Istoriile lui Roderick

Septembrie 6, 2012

Săcărâmb

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:55 pm

Numele cunoscutei zone aurifere din sudul Munţilor Apuseni; purtat şi de Măgura Săcărâmbului, o formă de relief proeminentă, stâncoasă, piramidală.

*

E posibil ca „Săcărâmb” să fie coradical lat. saxum „stâncă” (acesta – din PIE *sek-, *sēik- (?) – cf. Pokorny ).

Semantismul ar fi conform cu numele Carpaţilor (din IE *sker- „a tăia” – cf. Pokorny, Russu ).

Din această rădăcină, (cu tema I.-e. *(s)kereb(h)- ) ar proveni, după I.I. Russu, Scoroba , numele unui munte din Bithynia.

Din IE *(s)kereb(h)- provine probabil în română

SCĂRÂMBĂ s. v. așchie, surcea, surcică, țandără” (Dicţ. de sinonime)

De remarcat asemănarea cu „Săcărâmb”.

E posibil ca Săcărâmb să fi fost iniţial *Scărâmb (tracic, cf. Scoroba), iar forma actuală să fie influenţată de altă limbă, în care sc-  iniţial este dificil de pronunţat (maghiara? cf. numele oraşului slovac Skalica, cu denumirea maghiară Szakolca).

Mai avem în română

scorobánăscorobáne, s.f. (reg.) deal de mică înălțime, de forma unei căciuli.” (DAR)

scorobáiescorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez). 2. vale adâncă și îngustă. ”  (DAR),

ambele legate, cred, de IE *(s)kereb(h)-.

„SCOROÁMBĂ, scoroambe, s.f. (Bot.: reg.) Porumbă1. – Et. nec.” (DEX 98) poate proveni- mai puţin probabil- din acelaşi radical (e vorba de un arbust spinos, care „zgârie”).

Cred însă că e mai degrabă înrudit cu lat. columba , dublul lui palumba (originalul fiind î.a.c. *corumbă, cf. corobeaţă), ori e o variantă a lui „scoruşă”.

*

Altă posibilitate ar fi ca „Săcărâmb” să fie un cuvânt compus în care al doilea formant este -cărâmb; legat de „carâmb” şi „carabă”, acestea posibil dintr-un trac *caraba „tulpină, picior” (cf. DER).

O variantă mai improbabilă, dar oarecum fascinantă, ar fi ca „Săcărâmb” să fie înrudit cu „săcară”/”secară”, lat. secale , cuvânt cu etimologie neclară. Numele munţilor Parâng ar reprezenta un fenomen asemănător (nume de munte coincizând cu numele unei graminee, omonimia fiind datorată cel mai probabil unei origini comune).

Iarăşi, mai puţin convingătoare ar fi originea în PIE *k'[ē]w- „to swell” (cu evoluţie „satem”), cf. lit. dialectal šū́ka „căpiţă de fân”, ori *k’uek- „a fi întredeschis, despicătură” (din care ar proveni Succi-pas în munţii Haemus, Sucidava – cf. I.I. Russu ).

(rădăcinile PIE -cf. starling.rinet.ru şi Dicţionarului lui Pokorny)

Să fie vreo legătură între uneltele/armele epocii de piatră şi înţelesul de „piatră, stâncă” pe care îl au unele derivate ale rădăcinilor PIE însemnând „a tăia” ?

Anunțuri

18 comentarii »

  1. Din „(k)erb” atunci ar fi si muntele Erebus, un derivat desigur. Mai avem apoi „scorobete” tot ingust si adanc (sub apa), similar cojii amintite dar devenita cochilie; mancarea (si nada) preferata a pastravului.

    Comentariu de crividia — Septembrie 7, 2012 @ 6:44 am | Răspunde

  2. Cochilia scorobetelui este creata tocmai din „aschiute” de piatra.

    Comentariu de crividia — Septembrie 7, 2012 @ 6:57 am | Răspunde

  3. CARÎMB m. (cp. cu calapod și scălîmb 2 și maĭ ales cu litv. karābas, cornet). Acea parte a cizmeĭ orĭ a cĭorapuluĭ care cuprinde pulpa (mold. tureatcă, ĭar carîmb numaĭ cînd e țeapăn). Fiecare din cele doŭă lemne lungĭ și rătunde pe care se sprijină răscoalele caruluĭ

    Sursa: Scriban (1939)

    CARẤMB, carâmbi, s. m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prăjină”)

    Sursa: DEX '98 (1998)

    Comentariu de sabinus — Septembrie 12, 2012 @ 3:53 am | Răspunde

  4. Scorotă (grohotiș) circula numai în Hațeg, dar nu e în Dex. lingvistul respectiv credea că vine sl. skoru- repede. Eu cred că ar putea fi dacic (IE *sker- cut) sau lat. cure/ curge. Mai caut!

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 15, 2013 @ 12:26 pm | Răspunde

    • aici se potrivește cel mai bine IE*sker, skera-, skre- „to spring, to turn” din care iese sl. skoru- quick. alb. hardhëlë, -itsë „lizard” .
      în isl. hrata- „căzut, afundat” și alte germanisme, deci scorotă vine ca o mănușă. Dacă nu mă înșel aveam un derivat tracic din ac. radical cu sensul de „sărire” , poate la discuția despre Scorilo.

      În alb. avem urm: kërcej ( a sări)
      sb. bosniacă , cr. krš- grohotiș; acestea intră sub alt radical IE discutat în dreptul lui Carsium( cîrșie).

      Comentariu de Sorin5780 — Iulie 16, 2013 @ 4:42 am | Răspunde

  5. Probabil că săcărâmb este un cuvânt compus sau mai exact, prefixat: *să-cărâmb. Caut cuvinte astfel prefixate, dar mai mult succes am în limbile baltice decât în română (dacică): sabāzt (stuff in) < bāzt (shove). Este același element IE care devine sufix și despre care vorbeam privitor la etnonimul saboci (*sa-boci, coissto-boci).
    https://en.wiktionary.org/wiki/so#Etymology_1

    Am o teorie personală asupra sufixului intensif ză- (complet, în totalitate) folosit cu precădere în graiului almăjean, dar și aiurea prin vestul țării, probabil până în Maramureș. Nu cumva este doar o formă modificat al unui sufix la fel de vechi, dacic, să- ?

    De exemplu zăvârdacă, compus din să-/ză- urdacă (sau *werd-ac = burned, boiled < *wer- to burn, boil lat.sordidus, eng.swarty, ilir.vardarius).

    Ar trebui să fie coradical cu carâmb (tureac), cel puțin cât privește tiparul de gândire. Conform semantismului luat de let. stumt (cărâmb) din *stel- “to put in standing position; to stand; standing, immobile, stiff”) AR TREBUI SĂ CĂUTĂM CEVA SIMILAR ȘI PENTRU CARÂMB.
    Același tipar și-n rom. stâncă, stână sau alb.shkëmb (stâncă) și lat.scamnum (*scabnum).

    Acesta din urmă, shkëmb, din IE *skab, îmi dă o idee. Probabil vine din radicalul *kap, *kab- to cut (gr.kopis- sabie), coradical cu lat.cippus sau dacicul țep. https://en.wiktionary.org/wiki/scamnum
    Astfel de radical dau de multe ori un semantism variat: a tăia – a măcelări, a înțepa – iarbă țepoasă (cipan), fărâme sau așchii/surcele, etc.

    De ce n-ar fi același tipar și pentru săcărâmb din tema cărâmb/carâmb. Chiar dacă se poate și aceasta trage din ceva mai prozaic, (lat.calamus, alb.kallam), mă gândesc totuși la radical remb- to cut, discutat pe larg aici între „io” și „cu mine însumi”.

    Scărâmb ar putea fi altceva. Doar un prefix că-, mult mai comun decât să-/ză- , și cu un adaos al unui s mobil. Alt ex: scălâmb.

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 16, 2016 @ 7:05 am | Răspunde

    • Cred că prefixul *sa- /*să- (poate și rom. ză-) era și este coradical cu gr.sym/sum- , adică este paralela perfectă a lat.com-, con- și alb. kë- prin sensul său și metoda de folosire a sa.
      σῠν- ‎(sun-, “with, together”) https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%83%CF%85%CE%BC%CF%86%CF%89%CE%BD%CE%AF%CE%B1#Ancient_Greek
      https://en.wiktionary.org/wiki/Category:Ancient_Greek_words_prefixed_with_%CF%83%CF%85%CE%BD-

      Știu că în trecut am crezut că s-ar potrivi cu pron. alb.sa (“how much, so, as”), dar n-are sens în cuvintele derivate altfel. https://en.wiktionary.org/wiki/sa#Etymology_2 (explicația etimologică e greșit pusă în acest link)
      O, sa mirë! = Oh, how good!

      Nu știu dacă am mai expus ideea asta!

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 11, 2016 @ 11:01 am | Răspunde

    • săhélbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva "pădure").

      IE *welh₂- ‎(“to tear up”) < lat.vellō, vellere – a beli (der. beligă) https://en.wiktionary.org/wiki/vello#Etymology_3

      săláș, -e, -uri, s.n. – 1. Loc de mas, culcuș, adăpost. 2. Domiciliu, locuință, casă. 3. Vizuină, bârlog. 4. Locul unde își închid păstorii oile noaptea. 5. Sicriu, coștiug: "Și din locuț de sălaș / Puneți scoarță de bohaș" (Papahagi 1925: 103). – Din magh. szállás "adăpost".

      să – laș conform alb. lë = I leave, I leave behind ( lëshoj = a lăsa, etc.)

      sărăpnie, sămădi (sămadă). Probabil sunt mai multe astfel de derivate!

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2017 @ 4:32 pm | Răspunde

  6. coroa(m)bă – 1. vacă bătrână şi slabă (avea o coroabă dă vacă dă nu dădeai doi bani pă ia), 2. babă slabă; http://istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=327:vocabularul-v%C3%A2lcean-nume-comune-%C8%99i-alte-p%C4%83r%C8%9Bi-de-vorbire&Itemid=203

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2017 @ 2:22 pm | Răspunde

    • Aici coroabă ar putea corespunde cu der. ale PIE k’er „head, horn”; cf. gr. κεραός „cornut”, rus koróva ”vacă”, alb. ka ”bou”

      P.S. ”dă” și ”pă” sunt specifice graiului muntenesc

      Comentariu de Roderick — Februarie 5, 2017 @ 3:10 pm | Răspunde

      • Eu văd un adjectiv, probabil dacic căci nu-i găsesc o paralelă în afară de alb.hollë (*ksolla, *skola sau *ksora, *skora), cu sensul slab(ă).

        Uneori, un alb. [ll] corespunde unui dacic sau daco-roman [r]: alb.robull (lat.robur), rallë (lat.rarus).. viezure – vjedhull, mazăre – modhull, măgură – magulë

        Probabil și acest albanism de mai sus e coradical cu derivatul nostru, coroabă (*kora – abă). Amintește de verbul a se scura = ”mă usuc, mă zvîntez: pământu se scură de vînt.”
        https://dexonline.ro/definitie/scura

        scur (mă), a -á v. refl. (d. a cura, lat. ex-côlare, a strecura. V. cur 1, strecor). Olt. Ban. Serbia. Mă scurg: i s’a scurat ochiu. Mă usuc, mă zvîntez: pămtntu se scură de vînt. cōlō (present infinitive cōlāre) I filter, strain, purify
        https://en.wiktionary.org/wiki/colo#Latin

        Mai caut!

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2017 @ 3:34 pm | Răspunde

        • Am găsit cartea lui Ion Toma (101 nume de locuri) la librărie și am luat-o. Analizează un top.Ascura ce apare în Dicționarul toponimic al Banatului (1984) drept un deal din hotarul com.Armeniș (jud.Caraș-Severin). Tot în zona asta zice că V.Frățilă mai adaugă un top. compus, Drumul Ascurii.

          Deoarece se presupune că Armeniș vine de fapt de la o comunitate de ”armâni” stabiliți aici în evul mediu, se aduce un termen al lor : arom.ascur, -ră, -ri, -re (aspru) (tot contribuția lui Frățilă).

          Se admite existența în română a unui apelativ *ascur, *ascură, moștenit din latină, dar provenit din gr.askouros (sunătoare). În italiană apare, cf. lui I.Toma, un scuro = aspru, înțepător; loc ars de soare, puternic însorit.
          Evoluția ar fi gr.askuros, askuron > *lat.ascyrum, (pl.ascyra) > rom.ascur (sau, pornit de la plural, ascură), cu y devenind u (ca în martyrus – rom.martur).
          Aici închei citatele observând că nimeni nu face legătura cu verbul a (se) scura (a se usca, zvânta), consemnat de Scriban.
          Nu cred că-i acest it.scuro (din lat.obscurus): https://en.wiktionary.org/wiki/scuro#Etymology_1

          Coroabă are acum un sens prin acest verb, dar ce vrea să spună cu celelalte? Ascura, înregistrat sub forma Ascora de un anume Eugen Beltechi, ar putea avea sens printr-o limbă preromanică. Am văzut că dialectul sau dialectele tracilor de nord folosesc de multe ori un prefix a- pe care l-am numit protetic întru-un loc, similar dialectului aromânesc, dar acum am impresia că-i ceva total diferit.
          Ar trebui să fie un prefix intensificator, așa cum era în perioada arhaică proto-albaneză sau în Greaca antică, nu unul privativ.
          De fapt, după cum reconstruiesc lingviștii acest prefix, ambele erau de forma n- și mai târziu devine a-
          N-o să înțeleg niciodată cum se întâmplă așa ceva, n-are sens. Apoi din ce înțeleg eu privitor la albaneză, *en- și var. *em- sunt prefixe intensificatoare ale temei, deci despre ce vorbesc aceștia?

          În sfârșit, părerea mea e că avem probabil doi radicali IE diferiți, căci sensurile consemnate de Toma și Scriban mai sus sunt mult prea divergente. Unul ar fi cel care dă sensurile de ”uscat, zvântat, bătut de soare”, și ar trebui să fie coradical cu rom.iască, alb.ah (Proto-Albanian *aksa, *aska. fagus sylvaticus), trac asa (alb.ashë – podbal), hașcă (abies alba) și alb. ashk (inner warmth of ploughed soil; impetus, passion), ashkth sau hylle (stea), pe care eu îl reconstruiesc în maniera mea: *(a)skūr / *(a)ksūr devenit azi hyll și yll. Consider că h este etimologic. Radicalul este același, *h₁ews- (to burn) sau *h₂eHs- (to be/become dry; to burn, to glow; hearth, ashes). Cred că-s complementare de altfel.

          https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h%E2%82%82eHs-
          https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h%E2%82%82eHs-
          Vezi și comentariile de aici: https://hroderic.wordpress.com/2016/09/30/borbolatita/
          https://en.wiktionary.org/wiki/ashk#Albanian

          Acum sensul de înțepător al acestui ascor/ascur de unde vine? Putem avea, așa cum s-a spus și mai sus, un radical *sker- to cut, to prick.
          Vezi alb. shkozë (carpen) care-i comparat cu v.eng.scaga, sceaga (“bush”; azi shaw < proto-germ.*skōgaz- forest, wood), dar și cu shkorre (bush, shrub; underbrush, scrubland), adică o formă neatestată din câte știu, *shkorrzë (sufix colectiv -zë).
          https://en.wiktionary.org/wiki/shkorre#Albanian
          https://en.wiktionary.org/wiki/shaw#Etymology

          Prin urmare, indiferent de etimologia sa, acel ascur ar fi coradical cu scorușa (fructul scorușului), scoroamba sau corobeața, fiecare cu gust acru, astringent (înțepător, tăios) din câte se spune.

          PS: cred că rom.așchie trebuie reconstruit printr-un latinesc *acicula – acicla. Iasca și hașca sunt cu totul altceva.

          Comentariu de Sorin5780 — Iulie 13, 2017 @ 1:08 pm | Răspunde

    • ”a agira – a râvni”

      Poate lat. egeō, egēre ”to desire, wish for” ?
      PIE eg- ” a lack of smth.” (Pokorny)

      Comentariu de Roderick — Februarie 5, 2017 @ 3:19 pm | Răspunde

      • Eu l-am pus sub rad.*gher- (5) „to like, want” cu un prefix intensificator al temei.

        Lat. egēre este un infinitiv, iar de obicei nu se transmit sub forma asta în română, dar semantismul este potrivit pentru astfel de verbe (vezi derivatele rad. *wen). https://hroderic.wordpress.com/2012/10/08/gordin/

        Cred că apelativul agest vine din lat.egestas, iar dacii l-au considerat probabil un adjectiv. Aveau terminația aceasta -ist, -est cu care formau noi cuvinte.

        agést, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX). var.argest, argestru.

        Cred că eu îl vedeam prin prisma rad. *agh- vile, bad.

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2017 @ 4:05 pm | Răspunde

    • ambac (bănuială) ar putea porni de la rad. *h₂m̥bʰi ‎(“round about, around; both”) ca și arh.îmbăgiua, îmbăgiuat (ambi-ago). https://en.wiktionary.org/wiki/ambo#Latin

      Ar putea avea legătură cu verbul a bănui, a cărui etimologie nu are deloc sens prin mag. ban (regret). În schimb, la fel ca latinismul suspiciune (suspicere „look up at”), ar putea însemna inițial ”to look intently to someone”. Probabil un coradical tracic al gr. φαινομαι și alb. bënj ‘to make appear’ (zbej) ,Old Irish bán ‎(“white”), rom.ban (der.banat), a băi, arm.banam < IE *bʰeh₂- ‘shine’.
      https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%86%CE%B1%CE%AF%CE%BD%CE%BF%CE%BC%CE%B1%CE%B9

      a – îmb – ak ''to look intently with both eyes'' < *h₃ókʷ-, *h₃ekʷ- ‎(“eye; to see”) https://en.wiktionary.org/wiki/oculus#Etymology_2

      "Suspicion" words in other Indo-European languages also tend to be words for "think" or "look" with prefixes meaning "under, behind;" such as Greek hypopsia (hypo "under," opsis "sight"), hyponoia (noein "to think"); Lettish aizduomas (aiz "behind," duomat "think"); Russian podozrenie (Slavic podu "under," Old Church Slavonic zireti "see, look"); Dutch achterdocht (achter "behind," denken "to think").
      http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=suspicion

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 7, 2017 @ 10:11 am | Răspunde

      • A bănui este un derivat verbal dintr-un substantiv *ban cu sens neprecizat, dar probabil coradical cu celelalte.
        Vreau să amintesc aici încă un derivat semantic, probabil similar ca formare, dar cu alt sens și altă origine, care ar putea explica și adj.haică (reconstruit de mine drept *vaică, *vai-că).
        Densușianu: „a văi ( = a vedea), (care are rude în limbile iranice; portul şi chipul Moţilor seamănă cu al Oseţilor, urmaşi în viaţă ai Alanilor.)”
        pag.881: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1921-1922_002.pdf

        Deformarea din verbul mai comun a vedea sau chiar există un verb similar în ossetină?

        În trecut am încercat să tălmăcesc anticul Vedava drept dava din afară (outer dava), dava de jos ( *au̯e ‘down, off’) sau dava cu ziduri albe, similar Akkermanului/Cetatea Albă de mai târziu, deși aceasta e mai nouă decât Vedava și probabil că nici măcar nu era fortificație din piatră (dava aceia).

        Pentru ipoteticul *ve- sau *vai- (=alb) m-am gândit la adj.haică și proto-celticul *windos (“white”) https://en.wiktionary.org/wiki/finn#Adjective_2
        Semantismul ar fi similar sl. zare și a zări, dar de unde am scoate un *vaică sau un dacic (zero grade) *vai- to shine, to see?
        Să fie *swel- ( to shine, to warm) http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1928&root=config

        Sunt multe astfel de derivate semantice „shine – see”. Probabil și *weyd era unul similar!

        Comentariu de Sorin5780 — August 13, 2017 @ 8:35 am | Răspunde

  7. scorobáie, scorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez)

    scorbúră f., pl. ĭ (rudă cu bg. korúba, scorbură, korúbka, găoace de oŭ). Termenii bulgari nu-i găsești între cuvintele uzuale ale limbii.

    Scorobaie și bg.korúbka (găoace de oŭ) vin din același radical care dă și lat.cortex (“bark”), scortum (“skin, hide”) sau rom.scoarță, dar probabil că și aici trebuie un pic de atenție. Poate fi și *(s)ker- (“to cut; to scratch”), dar și *(s)ker- (“to turn, bend”): https://en.wiktionary.org/wiki/cortex#Etymology_2
    https://en.wiktionary.org/wiki/scrobis#Latin
    Același rad. pare să dea și latinismul scrob la noi și arom.scrubă.

    Mă întreb dacă nu cumva sl.*koža (skin) și rom.coajă (cojan, var.cozan) nu vin dintr-un radical cu sens similar (poate chiar un coradical al alb.shkozë, carpen). Ce treabă are rad.pentru capră cu cel pentru piele?
    Mă gândesc la un der. din radicalul *kew- ”to hit” (to cut) conform cu IE *(s)kenǝ- (“skin, rind; to peel”).

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 13, 2017 @ 2:28 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: