Istoriile lui Roderick

August 31, 2012

Picături de Dunăre

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:55 pm

Despre numele Dunării, pe ro.wikipedia:

“S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.”

De acest Donaris am auzit de multă vreme; pentru mine era o mare nelămurire: de ce Maris a devenit Mureş, iar Donaris a devenit Dunăre şi nu “Dunăreş” ?

*

Acel -re final din “Dunăre”  e posibil să fie aceeaşi apariţie misterioasă întâlnită în alte câteva cuvinte: pururea , aiurea, alminterea , pretutindeni (‹ pretutindere). 

púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) purure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic.  […]” (DER)

Cuvintele în care apare acest -re se referă la sensul unui “vector” spaţial sau temporal. Poate că prezenţa lui în “Dunăre” indică rolul major al fluviului ca arteră de circulaţie.

“Pretutindeni” ar proveni (cf. unei variante din DER) din lat. “per (=pe) tot inde” + re.

Forma “Dunăre” ar putea fi datorată expresiei “pe Dună”+ (acelaşi) re. În aromână numele Dunării este Duna (cf. dicţionarului lui Papahaghi), dar probabil că aromânii nu au folosit fluviul ca “drum fără pulbere”.

*

După lingvistul S.Paliga, forma “Dunăre” este tracică.

“The reconstructable etymon for (late) Thracian is Dān-ar- with evolution ā > ô > u and o (in some dialects).”

“Latin spelling presumably recorded a Celtic form. Romanian has preserved a compound *Dan-ar-, whose second element ar is also attested in other European forms, e.g. NFl Aar, Aare, NL Aarhus (a port in Denmark), O. Dan. aar ‘a river’.”

Pe vremea când activam pe forumul dacia.org mă gândisem la ceva asemănător, terminaţia -ris desemnând însă după mine “râu” (cf. Napa-ris, Milia-re, poate chiar şi Ma-ris).

Tot pe dacia.org d-l Eugen Rău se gândise la o legătură dintre Dunăre şi tunet, thunder, Donares tag . Improbabil, dar parcă mai plauzibil, aş zice, pentru expresiile “Dunăre de mânios” , “a se face Dunăre” (=a se mânia foarte tare).

31 Comments »

  1. Dunărea : IE *dū- to respect; to worship, mighty
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+353&root=config

    Comment by sorin5780 — September 3, 2012 @ 7:17 pm | Reply

  2. Terminațiile cuv. ”Dunăre” și autohtonului ”mazăre” sunt identice. E posibil ca ”Dunăre” să continue o formă antică, cu rotacizarea unui l (cf. alb. modhull – rom. mazăre).

    Poate fi vorba și de un vechi sufix autohton, corespunzând alb. -ull (??)

    Un râu albanez -Devoll- ar putea avea o terminație înrudită, deși numele antic al râului se pare că era altul.

    Mai puțin probabil, numele antic al Dunării s-ar putea regăsi în ”Dunonia” (în care dun- ar putea să nu reflecte celticul dun ”fort”, ci un posibil nume al Dunării, Dunon?). Aici s-ar fi rotacizat n (cf. oacăn-oacăr ?).

    Comment by Roderick — September 22, 2014 @ 2:18 pm | Reply

    • http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fbaltet&text_number=++1364&root=config

      După cum bine știm Dunărea mai este numită Balta și Matoa (alb.mut- “shit”, ;muíg, Motru) în antichitate , deci e probabil să facă aluzie și la asta. Radicalul *dhūn- “coast, (dry) land”.
      “Coastă” mai merge, dar “pământ uscat” cu siguranță nu. Nicidecum munte, cum am văzut că propuneai pentru Donax și top.Dungu. Vorbim de Europa aici, nu de Sahara sau deșertul Arabiei.

      Dunonia poate fi o descriere a teritoriului așezării, o mlaștină în limba traco-dacilor și nu un nume celtic. Sau și una și alta. Terminația asta -onia (*onja?) era probabil foarte comună în topografia antică căci îl găsim la o aruncătură de băț peste Dunăre, Akmonia (“țeara de piatră”; “Pietroasa”; adică Banatul de munte al saldensilor sau a albocensilor). Ce rol avea în dacică nu vom afla, nici albaneza nu ne poate ajuta prea mult. Putem doar presupune.
      Sufixele posesive devin și adjectivale sau comunică ceva despre specificul locului. Amintesc de sufix slavic -ov, -ev, -av sau cel românes de extracție tracică -ou, -ău, -au(ca), -eu (ex. rășcău, barcău, moldau/moldău), -in sufix posesiv, adjectival și …fitonimic (ciotină, bucină, ciulin, ciuliniță). Acest ultim sufix ar putea fi același cu terminația de plural albaneză -ën și un sinonim pentru daco-lat. -et și dacicul -eș, îndeobște folosite.

      Probabil și Vidinul (bizantin Vidynē Βιδύνη) amintește ceva despre ape conform dacicului *veda – “apă, râu (?)” cf. sl.voda. Am avut o discuție referitoare la Vidrosul și resemantizarea specifică a verbului a vedea (vederos, avidoma, etc.)

      E interesant că pe malul celălalt circula (probabil) un adjectiv diliu sau deliu (bălai), înrudit cu alb. diell (soare; < IE *dhel-light), iar în Vidin erau două fortificații, Baba Vida și Belogradcik („oraș mic alb”). Oare Diiul era una adjectiv descriptiv autohton al unei vechi fortărețe rebotezate de către slavi? (Alba Iulia -Bălgrad, Cetatea Albă -ucr.Bilhorod)
      Cu siguranță am avea căderea lui /l/ în această poziție. Probabil am putea reforma limba să aducem înapoi acest /l/ care s-a păstrat în dial.aromân. Ca să-mi aduc aminte câți de /i/ se pun substantivului fiu la plural sau când e definit, trebuie să-mi imaginez în minte italienismul figlio/filio sau latinismul din care provin cele două.

      Așa cum am spus în trecut, probabil că Dunărea înseamnă două lucruri. Una ar fi alb.dhunë cu un sufix dacic (adjectival), alta ar putea fi chiar sensul de Baltă, așa cum propun mai sus. Așa se explică și numele slavo-aromânesc Duna(j)
      N-o mai lungesc și cu terrminația asta -ai sau -i/-e care apare în toponimele și numele dacice. Probabil tot un sufix posesiv care evoluează semantic.

      Comment by Sorin5780 — September 14, 2016 @ 8:09 am | Reply

  3. http://en.wikipedia.org/wiki/Daugava_(river)

    “The names for the Daugava in other languages; Dyna – Düna – Двина – Дзьвіна – Dźwina – Dvina – Väina have an unclear origin. This name is mentioned in the Viking sagas and the Chronicle of Nestor. According to the Max Vasmer’s Etymological Dictionary, the toponym Dvina clearly cannot stem from a Uralic language, and it possibly comes from Indo-European word which used to mean river or stream.[3]”

    Ar putea fi o reconstrucție paralelă sau mai veche a rad. iranic pentru “râu”, căci nu-mi amintesc să fi găsit *dweina sau *dwina , adică cu *dw-.
    Era cumva tot *dū?

    În sfârșit, dacă radicalul respectiv ar putea fi considerat slavo-dacic (balto-slavo-dacic mai degrabă), ar fi interesant de remarcat încă o dată eliminarea lui *w în acest context.

    Comment by Sorin5780 — May 29, 2015 @ 4:53 am | Reply

  4. “Cit priveşte pe Cerna, astăzi nu se mai îndoieşte nimeni că, de fapt, toate Cernele noastre provin din Dierna, Tierna, Zerna, adică din i.ei k(w)ersna „neagră”, aşa cum a demonstrat, în ultima vreme, Ariton Vraciu, în Limba dacogeţilor(Edit. Facla, Timişoara, 1980, p. 29). […]
    Semnificaţia de „apă curgătoare”, „rîu” se pare că este susţinută de aflarea unui nume similar pe teritoriul dacilor liberi, Dunăre, pîrîu care izvorăşte din ramura sudică a muntelui Cernegura, pe teritoriul comunei Calu – Iapa, azi Piatra Şoimului, judeţul Neamţ, Dimitrie I. Oancea, Quelques toponymes rares sur le territoire de la Roumanie, în Rev. Roum; Geol., Geophys., Geogr., Geographie, tome 26, no. 1, 1982).”

    AUTOHTONIA ŞI CONTINUITATEA DACOROMANILOR REFLECTATA ÎN HIDRONIME DIN OLTENIA
    (Dr. Dimitrie I. Oancea și Dr. Dragoş Bugă) pag.532 pe cursor
    http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=periodice&fisier=Litua

    Ce-mi place la această atestare e ..totul. https://ro.wikipedia.org/wiki/Locul_fosilifer_Cernegura
    Cernegura

    Dacă Cernegura era slavic forma ar fi trebuit să aibă acordul între adj. și substantivul de gen feminin. Vezi sb.”Crna Gora” (muntele negru, Muntenegru) sau bg. gora (pădure).
    Pentru cazul în care avem un dacism *gur(a), semnificația sa ar fi piatră (sau pietre; cu articol hotărât -a) ori promontoriu stâncos (lit.gùras). Albanezul gur (piatră; pl.gurë) este de gen masculin, iar pitrele se traduce gurët.

    Adj. ”cernu” (negru) este prezent și-n dialectele sudice, iar după demonstrația lui Ariton Vraciu ar fi dacic.
    Eu am propus cearmă (femeie neagră și urâtă), însă dacă tema este autohtonă, ne putem imagina cel puțin încă trei sau patru coradicale. Vezi cernoziom, cernitură, cernușcă, arom.cernu, cernâ (=mohorât).
    http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/a-b-c-d-dh-e/litera-c

    Ce mi se pare interesant la acest determinant este terminația sa: cerne- la fel ca Germe-sara. În general, dar nu mereu, articulăm hotărât formații toponimici, ceea ce probabil făceau și dacii.

    Al doilea subiect, părăul Dunăre, nu-i o cantitate apreciabilă de apă, deci am putea avea acel presupus adj. dacic cu sensul de (apă) turbată.
    După cum am comentat privitor la Dunăre, cred că-și ia acest nume între Belgrad și Cazane. Nu știu cât de vechi erau dacii pe Dunărea mijlocie, fiindcă o serie întreagă de popoare ocupă acel teritoriu și numai după Burebista se reafirmă puterea dacilor în zonă, unde îi găsesc și Romanii. Se spune că teritoriul ocupat de tribul boilor este transformat în ”pășciunea dacilor”. La fel și mai târziu vor ataca Românii pe slavi, conform notarului Anonim, unii așezându-se acolo, alții venind cu turmele așa cum au făcut din vremuri ancestrale.

    Probabil ca organizarea românilor din acele vremuri era similară cu cea a aromânilor:
    ”Din felul cum se păstrează această instituţie la păstorii munteni, rezultă că la început Românii trăiau în triburi, fiecare alcătuit din mai multe familii, care constituia o « fălcare » (lat.falx). O aşezare de păstori era constituită dintr’un trib cu şeful ei în frunte: Forma politică a acestei aşezări se întemeia pe organizaţia patriarchală a tribului.” adică o ”fară”.
    pag.34: https://www.scribd.com/document/26783672/Theodor-Capidan-MacedoRomanii

    Multe dintre aceste repetate traduceri din limbile preromanice ar putea surprinde un tipar mental:
    In fruntea unei fălcări se afla şeful tribului, care, cu un cuvânt împrumutat din limba slavă, se numea celnic« fruntaş» (dela celo « frunte» înainte, « ceinicui» era singura autoritate care hotăra în toate chestiunile.
    Vezi alb.ballë (frunte) – dac. decibalus/decebalus – rom./arom. fruntaș.

    «mirele » (=ursitele) ?

    Comment by Sorin5780 — January 6, 2018 @ 4:42 pm | Reply

    • Mai este un caz interesant în acel prim articol: ”Apelativul vale are o frecvenţă mai mare în partea centrală
      a Olteniei, iar pîrîu în Subcarpaţi şi în regiunea de munte. Nu de puţine ori, însă, cele două apelative sînt îngemănate, parcă demonstrînd originea etnică din daci şi latinitatea limbii române, ca de exemplu Valea Pîrîului.”
      AUTOHTONIA ŞI CONTINUITATEA DACOROMANILOR REFLECTATA ÎN HIDRONIME DIN OLTENIA

      Am mai spus asta și-n trecut, eu cred că aici se confundă lat.vallis și un dacic *vală, coradical cu alb.valë/vallë. În Banat cred că mai găsisem două sensuri interesante, apropiate de alb. valoj (“I boil, seethe”)
      https://hroderic.wordpress.com/2014/06/29/a-colaci/
      https://en.wiktionary.org/wiki/vallis#Latin
      https://en.wiktionary.org/wiki/valë

      Click to access Nume%20de%20ape%20din%20bazinele%20raurilor%20Timis%20si%20Bega.pdf

      Comment by Sorin5780 — January 6, 2018 @ 5:12 pm | Reply

    • Încă un coradical al acelor adjective din *ker(s)na „neagră”: cermenița = „steregoaie” (sau mătrăgună).
      https://www.primariaromanasi.ro/?page_id=15

      Comment by Sorin5780 — June 20, 2018 @ 6:38 pm | Reply

    • Cernegura și Germisara

      Nu cumva avem un plural daco-albanez -ă (sau *-a) provenit din PIE -ah, păstrat ca atare doar în sanscritul -ah? Setul de laringiale PIE dispar din aproape toate limbile IE, afară de cele anatoliene. Sunt totuși câteva excepții notabile.

      În latină este rar acest plural -a, și cu atât mai rar în română (probabil -ă din pl. vechi pârauă, ouă). În albaneză pare că s-a păstrat sub forma acestui -ë (pl. masc.): http://mylanguages.org/albanian_plural.php

      Prin urmare, e posibil să fi avut un sg. *-gur, *-sar și respectiv pl. -gura, -sara, dacă erau masculine. Altă discuție am avea dacă erau forme feminine.
      Germisara l-am explicat, în mintea mea, ca un fel de plural cu articol hotărât, dar nu m-am gândit la genul său ori dacă e vreun articol hotărât inclus până n-am început să mă îndoiesc de genul râurilor dacice.

      Considerând terminațiile albaneze de mai jos, *germi-sara n-are sens. Dar oricum nu avem altă limbă de referință pentru cele tracice!
      http://mylanguages.org/albanian_articles.php
      https://limbaromana.org/revista/observa%C8%9Bii-asupra-originii-articolului-hot%C4%83rat-in-limba-roman%C4%83-%C8%99i-in-limbile-romanice/

      Comment by Sorin5780 — October 29, 2018 @ 11:19 am | Reply

    • Cernegura, pe teritoriul comunei Calu – Iapa, azi Piatra Şoimului,

      Am comentat săptămâna trecută pe seama existenței unui termen autohton pentu șoim – *sarpa- (cf. gr. ἅρπη – hárpē, “bird of prey” și Arom. sarpitu ”aprig”, capră sarpită ”sprintenă”) sau pasăre de pradă în general.
      Dacă avem și unul *cernă (=șoim), Cernegura nu s-ar traduce chiar Piatra Șoimului?

      Lat.falcō m. (falcōnis) ar trebui să provină dintr-o limbă germanică (*polH-, *pelH- “grey, bluish”), deși nu-mi pare chiar ideal semantismul rădăcinii decât dacă era un tabuu. Nu pronunța numele șoimului – poate nu-ți atacă păsările de curte (vezi Av.kahrkāsa mai jos).

      Dacă și Dacii gândeau la fel, un adjectiv-derivat din *kerǝs- ”black” putea da o culoare mai puțin intensă (*ker- to burn, *kers- ”cenușă, cenușiu”?), dar din nou, șoimul este o pasăre răpitoare, rapidă, și asta ar trebui să reflecte numele său (Alb. gjeraqinë, qift – Lat.accipiter)
      https://en.wiktionary.org/wiki/falco#Latin

      Bănuiesc că și urm. radical putea da ceva în dialectul carpic, iar -k- ar fi fost asimilat sufixului *-nos sau aveau o var. cu *-nos:
      Proto-IE: *kerk-, -g- (kh-) ”a k. of bird” (Prus. kerko ”Taucher =diver, plunger”, Gr. kérko-s = alektrüṓn Hsch., kírkos a k. of hawk or falcon).
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++1529&root=config
      https://en.wiktionary.org/wiki/Taucher

      Poate tot aici intră și Av. kahrkāsa `vultur’ (`chicken-eater’?), Oss. цæргæс (țărgăs `vultur’) http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf

      Mai demult aminteam de un reg.corcam (”șoimul căpcăunilor tătari”), pe care l-am pus tot sub radicalul de mai sus doar pentru că se potrivește.

      Comment by Sorin5780 — May 21, 2019 @ 10:45 am | Reply

      • Dacă șoimul este simbol al curajului, probabil ca Arom.basareti (curaj) să se refere tot la șoim (*băsar?). N-am găsit vreun termen străin (turcesc, slavic sau grecesc) care să fi dat ”curajul” aromânesc.

        Mai demult, s-a propus pentru Basarabă (var.Băsărabă) radicalul Proto-IE: *bhēs- (bhāso/bhēso) ”a k. of bird of prey”, dar se înclină spre înțelesul de aceră, prezent pe stemă lor.
        https://hroderic.wordpress.com/2009/08/13/basarab-si-thocomerius/
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+195&root=config

        gr.φήνη (phēnē) = lammergeier (zăgan, Gypaetus barbatus) < lamm (“lamb”) + Geier (“vulture”)
        kurd. teyrê baz = buzzard, falcon, hawk (persan bāz „hawk, falcon”)
        teyrelaş = vulture

        Bess-Rabo (V. Pîrvan) [..] Basaraba, forma numelui Ia domnii munteni; – m-te în Maramureș, de unde izvorăște Iza (M. mar); – b., buc; Basarabă (Has; AO XII 46). 2. Basarab, forma nouă; -escu, Ioan. 3. Băsărabf M. (Ard). 4. Contaminare cu Radu: Basarad, deal (M mar), formă ce apare și în documentele latino-ungare privitoare la Basarab I. 5. Basarag nobil din Șiria 1454 (Drăg, formă atestată și ca poreclă (Bordeni).
        https://dexonline.ro/intrare/Basaraba/196933

        Eu aș despărți Basarab(ă) în *băsa-/rabă (*besar-/băsar-abă?), care probabil însemna ”faithful ruler”, ca să se potrivească și cu ”robon-ban” din nordul țării, dar poate fi și o calitate fizică a vulturului (sau șoimului). ”Eagle ruler” sau ”domn vulturesc” sună un pic prea ca-n romanele lui Karl May (”corny, mawkishly sentimental”).
        Mă gândeam să bag și adj.albanez rebt (rapid) sau Oss.rævæg/räväg /răvăg/ (idem.) din *rebh-1 ”to move, hurry” (Pers. raf `atac, luptă”), dar, în opinia mea are sens doar pentru acel robonban.

        O idee la care nu s-a gândit nimeni până acum (sper!) ar fi să avem efectiv ”vulturul negru”, specie dispărută în România (odată cu numele său vechi, ca brebul?). Probabil de la el avem oronimul din Maramureș, nu un nume personal.
        Pe primele steme ale ”Valahiei” apare o pasăre neagră, un corb zic unii. dar eu cred că poate fi chiar vulturul negru. Probabil avea un simbol anume legat de acea pasăre, care ciugulea trupurile celor căzuți. Mai târziu va lua crucea-n cioc și va fi schimbată cu acera.
        https://www.oradesibiu.ro/2019/05/10/vultur-negru-in-trecere-pe-la-sibiu-specie-disparuta-in-romania/
        Deci basă-arabă = vultur-negru (arap/arab)?

        PS: nu m-ar mira ca Bessii creștinți să fie niște vulturi (Bessapara sau *Bessᶏpara).

        Comment by Sorin5780 — May 21, 2019 @ 11:56 am | Reply

        • Nu m-am gândit până acum la ipoteza de a avea prefixul privativ albanez pa- (pashquar, pavarësi, padukshëm) în Arom. basareti. Adică am avea curaj prin lipsa ”lașității” (pa-/ba-)sareti ”(without) cowerdess”.

          Comment by Sorin5780 — November 3, 2019 @ 11:14 am | Reply

    • O fi posibil ca cearmă (*gearmă) să fie coradical cu alb.zjarm și dac.germi prin rad.*gʷʰer-, cf. Sl.gorěti (”to burn”)? arsă → neagră și urâtă

      Comment by Sorin — May 24, 2022 @ 8:17 am | Reply

  5. Am găsit foarte recent un Let.duni, dunas (Proto-Baltic: *dū̃n-ia- c., *dū̃n-iā̃ f. = noroi) care ar putea explica hidronimul Dunăre dacă amintim acel preistoric nume al Dunării, Matoa (*mat-wa ? = râul ”murdar” sau ”negru/adânc”?).
    Nu-mi amintesc exact cum traduceau grecii antici această denumire foarte rară a Dunării. Putea fi alt nume identic dpdv etimologic cu bg.Matka (PIE *méh₂tēr) sau aceiași temă cu dac. Motru (alb.mut = ”shit”) și adj.motov.

    Nu neg alte ipoteze, mult mai probabile, dar și acestea puteau fi înțelesuri vechi neatestate care circulau pe o anumită arie dacică, la fel ca ”Balta” (alb.baltë = mud) după Cazane. Sunt sigur că multe erau descriptive.

    Posibil să avem straturi geologice prin aceste denumiri. Metaforic vorbind, sensul de negru poate acoperi și pe cel de mult, mare (așa cum este folosit adverbial ”dunăre”). Era un citat pe care-l dau mereu din Cazanii, dar nu-l mai repet că devine plictisitor.
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fbaltet&text_number=++1364&root=config

    Nu știu de unde vine let.duni, dunas, deși se dă un răspuns în link (*dhūn- ”coast, (dry) land”, proto-germ. *dūnaz, *dūnǭ “sandhill, dune”). Ar putea fi coradical al vechiului irl. ”donn (“dark”)”, Eng.donkey (adj. dun “brownish grey colour”), din IE *dʰewh₂- ”dark colour, smokey”.
    https://en.wiktionary.org/wiki/fuscus

    Dacă mă gândesc și la acel părâu Dunăre din Moldova, probabil că și acolo se impune un sens de ”negru”, nu neapărat ”noroios” (muddy).

    PS: sunt sigur că seria ipotezelor nu se vor opri aici, e o compulsie bolnavă care nu-mi dă pace, dar sunt curios dacă citește cineva ideile astea. Îi inspiră să caute fiecare pe cont propriu un înțeles al unor cuvinte și denumiri cu etimologie necunoscută sau nesigură? Afară de ”Rodericius” nimeni nu mă contrazice vreodată. Mă simt ca Ceaușescu la faimoasele lui congrese, doar că nu aud aplaudacii. :)

    Comment by Sorin5780 — May 28, 2018 @ 7:18 am | Reply

    • Acum în general vorbind, e în firea oamenilor să contrazică spontan (și fără să cugete prea adânc) tot ceea ce au construit cu grijă alții. Dacă nimeni nu te contrazice, probabil nimeni nu a avut răbdare să citească ce ai scris.

      Comment by Roderick — November 3, 2019 @ 10:14 pm | Reply

  6. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6779/pdf

    Este un cuvânt, probabil dacic, pe care l-am omis mereu, deși am citit lista lui Hajdeu de mai multe ori: don.
    Clar se referă la don2:
    don2 s.n. [At: LB / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Îrg) Canal sau jgheab de scurgere. 2. (învechit și regional) Apeduct. 3 (Î.rg) Adăpătoare pentru vite. 4. (Reg) Scîndură groasă.

    Ăsta trebuia amintit mereu în legătură cu etim. Dunării, deși poate nu-s din același etimon tracic. Dar poate fi coradical cu osset. донвæд [donvæd] = canal, patul râului, avenă.
    https://glosbe.com/en/os/channel

    Se potrivește foarte bine cu ceea ce ne-am aștepta să dea rad. lor comun *dān. În alte dialecte tracice putea fi de genul feminin și să denumească un afluent (Rumbodona).

    Omonime: bret. don (deep), Old Irish don (“misfortune, evil”), Alb.don (maple), End. don (Old English dōn, Proto-Germanic *dōną- ”to do, make; to put, place”), Old Armenian don (”kind of bread”), Zazaki don (”kind of bread”; Lit. duona ”bread, corn, grain, cereals”).

    PS: cum ar suna ”Donul Dunăre-Marea Neagră”? Eventual îl putem augmenta cu un sufix, ca să păstrăm proporțiile: *donumă, *donoman, *donandru. :)

    Comment by Sorin5780 — June 4, 2018 @ 6:36 pm | Reply

    • Bret. don ”deep” este din PIE dheu-b- ”deep” (Pokorny), din care provine și un slav (sârb, polonez, ceș ș.a.) dno ”bottom, lowest part”, având uneori și sensul de ”albie, jgheab”. Proto-balto-slavicul ar fi *dubno.

      Desigur, explicația la îndemână pt. don (cel românesc, dacă ar fi autohton) ar fi dhen-1 ”to run” (Pok.); un dublet al lat. fōns, fontis.
      Dacă e un cuvânt vechi, însă, sensul ar putea fi deviat semnificativ față de cel avut cândva.

      Sensul cel mai curios pare cel de ”scândură groasă” (alt cuvânt?). PIE dhen-2 ” surface of hand/land, etc.” (??). Acesta ar fi și originea engl. den.
      Sau dhanu- “a k. of tree” (Tannenbaum, sl. dub “stejar”).

      Pentru rom. don, însă,trebuie mai întâi exclusă posibilitatea unui simplu împrumut.

      Comment by Roderick — June 4, 2018 @ 9:21 pm | Reply

    • Dezvoltările astea semantice sunt perfect valabile pe cont propriu și unitare (fără a face apel la Osset. don (apă, râu) și der. donvæd).

      Nu văd o separație logică prea mare între adăpătoare (vezi etimologia reg.crep și Alb.krep), canal/jgheab și scândură dacă găsim un radical care însemna ”a prelucra, a tăia”.

      Vezi Proto-Iranicul *dar2 ‘to tear, split’ (PIE *der- ‘to tear, split’): ”Dar ‘ravine’ (also borrowed in Kurd. dar(a)), Bal. dar, Siv. därri ‘gorge’ (LW ?), Zaz.dara ‘river’, Khuns. dirre, derre ‘mountain-brook’.
      Sariq. der, Yzgh. důr, Wa. dur ‘ravine’ || (+ *ham-) ? Pash. dára (f.) ‘split, crack, etc.’ ”

      pag.84: http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf

      Bănuiesc că n-are rost să mă gândesc la *dalna (*dolh₁- ‘to cut’: reg.doloagă) cu asimilarea primei consoane spre *dān-. https://en.wiktionary.org/wiki/dalloj
      Nu se asimilează consoană la vocală!

      Old Church Slavonic duno “bottom, foundation,” Welsh dwfn “deep,” Old Irish domun “world,” via sense development from “bottom” to “foundation” to “earth” to “world”). https://www.etymonline.com/word/deep

      Dacă sensul de apeduct e corad. cu Eng.deep (*dheub- “deep, hollow”: reg.dup), Sl.duno și Irl.domun, ultimele două și primul n-ar fi derivate din morfemul primar al acestui radical *dheu (-nom, *dheu-mon).
      Totuși, semantismul acestora e din altă categorie decât donul nostru. Tot un radical scurt ca alb.ndaj, daj (*deh₂-) trebuie să fie sursa, pentru ca să avem un derivat verbal *dān- sau *don-.

      dhen-1 sau *dhēn- ”to run, flow” (lat. fōns, fontis) este iar destul de puțin probabil, deși fonetic ar fi putut da un Proto-tracic *dān (Dacic *don). Sensurile noastre presupun o acțiune umană!

      Comment by Sorin5780 — August 19, 2018 @ 7:34 am | Reply

      • Dara apare în hidronimia montană, sunt două pâraie, unul în M-ții Făgărașului, altul în Apuseni. Dacă e un termen arhaic, ar putea proveni însă din PIE der-3 ”to run”, care a dat multe nume de râuri.
        Pt. varianta PIE *der- ‘to tear, split’ ar putea fi precumpănitor faptul că Dara e și numele unui vârf din Făgăraș (are aprox. 2500 m).

        Altfel, ar putea avea origine antroponimică:

        ”DAR subst. 1. Darul (16 B II 56, III 180, IV 193). 2. Darea (17 B III 580) din Bracea; Dărescu (Puc); Dăreșli s. (Dm); Dărăști r.; Dărăscu, V.; Darascul și Daranin (?) m-te (AO XVI). 3. Dăroiu t. (Sd XXI). 4. Dăruleață (16 B IV 193). 5. Compuse: + Dan: Dărădan (Cat); + slav: Daroslav (16 B II 400). 6. + -eciu: Dîreciu (Bordeni), sau subst. dîră + suf. -eciu.” (N.N. Constantinescu, dexonline.ro)

        Comment by Roderick — June 27, 2022 @ 2:20 pm | Reply

        • Ar fi impresionant să găsim confirmarea unor oronime și hidronime dacice într-o anumită zonă unde este atestată arheologic o comunitate dacică măcar până în evul mediu timpuriu și având coradicale albaneze. Nu ajută prea mult dicționarul de nume al lui Constantinescu. Ar fi fost util un ghid pentru public, cum au francezii, privind numele personale de dat copiilor, ceea ce noi nu avem. Și mai mult, ar fi fost de ajutor compilarea unui mănunchi de nume specifice Românilor.

          Din albaneză nu-mi vine-n minte decât dar (”land”), despre care am o mică bănuială că nu-i întreg, că a trecut prin transformări fonetice. Mă gândeam la alt radical, ceva legat de ”span” (întindere), dar, deși nu știu contextul atestării sale, cred că logica dictează o conexiune cu IE *darǝw- / *derǝw- ”field; a k. of wild cereals”, Lit. dirva ”sol, teren” (proto-alb.*darra-, considerând un mai vechi *darwas?).
          dar, m. land; v. 1. Sc. cf. vdierr (Stuart E.Mann)

          Considerând faptul că albaneza uneori elimină palatala IE sau o asimilează (vz..mjel ”a mulge”), m-aș fi gândit la rad. *dArg’h- ”fenced lot” (lit. dar̃žas – grădină). Dar lb.dacă nu face asta.

          Dacă hidronimele de mai sus provin din *derǝ- (?), *drā- ”to run, to escape”), nu cumva le putem deriva prin *Dr̥Hwas → *dǝrwas → *dárra-? Presupun o rezonantă silabică și în radicalul de mai sus, cel din care iese alb.dar, unde Lit.-ir- a fost conectat cu un daco-alb.-ar- în alte exemple. https://en.wiktionary.org/wiki/dravoca

          PS: un vf.Dara ar putea aminti de dor ”spărtură” și oset.dur ”stone” (top.Vârful cu Dor, Dealul Dorului, Izvorul Dorului, Țara Dorului = Țara Anadolului (Anatolia); de Ion Toma), mai exact de o formă feminină a acestui dor, unde se monoftonghează o tonic. Aș adăuga aici și ”capră doreasă”. Comparație cu oset.dur ar putea fi greșită! Nu știu ce ar scoate aceștia din *-ū-.
          https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%B4%D1%83%D1%80#Etymology_3

          Comment by Sorin — June 27, 2022 @ 3:44 pm | Reply

    • http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=recenzii&fisier=Paliga_Sorin_Comsa_Alexandra_Borangic_Catalin_-_Tracii_Oameni_zei_razboaie_prezentare&fbclid=IwAR310npGU8YJZs28t1q67xzObszGQyMRYYWQsIYKLO2DZ71bZL9n4YAqRrw

      În rezumat cărții din link este o reproducere după columna lui Traian unde apare o fortificație dacică. Înăuntru pare să fi durat Dacii un bazin imens pentru colectarea apei. Se vede clar că e făcut din doage, iar sub gură apare un cerc metalic care ține doagele. Jos avea cu siguranță scapițată o ”gardină” în doage, unde intra fundul, dar sus nu pare a fi nivelat pentru a plasa un capac.

      Oare recipientul se numea ”don” sau ”budană”? Seamănă cu o mini-baie pentru strivitul strugurii.

      N-am identificat scena, dar e posibil de asemenea să fie una din fortificațiile romane de după 101-102. Poarta are un acoperiș în două ape, ziduri groase și câteva capete înfipte în pari sus pe metereze. Un steag pătrat (prapur) printre cauce (țeste) și probabil un foișor suspendat (sau hambar). Indiciul c-ar fi fortificație dacică este un balaur ridicat în mijlocul cetății, dar putea fi capturat de către romani.

      Comment by Sorin5780 — November 13, 2018 @ 9:33 pm | Reply

      • gardină sf (var. garden, gardin sn.)
        gărdinar, (var.gărdiner, grădinar sn)
        https://dexonline.ro/definitie/gardin%C4%83

        Click to access B2_07.balasa.pdf

        Am găsit coradicalii săi albanezi în dicționarul lui Stuart E.Mann (pag.122), ceea ce indică în mod direct un etimon comun daco-albaneză:
        gardh-ní, f. 2. groove in barrel-staves to support buttom, Bsh.; -nuer, -ori, m. tool for making bottom-groves in barrels Bsh.

        Este din dialectul gheg, iar o particularitate specifică acestui dialect este de a sincopa vocala /ë/ între două consoane. În dialectul tosc /ë/ se păstrează și n se rotacizează, fiind intervocalic.
        O particularitate specifică albanezei comune este de a sincopa prima consoană dintr-un cumul de trei consoane, deci -rdhn- n-ar fi posibil în albaneza modernă. O altă observație personală e faptul că sufixul dacic accentuat *-ā́ri- devine -ar în română (vezi alb.-ori), deci împrumutul său în latina dunăreană se petrece foarte devreme după ocuparea Daciei. Este o chestiune observată și de către lingviștii noștri consacrați, deși nu-mi amintesc să fi propus cineva ideea mea?, și anume că acele cuvinte traco-dacice care intră în latină relativ devreme față de altele, trec prin transformările specifice latinei (adică vocalele lungi se scurtează).

        Mă gândeam să pun comentariul ăsta sub articolul de mai jos, deoarece suspectez că-i verbul IE *geldʰ-, *goldʰ- (Proto-Baltic *geld-, *gald- “to chip, to scratch, to hollow”, Proto-Germanic *galdjan “to castrate”) cf. PIE *ghel- (“to cut; to hollow”).
        https://hroderic.wordpress.com/2014/08/02/galda/

        S-a mai discutat despre o posibilă derotacizare (sau rotacizare atipică a lui /l/), ceea ce cred că-i cazul mai sus. https://hroderic.wordpress.com/2013/06/05/o-derotacizare/
        Exemple: curpen (alb.kurpen, kurpën, var. kulpën, kulpër), blândușă/ brândușă/ mândruș, colbaci/ corbaci, tolbă/ torbă, etnonimul arbënesh dacă provine de la anticul Albanopolis (și nu din arbën ”câmpii”, adică ”câmpeni” spre diferență de munteni – ”malësor”), etc.

        Legat de ”arbë, pl. arbën” se presupune pe bună dreptate că este coradical cu lat.arvus, arvum (IE *arwos, -om) și autohton, dacă nu chiar împrumut romanic. Etimologia sa este nesigură.
        https://en.wiktionary.org/wiki/arb%C3%ABn#Albanian

        Eu mă gândesc dacă nu cumva *-rw- devine în limbile dacă și (proto-)albaneză *-rv- și apoi -rb-. Un al doilea exemplu ar fi reg.karbë, coradical cu lat.corvus (lat. clasică /ˈkor.wus/, lat.ecleziastică /ˈkor.vus/) după mintea mea. Accentul pe ŏ l-ar transforma cu siguranță în /a/, iar transformarea acelui -w după r rămâne un mister deocamdată.
        Lit. karvẽli-s ‘Taube’ (=dove, pigeon)

        Am amintit și de tribul antic ”Carbileti” (*Carbilēti?) pe râul Hebros, despre care cred cu tărie că sunt numiți după vulturi, așa cum și albanezii medievali se numeau tot vulturi, fiind reprezentativ pentru munteni (un totem). Hașdeu credea că tribul carpilor ar putea fi un coradical, iar eu am propus radicalul care dă vb.lat.crepō, crepāre și Proto-Iranicul ”*karp? ‘to lament, moan, mumble’.” (pag.241)
        https://en.wiktionary.org/wiki/crepo#Etymology

        Click to access Cheng_Iran_d.pdf

        Comment by Sorin5780 — July 25, 2020 @ 7:19 pm | Reply

  7. E posibil ca numele Dunării să fi fost separat de tiparul folosit în expresiile „Dunăre de mânios” , „a se face Dunăre” (=a se mânia foarte tare).

    https://www.palaeolexicon.com/Article/Show/7625513130179370097
    https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B4%CF%85%CE%BD%CE%B1%CF%84%CF%8C%CF%82#Etymology

    Goliat este descris drept ανήρ δυνατός ‘strong man’.
    Ancient Greek δῠνᾰτός • (dunatós) m. = strong, mighty; (adverbial) strongly, powerfully

    δῠ́νᾰμῐς (dúnamis, “ability, power, display of power”)
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/dewh%E2%82%82-

    E cel mai potrivit radical pentru a explica hidronimul, iar ca formă adverbială capătă terminația clasică.
    Totuși, legat de *Donaris, Naparis, Sagaris, Araris și altele, trebuie văzut ce le separă pe acestea de alte hidronime getice pentru a primi terminația asta. Afară de Sagaris, celelalte râuri par legate de Carpați. Peste Siret nu mai apare terminația asta.

    După cum intuiam mai demult, e posibil ca terminațiile acestor râuri să fie corupte de Greaca antică, limbă în care sunt transpuse toate. Așa cum am arătat, -is este o terminație greacă feminizantă și e posibil ca tracii să fi avut Dunăria (nu *Donaris), *Nápăria/*Náparia (Naparis), Ságăria (nu Sagaris), *Arăria/*Araria (nu Araris), Tyra (Tyras) și altele. Am pus accentul pe prima silabă, dar e posibil să fi fost pe terminație în antichitate, ceea ce schimbă puțin fonetismul.

    După cum arată Dunajec (Dunaieț) din Polonia de sud și părăul Dunărea din Moldova, cred că și Dunărea asta nu avea vreo formă prea diferită fonetic în antichitate față de cea modernă.
    Apoi n-au sens doi termeni cu același domeniu semantic: *dān =”curgere, râu” și o terminație -aris sau alb.resh “to precipitate, fall (of rain, snow, etc.)” la care mă gândeam eu mai demult drept un coradical.
    Am arătat că dialectul austriac avea o specializare foarte strictă pentru râuri navigabile sau nu, în funcție de care primeau o terminație..sau nu (-ach râu nenavigabil, fluss râu navigabil, bach ”minor brooks or rivulets”). Nu știm cum vedeau tracii râurile

    Albanism (arh.) ren, azi re (= “nor”) cu ideea “dătător de nori”: *dona- sau *donar/*duonar (=dătător) din *dōn- și *re(n) sau *renia (=nor sau nori).
    https://en.wiktionary.org/wiki/resh#Etymology_2

    Comment by Sorin5780 — August 19, 2018 @ 6:11 am | Reply

    • Dacă -aris nu-i terminația tracică de feminin, și grecii le corup transpunerea să se potrivească totuși pe genul feminin tracic al râurilor, dar cu resursele limbii grecești,… dacă ăsta e cazul, e posibil, deși foarte dubios, să le fie tăiate o terminație -ia: *Naparisia, *Ararisia, *Sagarisia, etc.
      Avem Marisia (*mārissia), Grissia/Crissia și altele, dar aici cred că-s înlocuite terminațiile feminizante cu cele latinizate (și masculine): Marisus, Crisus, etc. Prin urmare, avem consemnate într-un fel sau altul, denumirile dacice și pe cele Latinizate, deci undeva, sporadic, ar fi trebuit să fie consemnate și cele getice *Naparisia, *Ararisia, etc., ceea ce nu există.

      Curios că Argeș este imaginat Argesis, tot cu o terminație grecească feminizantă.

      Comment by Sorin5780 — August 19, 2018 @ 6:27 am | Reply

  8. Dunheith [i.e. the plains of the Danube] and in the valleys of Dylgia.'”[1]
    https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%81rheimar

    Old English hǣþ (“heath, untilled land, waste; heather”),, from Proto-Germanic *haiþī (“heath, waste, untilled land”), from Proto-Indo-European *kayt- (“forest, wasteland, pasture”).

    Contează probabil cu ce populații vin în contact germanicii nordici și răsăriteni față de cei vestici. Primii vor lua *dun- din Geto-dacică direct sau dela Slavonii vecini cu tracii, iar ceilalți probabil dintr-o formă Latino-celtică Dānuvius.

    Cea mai curioasă formă rămâne totuși Lit. Dauno(i), care ar putea fi ”corupt” fonetic prin asemănarea cu Daugava (Sl.Dvina, din *Devna?) sau aveau și ei o denumire a lor pentru Dunăre…dacă nu cumva tracicul *dwn era forma scurtă din rad.*dew-na (vezi germ. Düna pentru Daugava/Dvina). Totul ține de plasarea accentului!

    Lit. daũg, adv. much, a lot: Proto-baltic *daũg-a- adj., *daũg-ia- ”many” (PIE *dheughe- to be ready, sufficient).
    http://www.formula-as.ro/2015/1188/societate-37/ei-dauno-dauno-doinele-de-pe-malul-balticii-19879
    https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=daug&rdfrom=Daug#Pronunciation

    Cred că germanicii nu întâlnesc baltici estici (singurii supraviețuitori ai grupului baltic) în migrația lor spre sud sau nu au relații prea apropiate cu aceștia, fiind probabil încă departe de coridorul făcut de cultura Wielbark.

    Comment by Sorin5780 — August 22, 2018 @ 12:04 pm | Reply

  9. Oare Dunărea nu s-ar putea explica printr-un adj. dānuvialis/ dānuviale ?

    Comment by Roderick — September 4, 2019 @ 12:53 pm | Reply

  10. Ar trebui căutat dacă mai e ceva cât de cât similar în limbile celtice. Dacă ocupau centrul Europei și erau vecini cu triburi ilire în Panonia și dacice după cotul său din Ungaria, de unde au luat italicii numele mai exact?

    S-au atins și ei de râul ăsta într-o epocă mai veche, deci posibil să fi fost un hidronim IE comun mai multor grupuri etnice până la Cazane.

    Comment by Sorin5780 — September 5, 2019 @ 5:59 pm | Reply


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: