Istoriile lui Roderick

Iulie 6, 2012

Zura şi alte nume dacice

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:04 pm

Cu ceva timp în urmă un cetăţean de bine mi-a scris într-un comentariu o listă de nume ale soldaţilor daci cantonaţi în castrele din Egipt (la https://hroderic.wordpress.com/2010/02/15/vezinas/#comments ). Am mai văzut acele nume undeva pe la grupul yahoo „Dacia nemuritoare”.

Încă nu mi-am dat cu părerea, deci încep de la coadă spre cap, cu litera Z.

Zoubliza, Zourai, Zourazi, Zourdanos, Zouroblost, Zoutula.

Pare că, indiferent de etimologie, Zourai, Zourazi, Zourdanos şi Zouroblost    conţin un Zour- (prim formant ori radical în cazul primului nume), în timp ce în Zoubliza şi Zoutula apare doar Zou-.

În Zoubliza pare mai uşor de descifrat -bliza : din PIE *bhleig’- „to shine bright” (mai degrabă decât din PIE *bhleig’- „to beat, to injure” ); aş zice că tracii aveau o predilecţie pentru nume „luminoase”.

Pentru prima parte, Zou-, posibil *g’eu „a favoriza, a grăbi” (av. zavah- forţă, zavar- putere fizică ). I.I. Russu pune acest radical la originea posibilă a antroponimului trac  Zura (în „Limba traco-dacilor”), posibil acelaşi cu Zourai din atestarea epigrafică din Egipt. Cealaltă variantă propusă de I.I. Russu pentru Zura este  ĝu̯er„a lumina, a fi cald”.

Zourazi ar putea să difere doar printr-un sufix de Zourai.

I.I. Russu ( în „Religia traco-dacilor” ) scrie că Tomaschek şi Pârvan au relevat „că numele regelui dac de la Genucla, Zyraxes e de fapt tot un Zurazeis sud-tracic )”, -xais = – zis fiind un simplu sufix.

În Zouroblost, -blost pare (?) să corespundă unui nume tracic feminin, Blosta sau Blostis ( după I.I. Russu, din IE *bel-, bhlō- „floare, înflori” ).

Totuşi, aş zice că e mai degrabă IE *bhlē- „to grow, spread, swell” ( pentru sens, galez balch „arogant, mândru” ; pentru formă, cf. OHG blāst „bulă” ).

Zourdanos atrage atenţia „neavenitului” prin faptul că seamănă cu … slavul Bog-dan „darul lui Dumnezeu” ( PIE *dō „a da”, sanscr. dāná- n. `act of giving, gift’ etc. ). Să fie Zura numele unui zeu ? N-ar fi exclus. Numele trac „Bendidora” a fost tradus drept „dar al lui Bendis” (cf. I. Duridanov ).

Zourdanos ar putea reflecta o bază a aceluiaşi radical care apare în „Zourai”.

( I.I. Russu menţionează (în „Limba traco-dacilor” ) Zerdenus , numele unui sanctuar al lui Apollon din localitatea Zerde, lângă Stara Zagora, din IE *g’her-dh-  „a împleti, a îngrădi”, variantă a lui gord- în Gordion, localitate în Frigia.

Din PIE *gherdh- „pole” unii susţin că provine numele germanic Gerda.

Mai sunt atestate nume tracice precum Zordegon, Zordesios, ilir Zorada, puse de I.I. Russu -posibil- pe seama bazei *g’her-d- a rad. *g’her- „a cere, a dori, a iubi”.

O altă asemănare -întâmplătoare, cel mai probabil- a lui Zourdanos este cu numele istoricului got Jordanes. Pe site-ul  www.behindthename.com găsesc explicaţia „Germanic name, probably related to the Norse element jördh meaning „land” „; pentru jördh , corad. cu englezul earthaici.

Această similitudine ar putea însă să-i pună pe jar pe aceia care cred că goţii nu erau chiar atât de străini de geţi. )

În Zoutula , -tula ar putea reflecta PIE  *tawǝ- „to fatten; fat” ( v.ind.  tū́ya– `strong, quick’ , tauti`to have authority, be strong’, v. prus. tulan „mult”, galez twf  „putere, tărie” ). Mai puţin probabil, PIE *tew-, *twē-  „to look after, to take care, to save” ( lat. tutela „protecţie” ).

(rădăcinile PIE şi derivatele – cf. starling.rinet.ru şi dicţionarului lui Pokorny )

Acest articol reflectă părerile mele personale. Desigur, numele dacice din acele inscripţii au făcut obiectul unor studii lingvistice care însă nu îmi sunt cunoscute.

Anunțuri

58 comentarii »

  1. Referitor la rădăcina *g’eu am mai discutat cu altă ocazie, iar eu cred că am spus că g’ urmat de vocala anterioară „e” devine „j”, la fel și pentru sanscriți.
    Ex: *g’enw(genunchi) a dat scr. janu
    *g(‘)elt(uter) a dat scr. jarta
    *g’era-(a îmbătrîni) – scr.jarati
    Singura diferență ar fi că sanscriții au simplificat gama vocalică IE spre „a”, uneori „o”. însă pentru traci încă nu mi-e clar.
    Vezi bine acum de ce *g’eu poate că n-a dat un tracic *zou.
    Zourdanos nu poate fi asemănat cu gotul Jordanos.
    jördh (pămînt) conține o literă protetică, la fel ca-n cazul jettan(uriaș) față de vechiul eng.ettan. Dacă faci comparație cu Bog-dan măcar du-o pînă la capăt: bog= zour, deci ar fi versiunea tracică a rom. zău/zeu și alb.zot.
    Mă întreb dacă -ur sau -or forma genitivul în tracă!
    Zoutula poate conține o singură temă tracică cu sufixul tracic -la/-lo (corespondentul său slav e -lo, iar cel românesc e -lă).

    Comentariu de Ioan Albu — Iulie 7, 2012 @ 7:52 pm | Răspunde

    • Cam ce sunet crezi că transcrie tracicul Z ?

      „Zoutula” mi s-a părut că seamănă cu avest. zaotar „preot”, cu gr. khǘtlon din aceeaşi rădăcină *g’hew „to pour” dar contextul nu prea cadrează; ce „vărsător” să fi Zoutula acesta ?

      Mai probabil să fie un nume compus, ca atâtea nume tracice, ca şi Zoubliza.

      Comentariu de Roderick — Iulie 7, 2012 @ 9:35 pm | Răspunde

      • În primul rînd, nu cred că numele astea de daci cantonați aiurea prin imperiu au fost notate corect conform fonologiei specifice limbii lor native. Un Zoutula putea suna Dzoutula sau Dzhoutula în original, iar o aparentă asemănare a acestor nume cu diverse cuvinte din alte graiuri antice poate fi doar întîmplătoare. Trebuie neapărat să ne punem de acord asupra transformărilor suferite de proto-tracă, incluzînd aici și modificările pe care le-a produs învecinarea cu vocale anterioare sau posterioare, atît pentru labiovelare cît și pentru spirante sau transformările palatovelarelor din PIE.
        Mai sînt laringealele „h” din PIE păstrate miraculos în unele cuvinte moștenite în română și albaneză, dar și posibila existență a unor aspirate, în ciuda faptului că majoritatea lingviștilor exclud această posibilitate.
        În al doilea rînd, cred și eu, ca și S.Olteanu că z era o literă în netă minoritate față de africata dz. Foarte probabil că aromânii, datorită ocupației lor predilecte, au păstrat mai bine fonologia antică originală moștenită de la traci.

        Referitor la *g’hew încă nu mi-am format o părere exactă asupra transformărilor finale spre tracă a grupului *g’h. Îmi imaginez că strămoșii albanezilor au transformat g’ într-o africată dz, iar undeva înainte de începutul mileniului întîi sau înainte de istoria consemnată în scris au suferit un proces amplu de transformare a africatelor în dentale aspirate și astfel sînt consemnate în antichitatea greacă și latină cu modificările proprii acestor limbi de circulație și cultură. Probabil că linia virtuală care separa zona latinizantă față de cea sub influența greacă funcționa și pe plan lingvistic general în cadrului grupului tracic.
        Deci g’h putea suna la un moment nebulos în timp ca o africată dz urmată de o laringială h, așa cum în lituaniană *g’h a dat o spirantă ž(zh) . Cînd s-a produs fractura la sud de Balcani și africatele devin consoane dentale aspirate (dh, th), pentru antecesorii albanezilor dh urmat de h s-a transformat probabil într-un simplu „d”.
        Acum, dacii nu știu cum pronunțau, poate aveau, așa cum am spus mai sus, o africată dz urmată de o laringială la fel ca lituanianul ž.Deci ei ar fi mai conservatori, mai arhaici decît tracii propriu-ziși la sud de Balcani. Asta ar fi undeva în perioada ante-romană, iar în mileniul întîi d.Hr. se produce și aici o ușoară simplificare rămînînd doar africata dz, conform zestre/dzestre din *g’hes-r-(mînă)
        PS: poate greșesc numind dh și th dentale aspirate, corectați-mă!

        Comentariu de Ioan Albu — Iulie 8, 2012 @ 7:32 am | Răspunde

      • Dubios !
        Acum independent de ce sunet era în loc de „z”, mi se pare foarte plauzibil, de ex. , ca IE *g’ei-, „a încolţi, a răsări” să fie legat de -zila din numele plantelor dacice usazila, stirsozila (cum zice tot I.I. Russu). Zici că „*g’eu poate că n-a dat un tracic *zou” ( dar poate că l-a dat pe Zou- ăla scris ! ).

        Apropo de *g’hew mi-am adus aminte de trac zetraia vs. rom. ciutură https://hroderic.wordpress.com/2011/05/01/oale-si-ciuturi/#comments

        Comentariu de Roderick — Iulie 8, 2012 @ 10:19 pm | Răspunde

      • Pe tema asta, un citat tot din I.I. Russu:
        „Dintre modificările fonetice târzii (constatate în epoca istorică) este de relevat di- > z în Derna > Dierna > Zern- ( Tsern- ), Sabadios > Sabaz-.”

        P.d.a.p. , în acea listă de nume dacice, alături de Zoutula şi Zoubliza apar Diengi, Dieri, Diernais, ceea ce ar putea arăta că modificarea di- > z ( indiferent ce sunet e transcris prin acest z ) nu survenise încă.

        Interesant este că „Zerna” este în zilele noastre „Cerna”, poate (sau nu !) după cum tracul zetraia este sinonim cu ciutură.

        Comentariu de Roderick — Iulie 10, 2012 @ 8:21 pm | Răspunde

      • Litera Z este posibil să se fi citit DZ

        Vezi termenul nu chiar recent „a dzice”, care vine de la „a dice”, și care a ajuns în prezent „a zice”

        dico, dicere

        Prin acest punct de vedere putem afirma că „Zura” stă la baza cuvântului „Dura”, care a dat numele de „Duras” (Duras Diurpaneus)

        Ca înțeles, duras ne duce cu gândul la „a se da de-a dura”, adică a se rostogoli. De la dura / rostogol avem zar (dazr – zur, cel care se dă de-a dura când se joacă cu el)

        Durău este poate locul unde pietrele se rostogolesc la vale

        Să ne gândim și la Zoroastru ca la Zurastru (Zuras – tru, care are același sufix ca Nistru, Istru, Calistru)

        Comentariu de sabinus — Aprilie 6, 2013 @ 5:46 pm | Răspunde

      • ZUTULA poatefi SHUTULA , adica shut si gol,

        Comentariu de Dacul -dd — Septembrie 10, 2014 @ 11:18 am | Răspunde

    • E foarte posibil ca acele nume bitematice să conțină atît adj.-substantiv cît și verb-adjectiv.
      Să nu uităm puținele porecle românești care s-au transformat în prenume și patronime: Fugebire/Fugebine, Barbălată, Caplat, Capdebou, Căprilă (tracic Cozeila), Urîta.

      Sînt și nume tracice cam ciudate. De ex. Mukaporus sau Mukaborus ar trebui să fie o formă de genitiv aici, dar nu văd nicio diferență față de substantivul muka- „seed, clan”.
      Să nu fi geșit Duridanov înregistrînd un cuvînt pur celtic adoptat de traci, astfel mukaborus ar fi fiul bărbatului și un hibrid celto-tracic..sau ce-o fi!
      Zouro-blost pare să conțină aceeași structură ca numele celtic Dago-bitus(*bitu- world, ir.bith- world; Biturix-regele lumii), deci avem adj și substantiv. Valabil pentru toate numele compuse în care prima temă se termină în -o.
      Sînt multe nume presupus tracice care conțin de fapt teme celtice.

      Comentariu de sorin5780 — Iulie 18, 2012 @ 7:14 pm | Răspunde

      • Mai e o chestiune legată de formarea genitivului în tracă.La fel ca-n latină și alte limbi nu se formează cu aceleași sufixe mereu, deci Mukaporus și Petrodava (etc.) pot fi de la genitiv.
        Avînd genuri diferite, singular sau plural, în consecință și sufixele folosite diferă.
        Kinoboila(mărul cîinelui) sau dinupula(var. synupela?) deci genitivul nu e mereu ca-n Rusidava, Buridava etc.
        Mă aventurez puțin..poate că substantivele masculine foloaseau suf. i sau e și cele feminine sau neutre o sau a. Depinde acum de gen sau număr, în mod sigur și de terminația substantivelor.
        Mai sînt Selymbria(Selybria..tracic sula-pădure) și Poltymbrin or Mețambria/Mesambria.
        Poate nici n-ar trebui să mă bag în chestiunile astea cînd eu nu mai știu nici gramatica limbii române. :)

        Comentariu de sorin5780 — Iulie 19, 2012 @ 8:13 am | Răspunde

      • „thënukël ‘dogberry’ < *thënubël *tswa(n)-ma”

        Albanezii au pierdut sensul celor două cuvinte original tracice, câine și măr, înlocuindu-le cu un latinism qen și molle(măr) care poate fi balcanic. Văd că samë păstrează transformarea africatei în spirantă.

        Comentariu de sorin5780 — Decembrie 14, 2012 @ 9:12 pm | Răspunde

      • N-am precizat etimologiile complete ieri, așa că reiau aici citările din cărțile lui Orel:
        „ – samë- dog’s shit > proto-alb. *tswa(n)-ma”
        – thënukël ‘dogberry’ < *thënubël < EPA *tsunu-abõla- 'dog's apple': Dac κννθΌβοΐλα 'plant Brionia alba' (Diosc. 4. 182) and Lith súnobuolas 'dog's pumpkin' ”

        Urmărind paralele albanezo-românești privind substratul aș spune că africata ț se poate transforma în [ci] sau rămâne [ț] pentru noi, iar în alb. [s] ori [th].
        Uite unde se ascundea moștenirea nostră dacică: țânc, țânci, s.m. (pop. și fam.) 1. copilaș, băiețaș. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.
        ȚÂNCUL-PĂMÂNTULUI s. v. orbete. (orbetele mai e numit „cîinele -pămîntului”, deci se pare că e la fel de vechi ca limba dacilor)
        ȚÂNC ~ci m. 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. (chiar și aplicarea unui nume de animal pentru copil nu e nouă: alb.kidh-copil, parale cu sl.coza-capră)
        ȚÍNCĂ s. v. cățelușă.

        Nu e imposibil să avem aici un radical dacic sufixat cu acest afix diminutival -ka, iar [î] înainte de [n] e perfect normal pentru română, indiferent ce vocală înlocuiește (u, a sau e). Cred că radicalul proto-tracic era *tswenu (w din inter. cade probabil în primul mileniu d.Hr., cu excepția grupului *sw), însă în funcție de contextul gramatical [e] poate deveni [a], dar depinde și de dialectele tracice. Dacii puteau să-l transforme în *tsanu.

        Comentariu de sorin5780 — Decembrie 15, 2012 @ 3:02 pm | Răspunde

      • S-ar putea ca IE *abel- „apple, apple-tree” să nu fi desemnat numai mărul în traco-dacă, ci și fructele sorbului:
        alb. vollë, vallë – „sorb-apple” http://www.panoramio.com/photo/41641232
        Până și transformarea lui [b] în [v] e foarte regulată în albaneză. Sorbul mai e numit lemn-câinesc sau merișor.

        Comentariu de sorin5780 — Decembrie 17, 2012 @ 9:08 pm | Răspunde

      • E interesant de menționat privind grupul indo-iranic că cea mai veche ipostază comună între cele două e reprezentată de dialectele kafiri. Rămase la un stadiu mai vechi decît grupurile iranice și indiene se pot evidenția cîteva forme arhaice prezente încă în aceste dialecte din Kashmir: čuna (cîine), duč (zece).
        Concluzia specialiștilor e că evoluția č spre s precede cucerirea Indiei, fondarea regatului Mittami de către un grup al arienilor izolat sau împins în Orient de către strămoșii popoarelor iranice. http://books.google.co.uk/books?id=cWDhKTj1SBYC&pg=PA21&lpg=PA21&dq=avuots&source=bl&ots=iUzjMoBUDl&sig=mmegi51PqrJFklyqI6YUCvqebF8&hl=en&sa=X&ei=jKRGUv7WPMPQtQbphoGAAg&ved=0CFgQ6AEwCA#v=onepage&q&f=true

        Acum mă întorc la dacică și acest kinoboila (*činboila). Probabil avem forma primară de la care au pornit toate limbile satem prin acest dacic čino > činas (câine). Dacă aveam o africată [ț] alta ar fi fost grafia transcrierii grecești a numelui plantei. În sudul tracic de obicei e un [th] în transcrierea grecească.

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 28, 2013 @ 4:00 pm | Răspunde

      • http://en.wikipedia.org/wiki/Lithuanian_declension

        Urmărind cum formează lb.lituaniană genitivul nu pot să nu mă gîndesc la acele compoziții dacice care nu au terminația clasică în „e” sau „i”.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 3, 2013 @ 9:43 pm | Răspunde

      • arom.mbitharu, mbitharâ = încredere http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/k-l-lj-m-n-nj/litera-m
        NP (tracice) Bitus, Bitilla, Bitidus, Bitianu, Bituva
        NP Bita (ard.)

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 14, 2017 @ 2:29 pm | Răspunde

  2. E foarte posibil ca *g’h să fi dat cu totul altceva dacă era urmat de vocale anterioare, poate o palatală j.

    Comentariu de Ioan Albu — Iulie 8, 2012 @ 7:54 am | Răspunde

  3. Exista două nume care au legătură cu Zura:

    Jura – munții Jura

    Juravle

    (Jura / Zura)

    Comentariu de sabinus — Iulie 8, 2012 @ 7:06 pm | Răspunde

  4. Țin minte c-am citit undeva despre un nume Diurdanos pe o piatră funerară în Moesia. Și albanezii au transformarea dy>z în perioada de început a primului mileniu d.Hr.
    E un pic haios, ieri chiar scrisem un comentariu despre transformarea dy/di >z la albanezi și traco-daci, dar mi s-a părut că era prea subțire argumentarea cu exemple și l-am șters. Îmi scăpase Cerna(Tserna, Dzerna), un ex. foarte la îndemînă.
    adj. albanez „i zi” ar putea fi identic cu numele antic al Cernei.Dacă nu mă înșel, într-un comentariu mai vechi aminteam de un adj vechi pastoral, zîrnă (?)- oaie neagră, azi ieșit din uz. Era considerat dacic față de slavul cerna.

    Transformarea di >z poate fi mai veche decît data cînd e surprinsă în hărți și epitafe.
    Vocalele e și i au o influență covîrșitoare în transformările spre tracă.

    Comentariu de sorin5780 — Iulie 11, 2012 @ 5:28 am | Răspunde

    • Foarte important e faptul că „Diourdanos” apare în acelaşi context ca şi „Zourdanos”. Posibil variante regionale ale aceluiaşi nume, dar ceva mai probabil nume diferite, cu origine diferită.

      Comentariu de Roderick — Iulie 22, 2012 @ 9:25 pm | Răspunde

    • Zîrna este și numele unei plante cu fructele ca niște bobițe negre (Solanum nigrum)

      Cerna sau „Apa Neagră” ne duce cu gândul la Dierna (Dzerna) sau la Dorna (în apropierea căreia există râul Neagra și orașul Cernăuți)

      Comentariu de sabinus — Iulie 24, 2012 @ 9:37 am | Răspunde

      • Cerna, Tierna, Zerna , Zernea, Zarnesti, Zer ,
        Posibil sa vina si din ZER adica culoarea verzuie a zerului.

        Comentariu de Dacul -dd — Septembrie 10, 2014 @ 11:24 am | Răspunde

  5. Zoutula ar putea fi legat de numele martirului Zotic descoperit la Niculițel.

    Comentariu de sorin5780 — Iulie 19, 2012 @ 4:36 pm | Răspunde

  6. Vorbeam mai sus de genitivul traco-dacic și mă gîndeam la Malva.Probabil am mai spus asta prin alt comentariu, dar îmi vine în minte cum formează genitivul albanezii azi: e burrave(al bărbaților), e grave(a femeilor) și avem apoi dacicul Malva și Dacia Malvensis(Ripensis) semn că traducerea latină ar putea conține atît un cuvînt dacic cît și o formă de genitiv.
    E legat prin intermediul IE cu cel folosit de slavi (-ov) la patronime.

    Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 13, 2012 @ 10:40 am | Răspunde

  7. Daca sunetele ă si î sunt specifice noua si albanezilor cum ar suna nemele de daci daca in loc de a am pune ă. Cred ca numele de daci sunt doar niste aproximatii facute de functionarul roman. Bunicul meu Eduard, un nume neobisnuit pt Romania, In armata a fost trecut in livrete cu nemele de Edort, Eodort, 3 nume gresite ca putin a lipsit sa nu mai primeasca pensie de veteran.

    Comentariu de Valentin — Decembrie 29, 2012 @ 12:46 am | Răspunde

  8. Bre, faceti o eroare simpla pentru ca incercati sa ganditi in alte limbi decat in romana! Aveti totul pe tava, pus in fata voastra iar voi nu faceti decat sa impingeti la un car cu „roti” patrate spunand ca sunteti prea ocupati pentru un cerc. Jur!

    Zoutula se imparte la fel ca orice nume si chiar cuvant nu neaparat trac, ci hiperborean. ZOU+TULA. ZOU face referire la ZEU, dar are aplecare spre arhaism in timp ca TULA este cetatea primilor coboratori hiperboreeni. Cetatea a fost la Nord, pentru ca ai acolo au coborat si apoi au ajuns pe pamanturile Daciei unde s-au oprit sa faca un Centru si aici. TULA e mostenita peste tot in lume, dar cu precadere la noi. TULCEA MAI ALES! A se citi Lovinescu mult de tot! TULA apare si pe paftaua lui Negru Voda de la Manastire Argesului.

    ZURA, ZOURA – ZEU + RA. RA este Soare, Lumina. KIRA inseamna fascicul de lumina si il au si japonezii, si grecii, si romanii (mai ales ei!!!) pentru ca hai sa probam ce am indrugat mai sus: RAZA de Soare! RA este lumina, ZA este ZA, LEGATURA. RAZA e legatura dintre Soare si celelalte.

    Cam asta e principiul care se aplica pentru a descifra nu neaparat incriptarile (credeti-ma, alea sunt cu adevarat greu de decodificat!) ci lucrurile transformate! Si multe altele!

    Comentariu de BELSIM — Aprilie 5, 2013 @ 7:30 pm | Răspunde

    • Dacă *gândești în română de ce sari la japonezi și egipteni să cauți explicații ? :)
      TULA aduce cu „tuleii” din barba adolescentului, iar ZOU ar fi un o formă arhaică a „zoaielor” noastre, deci traducerea românească ar fi „tulei zoiți”.Cu toții știm că numele bitematice conține determinantul la început și subiectul la sfârșit.
      În perioada dacică Ra era deja asimilat lui Horus (Re-Horakhty), n-ar fi apărut ca nume simplu.
      Rază vine din lat.populară *radia, radius.
      Lăsând gluma la o parte, crezi că mie nu mi-ar fi plăcut să avem în dacică o română foarte arhaică și s-o interpretăm ușor și clar? Tu judeci lucrurile extrem de simplist și prin prisma unei maculaturi jenant de stupide. Za nu este pur și simplu za la originea sa neogreacă, ci zava. Măcar citește Dex-ul înainte sau adu argumente să-l contrazici.

      Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 6, 2013 @ 5:51 am | Răspunde

      • Iti dai seama ca nu ma astept nici sa intelegi cum se traduce Kogaion si nici sa stii ce e cu cele 7 Coifuri si nici sa intelegi legenda lui Novac care a taiat Balaurul in 7 parti. E adevarat ca exista zoaie si tulei, cuvinte formate mai tarziu.
        Ioan Albu, tu esti inca intr-un labirint, eu sunt in afara lui si te privesc. Dar iti spun un singur lucru: ignorand ca TULA este cetatea primordiala a hiperboreenilor pe Pamant, inseamna ca tocmai l-ai facut tampit pe Lovinescu. Iar asta e nasol! Nu dau prea multa valoare DEX-ului pentru ca ne scoate slavi la cele mai simple cuvinte. Pariez ca n-ai stat in casa cu bulgari sa analizezi similitudinile de limba. Pariez nici ca nu ti-ai explicat de ce britonii si romanii au cuvinte identice in limba. Si da, pariez ca n-ai vazut ca insemne de pe tablitele de la Tartaria se afla pe tablite de la piramidele scufundate din Japonia.
        Nu pot decat sa iti urez un drum usor! Tu cauti teorie fara sa iesi din carti. pe cand explicatia sta intr-un TOT imens. Dar asta poate vei vedea mai tarziu cand te vei prinde cum stau lucrurile.
        Iti inteleg, totodata, deruta in fata simplitatii. Iarasi apelez la acest DESIGUR. Desigur nu constientizezi ca atunci cand un lucru este ascuns, el este la vedere. Este o lege a Universului. Ai grija la megaliti! Cu siguranta nu i-ai vazut pana acum!
        Numai bine!

        Comentariu de BELSIM — Aprilie 6, 2013 @ 6:29 am | Răspunde

      • Uitasem! Sper ca ai constiinta ca latina deriva din limba vorbita a Uriasilor, iar ca limba vorbita de geti si daci nu s-a format din latina ?! Iar atunci „radius” si alte cuvinte latinesti vin din vechea hiperboreana … si nu invers …

        Comentariu de BELSIM — Aprilie 6, 2013 @ 10:43 am | Răspunde

      • Kogaionon a fost tradus și explicat de Sorin Olteanu în acest articol: http://soltdm.com/sources/inscr/kaga/kaga_r.htm
        Amesteci lucruri la întâmplare fără să ai un gram de discernământ. Nici nu am ce să răspund la teoriile astea SF.

        Comentariu de Ioan Albu — Aprilie 6, 2013 @ 3:44 pm | Răspunde

      • Nu stiu cine e Sorin Oltean, dar cu siguranta Sorin Oltean nu a vazut cele 7 chipuri absolut clare de pe complexul statuar numit Sfinx (Sfant) de pe platoul Bucegilor, privite din unghiuri diferite la ore diferite ale zilei. Ma rog, ne adancim si nu am rabdare! Nu am vrut sa am dreptate, ma oboseste asta, am vrut doar sa va dau un pont! Nici eu nu mi-am terminat cautarile si cu siguranta nici voi; ne vedem la sfarsit de drum!

        Comentariu de BELSIM — Aprilie 6, 2013 @ 6:50 pm | Răspunde

      • Cogaion= Cucaiu , cucului, cucui, coc, cuca.
        Adica muntele Cuca , care in dex gasim ca inseamna un varf mai rotunjit.
        Avem localitatea Cocu si Cuca in jud,Arges.
        Cred ca acolo era si Cucaiu (cogaion) in Munti Fagaras, dar care varf sa fie ?
        Nu trebuie sa fie foarte inald dar rotund si cu iarba pentru adunare ca muntele Gaina daca nu o fi chiar acesta muntele dacilor.

        Comentariu de Dacul -dd — Septembrie 10, 2014 @ 11:28 am | Răspunde

    • Poate aveți și o explicație la cum s-a transformat cuvântul Tula în Tulcea? Pe baza căror reguli fonetice s-a petrecut? Sau totul a fost o întâmplare?

      Comentariu de sabinus — Aprilie 6, 2013 @ 5:35 pm | Răspunde

  9. D-le Belsim, pot spune că aduci un plus de culoare pe acest blog care devenise un pic monoton.
    Într-adevăr, adevărul este simplu, dar nu toate lucrurile simple sunt adevărate. Dacă ar fi așa, totul ar fi prea complex.

    Comentariu de Roderick — Aprilie 6, 2013 @ 5:57 pm | Răspunde

    • Stimate domn Roderick,

      Totul in Univers este Circular! Cel putin in cel in care ne aflam acum! Simplul si complexul sunt coada si capul Uroborosului. Cand mergi pe calea simplitatii gasesti lucrurile complicate, respectiv reciproca. Asa stau lucrurile oricat de mult le-am cosmetiza ori le-am filozofa!

      Pana la urma nu satisfactia personala este deschizatoarea drumurilor, ci capacitatea de a rezona cu Micro si Macrouniversul. Raspunsurile nu le veti gasi in dictionare! Pentru ca dictionarele sunt scrise de oameni noi. Trebuie cautati oamenii vechi, iar ei salasuiesc in basme, legende, traditii, calendare, pisanii s.a.m.d.

      Ma mira, insa, faptul ca cei care cauta lumina din tunel, in momentul cand vad trenul il neaga cu desavarsire!

      Iti voi spune o poveste pe care ar fi pacat sa o treci cu vederea: se spune ca atunci cand corabiile lui Columb au ajuns la orizontul vederii bastinasilor, acestia nu le-au vazut. Pentru ca mintea lor nu cunostea o corabie, deci creierul lor nu putea concepe acest adevar. Vraciul lor simtise apropierea strainilor si a zabovit mult timp pe tarmuri privind orizontul. In cele din urma si-a eliberat toate complexele si a reusit sa vada. Pe cat le povestea a lor sai de ceea ce vedea, pe atat incepeau sa vada si ei. De aceea va spun: fiti pregatit pentru simplu daca vreti sa vedeti complexul! Pentru ca mintea umana a fost manipulata, aruncata intr-un hau.

      Promit sa nu mai scriu, nu rezonam; in concluzie ne-am consuma energiile reciproc fara rost, aparent! Doresc mult noroc in cautarile voastre!

      Comentariu de BELSIM — Aprilie 7, 2013 @ 3:37 pm | Răspunde

  10. Semnificaţia cuvântului „tulcea” a dat-o Iorga, în două variante parcă, lesne de căutat şi de aflat care’s; „cea este un sufix compus;- cea<-cu+ea, aşa ca şi în Casimcea, Zimnicea, şi'n altele.
    -a este un sufix onomastic la început cu funcţie patronimică, patronim în genitiv slav cu respectivul -a, patronim folosit în nume bărbăteşti, asta pentru că s-a întrebat cu întrebarea un domn aici, unul dintre cei patru, parcă aşa mi-au ieşit la numărătoare.
    Genitivele terminate în -a, -ea, şi încă alte două îşi vor pierde cu vremea sensul patronimic, venind dintr-o flexiune a altei limbi, în această categorie intrând şi patronimele cu sufix compus precum -cea.

    Fără de vreo legătură, dar cum totul e legat, o să vă aduc aminte ce a spus A. Meillet despre nesiguranţa numelor proprii. Şi cum nu semantica are tot timpul răspunsul la unele întrebări, asta e de la mine, dar nici să nu încercaţi fantazări, pentru că să mă ierte un domn de pe aici, dar nu putem pune laolaltă apocope, afereze, segmentări, înlănţuite în forme succesive, după o proprie rânduială, pentru că pare fantasmagoric, şi nu cred că doar pare, ci şi este, aplicând aşa, afereze peste afereze, făcând din temă sufix şi chestii de-astea.
    Îmi cer iertare, Belsim, pentru că nu l-am citit pe Vasile Lovinescu, dar nici nu cred că se va întâmpla curând. În schimb, i-am citit pe alţii.

    Despre alt lucru; numele tulpină poate să aibă mai multe origini diferite, dar asta neîndoielnic o ştiaţi.

    Şi-acum vă mulţumesc pentru ce-am aflat pe-ici, şi mă duc pe drumurile mele de cuvânt. Cunoaşterile astea păcat că nu sunt pentru mulţi neapărat trebuincioase.
    Ar trebui să.

    Comentariu de Camelia — August 17, 2013 @ 12:17 pm | Răspunde

    • Mulțumesc pentru informarea privind sufixul de genitiv patronimic în -a, dar l-am găsit și eu mai demult. Formularea „s-a întrebat cu întrebarea” e destul de bizară. E o licență poetică? :)
      Dacă înșiruirea aia despre suprimarea unor sunete sau silabe se referă la comentariile mele, eu mi le-am argumentat cu exemple luate din cărțile unor lingviști. Sînt fenomene care afectează lexicul românesc și mai ales cel albanez(ca urmașă a unui dialect traco-ilir).

      Comentariu de Sorin5780 — August 22, 2013 @ 8:32 am | Răspunde

    • „Tulca subst.reg.”brezae” (DLR). nume Tulca s., Tulcin (mold.), Tulcea, (sau din Tula+cea), Tulcești; orașul Tulcea, antroponim la origine”
      Dicționar Onomastic românesc

      adj.tulă- mută: Tulea (moț), -escu, -ici, -in

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 11, 2013 @ 2:28 pm | Răspunde

    • Tulcea , Tuluse, nume dat de gali adica popoare gale ,probabil Bastarnii .Dar locuit de geti .

      Comentariu de Dacul -dd — Septembrie 10, 2014 @ 11:36 am | Răspunde

  11. Nu, nu s-a referit la comentariile tale, Sorin, ci la ale altcuiva. Şi crede-mă, lucrurile despre care îmi spui nu îmi sunt necunoscute. Sunt filolog.
    Cât despre formularea mea, ţi s’o fi părut bizară, mie defel.

    Comentariu de Camelia — August 22, 2013 @ 9:02 am | Răspunde

  12. Ma gandeam acum citind o carte despre albaneza> ce ar fi daca numele dacilor vine de la conceptiile lor (uranice) religioase similare intr-o masura cu cele iranice.
    Pers. mard inseamna barbat si muritor. Mordvinii de azi sunt numiti in greaca antica Ἀνδροφάγοι”(mancatori de oameni) si e o traducere mot-a-mot din denumirea data de iranici acelor fino-ugri.
    Nu cumva numele dacilor vine de la ceva similar? Amintesc ca in albaneza avem decă (sg.)- moarte (pl.deca) si acest vdekje http://en.wiktionary.org/wiki/vdekje

    Comentariu de Sorin5780 — Martie 24, 2014 @ 3:59 pm | Răspunde

  13. Neisto pare să prezinte un sufix cu -st-,ca și Romaesta, Dringista.
    Probabil își are originea în PIE nei-1 ”to lead” (m.irl. nīa ”războinic, erou, dintr-un *neit-s, cf. Pokorny) ori nei-2 ”to move vividly, be excited; to shine” (npers. nēw ”frumos, bun”, irl. noīb ”sfânt”).
    Dar ar putea fi și nā-1 ”to help, be of use”

    Diolizis.

    Presupunând separarea Dio-lizis, pentru -lizis ar putea fi PIE leiĝ- ”to bind” (leig-4), leĝ- ”to gather” (lat. lex, religio), *(a)leg(‘)- ”to take care”.
    (Toate referințele PIE sunt din dicționarul lui Pokorny, cu excepția ultimei, cf. starling.rinet.ru).
    Aș fi preferat un lē̆ig-2, līg- ”appearance; body; similar”, dacă ar fi avut varianta līg’ (î.a.c. Dio-lizis – ”cel asemenea Zeului”).

    Din ultima rădăcină am putea avea cuv. ”lișcai” (am zis-o într-un comentariu la https://hroderic.wordpress.com/2012/12/17/lis-lisa-lisa)

    Însă -izis ar putea fi un sufix, poate același ca în ”Gebeleizis”.
    Diol- ar putea corespunde alb. gheg diell ”soare” și poate numelui plantei dielleina. (??)

    Comentariu de Roderick — Mai 18, 2014 @ 9:53 pm | Răspunde

  14. Interesant e ca , si astazi, exista in romana, familia de cuvinte zor, a zori, de zor, zorit, etc, cu un sens asemanator, de graba, iuteala.

    Comentariu de Adrian — Iulie 4, 2014 @ 9:23 am | Răspunde

    • ”Zor” are aceeași origine IE în *g’eu “a favoriza, a grăbi”.

      Numai că ar fi un împrumut din turcă; iar turca l-a împrumutat din persană.

      Comentariu de Roderick — Iulie 4, 2014 @ 6:14 pm | Răspunde

  15. Zura, Zure, Zurescu, Zuradia sunt antroponime/patronime românești menționate în dicționarul lui N. A. Constantinescu. Probabil sunt considerate ca derivate ale lui ”Gheorghe”.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 2, 2014 @ 1:57 pm | Răspunde

  16. Dablosa, alt nume dacic din lista respectivă, foarte probabil coradical let. dabl̨š ”strong, lush”, dàbls ”slim, strong” (o alăturare destul de ciudată; cum ar fi în română ”vânos”?), din PIE dheb- ”fat, heavy” (ca și sl. debelъ ”gros”).

    D-l Albu, într-un comentariu mai vechi pe aici, îl punea în legătură posibilă cu rom. ”dambla”, ceea ce nu aș crede.

    Comentariu de Roderick — Noiembrie 9, 2014 @ 3:45 pm | Răspunde

  17. […] Numele unui soldat dac cantonat în Egipt (v. https://hroderic.wordpress.com/2012/07/06/zura-si-alte-nume-dacice/). […]

    Pingback de Diapalai | Istoriile lui Roderick — Noiembrie 9, 2014 @ 9:47 pm | Răspunde

  18. Pe lângă Zamolxes și Deceneu, Jordanes mai menționează un lider spiritual al ”goților”, anume Zeuta:

    ”… în cel de al doilea lăcaş al lor, adică în Dacia, Tracia şi Moesia, goţii au avut drept rege pe Zamolxe, despre care cei mai mulţi scriitori de anale ne spun că a fost un filozof cu o erudiţie de admirat. Căci şi mai înainte au avut pe învăţatul Zeuta, după aceea pe Deceneu şi în al treilea rînd pe Zamolxe despre care am vorbit mai sus.” (http://www.enciclopedia-dacica.ro/, cf. Izvoare privind istoria Romîniei, Editura Republicii Populare Romîne, Bucureşti, 1964)

    Zeuta ar putea reflecta și el PIE *g’eu „a favoriza, a grăbi”; posibil un alt nume decât tracul Seuthes, cu care e identificat de unii.

    Comentariu de Roderick — Ianuarie 21, 2017 @ 8:43 pm | Răspunde

  19. Multe nume mentionate aici par semitice, mai ales binecunoscutul Zamolxes pe care l-am identificat cu Zama (cartaginez).

    Numele astea ,,semitice” par ca apartin aceleiasi caste de conducatori,intelectuali,filozofi si sunt si uneori venerati drept zei(doar ei le stiau pe toate).

    Comentariu de Dorian — Ianuarie 28, 2017 @ 2:23 am | Răspunde

    • Multe asemănări sunt doar coincidențe. În ceea ce privește numele lui Zamolxes, marea majoritate a cercetătorilor consideră că autentică este forma Zalmoxis.

      Desigur, nu e exclus ca unele elemente de factură semitică/orientală să existe în cultura și chiar în limba dacilor și tracilor; am evidențiat acest lucru în articole mai vechi. Ar putea reprezenta fie influențe culturale, fie moșteniri ale vechilor popoare de agricultori neolitici. Un exemplu grăitor este obiceiul circumciziei, practicat de odomanți, trib tracic sau paionic care a trăit într-o zonă împărțită azi de Bulgaria și Grecia.

      Până în ziua de azi spațiul românesc a rămas deschis mai degrabă influențelor culturale dinspre sud și mai puțin dinspre apus sau răsărit.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 28, 2017 @ 5:16 am | Răspunde

      • Pe langa numele indo-europene pe care le gasim si la altii,exista alte nume autohtone?La toate numele pe care le-am cercetat am gasit echivalente in alta parte,chiar si in cele considerate autohtone.

        Comentariu de Dorian — Ianuarie 28, 2017 @ 9:01 pm | Răspunde

        • Depinde cât de autohtone vrei să fie. În general numele de persoane dispar foarte repede dintr-o limbă (se zice că ar fi primele cuvinte care dispar, fiind înlocuite cu altele).

          Comentariu de Roderick — Ianuarie 29, 2017 @ 10:04 am | Răspunde

      • Nume de familie,nume personale folosite de daci.Imi inchipui ca sunt foarte greu de gasit si regasit.
        In principal nume care nu semanau sau nu existau la alte popoare.Ceva scos din imaginatia dacilor.

        Comentariu de Dorian — Ianuarie 29, 2017 @ 12:04 pm | Răspunde

        • De exemplu greu de explicat mi se pare elementul Como- din numele dacice (Comosicus, Comozous, Komakiza). După lingvistul Tomaschek, din rădăcina PIE *kām- ”desire, love” (zeul indic Kamadeva; semantic, cf. numelui slav Dragoș), ceea ce nu prea cred (dar sunt doar un amator).

          Comentariu de Roderick — Ianuarie 29, 2017 @ 3:10 pm | Răspunde

      • Dragoș probabil ca are legatura cu ,,dragoste” si daca intradevar provine din proto balto-slava este intr-adevar un nume foarte vechi.Radu insa nu imi zice nimic coerent, la fel cum nici Ivan, Vaclav sau Stan.

        Stan pare sa insemne țărână,pămant,puternic,forță,țară,tărâm (Eg. Afghanistan,Hayastan,etc.) echivalentul in engleza fiind Stone.Daca aparuse prin vremurile alea inseamna ca este foarte vechi.

        As dori sa aflu nume cu adevarat vechi care existau la diferite popoare fara influente directe.

        Comentariu de Dorian — Ianuarie 29, 2017 @ 9:48 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: