Istoriile lui Roderick

August 31, 2012

Picături de Dunăre

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:55 pm

Despre numele Dunării, pe ro.wikipedia:

„S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.”

De acest Donaris am auzit de multă vreme; pentru mine era o mare nelămurire: de ce Maris a devenit Mureş, iar Donaris a devenit Dunăre şi nu „Dunăreş” ?

*

Acel -re final din „Dunăre”  e posibil să fie aceeaşi apariţie misterioasă întâlnită în alte câteva cuvinte: pururea , aiurea, alminterea , pretutindeni (‹ pretutindere). 

púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) purure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic.  […]” (DER)

Cuvintele în care apare acest -re se referă la sensul unui „vector” spaţial sau temporal. Poate că prezenţa lui în „Dunăre” indică rolul major al fluviului ca arteră de circulaţie.

„Pretutindeni” ar proveni (cf. unei variante din DER) din lat. „per (=pe) tot inde” + re.

Forma „Dunăre” ar putea fi datorată expresiei „pe Dună”+ (acelaşi) re. În aromână numele Dunării este Duna (cf. dicţionarului lui Papahaghi), dar probabil că aromânii nu au folosit fluviul ca „drum fără pulbere”.

*

După lingvistul S.Paliga, forma „Dunăre” este tracică.

„The reconstructable etymon for (late) Thracian is Dān-ar- with evolution ā > ô > u and o (in some dialects).”

„Latin spelling presumably recorded a Celtic form. Romanian has preserved a compound *Dan-ar-, whose second element ar is also attested in other European forms, e.g. NFl Aar, Aare, NL Aarhus (a port in Denmark), O. Dan. aar ‘a river’.”

Pe vremea când activam pe forumul dacia.org mă gândisem la ceva asemănător, terminaţia -ris desemnând însă după mine „râu” (cf. Napa-ris, Milia-re, poate chiar şi Ma-ris).

Tot pe dacia.org d-l Eugen Rău se gândise la o legătură dintre Dunăre şi tunet, thunder, Donares tag . Improbabil, dar parcă mai plauzibil, aş zice, pentru expresiile „Dunăre de mânios” , „a se face Dunăre” (=a se mânia foarte tare).

Anunțuri

4 comentarii »

  1. Dunărea : IE *dū- to respect; to worship, mighty
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+353&root=config

    Comentariu de sorin5780 — Septembrie 3, 2012 @ 7:17 pm | Răspunde

  2. Terminațiile cuv. ”Dunăre” și autohtonului ”mazăre” sunt identice. E posibil ca ”Dunăre” să continue o formă antică, cu rotacizarea unui l (cf. alb. modhull – rom. mazăre).

    Poate fi vorba și de un vechi sufix autohton, corespunzând alb. -ull (??)

    Un râu albanez -Devoll- ar putea avea o terminație înrudită, deși numele antic al râului se pare că era altul.

    Mai puțin probabil, numele antic al Dunării s-ar putea regăsi în ”Dunonia” (în care dun- ar putea să nu reflecte celticul dun ”fort”, ci un posibil nume al Dunării, Dunon?). Aici s-ar fi rotacizat n (cf. oacăn-oacăr ?).

    Comentariu de Roderick — Septembrie 22, 2014 @ 2:18 pm | Răspunde

    • http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fbaltet&text_number=++1364&root=config

      După cum bine știm Dunărea mai este numită Balta și Matoa (alb.mut- „shit”, ;muíg, Motru) în antichitate , deci e probabil să facă aluzie și la asta. Radicalul *dhūn- „coast, (dry) land”.
      „Coastă” mai merge, dar „pământ uscat” cu siguranță nu. Nicidecum munte, cum am văzut că propuneai pentru Donax și top.Dungu. Vorbim de Europa aici, nu de Sahara sau deșertul Arabiei.

      Dunonia poate fi o descriere a teritoriului așezării, o mlaștină în limba traco-dacilor și nu un nume celtic. Sau și una și alta. Terminația asta -onia (*onja?) era probabil foarte comună în topografia antică căci îl găsim la o aruncătură de băț peste Dunăre, Akmonia („țeara de piatră”; „Pietroasa”; adică Banatul de munte al saldensilor sau a albocensilor). Ce rol avea în dacică nu vom afla, nici albaneza nu ne poate ajuta prea mult. Putem doar presupune.
      Sufixele posesive devin și adjectivale sau comunică ceva despre specificul locului. Amintesc de sufix slavic -ov, -ev, -av sau cel românes de extracție tracică -ou, -ău, -au(ca), -eu (ex. rășcău, barcău, moldau/moldău), -in sufix posesiv, adjectival și …fitonimic (ciotină, bucină, ciulin, ciuliniță). Acest ultim sufix ar putea fi același cu terminația de plural albaneză -ën și un sinonim pentru daco-lat. -et și dacicul -eș, îndeobște folosite.

      Probabil și Vidinul (bizantin Vidynē Βιδύνη) amintește ceva despre ape conform dacicului *veda – „apă, râu (?)” cf. sl.voda. Am avut o discuție referitoare la Vidrosul și resemantizarea specifică a verbului a vedea (vederos, avidoma, etc.)

      E interesant că pe malul celălalt circula (probabil) un adjectiv diliu sau deliu (bălai), înrudit cu alb. diell (soare; < IE *dhel-light), iar în Vidin erau două fortificații, Baba Vida și Belogradcik („oraș mic alb”). Oare Diiul era una adjectiv descriptiv autohton al unei vechi fortărețe rebotezate de către slavi? (Alba Iulia -Bălgrad, Cetatea Albă -ucr.Bilhorod)
      Cu siguranță am avea căderea lui /l/ în această poziție. Probabil am putea reforma limba să aducem înapoi acest /l/ care s-a păstrat în dial.aromân. Ca să-mi aduc aminte câți de /i/ se pun substantivului fiu la plural sau când e definit, trebuie să-mi imaginez în minte italienismul figlio/filio sau latinismul din care provin cele două.

      Așa cum am spus în trecut, probabil că Dunărea înseamnă două lucruri. Una ar fi alb.dhunë cu un sufix dacic (adjectival), alta ar putea fi chiar sensul de Baltă, așa cum propun mai sus. Așa se explică și numele slavo-aromânesc Duna(j)
      N-o mai lungesc și cu terrminația asta -ai sau -i/-e care apare în toponimele și numele dacice. Probabil tot un sufix posesiv care evoluează semantic.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 14, 2016 @ 8:09 am | Răspunde

  3. http://en.wikipedia.org/wiki/Daugava_(river)

    „The names for the Daugava in other languages; Dyna – Düna – Двина – Дзьвіна – Dźwina – Dvina – Väina have an unclear origin. This name is mentioned in the Viking sagas and the Chronicle of Nestor. According to the Max Vasmer’s Etymological Dictionary, the toponym Dvina clearly cannot stem from a Uralic language, and it possibly comes from Indo-European word which used to mean river or stream.[3]”

    Ar putea fi o reconstrucție paralelă sau mai veche a rad. iranic pentru „râu”, căci nu-mi amintesc să fi găsit *dweina sau *dwina , adică cu *dw-.
    Era cumva tot *dū?

    În sfârșit, dacă radicalul respectiv ar putea fi considerat slavo-dacic (balto-slavo-dacic mai degrabă), ar fi interesant de remarcat încă o dată eliminarea lui *w în acest context.

    Comentariu de Sorin5780 — Mai 29, 2015 @ 4:53 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: