Istoriile lui Roderick

august 31, 2012

Picături de Dunăre

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:55 pm

Despre numele Dunării, pe ro.wikipedia:

„S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.”

De acest Donaris am auzit de multă vreme; pentru mine era o mare nelămurire: de ce Maris a devenit Mureş, iar Donaris a devenit Dunăre şi nu „Dunăreş” ?

*

Acel -re final din „Dunăre”  e posibil să fie aceeaşi apariţie misterioasă întâlnită în alte câteva cuvinte: pururea , aiurea, alminterea , pretutindeni (‹ pretutindere). 

púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) purure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic.  […]” (DER)

Cuvintele în care apare acest -re se referă la sensul unui „vector” spaţial sau temporal. Poate că prezenţa lui în „Dunăre” indică rolul major al fluviului ca arteră de circulaţie.

„Pretutindeni” ar proveni (cf. unei variante din DER) din lat. „per (=pe) tot inde” + re.

Forma „Dunăre” ar putea fi datorată expresiei „pe Dună”+ (acelaşi) re. În aromână numele Dunării este Duna (cf. dicţionarului lui Papahaghi), dar probabil că aromânii nu au folosit fluviul ca „drum fără pulbere”.

*

După lingvistul S.Paliga, forma „Dunăre” este tracică.

„The reconstructable etymon for (late) Thracian is Dān-ar- with evolution ā > ô > u and o (in some dialects).”

„Latin spelling presumably recorded a Celtic form. Romanian has preserved a compound *Dan-ar-, whose second element ar is also attested in other European forms, e.g. NFl Aar, Aare, NL Aarhus (a port in Denmark), O. Dan. aar ‘a river’.”

Pe vremea când activam pe forumul dacia.org mă gândisem la ceva asemănător, terminaţia -ris desemnând însă după mine „râu” (cf. Napa-ris, Milia-re, poate chiar şi Ma-ris).

Tot pe dacia.org d-l Eugen Rău se gândise la o legătură dintre Dunăre şi tunet, thunder, Donares tag . Improbabil, dar parcă mai plauzibil, aş zice, pentru expresiile „Dunăre de mânios” , „a se face Dunăre” (=a se mânia foarte tare).

19 comentarii »

  1. Dunărea : IE *dū- to respect; to worship, mighty
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+353&root=config

    Comentariu de sorin5780 — septembrie 3, 2012 @ 7:17 pm | Răspunde

  2. Terminațiile cuv. ”Dunăre” și autohtonului ”mazăre” sunt identice. E posibil ca ”Dunăre” să continue o formă antică, cu rotacizarea unui l (cf. alb. modhull – rom. mazăre).

    Poate fi vorba și de un vechi sufix autohton, corespunzând alb. -ull (??)

    Un râu albanez -Devoll- ar putea avea o terminație înrudită, deși numele antic al râului se pare că era altul.

    Mai puțin probabil, numele antic al Dunării s-ar putea regăsi în ”Dunonia” (în care dun- ar putea să nu reflecte celticul dun ”fort”, ci un posibil nume al Dunării, Dunon?). Aici s-ar fi rotacizat n (cf. oacăn-oacăr ?).

    Comentariu de Roderick — septembrie 22, 2014 @ 2:18 pm | Răspunde

    • http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fbaltet&text_number=++1364&root=config

      După cum bine știm Dunărea mai este numită Balta și Matoa (alb.mut- „shit”, ;muíg, Motru) în antichitate , deci e probabil să facă aluzie și la asta. Radicalul *dhūn- „coast, (dry) land”.
      „Coastă” mai merge, dar „pământ uscat” cu siguranță nu. Nicidecum munte, cum am văzut că propuneai pentru Donax și top.Dungu. Vorbim de Europa aici, nu de Sahara sau deșertul Arabiei.

      Dunonia poate fi o descriere a teritoriului așezării, o mlaștină în limba traco-dacilor și nu un nume celtic. Sau și una și alta. Terminația asta -onia (*onja?) era probabil foarte comună în topografia antică căci îl găsim la o aruncătură de băț peste Dunăre, Akmonia („țeara de piatră”; „Pietroasa”; adică Banatul de munte al saldensilor sau a albocensilor). Ce rol avea în dacică nu vom afla, nici albaneza nu ne poate ajuta prea mult. Putem doar presupune.
      Sufixele posesive devin și adjectivale sau comunică ceva despre specificul locului. Amintesc de sufix slavic -ov, -ev, -av sau cel românes de extracție tracică -ou, -ău, -au(ca), -eu (ex. rășcău, barcău, moldau/moldău), -in sufix posesiv, adjectival și …fitonimic (ciotină, bucină, ciulin, ciuliniță). Acest ultim sufix ar putea fi același cu terminația de plural albaneză -ën și un sinonim pentru daco-lat. -et și dacicul -eș, îndeobște folosite.

      Probabil și Vidinul (bizantin Vidynē Βιδύνη) amintește ceva despre ape conform dacicului *veda – „apă, râu (?)” cf. sl.voda. Am avut o discuție referitoare la Vidrosul și resemantizarea specifică a verbului a vedea (vederos, avidoma, etc.)

      E interesant că pe malul celălalt circula (probabil) un adjectiv diliu sau deliu (bălai), înrudit cu alb. diell (soare; < IE *dhel-light), iar în Vidin erau două fortificații, Baba Vida și Belogradcik („oraș mic alb”). Oare Diiul era una adjectiv descriptiv autohton al unei vechi fortărețe rebotezate de către slavi? (Alba Iulia -Bălgrad, Cetatea Albă -ucr.Bilhorod)
      Cu siguranță am avea căderea lui /l/ în această poziție. Probabil am putea reforma limba să aducem înapoi acest /l/ care s-a păstrat în dial.aromân. Ca să-mi aduc aminte câți de /i/ se pun substantivului fiu la plural sau când e definit, trebuie să-mi imaginez în minte italienismul figlio/filio sau latinismul din care provin cele două.

      Așa cum am spus în trecut, probabil că Dunărea înseamnă două lucruri. Una ar fi alb.dhunë cu un sufix dacic (adjectival), alta ar putea fi chiar sensul de Baltă, așa cum propun mai sus. Așa se explică și numele slavo-aromânesc Duna(j)
      N-o mai lungesc și cu terrminația asta -ai sau -i/-e care apare în toponimele și numele dacice. Probabil tot un sufix posesiv care evoluează semantic.

      Comentariu de Sorin5780 — septembrie 14, 2016 @ 8:09 am | Răspunde

  3. http://en.wikipedia.org/wiki/Daugava_(river)

    „The names for the Daugava in other languages; Dyna – Düna – Двина – Дзьвіна – Dźwina – Dvina – Väina have an unclear origin. This name is mentioned in the Viking sagas and the Chronicle of Nestor. According to the Max Vasmer’s Etymological Dictionary, the toponym Dvina clearly cannot stem from a Uralic language, and it possibly comes from Indo-European word which used to mean river or stream.[3]”

    Ar putea fi o reconstrucție paralelă sau mai veche a rad. iranic pentru „râu”, căci nu-mi amintesc să fi găsit *dweina sau *dwina , adică cu *dw-.
    Era cumva tot *dū?

    În sfârșit, dacă radicalul respectiv ar putea fi considerat slavo-dacic (balto-slavo-dacic mai degrabă), ar fi interesant de remarcat încă o dată eliminarea lui *w în acest context.

    Comentariu de Sorin5780 — mai 29, 2015 @ 4:53 am | Răspunde

  4. „Cit priveşte pe Cerna, astăzi nu se mai îndoieşte nimeni că, de fapt, toate Cernele noastre provin din Dierna, Tierna, Zerna, adică din i.ei k(w)ersna „neagră”, aşa cum a demonstrat, în ultima vreme, Ariton Vraciu, în Limba dacogeţilor(Edit. Facla, Timişoara, 1980, p. 29). […]
    Semnificaţia de „apă curgătoare”, „rîu” se pare că este susţinută de aflarea unui nume similar pe teritoriul dacilor liberi, Dunăre, pîrîu care izvorăşte din ramura sudică a muntelui Cernegura, pe teritoriul comunei Calu – Iapa, azi Piatra Şoimului, judeţul Neamţ, Dimitrie I. Oancea, Quelques toponymes rares sur le territoire de la Roumanie, în Rev. Roum; Geol., Geophys., Geogr., Geographie, tome 26, no. 1, 1982).”

    AUTOHTONIA ŞI CONTINUITATEA DACOROMANILOR REFLECTATA ÎN HIDRONIME DIN OLTENIA
    (Dr. Dimitrie I. Oancea și Dr. Dragoş Bugă) pag.532 pe cursor
    http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=periodice&fisier=Litua

    Ce-mi place la această atestare e ..totul. https://ro.wikipedia.org/wiki/Locul_fosilifer_Cernegura
    Cernegura

    Dacă Cernegura era slavic forma ar fi trebuit să aibă acordul între adj. și substantivul de gen feminin. Vezi sb.”Crna Gora” (muntele negru, Muntenegru) sau bg. gora (pădure).
    Pentru cazul în care avem un dacism *gur(a), semnificația sa ar fi piatră (sau pietre; cu articol hotărât -a) ori promontoriu stâncos (lit.gùras). Albanezul gur (piatră; pl.gurë) este de gen masculin, iar pitrele se traduce gurët.

    Adj. ”cernu” (negru) este prezent și-n dialectele sudice, iar după demonstrația lui Ariton Vraciu ar fi dacic.
    Eu am propus cearmă (femeie neagră și urâtă), însă dacă tema este autohtonă, ne putem imagina cel puțin încă trei sau patru coradicale. Vezi cernoziom, cernitură, cernușcă, arom.cernu, cernâ (=mohorât).
    http://boatseaarmaneasca.ro/cultural/grailu-armanescu/dictionar-aroman-roman/a-b-c-d-dh-e/litera-c

    Ce mi se pare interesant la acest determinant este terminația sa: cerne- la fel ca Germe-sara. În general, dar nu mereu, articulăm hotărât formații toponimici, ceea ce probabil făceau și dacii.

    Al doilea subiect, părăul Dunăre, nu-i o cantitate apreciabilă de apă, deci am putea avea acel presupus adj. dacic cu sensul de (apă) turbată.
    După cum am comentat privitor la Dunăre, cred că-și ia acest nume între Belgrad și Cazane. Nu știu cât de vechi erau dacii pe Dunărea mijlocie, fiindcă o serie întreagă de popoare ocupă acel teritoriu și numai după Burebista se reafirmă puterea dacilor în zonă, unde îi găsesc și Romanii. Se spune că teritoriul ocupat de tribul boilor este transformat în ”pășciunea dacilor”. La fel și mai târziu vor ataca Românii pe slavi, conform notarului Anonim, unii așezându-se acolo, alții venind cu turmele așa cum au făcut din vremuri ancestrale.

    Probabil ca organizarea românilor din acele vremuri era similară cu cea a aromânilor:
    ”Din felul cum se păstrează această instituţie la păstorii munteni, rezultă că la început Românii trăiau în triburi, fiecare alcătuit din mai multe familii, care constituia o « fălcare » (lat.falx). O aşezare de păstori era constituită dintr’un trib cu şeful ei în frunte: Forma politică a acestei aşezări se întemeia pe organizaţia patriarchală a tribului.” adică o ”fară”.
    pag.34: https://www.scribd.com/document/26783672/Theodor-Capidan-MacedoRomanii

    Multe dintre aceste repetate traduceri din limbile preromanice ar putea surprinde un tipar mental:
    In fruntea unei fălcări se afla şeful tribului, care, cu un cuvânt împrumutat din limba slavă, se numea celnic« fruntaş» (dela celo « frunte» înainte, « ceinicui» era singura autoritate care hotăra în toate chestiunile.
    Vezi alb.ballë (frunte) – dac. decibalus/decebalus – rom./arom. fruntaș.

    «mirele » (=ursitele) ?

    Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2018 @ 4:42 pm | Răspunde

    • Mai este un caz interesant în acel prim articol: ”Apelativul vale are o frecvenţă mai mare în partea centrală
      a Olteniei, iar pîrîu în Subcarpaţi şi în regiunea de munte. Nu de puţine ori, însă, cele două apelative sînt îngemănate, parcă demonstrînd originea etnică din daci şi latinitatea limbii române, ca de exemplu Valea Pîrîului.”
      AUTOHTONIA ŞI CONTINUITATEA DACOROMANILOR REFLECTATA ÎN HIDRONIME DIN OLTENIA

      Am mai spus asta și-n trecut, eu cred că aici se confundă lat.vallis și un dacic *vală, coradical cu alb.valë/vallë. În Banat cred că mai găsisem două sensuri interesante, apropiate de alb. valoj (“I boil, seethe”)
      https://hroderic.wordpress.com/2014/06/29/a-colaci/
      https://en.wiktionary.org/wiki/vallis#Latin
      https://en.wiktionary.org/wiki/valë

      http://www.banaterra.eu/romana/biblioteca_banat/monografii/Nume%20de%20ape%20din%20bazinele%20raurilor%20Timis%20si%20Bega.pdf

      Comentariu de Sorin5780 — ianuarie 6, 2018 @ 5:12 pm | Răspunde

    • Încă un coradical al acelor adjective din *ker(s)na „neagră”: cermenița = „steregoaie” (sau mătrăgună).
      https://www.primariaromanasi.ro/?page_id=15

      Comentariu de Sorin5780 — iunie 20, 2018 @ 6:38 pm | Răspunde

    • Cernegura și Germisara

      Nu cumva avem un plural daco-albanez -ă (sau *-a) provenit din PIE -ah, păstrat ca atare doar în sanscritul -ah? Setul de laringiale PIE dispar din aproape toate limbile IE, afară de cele anatoliene. Sunt totuși câteva excepții notabile.

      În latină este rar acest plural -a, și cu atât mai rar în română (probabil -ă din pl. vechi pârauă, ouă). În albaneză pare că s-a păstrat sub forma acestui -ë (pl. masc.): http://mylanguages.org/albanian_plural.php

      Prin urmare, e posibil să fi avut un sg. *-gur, *-sar și respectiv pl. -gura, -sara, dacă erau masculine. Altă discuție am avea dacă erau forme feminine.
      Germisara l-am explicat, în mintea mea, ca un fel de plural cu articol hotărât, dar nu m-am gândit la genul său ori dacă e vreun articol hotărât inclus până n-am început să mă îndoiesc de genul râurilor dacice.

      Considerând terminațiile albaneze de mai jos, *germi-sara n-are sens. Dar oricum nu avem altă limbă de referință pentru cele tracice!
      http://mylanguages.org/albanian_articles.php
      https://limbaromana.org/revista/observa%C8%9Bii-asupra-originii-articolului-hot%C4%83rat-in-limba-roman%C4%83-%C8%99i-in-limbile-romanice/

      Comentariu de Sorin5780 — octombrie 29, 2018 @ 11:19 am | Răspunde

    • Cernegura, pe teritoriul comunei Calu – Iapa, azi Piatra Şoimului,

      Am comentat săptămâna trecută pe seama existenței unui termen autohton pentu șoim – *sarpa- (cf. gr. ἅρπη – hárpē, “bird of prey” și Arom. sarpitu ”aprig”, capră sarpită ”sprintenă”) sau pasăre de pradă în general.
      Dacă avem și unul *cernă (=șoim), Cernegura nu s-ar traduce chiar Piatra Șoimului?

      Lat.falcō m. (falcōnis) ar trebui să provină dintr-o limbă germanică (*polH-, *pelH- “grey, bluish”), deși nu-mi pare chiar ideal semantismul rădăcinii decât dacă era un tabuu. Nu pronunța numele șoimului – poate nu-ți atacă păsările de curte (vezi Av.kahrkāsa mai jos).

      Dacă și Dacii gândeau la fel, un adjectiv-derivat din *kerǝs- ”black” putea da o culoare mai puțin intensă (*ker- to burn, *kers- ”cenușă, cenușiu”?), dar din nou, șoimul este o pasăre răpitoare, rapidă, și asta ar trebui să reflecte numele său (Alb. gjeraqinë, qift – Lat.accipiter)
      https://en.wiktionary.org/wiki/falco#Latin

      Bănuiesc că și urm. radical putea da ceva în dialectul carpic, iar -k- ar fi fost asimilat sufixului *-nos sau aveau o var. cu *-nos:
      Proto-IE: *kerk-, -g- (kh-) ”a k. of bird” (Prus. kerko ”Taucher =diver, plunger”, Gr. kérko-s = alektrüṓn Hsch., kírkos a k. of hawk or falcon).
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpiet&text_number=++1529&root=config
      https://en.wiktionary.org/wiki/Taucher

      Poate tot aici intră și Av. kahrkāsa `vultur’ (`chicken-eater’?), Oss. цæргæс (țărgăs `vultur’) http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf

      Mai demult aminteam de un reg.corcam (”șoimul căpcăunilor tătari”), pe care l-am pus tot sub radicalul de mai sus doar pentru că se potrivește.

      Comentariu de Sorin5780 — mai 21, 2019 @ 10:45 am | Răspunde

      • Dacă șoimul este simbol al curajului, probabil ca Arom.basareti (curaj) să se refere tot la șoim (*băsar?). N-am găsit vreun termen străin (turcesc, slavic sau grecesc) care să fi dat ”curajul” aromânesc.

        Mai demult, s-a propus pentru Basarabă (var.Băsărabă) radicalul Proto-IE: *bhēs- (bhāso/bhēso) ”a k. of bird of prey”, dar se înclină spre înțelesul de aceră, prezent pe stemă lor.
        https://hroderic.wordpress.com/2009/08/13/basarab-si-thocomerius/
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+195&root=config

        gr.φήνη (phēnē) = lammergeier (zăgan, Gypaetus barbatus) < lamm (“lamb”) + Geier (“vulture”)
        kurd. teyrê baz = buzzard, falcon, hawk (persan bāz „hawk, falcon”)
        teyrelaş = vulture

        Bess-Rabo (V. Pîrvan) [..] Basaraba, forma numelui Ia domnii munteni; – m-te în Maramureș, de unde izvorăște Iza (M. mar); – b., buc; Basarabă (Has; AO XII 46). 2. Basarab, forma nouă; -escu, Ioan. 3. Băsărabf M. (Ard). 4. Contaminare cu Radu: Basarad, deal (M mar), formă ce apare și în documentele latino-ungare privitoare la Basarab I. 5. Basarag nobil din Șiria 1454 (Drăg, formă atestată și ca poreclă (Bordeni).
        https://dexonline.ro/intrare/Basaraba/196933

        Eu aș despărți Basarab(ă) în *băsa-/rabă (*besar-/băsar-abă?), care probabil însemna ”faithful ruler”, ca să se potrivească și cu ”robon-ban” din nordul țării, dar poate fi și o calitate fizică a vulturului (sau șoimului). ”Eagle ruler” sau ”domn vulturesc” sună un pic prea ca-n romanele lui Karl May (”corny, mawkishly sentimental”).
        Mă gândeam să bag și adj.albanez rebt (rapid) sau Oss.rævæg/räväg /răvăg/ (idem.) din *rebh-1 ”to move, hurry” (Pers. raf `atac, luptă”), dar, în opinia mea are sens doar pentru acel robonban.

        O idee la care nu s-a gândit nimeni până acum (sper!) ar fi să avem efectiv ”vulturul negru”, specie dispărută în România (odată cu numele său vechi, ca brebul?). Probabil de la el avem oronimul din Maramureș, nu un nume personal.
        Pe primele steme ale ”Valahiei” apare o pasăre neagră, un corb zic unii. dar eu cred că poate fi chiar vulturul negru. Probabil avea un simbol anume legat de acea pasăre, care ciugulea trupurile celor căzuți. Mai târziu va lua crucea-n cioc și va fi schimbată cu acera.
        https://www.oradesibiu.ro/2019/05/10/vultur-negru-in-trecere-pe-la-sibiu-specie-disparuta-in-romania/
        Deci basă-arabă = vultur-negru (arap/arab)?

        PS: nu m-ar mira ca Bessii creștinți să fie niște vulturi (Bessapara sau *Bessᶏpara).

        Comentariu de Sorin5780 — mai 21, 2019 @ 11:56 am | Răspunde

  5. Am găsit foarte recent un Let.duni, dunas (Proto-Baltic: *dū̃n-ia- c., *dū̃n-iā̃ f. = noroi) care ar putea explica hidronimul Dunăre dacă amintim acel preistoric nume al Dunării, Matoa (*mat-wa ? = râul ”murdar” sau ”negru/adânc”?).
    Nu-mi amintesc exact cum traduceau grecii antici această denumire foarte rară a Dunării. Putea fi alt nume identic dpdv etimologic cu bg.Matka (PIE *méh₂tēr) sau aceiași temă cu dac. Motru (alb.mut = ”shit”) și adj.motov.

    Nu neg alte ipoteze, mult mai probabile, dar și acestea puteau fi înțelesuri vechi neatestate care circulau pe o anumită arie dacică, la fel ca ”Balta” (alb.baltë = mud) după Cazane. Sunt sigur că multe erau descriptive.

    Posibil să avem straturi geologice prin aceste denumiri. Metaforic vorbind, sensul de negru poate acoperi și pe cel de mult, mare (așa cum este folosit adverbial ”dunăre”). Era un citat pe care-l dau mereu din Cazanii, dar nu-l mai repet că devine plictisitor.
    http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fbaltet&text_number=++1364&root=config

    Nu știu de unde vine let.duni, dunas, deși se dă un răspuns în link (*dhūn- ”coast, (dry) land”, proto-germ. *dūnaz, *dūnǭ “sandhill, dune”). Ar putea fi coradical al vechiului irl. ”donn (“dark”)”, Eng.donkey (adj. dun “brownish grey colour”), din IE *dʰewh₂- ”dark colour, smokey”.
    https://en.wiktionary.org/wiki/fuscus

    Dacă mă gândesc și la acel părâu Dunăre din Moldova, probabil că și acolo se impune un sens de ”negru”, nu neapărat ”noroios” (muddy).

    PS: sunt sigur că seria ipotezelor nu se vor opri aici, e o compulsie bolnavă care nu-mi dă pace, dar sunt curios dacă citește cineva ideile astea. Îi inspiră să caute fiecare pe cont propriu un înțeles al unor cuvinte și denumiri cu etimologie necunoscută sau nesigură? Afară de ”Rodericius” nimeni nu mă contrazice vreodată. Mă simt ca Ceaușescu la faimoasele lui congrese, doar că nu aud aplaudacii. :)

    Comentariu de Sorin5780 — mai 28, 2018 @ 7:18 am | Răspunde

  6. http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A6779/pdf

    Este un cuvânt, probabil dacic, pe care l-am omis mereu, deși am citit lista lui Hajdeu de mai multe ori: don.
    Clar se referă la don2:
    don2 s.n. [At: LB / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Îrg) Canal sau jgheab de scurgere. 2. (învechit și regional) Apeduct. 3 (Î.rg) Adăpătoare pentru vite. 4. (Reg) Scîndură groasă.

    Ăsta trebuia amintit mereu în legătură cu etim. Dunării, deși poate nu-s din același etimon tracic. Dar poate fi coradical cu osset. донвæд [donvæd] = canal, patul râului, avenă.
    https://glosbe.com/en/os/channel

    Se potrivește foarte bine cu ceea ce ne-am aștepta să dea rad. lor comun *dān. În alte dialecte tracice putea fi de genul feminin și să denumească un afluent (Rumbodona).

    Omonime: bret. don (deep), Old Irish don (“misfortune, evil”), Alb.don (maple), End. don (Old English dōn, Proto-Germanic *dōną- ”to do, make; to put, place”), Old Armenian don (”kind of bread”), Zazaki don (”kind of bread”; Lit. duona ”bread, corn, grain, cereals”).

    PS: cum ar suna ”Donul Dunăre-Marea Neagră”? Eventual îl putem augmenta cu un sufix, ca să păstrăm proporțiile: *donumă, *donoman, *donandru. :)

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 4, 2018 @ 6:36 pm | Răspunde

    • Bret. don ”deep” este din PIE dheu-b- ”deep” (Pokorny), din care provine și un slav (sârb, polonez, ceș ș.a.) dno ”bottom, lowest part”, având uneori și sensul de ”albie, jgheab”. Proto-balto-slavicul ar fi *dubno.

      Desigur, explicația la îndemână pt. don (cel românesc, dacă ar fi autohton) ar fi dhen-1 ”to run” (Pok.); un dublet al lat. fōns, fontis.
      Dacă e un cuvânt vechi, însă, sensul ar putea fi deviat semnificativ față de cel avut cândva.

      Sensul cel mai curios pare cel de ”scândură groasă” (alt cuvânt?). PIE dhen-2 ” surface of hand/land, etc.” (??). Acesta ar fi și originea engl. den.
      Sau dhanu- „a k. of tree” (Tannenbaum, sl. dub „stejar”).

      Pentru rom. don, însă,trebuie mai întâi exclusă posibilitatea unui simplu împrumut.

      Comentariu de Roderick — iunie 4, 2018 @ 9:21 pm | Răspunde

    • Dezvoltările astea semantice sunt perfect valabile pe cont propriu și unitare (fără a face apel la Osset. don (apă, râu) și der. donvæd).

      Nu văd o separație logică prea mare între adăpătoare (vezi etimologia reg.crep și Alb.krep), canal/jgheab și scândură dacă găsim un radical care însemna ”a prelucra, a tăia”.

      Vezi Proto-Iranicul *dar2 ‘to tear, split’ (PIE *der- ‘to tear, split’): ”Dar ‘ravine’ (also borrowed in Kurd. dar(a)), Bal. dar, Siv. därri ‘gorge’ (LW ?), Zaz.dara ‘river’, Khuns. dirre, derre ‘mountain-brook’.
      Sariq. der, Yzgh. důr, Wa. dur ‘ravine’ || (+ *ham-) ? Pash. dára (f.) ‘split, crack, etc.’ ”

      pag.84: http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf

      Bănuiesc că n-are rost să mă gândesc la *dalna (*dolh₁- ‘to cut’: reg.doloagă) cu asimilarea primei consoane spre *dān-. https://en.wiktionary.org/wiki/dalloj
      Nu se asimilează consoană la vocală!

      Old Church Slavonic duno „bottom, foundation,” Welsh dwfn „deep,” Old Irish domun „world,” via sense development from „bottom” to „foundation” to „earth” to „world”). https://www.etymonline.com/word/deep

      Dacă sensul de apeduct e corad. cu Eng.deep (*dheub- „deep, hollow”: reg.dup), Sl.duno și Irl.domun, ultimele două și primul n-ar fi derivate din morfemul primar al acestui radical *dheu (-nom, *dheu-mon).
      Totuși, semantismul acestora e din altă categorie decât donul nostru. Tot un radical scurt ca alb.ndaj, daj (*deh₂-) trebuie să fie sursa, pentru ca să avem un derivat verbal *dān- sau *don-.

      dhen-1 sau *dhēn- ”to run, flow” (lat. fōns, fontis) este iar destul de puțin probabil, deși fonetic ar fi putut da un Proto-tracic *dān (Dacic *don). Sensurile noastre presupun o acțiune umană!

      Comentariu de Sorin5780 — august 19, 2018 @ 7:34 am | Răspunde

    • http://www.enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=recenzii&fisier=Paliga_Sorin_Comsa_Alexandra_Borangic_Catalin_-_Tracii_Oameni_zei_razboaie_prezentare&fbclid=IwAR310npGU8YJZs28t1q67xzObszGQyMRYYWQsIYKLO2DZ71bZL9n4YAqRrw

      În rezumat cărții din link este o reproducere după columna lui Traian unde apare o fortificație dacică. Înăuntru pare să fi durat Dacii un bazin imens pentru colectarea apei. Se vede clar că e făcut din doage, iar sub gură apare un cerc metalic care ține doagele. Jos avea cu siguranță scapițată o ”gardină” în doage, unde intra fundul, dar sus nu pare a fi nivelat pentru a plasa un capac.

      Oare recipientul se numea ”don” sau ”budană”? Seamănă cu o mini-baie pentru strivitul strugurii.

      N-am identificat scena, dar e posibil de asemenea să fie una din fortificațiile romane de după 101-102. Poarta are un acoperiș în două ape, ziduri groase și câteva capete înfipte în pari sus pe metereze. Un steag pătrat (prapur) printre cauce (țeste) și probabil un foișor suspendat (sau hambar). Indiciul c-ar fi fortificație dacică este un balaur ridicat în mijlocul cetății, dar putea fi capturat de către romani.

      Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 13, 2018 @ 9:33 pm | Răspunde

  7. E posibil ca numele Dunării să fi fost separat de tiparul folosit în expresiile „Dunăre de mânios” , „a se face Dunăre” (=a se mânia foarte tare).

    https://www.palaeolexicon.com/Article/Show/7625513130179370097
    https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B4%CF%85%CE%BD%CE%B1%CF%84%CF%8C%CF%82#Etymology

    Goliat este descris drept ανήρ δυνατός ‘strong man’.
    Ancient Greek δῠνᾰτός • (dunatós) m. = strong, mighty; (adverbial) strongly, powerfully

    δῠ́νᾰμῐς (dúnamis, “ability, power, display of power”)
    https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/dewh%E2%82%82-

    E cel mai potrivit radical pentru a explica hidronimul, iar ca formă adverbială capătă terminația clasică.
    Totuși, legat de *Donaris, Naparis, Sagaris, Araris și altele, trebuie văzut ce le separă pe acestea de alte hidronime getice pentru a primi terminația asta. Afară de Sagaris, celelalte râuri par legate de Carpați. Peste Siret nu mai apare terminația asta.

    După cum intuiam mai demult, e posibil ca terminațiile acestor râuri să fie corupte de Greaca antică, limbă în care sunt transpuse toate. Așa cum am arătat, -is este o terminație greacă feminizantă și e posibil ca tracii să fi avut Dunăria (nu *Donaris), *Nápăria/*Náparia (Naparis), Ságăria (nu Sagaris), *Arăria/*Araria (nu Araris), Tyra (Tyras) și altele. Am pus accentul pe prima silabă, dar e posibil să fi fost pe terminație în antichitate, ceea ce schimbă puțin fonetismul.

    După cum arată Dunajec (Dunaieț) din Polonia de sud și părăul Dunărea din Moldova, cred că și Dunărea asta nu avea vreo formă prea diferită fonetic în antichitate față de cea modernă.
    Apoi n-au sens doi termeni cu același domeniu semantic: *dān =”curgere, râu” și o terminație -aris sau alb.resh „to precipitate, fall (of rain, snow, etc.)” la care mă gândeam eu mai demult drept un coradical.
    Am arătat că dialectul austriac avea o specializare foarte strictă pentru râuri navigabile sau nu, în funcție de care primeau o terminație..sau nu (-ach râu nenavigabil, fluss râu navigabil, bach ”minor brooks or rivulets”). Nu știm cum vedeau tracii râurile

    Albanism (arh.) ren, azi re (= „nor”) cu ideea „dătător de nori”: *dona- sau *donar/*duonar (=dătător) din *dōn- și *re(n) sau *renia (=nor sau nori).
    https://en.wiktionary.org/wiki/resh#Etymology_2

    Comentariu de Sorin5780 — august 19, 2018 @ 6:11 am | Răspunde

    • Dacă -aris nu-i terminația tracică de feminin, și grecii le corup transpunerea să se potrivească totuși pe genul feminin tracic al râurilor, dar cu resursele limbii grecești,… dacă ăsta e cazul, e posibil, deși foarte dubios, să le fie tăiate o terminație -ia: *Naparisia, *Ararisia, *Sagarisia, etc.
      Avem Marisia (*mārissia), Grissia/Crissia și altele, dar aici cred că-s înlocuite terminațiile feminizante cu cele latinizate (și masculine): Marisus, Crisus, etc. Prin urmare, avem consemnate într-un fel sau altul, denumirile dacice și pe cele Latinizate, deci undeva, sporadic, ar fi trebuit să fie consemnate și cele getice *Naparisia, *Ararisia, etc., ceea ce nu există.

      Curios că Argeș este imaginat Argesis, tot cu o terminație grecească feminizantă.

      Comentariu de Sorin5780 — august 19, 2018 @ 6:27 am | Răspunde

  8. Dunheith [i.e. the plains of the Danube] and in the valleys of Dylgia.'”[1]
    https://en.wikipedia.org/wiki/%C3%81rheimar

    Old English hǣþ (“heath, untilled land, waste; heather”),, from Proto-Germanic *haiþī (“heath, waste, untilled land”), from Proto-Indo-European *kayt- (“forest, wasteland, pasture”).

    Contează probabil cu ce populații vin în contact germanicii nordici și răsăriteni față de cei vestici. Primii vor lua *dun- din Geto-dacică direct sau dela Slavonii vecini cu tracii, iar ceilalți probabil dintr-o formă Latino-celtică Dānuvius.

    Cea mai curioasă formă rămâne totuși Lit. Dauno(i), care ar putea fi ”corupt” fonetic prin asemănarea cu Daugava (Sl.Dvina, din *Devna?) sau aveau și ei o denumire a lor pentru Dunăre…dacă nu cumva tracicul *dwn era forma scurtă din rad.*dew-na (vezi germ. Düna pentru Daugava/Dvina). Totul ține de plasarea accentului!

    Lit. daũg, adv. much, a lot: Proto-baltic *daũg-a- adj., *daũg-ia- ”many” (PIE *dheughe- to be ready, sufficient).
    http://www.formula-as.ro/2015/1188/societate-37/ei-dauno-dauno-doinele-de-pe-malul-balticii-19879
    https://en.wiktionary.org/w/index.php?title=daug&rdfrom=Daug#Pronunciation

    Cred că germanicii nu întâlnesc baltici estici (singurii supraviețuitori ai grupului baltic) în migrația lor spre sud sau nu au relații prea apropiate cu aceștia, fiind probabil încă departe de coridorul făcut de cultura Wielbark.

    Comentariu de Sorin5780 — august 22, 2018 @ 12:04 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns la sorin5780 Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: