Istoriile lui Roderick

Septembrie 3, 2012

Găman

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 2:58 pm

GĂMÁN, gămani, s.m. (Pop.) Om foarte mâncăcios; mâncău. – Et. nec. ” (DEX)

Cuvântul e foarte asemănător ca formă şi sens cu „hameş”, cuvânt considerat autohton de către unii lingvişti:

hámeș, -ă, adj. s.m. și f. (înv.) (om) lacom, avid.” (DAR).

După Al. Ciorănescu,

gămán (gămáni), s.m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv –man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf.-man. – Cf. gaură. – Der. gămănie, s.f. (lăcămie). ”  (DER)

*

În mod oarecum surprinzător, „găman” şi „hameş” ar putea proveni din numele unui animal.

Din PIE *kam-  „a k. of rodent” ar proveni let. kãmis „foame arzătoare, animal vorace, baubau”. Rădăcina e şi la originea lit. kãmas „şobolan” şi germ. Hamster.

Numele finlandez al glutonului (wolverine, Gulo gulo) este ahma , legat (?) de ahmia “a înfuleca, a devora” ( vezi articolul https://hroderic.wordpress.com/2012/08/28/un-hamesit/ ).

E posibil ca în multe cazuri, inclusiv acesta, verbul însemnând „a înfuleca” să provină din numele „mâncăciosului” (cf. verbul englez „wolf”).

Animalul care ar fi, î.a.c.,  la originea rom. „hameş” şi „găman” rămâne însă necunoscut. Poate e jderul „wolverine”, poate vreun rozător.

*

Asemănătoare ca sens cu „găman”, dar cu o -probabil explicabilă- nepotrivire fonetică, par unele derivate ale PIE *ghos- „to eat ritual food” (v.ind. ghasmara-„voracious”, ghasana- „devouring”, avest. gah- „a mânca”).

Verbul a găti = a prepara mâncare poate să nu fie legat de adv. gata „isprăvit, terminat”, ci de acest *ghos- , cf. lat. hostia „animal sacrificat”.

(răd. PIE şi derivatele- cf. starling.rinet.ru )

Anunțuri

21 comentarii »

  1. gostá, gostéz, vb. I (reg.) a ospăta.

    Comentariu de sorin5780 — Septembrie 3, 2012 @ 3:35 pm | Răspunde

    • Nu mi se pare un cuvânt arhaic în limbă; poate fi legat de „a gusta” ori de germ. „Gast” ori „kosten”, cu alte rădăcini IE.
      Chiar „a ospăta” provine din IE *ghostis-, ca şi „Gast”.

      Tot ce se poate însă…

      Comentariu de Roderick — Septembrie 3, 2012 @ 10:26 pm | Răspunde

  2. Pentru dispariţia lui s din rădăcina *ghos- ar fi posibilă o paralelă cu „botă”/”bâtă” vs „baston”

    Comentariu de Roderick — Septembrie 4, 2012 @ 8:47 am | Răspunde

    • PIE *bAut- „swelling” -poate fi la originea lui „bâtă”, dar mai degrabă a lui „bâtcă” -vârf de deal, munte- sau „botie”- inflorescenţă.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 4, 2012 @ 2:00 pm | Răspunde

    • Un alt exemplu surprinzător pentru posibila dispariţie a lui s din faţa lui t este „vatră” < ? IE *west- "hearth"

      Comentariu de Roderick — Septembrie 4, 2012 @ 2:23 pm | Răspunde

      • N-am idee dacă teoria ta e adevărată, însă s-ar putea ca dacii noștri să fi procedat ca proto-albanezii sau grecii antici; adică să asimileze o consoană sau o spirantă consoanei vecine.
        În Attica grupul kt devenea tt
        – la albanezi: IE*sl > *ll (*usli-spark> alb.yll- star), ori IE*wr > *rr (la alb.), sau IE*lw>*ll (la alb.),
        IE*rn > rr (la alb.).

        Era un termen academic pentru astfel de transformări și avea o explicație, ceva ce nu credeam că în dacică a avut loc.Trebuie să fie ceva legat de accent.

        Comentariu de sorin5780 — Septembrie 4, 2012 @ 3:53 pm | Răspunde

      • ízlă, ízle, s.f. (reg.) 1. scânteie. 2. obiect mic de tot. https://en.wiktionary.org/wiki/yll

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 1, 2016 @ 1:37 pm | Răspunde

  3. HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat

    AHTIÁT, -Ă, ahtiați, -te, adj. Stăpânit de o dorință puternică de a obține ceva, lacom de un bun (mai ales material)

    Comentariu de sabinus — Septembrie 12, 2012 @ 3:47 am | Răspunde

  4. […] recente sabinus on Săcărâmbsabinus on GămanRoderick on Ursoaica MarinaRoderick on Ursoaica MarinaRoderick on […]

    Pingback de Viscolul în care dispare s; şi două legi fonetice « Istoriile lui Roderick — Septembrie 12, 2012 @ 3:48 pm | Răspunde

  5. Let. kãmis e probabil din aceeaşi familie ca let. kãmêt „foame, dorinţă” ; în dicţionarul lui Pokorny, acesta apare în legătură cu PIE *kām- / -ē- „to long for, to wish” .

    Într-un comentariu (la „Orăştie” – https://hroderic.wordpress.com/2010/09/27/orastia-si-alte-hidronime) , d-l Ioan Albu remarcase legătura dintre „hameş” şi acest *kām-; îmi cer scuze că abia acum am băgat de seamă.
    Totuşi, în afara cuvântului leton, niciun derivat aparent al lui *kām- nu se referă la foame, ci la „pofta trupească”, iubire etc.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 16, 2012 @ 9:08 pm | Răspunde

    • Și totuși nu-i chiar așa singular. Proto-Baltic: *kā̂r-a- (1) adj., *kar̂- vb.- „avid, greedy” vine din IE *kā-, *kā-r- „dear, lover” iar acesta din Eurasiatic: *ḳV(jV)- to wish, like.
      Ideea e că trebuie mers pînă la sursa nostratică ca să înțelegem unele direcții luate de limbile IE.
      Proto-IE: *kām- / -ē- „to long for, to wish” a dat Proto-Baltic: *kā̂m-ē̂- (1) vb., *kam-ar-ā̂ f.- „striving, hunger” deci posibil ca și dacii să fi dezvoltat același parcurs logic, de la dorință fiebinte pentru ceva spre hameș- „om lacom, avid”.(sau hămesi)
      Nu știu dacă ceh. chamtivý (și slovac), hamižný – greedy au vreo legătură etimologică cu hameș.

      Întrebarea e cum a ajuns k la h (probabil ch)? Poate fi influența triburilor germanice care au trecut prin faza asta înainte de a emigra în masă influențînd atît pe slavi cît și parte din daci. De fapt la slavi nu-i o regulă de transformare generală(k, g > kh, gh și h în cele din urmă).
      S-ar putea ca slavii și parte din daci să fi transformat într-o fază tîrzie g și k în gh și kh. Se spune de către specialiști că tracii n-aveau consoane aspirate, deci poate e o influență tîrzie a slavei. Ex. Carsium- Hîrșova.

      Pe de altă parte a hămesi e pus de lingviști în legătura cu albanezul hamis(?); probabil verbul.ha- a mînca(din IE *al ?)

      Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 12, 2012 @ 6:33 pm | Răspunde

      • Eu nu cred că hămesi are legătură cu albaneza, ci mai degrabă cu balticii. Ar fi interesant de căutat cum formau dacii infinitivul verbelor, cu ce sufix(e)?
        Slavii *(și balticii cred) folosesc -et sau -it.
        Să fie verbul a hămesi revelator? :)

        Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 12, 2012 @ 6:41 pm | Răspunde

      • IE *kā-, *kā-r- „dear, lover” > baltic *kā̂r-a- „avid, greedy” este practic aceeaşi rădăcină propusă de Pokorny, kā- „to like, wish”, cu derivatele kā-ro- şi kā̆m- .

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 12, 2012 @ 10:28 pm | Răspunde

    • găman a. mâncăcios, lacom. [Origină necunoscută].
      gămán, -că s. (suf. -man ca´n gogoman). Vest. Fam. Mîncăcĭos, lacom, calmuc.

      Foarte probabil avem sonorizarea consoanei „c” și un sens primordial de „lacom” după cum scrie mai sus, apoi cel de „mâncăcios”. Nu mai cred că hămesit sau hameș/hamneș au vreo legătură.
      Ar trebui să avem un derivat din radicalul *kām- / -ē- „to long for, to wish” , după cum bine arăți prin exemplele baltice. Tracicul kamoles ar trebui să însemne tot ceva în sensul acesta de dorință nestăvilită, carnală și/sau vorace a tracilor.

      E bună și ideea de gol, prin zgău (găun), dar numai găujos e derivatul său dirept, nu găman (suf adj. -an). Analogic probabil și cu daună și dăunos (lacom, păgubitor).
      La fel s-a resemantizat și alb.dua (I love, I want), coradical cu gr.deuomai (to lack). Probabil și „dorul” este coradical cu alb.dua. Am dat mai demult și derivatele albaneze și latine din rad. *wen – to lack, be empty; wish for, long for, love.
      Foarte des avem același parcurs.

      PS: Interesant ce sens a luat etnonimul calmuc. Și rușii au avut aceeași natură prădătoare și hrăpăreață, deci rus=calmuc

      Comentariu de Sorin5780 — Mai 13, 2015 @ 6:43 pm | Răspunde

  6. Sînt două sensuri diferite și o formă mai corectă probabil decît hameș:
    hámneș, -ă, (hamniș), adj. – 1. Șiret, perfid, lotru; fals. 2. Nesătul, lacom: „Și gura mi-i hamneșă” (Papahagi 1925: 191); „Am bărbat tare hamniș, / De mine toate le-o-nchis” (Bârlea 1924: 247). – Cuvânt autohton (Rosetti 1962, Brâncuși 1983).
    Ham e baza și -neș un sufix ca lat.-nus. Probabil la origine -neș era chiar nuș („Ruki rule”).

    Care o fi corect, hameș sau hamneș?

    Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 12, 2012 @ 6:59 pm | Răspunde

    • Forma cu -mn- ar putea să fi avut, ca şi „râmnic” sau „a râmni”, iniţial un -bn-/-vn- (şi eventual o origine slavă?).

      Ar putea fi un derivat al PIE *kap- „to take, to seize, to catch” ( engl. have, heavy, germ. haben, gotic haban wk. `have; hold’ ). Sensul iniţial va fi fost cel de „hrăpăreţ, apucător”.
      Pe linie slavă ar fi şi un *xābītī (?). Bulgar hapna, hapvam „muşcătură”.

      Cred că e vorba de două cuvinte, „hameş” şi „hamneş”; s-au contaminat.

      Comentariu de Roderick — Noiembrie 12, 2012 @ 8:47 pm | Răspunde

      • M-am gîndit că ar putea fi o transformare -bn- sau -gn- spre -mn (ex.pugnus- pumn), dar încă n-am găsit mare lucru.
        Cred că cel mai potrivit ar fi IE *ghāw- „ incorrect, false”
        http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+619&root=config
        Tot nu se explică de ce *gh nu devine „g” în dacică! Cum spuneam mai sus, o fi o evoluție tîrzie spre h influențată de slavi sau germanici.

        Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 12, 2012 @ 9:07 pm | Răspunde

      • Cu IE *ghāw- „ incorrect, false” te-ai gândit probabil la „hamiş” – „HÁMIȘ, -Ă, hamiși, -e, adj. (Reg.) Șiret, viclean, fals, prefăcut; răutăcios. – Din magh. hamis”
        Acesta e un alt cuvânt, nu are a face cu „hămesit”.

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 12, 2012 @ 9:26 pm | Răspunde

      • Da, se pare că e unguresc! O să caut mîine rad.nostratic, poate e coradical cu IE *ghaw.

        Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 12, 2012 @ 9:57 pm | Răspunde

  7. găuăjos adj.= pofticios;
    http://luciansin.files.wordpress.com/2012/04/dictionar-complet2.pdf

    Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 21, 2012 @ 9:50 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: