu de Roderick — Iulie 3, 2012 @ 6:55 am | Răspunde

  2. Totul e o supoziție cînd vorbim despre traci, o bănuială, o străfulgerare a intuiției etc. Sînt foarte puține certitudini.
    IE *gʷebh nu pare să existe cu adevărat, decît dacă tu presupui o formă dialectală în cadrul IE, la fel ca proto-germ.*kwabjan-; *kwēbian-; *kwōba-n.
    Pentru traci e diferență apreciabilă între transformările pe care le-ar fi suferit IE *gʷabh- și *gʷebh.
    Nu știu dacă rîul Gabranus nu e cumva scitic, ceea ce ar pune o piedică serioasă existenței unui verb tracic de forma gabru.
    *gʷa ar fi devenit „ba” pentru traco-daci, dar e o problemă și cu sfîrșitul forme reconstruite. De ce bh devine p în greacă și la toharieni? Nu cumva existau două forme paralele: gʷabh și gʷaph?
    Problema principală rămîne urm: acceptăm transformarea specific satem gʷ în g, sau propunem ceva diferit pentru traco-daci ca influență directă a vecinătății cu grupul centum?

    Comentariu de Ioan Albu — Iulie 5, 2012 @ 10:10 am | Răspunde

    • *gʷebh- apare la I.I. Russu, *gʷabh- pe starling.rinet.ru

      *gʷa nu devine de regulă „ba” la traci; Hasdeu vorbea de o influenţă celtă care duce eventual la transformarea asta.

      În latină, cea mai „centum” (pt. că centum vine din latină), IE *gʷel- > gula

      Comentariu de Roderick — Iulie 5, 2012 @ 2:58 pm | Răspunde

      • Deci tu spui că tracii încă mai aveau labiovelare în secolul trei î.d.Hr. cînd celții invadează regiunile lor?
        Hașdeu nu avea resursele să emită vreo judecată de valoare în perioada sa. Celții puteau contribui cu niscai cuvinte, poate un sufix, două, dar nu cred că puteau afecta tranformările fundamentale din perioada IE. Au luat contact cu tracii mult prea tîrziu și nici n-au avut forța culturală și militară să domine substanțial pe traci. Ținta lor predilectă a rămas sudul grecesc mai bogat, regatele anatoliene.

        Comentariu de Ioan Albu — Iulie 5, 2012 @ 7:18 pm | Răspunde

  3. (Z)Gebeleizis – Zamolxis
    Dacă facem abstracție de literea G, care oricum e cam nesigură, am putea avea aici două versiuni a aceluiași cuvînt bază. Singura diferență ar fi alternanța b/m și a/e.
    Pentru b/m nu avem un cadru geografic precis, poate fi aleatoriu. Pentru a/e avem spațiul moesic cu e și cel geto-dacic cu a. :)
    Dar e o prostie oricum!

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 30, 2012 @ 12:54 pm | Răspunde

    • Cam aceasta era opinia lui Kretschmer. Gebeleizis – numele tracic al zeului, Zamolxis – o formă „hibridă” scito-tracică.

      Deocamdată rămân la părerea că Zamolxis era la origine un zeu al săgeţilor, suliţelor (şi fulgerelor ), iar Gebeleizis – un zeu al morţilor.

      Comentariu de Roderick — Iulie 30, 2012 @ 4:30 pm | Răspunde

  4. P.S.
    forma „Zalmoxis” poate proveni din PIE *g’hōl- „pole, stem” ( arm. ʒoɫ „stâlp, băţ lung” )

    (Cf. Russu IE ō > trac a , în unele cazuri .. )

    Am mai vb. despre *g’hAlgh- „long switch, perch”

    *

    Pe site-ul lui S. Olteanu apare menţiunea unui ritual asociat lui Zalmoxis (în scrierile Sf. Grigore de Nazianz !), în care săgeţi erau trase la întâmplare într-o mulţime de oameni

    Comentariu de Roderick — Iulie 31, 2012 @ 5:59 am | Răspunde

  5. Sl. Veles, foarte probabil cf. lit. vē̃lēs „fantomă”, velē̃ „suflet (al unui decedat)”, PIE *wel- „death (in the battle); killed (in the battle)” (starling.rinet.ru), cf. Valhalla „from O.N. Valhöll „hall of the battle-slain” (etymonline.com).

    „Ei cred că nu mor, ci că cel ce-şi dă sfârşitul se duce la Zamolxis daimonul, pe care unii din ei îl consideră (ori îl numesc ) Gebeleizis.”

    Comentariu de Roderick — Septembrie 28, 2012 @ 3:47 am | Răspunde

  6. ASTA E!!!!

    ZAL.MOKŞA = ZA e bratara, cerc, timp şi Mokşa/Moksha = eternitate/eliberare… cunoasterea pietrei filosofale e ca sufletul e nemuritor! D’acia a plecat toata cunsoterea!

    Comentariu de TheDacians — Martie 14, 2013 @ 10:46 am | Răspunde

  7. IE *gʷebh- ”a cufunda”
    O idee mai radicală ar putea da ”gaură” ca venind din *gabra (adîncitură) cu specifica transformare a grupului *br din latină (și dacică?) în rom. ur: lat.labrusca > rom.lăuruscă (arh.lăvruscă?)
    http://dexonline.ro/definitie/gaur%C4%83
    zgăura- (Despre ochi) A se adânci, a fi intrați în fundul capului.
    arom.gavră ar putea fi forma cea mai veche din *dacicul gabră (adîncitură).

    Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 15, 2013 @ 9:18 am | Răspunde

    • Cicerone Poghirc susține că anticul Gabranus se păstrează pînă azi prin Garvăn. Nu precizează dacă-i rîu sau localitate. E localitate. http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/Toponime-de-origine-roman%C4%83-%C3%AEn-Transilvania-%C5%9Fi-%C3%AEn-sud-vestul-Moldovei.pdf
      Se înșeală, bineînțeles! Venea din bg.garvan (cioară).
      Acest Dragoș Moldovanu pune la îndoială aproape toate toponimele presupus antice. Nici Tăpia, nici Cigmău și nici măcar Oltina nu continuă așezări sau numiri antice.

      Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2013 @ 5:14 pm | Răspunde

      • Cam pe la mijloc sunt discutate etimologiile Clujului și Brașovului (inclusiv Țara Bârsei), ajungînd la niște concluzii foarte interesante. În plus, nimic nu-i mai plăcut decît să urmărești un maestru la muncă. :)
        E o explicație completă și pentru „bîrsă” și bîrță. Sunt latine! Nu mai rețin ce am discutat la „ghioagă” dar citind pe acest Moldovanu cred că poate veni din lat.glaeba. Transformări fonetice clasice îl acomodează mai mult decît suficient.

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 25, 2013 @ 6:46 pm | Răspunde

      • Clujul e o mare enigmă etimologică, cu o miză supraestimată însă.

        Nu știu (?) cum se numea în antichitate râul care curge prin Cluj (Someșul Mic). Castrul roman Samum e pe Someșul Mare. Mai demult am propus pt. Cluj între altele o origine în PIE k̂lū- “a curăţa, a spăla” (ar fi un râu frigian pe nume Cludrus).

        Comentariu de Roderick — Iunie 25, 2013 @ 9:45 pm | Răspunde

      • În Polonia e un râu pe nume Kluda. Fonetic, cf. sl. (sb., rus) hlud – rom. hluj

        Comentariu de Roderick — Iunie 26, 2013 @ 8:52 am | Răspunde

      • Satul (comuna) Iclod e pe malul Someșului Mic, ca și Clujul. Dacă sunt etimologic legate (puțin probabil, similitudinea fiind doar -clo- vs clu-, iar distanța între localități e foarte mică), divergența fonetică nu s-ar putea explica decât printr-o structură etnică diferită a localităților.

        Comentariu de Roderick — Iunie 26, 2013 @ 11:15 am | Răspunde

      • Oronimul Bigla amintește de numele Bigleniza, purtat de mama împăratului bizantin Justinian, a cărui soră se numea Vigilantia.

        ”Bigleniza is merely a translation of Vigilantia to Slavic, following the long-standing theory that mother and daughter had the same name.” (https://en.wikipedia.org/wiki/Vigilantia)

        După D. Moldovanu, oronimele Bigla din pen. Balcanică sunt explicate de dicționarul etimologic al lb. bulgare prin vgr. βιγλα, la rândul lui din lat. vigilia ”veghe, strajă”; gr. βιγλα provine (cf. Moldovanu) dintr-o formă populară a cuv. latin, *vigla. Oronimul românesc Bigla din M. Apuseni este preslav, dar preluat de slavi (o populație sud-slavă orientală), care îi conservă forma (fără influența slavă, Bigla ar fi devenit *Bighea).

        Poate că Bigleniza, nume probabil corect legat de Vigilantia, este și el preslav, posibil derivat din ”bigla” cu un sufix trac (-niza ?).

        Comentariu de Roderick — Februarie 13, 2017 @ 1:49 pm | Răspunde

        • https://toponime.wordpress.com/2014/04/08/veghi/

          Clar că acest Bigleniza nu poate fi slavic. Nu știu de ce unii cred că era slav acest Iustinian, și curios, un tip care încearcă o restaurare a vechiului imperiulu. Eu cred că era traco-ilir, poate vorbea un dialect de extracție iliro-romanică, de aici și numele ăsta, Bigleniza, cu un sufix diminutival tipic albanezei. Ar fi curios de văzut dacă Bigleniza nu e chiar forma populară a acestui nume Vigilantia!

          Comentariu de Sorin5780 — Februarie 13, 2017 @ 4:11 pm | Răspunde

          • Poate că Bigleniza este un nume trac autentic, iar Vigilatia este transpunerea lui latină, bazată pe etimologie populară.

            Împăratul Iustin purta inițial numele trac Istoc; probabil că Iustinus era cel mai asemănător nume roman pe care l-a putut găsi. (Ca o coincidență, numele Iustin a devenit în anumite zone din Ardeal Istin, fem. Istina, devenind prin jocul întâmplării mai asemănător cu forma tracică Ist-.)
            Rudele lui se numeau Zimarchus, Dityvistus, Boraides, Bigleniza, Sabbatius. Zimarchus este clar nume trac. Se pare (?) că I.I. Russu susține că toate sunt nume trace (cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Justin_I).

            Comentariu de Roderick — Februarie 13, 2017 @ 9:13 pm

          • App. de iliri, în articol se vorbește despre Pind ca veche zonă romanizată, unde aromânii s-au suprapus unei ”populații romanice băștinașe”, de la care au păstrat unele toponime.

            Comentariu de Roderick — Februarie 13, 2017 @ 9:40 pm

      • E posibil ca numele acestea doar să fie superficial apropiate de corespondenții lor latini, dar sensul lor să fie complet diferit. Mă întreb ce ar vrea un personaj care devine brusc important pentru alt grup lingvistic dominant! Își traduce numele din lb.maternă în cea dominantă, de prestigiu, sau adoptă un nume cu oarecum apropiat dpdv fonetic?

        Istoc ar putea fi coradical cu tr.Istru, nu cu lat.ius. Apoi dacă revin la teoria asta că numele latine antice se schimbă complet sub
        influența fonologiei barbare, probabil aș cred că lat. iustus devine Istoc cu eliminarea vocalei neaccentuate și adoptarea unui sufix tracic. (lat.aurum – alb.ar)

        Bigla ca oronim putea însemna altceva în tracică. NU văd cum un termen militar balcanic ajunge tocmai în Apuseni.

        Cazul lui bârsă (cu var.bârță) ar putea fi unul similar de confuzie traco-romanică. Vine oare din lat.versus, cum bine explică acel lingvist, sau este coradical cu brazda și un cuvânt perfect tracic, cum e cursă (cu var.curță). IE *bʰerh₃- tracic *bertis

        ”Taie” brazda sau o ”întoarce”? Ambele acțiuni sunt implicate, ofcourse, dar care e cea originală?

        Aceeași discuție și cu brăzdar și verbul a brăzda (îmbrăzda, brăzdui), cu toate că acesta e mai puțin misterios din acest punct de vedere. Etim.sa DOAR balto-slavică n-o cred în întregime ca fiind valabilă. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/borzda

        brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 14, 2017 @ 8:57 am | Răspunde

  8. Gebeleizis = Gebel (pamant) + lai (dacii) + zis (zeu) = zeul celor iesiti din pamant = titanii/dacii. Pentru ca Tartaria e Tartaros si e langa MURES (anagrama SUMER), unde s-a gasit o scriere asemanatoara celei sumeriene dar cu 1000 de ani inaintea acesteia, e simplu! in fortul carpatic a fost edenul sau colonia zeilor, cautati Terra Papers ROBERT MORNING SKY si o sa vedeti cele doua rase = exact DRAGonul dacic (GARDen invers, inGRADit)… sunt foarte multe! ideea e ca stramosii nostri erau atalantii/titanii/zeii care au roit sa impartaseasca cunosterea. De suparare zei care au dorit ca creatia genetica sa ramana la nivel de sclavi s-au razbunat cu titanii, adica noi si inca ridiculizeaza identitatea noastra nationala! daca nu erau stramosii nostrii si cateva minti luminate recent ca Nicolae Tesla (de la unealta tesla) si mulii altii omenirea era tinuta in frau. Sincer ne este datoare toata planeta pentru scanteia spiritului de libertate si cunostere!

    Comentariu de TheDacians — Aprilie 15, 2013 @ 9:40 am | Răspunde

  9. Gebeleizis și Gabija http://en.wikipedia.org/wiki/Gabija
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+674&root=config
    Ar putea fi chiar sinonime: Zalmoxis și Gebeleizis.

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 18, 2014 @ 3:06 pm | Răspunde

  10. […] Gânditorul de la Hamagia ar fi, deci, reprezentarea consortului infernal al Marii Zeițe. Un zeu al lunilor de iarnă, al lumii subpământene și al morților, corepunzând lui Hades al grecilor. Poate că geții l-ar fi numit Gebeleizis, iar slavii (cu un nume înrudit?) Veles (v. https://hroderic.wordpress.com/2012/07/02/gebeleizis-o-ipoteza). […]

    Pingback de Zeul întristat | Istoriile lui Roderick — Octombrie 2, 2014 @ 3:24 pm | Răspunde

    • ”Romun, a word which in their language equally signifies a Roman and a remaining man”- aceasta este acum o temă ”dacomană”.

      Obiceiul jurământului pe pâine (pită) apare și la albanezi.

      Comentariu de Roderick — Decembrie 21, 2015 @ 9:27 pm | Răspunde

    • ”Originea românilor este mai puţin sigură. Ei îşi zic român (romun), un cuvânt însemnând în limba lor şi roman şi un om care rămâne şi, de aceea, nu este sigur dacă ei sunt o rămăşiţă a coloniilor romane sau a unei naţiuni supuse de romani.”

      Etimologie populară, dar remarcabilă ipoteza. Calmâcii erau acele ”rămășițe” care dau numele unei națiuni turco-tătare, dar lasă și câteva nume prin Basarabia. O fi la fel și pentru noi în vechime? Fârșeroții din Albania își zic rămâri.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 13, 2017 @ 4:35 pm | Răspunde

  11. Am o carte de mitologie scrisă de A.M.Marienescu, iar autorul enumeră câteva ipoteze etimologice pentru Gebeleizis, mai vechi și mai noi, printre care una mai hazlie, a sa. Cică ar avea un cumnat de verișoară și învățător în Pecica pe nume Gebeleș, despre care zice ”în care nume eu aflu chiar pe Gebeleizis”.

    Numai de-ar fi așa, dar eu am impresia că numele e o poreclă pe baza adv. geaba. :)

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 14, 2017 @ 1:57 pm | Răspunde

    • Același autor mai are o ipoteză interesantă. Spune că za- ar fi un prefix identic unuia grecesc, găsit în cuvinte ca zachrysos (”foarte cu aur, prea aurit, plin de aur”), zatheos (”plin (templu) de zei”), Zaleukos (epitet al lui Apollo; ”prealuminosul”). În unele dialecte grecești ar fi da, în altele (la eoli) ar fi dia- și înseamnă ”prea, tare, mult”.

      https://lsj.translatum.gr/w/index.php?title=%CE%B6%CE%AC%CF%87%CF%81%CF%85%CF%83%CE%BF%CF%82

      Tema ar fi moloch, contras în molc, cu un sufix -sis, iar sensul ar fi, citez, ”Preamoloch, Foarte moloch”. Pune o întreagă poveste din antichitatea grecească legată de adoptarea unei ipostaze semitice a zeului Moloch din feniciană pentru zei IE-eni. Meilichios ar fi fost un epitet al lui Zeus, iar Meilichia era un sacrificiu de expiere, ce se ardeau de tot.
      Tema asta nu cred că le vine grecilor de la semiți. Am dat mai demult un reg. miler:
      míler, (dial. mn’iler), s.n. – Loc unde se fac cărbuni (mangal), prin arderea lemnului. Miliere, pădure în Cufoaia (Vișovan 2002). – Et. nec.

      Îi găsisem un coradical prin *malǝk- , dar morfemul de bază (*mel) dă și următoarele : *smelə- (“to burn, smoke, smoulder; tar, pitch”) și *(s)meld- (to soften, to melt):
      IE *malǝk- (-kh-)= firewood, bonfire
      Armenian: meɫex „wood, lumber”
      Baltic: *mal̂k-ā̂ (1/2) f., *mal̂k-n-ā̂ (1) f. „heap, pile (of logs)”
      Celtic: Ir molc „fire”
      https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/(s)meld-
      https://en.wiktionary.org/wiki/smell#Etymology

      Nu face legătura asta domnul Marienescu, dar la noi putea da ceva interesant privind un teonim. În schimb dă ipoteza lui Tocilescu (Dacia înainte de romani) care a fost citată pe acest blog și încă una legată de lat.mulceo (a îmblânzi, a păciui) și rom. a molcomi, -esc. Acesta din urmă are o formă mai aproape de radicalul IE, a se mălci și der. mălcoz. Malcom trebuie să fie un derivat ulterior.

      Cel mai important cred că este posibilitatea de a avea acest prefix za- din tracică, prezent aiurea prin graiurile noastre , dar considerat a fi luat din limbile slavice. Graiul almăjan este cel mai pătruns de acest prefix, dar se găsește pe toată linia vestică, până în Galiția.
      Al doilea lucru important e să avem și noi, ca și grecii, niște moșteniri pe linia morfemului acela. Terminația -sis este întâlnită în numele tracilor și dacilor.

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 17, 2017 @ 9:00 pm | Răspunde

  12. Ce-i drept, Marienescu dă câteva coradicale foarte interesante privind acel lat.mulceo. Face referire la ir.molc (”foc, obair, lucrători”), apoi amintește de un apelativ Mulciber al zeului Vulcan, ”care înmoaie, care înblânzește metalele prin foc” și conclude că acel traco-dacic *moloch ar proveni din *molc (foc). A făcut conexiunile pe care le-am făcut și eu.
    Nu credeam că lat.mulceo ar avea vreo legătură cu cele spuse de mine mai sus, dar are. Noi am moștenit un adj.molceluș (gingaș, delicat).
    Poate că Zamolxe era un zeu în antiteză față de arhetipul Perkunas/Perun. Dacii se opuneau acestui tip de zeu care înspăimânta pe antici (și pe mongoli).
    https://en.wiktionary.org/wiki/Mulciber

    Mai dă o istorie interesantă privitoare la sacrificarea asinilor/măgarilor (în numele anumitor zei), numiți killos în greacă. Poate că arh.călan/colun este autohton, dacă killos nu vine de la numele unei vechi provincii anatoliene, Cilicia. Cel puțin o specie de măgari vine din Asia Mică în Europa. Probabil veneau și cu nume asianic sau după regiunea de origine. https://en.wiktionary.org/wiki/cillus
    http://micmap.org/dicfro/search/gaffiot/cillus

    Nu-i cunosc etimologia, dar un (aproape) omonim al său, gr. kyllos (lame, crippled, lame) provine din *(s)kel- ( bend)
    http://greek_greek.enacademic.com/85586/%CE%BA%CF%85%CE%BB%CE%BB%CF%8C%CF%82

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 17, 2017 @ 9:32 pm | Răspunde

    • Daca Zamloxis e un profet uman ca Zaratustra, Gebeleizis in calitate de zeu al focului corespunde lui AhuraMazda

      Comentariu de Mihai-Radu — Septembrie 5, 2017 @ 8:17 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: