Istoriile lui Roderick

septembrie 6, 2012

Săcărâmb

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:55 pm

Numele cunoscutei zone aurifere din sudul Munţilor Apuseni; purtat şi de Măgura Săcărâmbului, o formă de relief proeminentă, stâncoasă, piramidală.

*

E posibil ca „Săcărâmb” să fie coradical lat. saxum „stâncă” (acesta – din PIE *sek-, *sēik- (?) – cf. Pokorny ).

Semantismul ar fi conform cu numele Carpaţilor (din IE *sker- „a tăia” – cf. Pokorny, Russu ).

Din această rădăcină, (cu tema I.-e. *(s)kereb(h)- ) ar proveni, după I.I. Russu, Scoroba , numele unui munte din Bithynia.

Din IE *(s)kereb(h)- provine probabil în română

SCĂRÂMBĂ s. v. așchie, surcea, surcică, țandără” (Dicţ. de sinonime)

De remarcat asemănarea cu „Săcărâmb”.

E posibil ca Săcărâmb să fi fost iniţial *Scărâmb (tracic, cf. Scoroba), iar forma actuală să fie influenţată de altă limbă, în care sc-  iniţial este dificil de pronunţat (maghiara? cf. numele oraşului slovac Skalica, cu denumirea maghiară Szakolca).

Mai avem în română

scorobánăscorobáne, s.f. (reg.) deal de mică înălțime, de forma unei căciuli.” (DAR)

scorobáiescorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez). 2. vale adâncă și îngustă. ”  (DAR),

ambele legate, cred, de IE *(s)kereb(h)-.

„SCOROÁMBĂ, scoroambe, s.f. (Bot.: reg.) Porumbă1. – Et. nec.” (DEX 98) poate proveni- mai puţin probabil- din acelaşi radical (e vorba de un arbust spinos, care „zgârie”).

Cred însă că e mai degrabă înrudit cu lat. columba , dublul lui palumba (originalul fiind î.a.c. *corumbă, cf. corobeaţă), ori e o variantă a lui „scoruşă”.

*

Altă posibilitate ar fi ca „Săcărâmb” să fie un cuvânt compus în care al doilea formant este -cărâmb; legat de „carâmb” şi „carabă”, acestea posibil dintr-un trac *caraba „tulpină, picior” (cf. DER).

O variantă mai improbabilă, dar oarecum fascinantă, ar fi ca „Săcărâmb” să fie înrudit cu „săcară”/”secară”, lat. secale , cuvânt cu etimologie neclară. Numele munţilor Parâng ar reprezenta un fenomen asemănător (nume de munte coincizând cu numele unei graminee, omonimia fiind datorată cel mai probabil unei origini comune).

Iarăşi, mai puţin convingătoare ar fi originea în PIE *k'[ē]w- „to swell” (cu evoluţie „satem”), cf. lit. dialectal šū́ka „căpiţă de fân”, ori *k’uek- „a fi întredeschis, despicătură” (din care ar proveni Succi-pas în munţii Haemus, Sucidava – cf. I.I. Russu ).

(rădăcinile PIE -cf. starling.rinet.ru şi Dicţionarului lui Pokorny)

Să fie vreo legătură între uneltele/armele epocii de piatră şi înţelesul de „piatră, stâncă” pe care îl au unele derivate ale rădăcinilor PIE însemnând „a tăia” ?

42 comentarii »

  1. Din „(k)erb” atunci ar fi si muntele Erebus, un derivat desigur. Mai avem apoi „scorobete” tot ingust si adanc (sub apa), similar cojii amintite dar devenita cochilie; mancarea (si nada) preferata a pastravului.

    Comentariu de crividia — septembrie 7, 2012 @ 6:44 am | Răspunde

  2. Cochilia scorobetelui este creata tocmai din „aschiute” de piatra.

    Comentariu de crividia — septembrie 7, 2012 @ 6:57 am | Răspunde

  3. CARÎMB m. (cp. cu calapod și scălîmb 2 și maĭ ales cu litv. karābas, cornet). Acea parte a cizmeĭ orĭ a cĭorapuluĭ care cuprinde pulpa (mold. tureatcă, ĭar carîmb numaĭ cînd e țeapăn). Fiecare din cele doŭă lemne lungĭ și rătunde pe care se sprijină răscoalele caruluĭ

    Sursa: Scriban (1939)

    CARẤMB, carâmbi, s. m. 1. Parte a cizmei care îmbracă pulpa piciorului de la genunchi până la gleznă. 2. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai loitrei, în care intră spetezele carului. 3. Fiecare dintre cei doi drugi paraleli ai scării, în care intră fusceii. – Lat. *calamulus < calamus „trestie, arc, prăjină”)

    Sursa: DEX '98 (1998)

    Comentariu de sabinus — septembrie 12, 2012 @ 3:53 am | Răspunde

  4. Scorotă (grohotiș) circula numai în Hațeg, dar nu e în Dex. lingvistul respectiv credea că vine sl. skoru- repede. Eu cred că ar putea fi dacic (IE *sker- cut) sau lat. cure/ curge. Mai caut!

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 15, 2013 @ 12:26 pm | Răspunde

    • aici se potrivește cel mai bine IE*sker, skera-, skre- „to spring, to turn” din care iese sl. skoru- quick. alb. hardhëlë, -itsë „lizard” .
      în isl. hrata- „căzut, afundat” și alte germanisme, deci scorotă vine ca o mănușă. Dacă nu mă înșel aveam un derivat tracic din ac. radical cu sensul de „sărire” , poate la discuția despre Scorilo.

      În alb. avem urm: kërcej ( a sări)
      sb. bosniacă , cr. krš- grohotiș; acestea intră sub alt radical IE discutat în dreptul lui Carsium( cîrșie).

      Comentariu de Sorin5780 — iulie 16, 2013 @ 4:42 am | Răspunde

  5. Probabil că săcărâmb este un cuvânt compus sau mai exact, prefixat: *să-cărâmb. Caut cuvinte astfel prefixate, dar mai mult succes am în limbile baltice decât în română (dacică): sabāzt (stuff in) < bāzt (shove). Este același element IE care devine sufix și despre care vorbeam privitor la etnonimul saboci (*sa-boci, coissto-boci).
    https://en.wiktionary.org/wiki/so#Etymology_1

    Am o teorie personală asupra sufixului intensif ză- (complet, în totalitate) folosit cu precădere în graiului almăjean, dar și aiurea prin vestul țării, probabil până în Maramureș. Nu cumva este doar o formă modificat al unui sufix la fel de vechi, dacic, să- ?

    De exemplu zăvârdacă, compus din să-/ză- urdacă (sau *werd-ac = burned, boiled < *wer- to burn, boil lat.sordidus, eng.swarty, ilir.vardarius).

    Ar trebui să fie coradical cu carâmb (tureac), cel puțin cât privește tiparul de gândire. Conform semantismului luat de let. stumt (cărâmb) din *stel- “to put in standing position; to stand; standing, immobile, stiff”) AR TREBUI SĂ CĂUTĂM CEVA SIMILAR ȘI PENTRU CARÂMB.
    Același tipar și-n rom. stâncă, stână sau alb.shkëmb (stâncă) și lat.scamnum (*scabnum).

    Acesta din urmă, shkëmb, din IE *skab, îmi dă o idee. Probabil vine din radicalul *kap, *kab- to cut (gr.kopis- sabie), coradical cu lat.cippus sau dacicul țep. https://en.wiktionary.org/wiki/scamnum
    Astfel de radical dau de multe ori un semantism variat: a tăia – a măcelări, a înțepa – iarbă țepoasă (cipan), fărâme sau așchii/surcele, etc.

    De ce n-ar fi același tipar și pentru săcărâmb din tema cărâmb/carâmb. Chiar dacă se poate și aceasta trage din ceva mai prozaic, (lat.calamus, alb.kallam), mă gândesc totuși la radical remb- to cut, discutat pe larg aici între „io” și „cu mine însumi”.

    Scărâmb ar putea fi altceva. Doar un prefix că-, mult mai comun decât să-/ză- , și cu un adaos al unui s mobil. Alt ex: scălâmb.

    Comentariu de Sorin5780 — iunie 16, 2016 @ 7:05 am | Răspunde

    • Cred că prefixul *sa- /*să- (poate și rom. ză-) era și este coradical cu gr.sym/sum- , adică este paralela perfectă a lat.com-, con- și alb. kë- prin sensul său și metoda de folosire a sa.
      σῠν- ‎(sun-, “with, together”) https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%83%CF%85%CE%BC%CF%86%CF%89%CE%BD%CE%AF%CE%B1#Ancient_Greek
      https://en.wiktionary.org/wiki/Category:Ancient_Greek_words_prefixed_with_%CF%83%CF%85%CE%BD-

      Știu că în trecut am crezut că s-ar potrivi cu pron. alb.sa (“how much, so, as”), dar n-are sens în cuvintele derivate altfel. https://en.wiktionary.org/wiki/sa#Etymology_2 (explicația etimologică e greșit pusă în acest link)
      O, sa mirë! = Oh, how good!

      Nu știu dacă am mai expus ideea asta!

      Comentariu de Sorin5780 — septembrie 11, 2016 @ 11:01 am | Răspunde

      • Sunt totuși intrigat de existența unor prefixe emfatice în anumite nume tracice sau de altă origine (sarmatice). Acel ”sa mirë” ”ce bun” îmi vine-n minte de fiecare dată când mă gândesc la prefixul din Θιαγόλα, Tiarantos sau NP Thiamarkos și Zimarkos. În Zimarkos poate fi și *ze- din *ǵʰō- “behind; after; for”.

        Alb. ”sa” < P.Alb. *tšja(n) < IE *kʷi- + *h₂ew-/h₂en- conform gr. σαν (san), cu asibilare.
        https://en.wiktionary.org/wiki/sa#Etymology_2

        Dacă în loc de *kʷi-(s), traco-ilira ar fi avut și *kʷod, nu cumva acesta ar da acel prefix alb. k-, kë? Presupunem că nu-i în toate cazurile un împrumut gramatical din latină.
        ”A stem *kʷo-, o-stem adjective, with its corresponding feminine *kʷeh₂-, was originally separate, [..]”
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/k%CA%B7%C3%ADs

        Am găsit în cartea lui Cheng despre radicali iranici acest Av.ka-xvarǝδa- ”vrăjitor”, explicat prin două tipare: unul ar fi, parafrazez, ”what a dark (individual)” (IE *swerd- “dirty, dark, black”), al doilea inspirat de de Sogd. sxwrd- ‘a țipa’ (*hṷar2), ”what a howler”. Înclin spre secundul, dar important aici este prefixul emfatic ka-, care probabil se regăsește și la ”kallapidai” de pe coastă Mării Negre, între Nistru și Olbia. (pag.150-151) http://www.bulgari-istoria-2010.com/Rechnici/Cheng_Iran_d.pdf

        Asta dacă eveau așa ceva. Depinzând de ce s-ar mai putea aduce în viitor, indo-iranicii ar putea avea și acel (rar?) prefix *ka-, *k(u-) discutat pentru Lit. kūdra ”pond, mere” (mot-a-mot ”bad water”). https://hroderic.wordpress.com/2011/12/07/codrul/

        Referitor la Sabõcoi/Sabócoi (Σαβῶχοι, Ptolemeu Σαβóχοι), de la care a început totul, mă întreb iar de ce accentul cade unde cade? Regula este clar latină (probabil și greacă), dar nu cumva este și dacică?
        Am o idee cum că apropierea dintre ”Bjessoii” din partea dacică, care sunt atestați (afară de Tracia propriu zisă) și pe Mureș, dar și, dacă-mi amintesc eu bine, înspre nord și nord-vest, adică în una sau mai multe dintre țările astea, Ucraina, Slovacia și Polonia, spre care s-au îndreptat după Burebista.
        Nu cumva tema *sáb- exprima ceva apropiat de tema *béss (*bedso-)? Vezi ”Sabituus rex (C)Ostabocesis Dacus»” (”Sabituus rēx Coisstobocēnsis Dacus”), Sabazios (*sabadios cf. PIE *sāwélios?), NP Sabalas, rom.nesăbuit. Aș fi zis că sunt coradicale cu gr. σέβομαι (sébomai; IE *tyegʷ- “avoid, yield to”), dar mai degrabă cu IE sep- ”to care of smth.; to honour” sau *sap-, -e- ”to try, to research”. (*s nu se transmite în greacă direct din PIE*s, ci apare iar prin anumite transf.fonetice specifice)

        Să fie adevărată prima (*tyegʷ-), ar însemna nu numai că avem asibilarea (ca-n greacă), care-i ușor de crezut (Bendis/Benzis, Sabadios/Sabazios), dar nu și transformarea *gʷ, *kʷ spre *b, p. Vezi aqua – apă (IE *akʷā, dac.Apo < *ápuo?), lat.nox,noctis – noapte (IE *nókʷts, gen.*nókʷtis).
        https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%83%CE%AD%CE%B2%CE%BF%CE%BC%CE%B1%CE%B9#Ancient_Greek

        Altă idee, mai năstrușnică. Mă gândesc poate *sabõc-/*sabóc este un participiu prezent dacic. Deși am spus că ”foarte probabil nu exista în dacă”, mă gândesc la cel al ossetinei, -ag (proto-oss. *-āg sau *-āk).
        Aș compara și istoria teoriilor pentru Napoca cu al acestor Σαβῶχοι, Σαβóχοι, poate nu-i o coincidență sufixarea.

        Ca fapt divers, o coincidență: ”For instance, a sabao (薩保, from Sanskrit sarthavaha, meaning caravan leader) [..]. From the Northern Qi to Tang periods, the leaders of these communities, the sabao, were incorporated into the official hierarchy of state officials.”
        https://en.wikipedia.org/wiki/Sogdia

        O ultimă ipoteză: ilir.sabaius/sabaia (lat.sabaium) ”local variety of beer” (< IE *sab-, *sap-*-yo “to taste”) ar putea însemna că *Sabõcaii erau consumatori și/sau producători ai unui tip de bere. Contactul cu triburile germane din nord (dar și cu celții) trebuie să-i fi îmbiat spre bere. Până și sarmații consumau bere, care am impresia că era băutura preferată în leagănul comun, vița de vie nefiind cunoscută.
        Am impresia că iranicii o considerau sacră.
        Oss.бӕгӕны/bægæny /băgănî/ ”bere”, ilæton/æluton ”idem”: Olbia NP Ἀλούταγος /Alútagos/ “beer brewer”.

        Apollonius Rhodius: ”Because drunkards are called sanâpai among the thracian, which dialect also the Amazones use, the town was called Sanape, then, by corruption, Sinōpe” (*sap-ânai?)

        Comentariu de Sorin5780 — aprilie 1, 2020 @ 1:17 pm | Răspunde

    • săhélbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva "pădure").

      IE *welh₂- ‎(“to tear up”) < lat.vellō, vellere – a beli (der. beligă) https://en.wiktionary.org/wiki/vello#Etymology_3

      săláș, -e, -uri, s.n. – 1. Loc de mas, culcuș, adăpost. 2. Domiciliu, locuință, casă. 3. Vizuină, bârlog. 4. Locul unde își închid păstorii oile noaptea. 5. Sicriu, coștiug: "Și din locuț de sălaș / Puneți scoarță de bohaș" (Papahagi 1925: 103). – Din magh. szállás "adăpost".

      să – laș conform alb. lë = I leave, I leave behind ( lëshoj = a lăsa, etc.)

      sărăpnie, sămădi (sămadă). Probabil sunt mai multe astfel de derivate!

      Comentariu de Sorin5780 — februarie 5, 2017 @ 4:32 pm | Răspunde

    • Am mai vorbit de câteva ori de acest prefix ză- (complet, în totalitate), care are un coradical exact în arm.z- (PIE *ǵʰō- “behind; after; for”)
      https://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A6-#Old_Armenian

      Lat. /s/ pentru un dacic /ʣ/ este destul de comun în antichitate și folosim greaca pentru a cunoaște fonetismul tracic aproximativ (gr. zeta). Mă gândesc acum dacă nu cumva *dacicul ză-, za-. z- corespunde cu Alb. dë-, d-. S-ar potrivi cu siguranță transformării fonetice specifice fiecărei limbi: PIE *ǵʰ = Alb. d- = Dac. ʣ- (z-), iar existența acestui prefix adeverește autohtonia corespondentului nostru.

      Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 29, 2018 @ 12:09 pm | Răspunde

  6. coroa(m)bă – 1. vacă bătrână şi slabă (avea o coroabă dă vacă dă nu dădeai doi bani pă ia), 2. babă slabă; http://istorielocala.ro/index.php?option=com_k2&view=item&id=327:vocabularul-v%C3%A2lcean-nume-comune-%C8%99i-alte-p%C4%83r%C8%9Bi-de-vorbire&Itemid=203

    Comentariu de Sorin5780 — februarie 5, 2017 @ 2:22 pm | Răspunde

    • Aici coroabă ar putea corespunde cu der. ale PIE k’er „head, horn”; cf. gr. κεραός „cornut”, rus koróva ”vacă”, alb. ka ”bou”

      P.S. ”dă” și ”pă” sunt specifice graiului muntenesc

      Comentariu de Roderick — februarie 5, 2017 @ 3:10 pm | Răspunde

      • Eu văd un adjectiv, probabil dacic căci nu-i găsesc o paralelă în afară de alb.hollë (*ksolla, *skola sau *ksora, *skora), cu sensul slab(ă).

        Uneori, un alb. [ll] corespunde unui dacic sau daco-roman [r]: alb.robull (lat.robur), rallë (lat.rarus).. viezure – vjedhull, mazăre – modhull, măgură – magulë

        Probabil și acest albanism de mai sus e coradical cu derivatul nostru, coroabă (*kora – abă). Amintește de verbul a se scura = ”mă usuc, mă zvîntez: pământu se scură de vînt.”
        https://dexonline.ro/definitie/scura

        scur (mă), a -á v. refl. (d. a cura, lat. ex-côlare, a strecura. V. cur 1, strecor). Olt. Ban. Serbia. Mă scurg: i s’a scurat ochiu. Mă usuc, mă zvîntez: pămtntu se scură de vînt. cōlō (present infinitive cōlāre) I filter, strain, purify
        https://en.wiktionary.org/wiki/colo#Latin

        Mai caut!

        Comentariu de Sorin5780 — februarie 5, 2017 @ 3:34 pm | Răspunde

        • Am găsit cartea lui Ion Toma (101 nume de locuri) la librărie și am luat-o. Analizează un top.Ascura ce apare în Dicționarul toponimic al Banatului (1984) drept un deal din hotarul com.Armeniș (jud.Caraș-Severin). Tot în zona asta zice că V.Frățilă mai adaugă un top. compus, Drumul Ascurii.

          Deoarece se presupune că Armeniș vine de fapt de la o comunitate de ”armâni” stabiliți aici în evul mediu, se aduce un termen al lor : arom.ascur, -ră, -ri, -re (aspru) (tot contribuția lui Frățilă).

          Se admite existența în română a unui apelativ *ascur, *ascură, moștenit din latină, dar provenit din gr.askouros (sunătoare). În italiană apare, cf. lui I.Toma, un scuro = aspru, înțepător; loc ars de soare, puternic însorit.
          Evoluția ar fi gr.askuros, askuron > *lat.ascyrum, (pl.ascyra) > rom.ascur (sau, pornit de la plural, ascură), cu y devenind u (ca în martyrus – rom.martur).
          Aici închei citatele observând că nimeni nu face legătura cu verbul a (se) scura (a se usca, zvânta), consemnat de Scriban.
          Nu cred că-i acest it.scuro (din lat.obscurus): https://en.wiktionary.org/wiki/scuro#Etymology_1

          Coroabă are acum un sens prin acest verb, dar ce vrea să spună cu celelalte? Ascura, înregistrat sub forma Ascora de un anume Eugen Beltechi, ar putea avea sens printr-o limbă preromanică. Am văzut că dialectul sau dialectele tracilor de nord folosesc de multe ori un prefix a- pe care l-am numit protetic întru-un loc, similar dialectului aromânesc, dar acum am impresia că-i ceva total diferit.
          Ar trebui să fie un prefix intensificator, așa cum era în perioada arhaică proto-albaneză sau în Greaca antică, nu unul privativ.
          De fapt, după cum reconstruiesc lingviștii acest prefix, ambele erau de forma n- și mai târziu devine a-
          N-o să înțeleg niciodată cum se întâmplă așa ceva, n-are sens. Apoi din ce înțeleg eu privitor la albaneză, *en- și var. *em- sunt prefixe intensificatoare ale temei, deci despre ce vorbesc aceștia?

          În sfârșit, părerea mea e că avem probabil doi radicali IE diferiți, căci sensurile consemnate de Toma și Scriban mai sus sunt mult prea divergente. Unul ar fi cel care dă sensurile de ”uscat, zvântat, bătut de soare”, și ar trebui să fie coradical cu rom.iască, alb.ah (Proto-Albanian *aksa, *aska. fagus sylvaticus), trac asa (alb.ashë – podbal), hașcă (abies alba) și alb. ashk (inner warmth of ploughed soil; impetus, passion), ashkth sau hylle (stea), pe care eu îl reconstruiesc în maniera mea: *(a)skūr / *(a)ksūr devenit azi hyll și yll. Consider că h este etimologic. Radicalul este același, *h₁ews- (to burn) sau *h₂eHs- (to be/become dry; to burn, to glow; hearth, ashes). Cred că-s complementare de altfel.

          https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h%E2%82%82eHs-
          https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h%E2%82%82eHs-
          Vezi și comentariile de aici: https://hroderic.wordpress.com/2016/09/30/borbolatita/
          https://en.wiktionary.org/wiki/ashk#Albanian

          Acum sensul de înțepător al acestui ascor/ascur de unde vine? Putem avea, așa cum s-a spus și mai sus, un radical *sker- to cut, to prick.
          Vezi alb. shkozë (carpen) care-i comparat cu v.eng.scaga, sceaga (“bush”; azi shaw < proto-germ.*skōgaz- forest, wood), dar și cu shkorre (bush, shrub; underbrush, scrubland), adică o formă neatestată din câte știu, *shkorrzë (sufix colectiv -zë).
          https://en.wiktionary.org/wiki/shkorre#Albanian
          https://en.wiktionary.org/wiki/shaw#Etymology

          Prin urmare, indiferent de etimologia sa, acel ascur ar fi coradical cu scorușa (fructul scorușului), scoroamba sau corobeața, fiecare cu gust acru, astringent (înțepător, tăios) din câte se spune.

          PS: cred că rom.așchie trebuie reconstruit printr-un latinesc *acicula – acicla. Iasca și hașca sunt cu totul altceva.

          Comentariu de Sorin5780 — iulie 13, 2017 @ 1:08 pm | Răspunde

    • ”a agira – a râvni”

      Poate lat. egeō, egēre ”to desire, wish for” ?
      PIE eg- ” a lack of smth.” (Pokorny)

      Comentariu de Roderick — februarie 5, 2017 @ 3:19 pm | Răspunde

      • Eu l-am pus sub rad.*gher- (5) „to like, want” cu un prefix intensificator al temei.

        Lat. egēre este un infinitiv, iar de obicei nu se transmit sub forma asta în română, dar semantismul este potrivit pentru astfel de verbe (vezi derivatele rad. *wen). https://hroderic.wordpress.com/2012/10/08/gordin/

        Cred că apelativul agest vine din lat.egestas, iar dacii l-au considerat probabil un adjectiv. Aveau terminația aceasta -ist, -est cu care formau noi cuvinte.

        agést, -uri, (agăst, ageăst), s.n. – 1. Îngrămădire de pietriș, nisip, lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budești). 3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. „Ageăst i se spune unei femei leneșe, neglijente” (Giulești). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: „taci, mă, ageăstule!” (Vișeu), (ALR 1973: 679). – Lat. aggestum „întăritură, fortificație” (Hasdeu, DA, DEX). var.argest, argestru.

        Cred că eu îl vedeam prin prisma rad. *agh- vile, bad.

        Comentariu de Sorin5780 — februarie 5, 2017 @ 4:05 pm | Răspunde

    • ambac (bănuială) ar putea porni de la rad. *h₂m̥bʰi ‎(“round about, around; both”) ca și arh.îmbăgiua, îmbăgiuat (ambi-ago). https://en.wiktionary.org/wiki/ambo#Latin

      Ar putea avea legătură cu verbul a bănui, a cărui etimologie nu are deloc sens prin mag. ban (regret). În schimb, la fel ca latinismul suspiciune (suspicere „look up at”), ar putea însemna inițial ”to look intently to someone”. Probabil un coradical tracic al gr. φαινομαι și alb. bënj ‘to make appear’ (zbej) ,Old Irish bán ‎(“white”), rom.ban (der.banat), a băi, arm.banam < IE *bʰeh₂- ‘shine’.
      https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%86%CE%B1%CE%AF%CE%BD%CE%BF%CE%BC%CE%B1%CE%B9

      a – îmb – ak ''to look intently with both eyes'' < *h₃ókʷ-, *h₃ekʷ- ‎(“eye; to see”) https://en.wiktionary.org/wiki/oculus#Etymology_2

      "Suspicion" words in other Indo-European languages also tend to be words for "think" or "look" with prefixes meaning "under, behind;" such as Greek hypopsia (hypo "under," opsis "sight"), hyponoia (noein "to think"); Lettish aizduomas (aiz "behind," duomat "think"); Russian podozrenie (Slavic podu "under," Old Church Slavonic zireti "see, look"); Dutch achterdocht (achter "behind," denken "to think").
      http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=suspicion

      Comentariu de Sorin5780 — februarie 7, 2017 @ 10:11 am | Răspunde

      • A bănui este un derivat verbal dintr-un substantiv *ban cu sens neprecizat, dar probabil coradical cu celelalte.
        Vreau să amintesc aici încă un derivat semantic, probabil similar ca formare, dar cu alt sens și altă origine, care ar putea explica și adj.haică (reconstruit de mine drept *vaică, *vai-că).
        Densușianu: „a văi ( = a vedea), (care are rude în limbile iranice; portul şi chipul Moţilor seamănă cu al Oseţilor, urmaşi în viaţă ai Alanilor.)”
        pag.881: http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1921-1922_002.pdf

        Deformarea din verbul mai comun a vedea sau chiar există un verb similar în ossetină?

        În trecut am încercat să tălmăcesc anticul Vedava drept dava din afară (outer dava), dava de jos ( *au̯e ‘down, off’) sau dava cu ziduri albe, similar Akkermanului/Cetatea Albă de mai târziu, deși aceasta e mai nouă decât Vedava și probabil că nici măcar nu era fortificație din piatră (dava aceia).

        Pentru ipoteticul *ve- sau *vai- (=alb) m-am gândit la adj.haică și proto-celticul *windos (“white”) https://en.wiktionary.org/wiki/finn#Adjective_2
        Semantismul ar fi similar sl. zare și a zări, dar de unde am scoate un *vaică sau un dacic (zero grade) *vai- to shine, to see?
        Să fie *swel- ( to shine, to warm) http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=1928&root=config

        Sunt multe astfel de derivate semantice „shine – see”. Probabil și *weyd era unul similar!

        Comentariu de Sorin5780 — august 13, 2017 @ 8:35 am | Răspunde

        • Sunt câteva încercări de a aproxima localizarea cetății Utidava de așezări din Har-cov sau din sudul Moldovei. Nimic sigur până acum.
          Oare n-am putea avea Vedava (dava de jos) și Utidava (dava de sus)? În acest caz am putea presupune că același trib deținea ambele așezări, iar localizarea Utidavei ar putea fi în *munții Macrocremni. https://hroderic.wordpress.com/2015/07/22/muntii-macrocremni/

          Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 2, 2017 @ 12:49 pm | Răspunde

      • achete s.m. Ochi de apă în câmpie: Drăguţeşti-Gj; v. ochete.  Et. ochi + suf. -ete
        http://editurauniversitaria.ucv.ro/dictionar-entopic-al-limbii-romane–vol-1/cuprins

        Nu știu câte alte limbi mai au metafora asta cu ochi de mare. În trecut credeam că se face cu adevărat o confuzie între moștenirile din doi radicali IE aparent omonimi prin transformările fonetice spre tracică.

        Cred că am propus *h₃ekʷ- (“eye; to see”) și *h₂ékʷeh₂/*akʷā- („water”), dar primul radical are sens dacă mitologia dacică considera pământul ca masă plutitoare, iar dedesupt ar fi o mare sau un ocean de apă.
        De ce avem totuși acel achete! Să fie o contaminare între un dacism și moștenirile din Latină sau e curat dacic?

        La momentul primelor împrumuturi slavice în albaneză, aceștia transformau /o/ slavic în /a/. Eu bănuiam că închiderea lui /a/ în dialectele slavice nu era încă generalizată. E posibil ca la marginea Daciei Romane, unde Dacica supraviețuiește mai mult timp, să se aplice o transformare fonetică tipică acelui dialect.

        Ce fel de sufix este acest -ete? Dacă termenul provine direct din dacică, ar însemna că radicalul primar este același cu Proto-italicul *okʷelos (Lat. oclus, oculus) și probabil un Proto-celticul similar (vezi irl. ineqaglas). Accentul pe /ó/ îl transformă în /a/ și-l menține astfel, iar orice vocală atonă care precede pe /l/ dispare.
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/h₃ekʷ-

        Terminația cred că e un vechi sufix de agent, păstrat mai bine în Albaneză, dar rotacizat la noi în poziție intervocalică.

        Dacă Olteanu specula corect etimonul dac.kaga, koga, achete ar fi al doilea sau al treilea derivat din rad. *h₃ekʷ- (“eye; to see”). Al doilea ar putea fi goge și verbul a zgogi, zgogésc, vb. IV. Tranz. 1. A ghici, a nimeri: N-ai zgogit-o! 2. A reuşi: “Că-n ştălog, săraca vacă/ Nu zgogeşce nişi să doarmă”. (Chira, S.N., 67)

        Inițial, așa cum s-a mai spus, cred că acest goge sau cum îi spunea (uit mereu forma exactă) era probabil un vrăjitor de tipul Lat. haruspex. Posibil să nu fi avut practicile sângeroase ale vesticilor, ci o metodă mai blândă de a citi viitorul.

        Comentariu de Sorin5780 — iulie 26, 2018 @ 8:30 am | Răspunde

        • Nu uit, bineînțeles, acel vechi a găci (a ghici) și arh.găcitor (pentru ghicitor). E mai mult decât probabil ca bănățeanul zgogi să fie o asimilare dintr-un mai vechi *sgăci (cu sonorizarea lui ‘c’), dar goge cred că-i altceva.
          Primul /c/ din *kaga sau *kāgā se sonorizează sau se asimilează terminației daco-scitice -ga.

          Comentariu de Sorin5780 — iulie 26, 2018 @ 8:38 am | Răspunde

        • -ete ar trebui să fie sufixul oltenesc pentru form.colective și diminutivale.

          Comentariu de Sorin5780 — iulie 28, 2018 @ 5:58 am | Răspunde

        • În lista de entopice a link-ului mai este un termen pe care eu îl consideram ardelenesc, dar e, ciudat aș zice, tulcean (Izvoarele):
          acră s.f. Fâşie de pământ în lungul unei ape: Izvoarele-Tl. Sinonime: dungă, grind, mal, margine, ramă, ţărm. Et. fr. Acre

          Nu dă decât etimonul, fără a informa asupra vechimii sale în grai. Aș exagera considerându-l un germanism din epoca migrațiilor. Bastarni, Peucini, Goți și alții s-au așezat în Pustiul Getic și Sciția Minor. ‘Or fi lăsat și cuvinte. https://en.wiktionary.org/wiki/acre#English

          Coincidența face că mai la sud este capul Caliacra (”good/beautiful cape”) cu o fortăreață așezată pe un promontoriu abrupt, numit Tirizis de către traci și ”Acre Castellum” de către greco-romani.
          http://visit.guide-bulgaria.com/a/104/kaliakra_fortress.htm
          Ancient Greek ἀκρωτήριον (akrōtḗrion, “cape, promontory”), ἄκρος (ákros, “outermost”), ακρωτήριο • (akrotírio) n (plural ακρωτήρια) = (geography) cape, headland, promontory https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%B1%CE%BA%CF%81%CF%89%CF%84%CE%AE%CF%81%CE%B9%CE%BF#Etymology

          Clar nu putem compara acră cu gr.akros, dar ce sens ar fi luat dacă termenul intra în limba străromânilor?

          Comentariu de Sorin5780 — decembrie 1, 2018 @ 3:55 pm | Răspunde

    • carábă1 a [At: HEM 2267/10 / V: căr~ / E: ns cf carabă1, catarambă] (Rar; pop; îs) Babă ~ Babă uscată și gârbovită de bătrânețe Si: cotoroanță, hoancă1, hoașcă.
      MDA2 (2010)

      E interesantă și foarte posibilă ipoteza de a avea un prefix ka- (daco-albanez) mai sus. Îmi amintesc de raburi, răburi (gătej, surcea, surcică, uscătură, vreasc) și var.rabode (crenguțe uscate, vreascuri), pentru care Loșonți își imagina un sufix -ote (*rabote, pl.lui *rabotă: -d fiind sonorizarea lui -t), nu unul adjectival, cum cred că avem aici (ex: Paloda).

      Ca să fiu mai exact, dă așa: rabode (”rămurele uscate, căzute prin pădure”), atestat în nord-vestul Munteniei (LRg II 16) și raburi (”crengi uscate pentru foc, vreascuri, uscături”), unde DLR, pentru rabode face trimitere spre raburi și rascotă.
      Loșonți crede iar că raburi este o formă de plural singularizată, iar tema ar fi *rab.
      Din raburi am avea și o metateză ărburi.

      La V. Orel am găsit și un alb. kërrabë sau (hook, staff), poate e coradical cu carâmb/cărâmb și coroambă (adică îndoită de spate; vezi scâr drept coradical). https://en.wiktionary.org/wiki/kërrabë

      karabush (știulete), derivat zice acesta din rabush, indiferent ce o însemna.
      https://en.wiktionary.org/wiki/karabush

      PS: pat on the back is required… there, there. :)

      Comentariu de Sorin5780 — decembrie 3, 2017 @ 1:33 pm | Răspunde

      • karthi (dry firewood) https://en.wiktionary.org/wiki/karthi#Albanian
        Mai au un omonim pe care nu-l dai în link, karthi (small), dar și ceva mult mai tare. V.Orel abundă în teorii naive, unde albaneza ne dă o groază de cuvinte nouă într-o fază mai veche de formare albanezei, niciodată invers.
        Nici măcar atunci când țipă efectiv a românism: kacarroj (a se citit cațarroi) = to climb, climber. https://en.wiktionary.org/wiki/kacarroj

        Orel spune așa: ”a compound of kaca (see kacabu, beetle, stagfly) and rroj”. https://en.wiktionary.org/wiki/kacabu

        Nu zic ba, cață, acăța (agăța), coțoi și altele or fi coradicale cu cele de mai sus, dar a se cățăra (var.. acățăra), explicat atât de stupid?
        Mă întreb dacă tema acesta *cață nu cumva indică ceva îndoit mereu, fie ele coarne de ied (alb.kac ‘goat’, cf. kedh), țap sau cărăbuș.

        Altul: kacamit, (stag, cerb) cu der. kacamic (roebuck), ‘a compound of kacu- (se kacabu, cațabu) and mitë. For the meaning of the latter cf. mitëz, roe.’ Idea lui Çabej, între paranteze.
        pag.163: https://www.scribd.com/doc/117854777/Vladimir-Orel-Albanian-Etymological-Dictionary

        mitë (bribe; rake off)
        https://en.wiktionary.org/wiki/mitëz
        Orel mai dă o teorie: kacamitë (deer, roe) împrumutat din it. *camozzetta, ‘chamois’, cf. camozza id. (ideea lui Meyer) https://en.wiktionary.org/wiki/chamois#Etymology_2

        Eu cred că majoritatea acestor cuvinte sunt din dialectul gheg, iar aceștia le au din dacică și română. Deși au și albanezii africate, în genere ț și dz (ale noastre) devin fricativele th și dh. (IE *k’, *g’). Pentru -s- și -z- sunt alte explicații în albaneză, deși la origine, dacă-i credem pe lingviști, au fost tot niște africate, dar nu din palatalele IE-ene.

        Am putea studia mai atent acest c (ț) în cuvintele comune, să nu fie altă explicație pentru reconstrucțiile acelor cuvinte. Poate au și dz, nu știu.

        Comentariu de Sorin5780 — decembrie 3, 2017 @ 2:15 pm | Răspunde

        • Poate un compus kacarroj nu-i chiar atât de stupid pe cât credeam; totuși, aici ar trebui să se fi păstrat vechiul sens al alb. rroj, poate neînregistrat: overcome, pass up/through. Am discutat despre acest verb mai demult. Semantic s-ar potrivi cu ”a trăi’ (Dumnezeu să te trăiască< corad. lat.trans- și altele), dar ca origine, acel ''Proto-Albanian *̥rē-, from Proto-Indo-European *Hreh₁- '' poate însemna orice, de la lat.orior (urca), la *re- (flow, move, run) a curge (Rhine, germ.rinen), fugi (run). https://en.wiktionary.org/wiki/orior
          Am mai spus că am dubii privitor la verbele urca și orior privind explicația lor etimologică.

          rroj = *move = alive (motionless = dead)

          Rupicapra: camoix
          https://en.wiktionary.org/wiki/chamois
          https://en.m.wiktionary.org/wiki/chamuotsch

          Oare n-avem un sufix verbal -ăra în cățăra, similar lat. -or? Eu mereu am crezut că-i o disimulare a sufixul -ăni, -eni, similar alb. (vechi) -onj, -enj (azi -oj, ej), dar în acest caz nu are de ce să se producă. Nu-i precedat de o silabă ce conține o consoană nazală.

          Vezi și etim. lui rris, rri sau rrit (arom.rid, rom.ridica). Poate chiar au rad. *re- ''lift up, rise'' https://en.wiktionary.org/wiki/rris#Albanian

          Comentariu de Sorin5780 — decembrie 3, 2017 @ 2:43 pm | Răspunde

        • E posibil ca acest gheg. kac (”caț” =capră) să fie ori autohton, conform sl.*koza (=capră) și var. pentru kedh (=ied) ori să provină din turcă keçi (=capră). Vezi ung. kecske (= capră; Castrum Kecskes = Cetatea Caprei, Piatra Craivii).
          Aici se consideră că ambele ipoteze ar avea origine comună. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/koza

          Dacă este așa, probabil că nu turcomanii duc termenul originar peste tot, ci triburile iranice, care ating vestul Mongoliei, Siberia în nord și pe slavi, traci, celți și germanici în vest.
          Eng. hæcen (“kid”) și oland. hoeke spun totuși altă poveste. Observ că-n slavică sunt câteva cazuri unde IE *k’ se preschimbă în *g’.

          https://en.wiktionary.org/wiki/kecske
          http://www.cetati.medievistica.ro/cetati/Transilvania/P/Piatra%20Craivii/Piatra%20Craivii.htm
          https://ro.wikipedia.org/wiki/Craiva,_Alba

          S-a mai discutat despre înțelesul toponimelor Craiva din vestul țării: https://hroderic.wordpress.com/2009/12/02/crai/
          Ca întotdeauna, cred că am l-am tălmăcit mult mai bine decât domnul Roderick prin ”proprietatea funciară a unui crai” (cf.v.rom.crier sau Alb.krye), adică cneaz sau principe, voievod, :)) dar cea mai atrăgătoare ipoteză rămâne cea legată de gr.krios (țap), adică să avem o paralelă dacică a Lit.kreivas (crooked, curved; vezi rom.crifoi-crihană, crivină, a se crivi) și anume un animal cu coarne înconvoiate, probabil dispărut în ultimele două sute de ani.
          Cine știe, poate Alb.dak (berbec) face aluzie la același animal. Sunt sigur că la nivelul dialectelor traco-ilire erau mai multe denumiri pentru același animal.

          Indiferent ce anume înseamna (ibex sau muflon), trebuie să fi fost un termen cunoscut pe ambele versante ale Apusenilor în vechime. Mi-ar plăcea să cred că-i un denumirea unui ibex, la fel cum presupun că și alb.kac numea un animal asemănător la ghegi. Sursa sa etimologică am pus-o sub același radical ce dă cața ciobănească și adj.coțob.

          https://ro.wikipedia.org/wiki/Craiva,_Arad

          Comentariu de Sorin5780 — martie 10, 2018 @ 10:03 am | Răspunde

      • Pentru cazul în care carabă¹ se contaminează fonetic cu alt termen, reamintesc posibilitatea ca var.cărabă să aibă un /ă/ infix, caz întâlnit de mine în câteva rânduri prin cuvinte albaneze (și câteva românești, autohtone), al căror radical sau variante mai vechi, nu aveau așa ceva.

        Eu cred că un mai vechi *crabă este coradical cu alb.krabë, krapë și gr. κροβιον (coroană, arh. curună) printr-o lărgire a rad. PIE *(s)ker- “to turn, bend”. Vezi și anticul gr. krṓpion ‘scythe, bill-hook’ din *(s)karp-, -b- / -e-
        ”to cut” (Sanscr. kr̥pāṇam. ”sabie”, kr̥pāṇī ”foarfeci, pumnal, cuțit”).

        krabë, f. 1. krrabë (hook; crook; staff, pole; knitting-needle; claw). 2. rock; -z, f. small hook.
        krapë, = wooden peg, wooden hook; -z, f. anchor.

        Vezi un alt exemplu revelator: krrutë (femeie bătrână cocoșată) și reg. crută (Munt. vest. Om nevolnic, imbecil) coradicale cu lat. curvus „curbat, îndoit” din PIE *(s)ker- (“to bend, curve, turn”).

        Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 18, 2018 @ 12:10 pm | Răspunde

        • De ce crută este de genul feminin, iar „om” este masculin? Dacă termenul este autohton, mă întreb dacă nu cumva limba strămoșilor aceștia avea un termen corespunzător etruscului „persoană”, altfel nu-mi explic dezacordul de gen. Poate e doar o altă greșeală în Dex Online! Ca etimologie, crută este comparat cu cutră (și codru cu crod), dar nu văd legătura semantică.
          Să fi avut și Muntenia un mai vechi ”oamă” (Oaș, om, oamă). Nici în nordul țării nu pricep ce s-a petrecut de avem acel termen. Este un decalc după o limbă vecină sau o găselniță modernă?

          Dacă-i influența unui termen pierdut, de ce ”om” (Alb. njeri, v.njer) ar avea genul feminin în Dacă?

          Sunt curios referitor la fonetismul Alb. krrútë. În acest context mă îndoiesc că /rr/ este rezultatul unei asimilări consonantice (sau a unei semivocale), ci rezultatul direct al accentuării. Pe de altă parte, sunt cuvinte albaneze unde are loc o asimilare a unei consoane vecine (burrë – *burnā) și unde terminația este una feminină, dar în realitate este de genul masculin (același burrë).

          În trecut reconstruiam burrë (*burnā) prin *bur-nas sau *bur-ras, iar dacă avea un corespondent dacic te întrebi pe bună dreptate dacă nu cumva și-n limba acelora se asimilau consoane în acest context.(vezi boreasă și alb.burneshë).

          Nu știu care dintre PIE *-nos sau *ros au mai mult sens în acest derivat albanez, dar e posibil ca un traco-ilir *-as ori chiar *-ăs (vezi -eas sau *-æs din *Rolisteneas) să piardă terminația de nominativ doar pe jumătate? Și-n Română am presupus ceva similar, cum că nominativul latinesc -us se păstra în româna veche prin -u, care nu era înțeles drept articol hotărât trunchiat (-u’).. căci în vechime era clar -ul.
          Chiar și pe inelul din Ezerovo e posibil să apară vocala /ă/ notată cu /ea/. Deși în inventarul fonetic PIE apare un /ă/, nu știu dacă e vreo limbă traco-iliră care să-l fi păstrat neîntrerupt sau e rezultatul unor permutări autohtone. În Albaneză se acceptă faptul că o vocală finală lungă (*ā) poate deveni /ă/, dar nu-mi amintesc rezultatul cărui sufix IE este pentru fiecare caz în parte. Afară de nominativul masculin, ce alt afix PIE ar mai fi de considerat?

          Comentariu de Sorin5780 — aprilie 10, 2019 @ 8:51 am | Răspunde

  7. scorobáie, scorobăi, s.f. (reg.) 1. coajă de dovleac (fără miez)

    scorbúră f., pl. ĭ (rudă cu bg. korúba, scorbură, korúbka, găoace de oŭ). Termenii bulgari nu-i găsești între cuvintele uzuale ale limbii.

    Scorobaie și bg.korúbka (găoace de oŭ) vin din același radical care dă și lat.cortex (“bark”), scortum (“skin, hide”) sau rom.scoarță, dar probabil că și aici trebuie un pic de atenție. Poate fi și *(s)ker- (“to cut; to scratch”), dar și *(s)ker- (“to turn, bend”): https://en.wiktionary.org/wiki/cortex#Etymology_2
    https://en.wiktionary.org/wiki/scrobis#Latin
    Același rad. pare să dea și latinismul scrob la noi și arom.scrubă.

    Mă întreb dacă nu cumva sl.*koža (skin) și rom.coajă (cojan, var.cozan) nu vin dintr-un radical cu sens similar (poate chiar un coradical al alb.shkozë, carpen). Ce treabă are rad.pentru capră cu cel pentru piele?
    Mă gândesc la un der. din radicalul *kew- ”to hit” (to cut) conform cu IE *(s)kenǝ- (“skin, rind; to peel”).

    Comentariu de Sorin5780 — iulie 13, 2017 @ 2:28 pm | Răspunde

  8. Sinonime: scoruș, scorum
    https://dexonline.ro/definitie/scorum
    https://dexonline.ro/definitie/scorumă

    Am mai vorbit despre terminațiile -um (var.-oma) sau -uș, iar acum le avem în două sinonime. Scoroambă ar putea fi doar o var. regională cu despicarea lui m în mb.

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 1, 2017 @ 11:23 pm | Răspunde

  9. Lat. saxum „stâncă”

    Posibil să se fi păstrat în Apuseni prin toponimul Sașa, sat în comuna Lupșa din județul Alba. A dispărut sub un lac de steril, dar denumirile cătunelor din zonă sunt interesante.
    https://en.wiktionary.org/wiki/saxum#Etymology
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_Lupșa,_Alba

    Nu pricep de unde iese disimularea celui de-al doilea s. Putea fi și dacic (*saksa), bănuiesc, dar nu-i deloc curios ca acest termen să se fi păstrat doar în munți. Nu cred că amintește de etnonimul sas (pl.sași) și un fem.necunoscut sașă (cf. fem. lupșă).

    Comentariu de Sorin5780 — mai 12, 2018 @ 4:24 pm | Răspunde

    • Este Șasa (nu Sașa), probabil feminin de la ”șes”.

      Comentariu de Roderick — iulie 26, 2018 @ 2:55 pm | Răspunde

      • Exact. Avem câmp respectiv câmpie deci de ce nu șes și șasă?

        Comentariu de Compayee — februarie 17, 2019 @ 5:09 pm | Răspunde

    • „PEȘTERA NEAGRĂ (DE LA BARSA), peșteră în partea centrală a m-ților Bihor, în bazinul depresionar numit Groapa de la Barsa, la 1.100 m alt. Lungimea galeriilor: 1.879 m. Este constituită dintr-un sistem de galerii active (cu apă) și săși mari, dispuse pe c. 100 m diferență de nivel care, împreună, au înfățișarea literei K.” https://dexonline.ro/intrare/barsa/153700

      O fi vreun entopic local ”sașă” sau a copiat greșit anonimul acela? Aștept să văd dacă va fi corectat, deoarece poate fi ”săli mari” în original.
      Unii nici să copieze nu-s în stare, dar ce te faci cu ceilalți, care au luat Dex online drept sursă? :) Am dat o căutare pe net și sunt mai multe rezultate cu același text.

      Comentariu de Sorin5780 — februarie 17, 2019 @ 11:34 am | Răspunde

      • It’s clearly a ‘typo’ so why get bothered by it?

        Comentariu de Compayee — februarie 17, 2019 @ 5:07 pm | Răspunde

        • That wanker misspells more than all the other contributors put together, but I’m not bothered, just slightly amused. Who knows, maybe there is something like „sașă”, cognate with „sască” (vale).

          Comentariu de Sorin5780 — februarie 17, 2019 @ 5:24 pm | Răspunde

  10. alb. ”korombile, korombilë, f. variety of plum (prunus insiticia) M.(Gk)” (=Prun gogoneț s.v. goldan, renglot)
    https://en.wikipedia.org/wiki/Damson

    Să fie ngr.korómilon (măr pădureț) coradical cu scoroambă (Prunus spinosa)?

    κορόμηλο • (korómilo) n (plural κορόμηλα) = cherry plum (fruit), Prunus cerasifera
    κορομηλιά f (koromiliá, “plum tree”)
    https://en.wiktionary.org/wiki/%CE%BA%CE%BF%CF%81%CF%8C%CE%BC%CE%B7%CE%BB%CE%BF

    Comentariu de Sorin5780 — decembrie 13, 2019 @ 7:18 pm | Răspunde

    • kullumbrí, kullumrí, f. 3. (1) sloe, whitethorn (prunus spinosa) K. M. Mn. D. (kolumrí, f. bullace); (2) turtledove (Elb.) Cf.kullumrí (pag.225, An Historical Albanian-English Dictionary, Stuart E.Mann)

      bullace (Prunus domestica subsp. insititia).
      https://en.wiktionary.org/wiki/bullace

      Comentariu de Sorin5780 — decembrie 13, 2019 @ 9:43 pm | Răspunde

  11. ”AȘCHIE s. 1. surcea, surcică, țandără, (pop.) zburătură, (reg.) puzderie, sfarghie, (Transilv.) salcă, (prin vestul Transilv.) sălîngă, (Transilv.) scărîmbă, (prin Bucov.) sclepniță, (Transilv. și Mold.) scoarță, (înv.) oțapoc. (Sare o ~ de la tăiatul lemnelor.) 2. țeapă, țepușă, (rar) spin. (I-a scos ~ din deget.)” (M. Seche, ”Dicționar de sinonime”, dexonline.ro)

    Latine: așchie, surcea/surcică, zburătură, scoarță. La ultimul e interesant sensul de așchie; din aceeași rădăcină PIE ca autohtonul (?) scărâmbă.

    Salcă și sălângă par să fie ungurești la origine; szálka ”așchie, os de pește”, szilánk ”așchie, fragment”. Posibil însă (?) dintr-o limbă IE satem: vezi PIE k̂el-3 ”a thin shaft, stalk” (Pokorny)

    Puzderie, oțapoc, sclepniță sunt slave.

    Nu știu ce să zic de sfârghie / sfârdie/ șferde, a sferdi.

    Comentariu de Roderick — februarie 5, 2020 @ 12:13 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: