Istoriile lui Roderick

Septembrie 8, 2012

Ursoaica Marina

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:42 pm

Am încercat în mai multe rânduri să apropii numele lui „Moş Martin” de rădăcina IE din care derivă nume ale ursului (gr. arctos etc.), problema fiind m-ul iniţial.

Datele problemei ar putea să se schimbe. Dacă ursul e numit Martin, ursoaica nu este Martina, ci Marina.

„…Ursoaica îşi coboară încet capul şi porneşte repede spre noi…

-Ce vrei, Marino? Vezi-ţi de treabă ! strigă de lângă mine Toma cât poate de tare.” ( Ionel Pop – „Întâlniri cu animale” )

E deocamdată vorba de o singură atestare, care apare însă în scrierile unuia dintre cei mai mari scriitori-vânători ai noştri. Poate să fie o simplă alterare din „Martina”, care ar fi un nume neobişnuit în limba română, spre deosebire de „Marina”. Poate fi mai mult decât atât.

*

În temeiul alternanţei fonetice m/b, specifică limbii trace, ne-am putea gândi că „Marina” ar putea reflecta rădăcina PIE *bher- „urs”; ca o simplă coincidenţă, Marina „seamănă” cu germ. Bärin „ursoaică”. Mai mult decât o coicidenţă, însă, slavul berloga „bârlog” are o variantă dialectală cu m, merloga. Forma „Martin” ar putea fi datorată contaminării cu un derivat al celeialte rădăcini, *rtk’-.

După Pokorny, sensul rădăcinii ŕ̥k̂þo-s „urs” este de „distrugător”, cf. v.ind. rakṣas- „distrugere”, av. raš- „daună”. Acest sens l-ar avea şi PIE  *mor[a]- „to rub, to pound” (v.gr.  marái̯nō „a distruge, a anihila”).

Tot după Pokorny rădăcina *bher- înseamnă „maroniu” ( „bear”=”the brown one”). Un nume al culorii „brune” a ursului poate deriva însă şi din PIE *mor-  „dark, misty”.

Ceva mai aproape de limba română, „Marina” ar putea deriva, simplu, din onomatopeea „mor”- cuvânt care redă mormăitul ursului. Sau, poate, are o origine mai veche în PIE  *mur- „to mutter”.

*

Dacă ursoaicei i se spune Marina, veveriţele sunt în general chemate (de pensionarii din parcuri şi staţiuni :) )pe numele Mariana. Buburuza mai e numită măriuţă, ca dealtfel şi nevăstuica.

E mai probabil, deci, ca aceste nume să nu reflecte specia animalelor, ci să însemne ceva de genul „fată, femeie”, ori mai degrabă „femela unui animal„; dintr-un PIE  *mari- „young wife, young woman”, din care avem „măritişul”. Aceasta mi s-ar părea o bună explicaţie, cf. şi engl. dam „ursoaică”, etimologic legat de „damă”, „doamnă”, lat. „domina”.

(Din această rădăcină ( *meri̯o- la Pokorny) ar proveni, cf. Pokorny, lit.  martì „mireasă”, legat după unii -ceva mai puţin probabil, după mine- de engl. marten şi numele germanic al jderului; acesta cred că are un corespondent non-germanic în rom. mârtan, mârtoc. )

Dar, întrucât şi ursoaica şi veveriţa au cam aceeaşi culoare, un dubiu planează şi asupra interpretării de mai sus. Numele culorii se poate revendica din… multe, de la *mor-  „dark, misty” la  *mer- „to shimmer, shine”.

Poate aici s-ar încadra

mârc2, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis.”  (DAR) ( dacă nu e legat/influenţat de  morcov ? PIE mrk- „edible root” ; în sârbă mrk = negru , din PIE *mer- )

Din păcate maroniul are, până la vreo probă contrară,  o cu totul altă poveste.

(rădăcinile PIE – cf. starling.rinet.ru şi etymonline.com )

4 comentarii »

  1. Interesant este engl. meerkat
    „late 15c., „monkey,” from Du. meerkat „monkey” (related to O.H.G. mericazza), apparently from meer „lake” + kat „cat.” But cf. Hindi markat, Skt. markata „ape,” which might serve as a source of a Teutonic folk-etymology, even though the word was in Germanic before any known direct contact with India.” (etymonline.com)

    Comentariu de Roderick — Septembrie 9, 2012 @ 7:57 am | Răspunde

  2. „moroslív, -ă, moroslívi, -e, adj. (reg.) 1. roșu-închis, negru-roșu. 2. solid, tare. 3. morocănos. 4. (s.f.) o femeie rea, murdară. 5. mamornic. ” ( DAR )

    Comentariu de Roderick — Septembrie 9, 2012 @ 8:08 am | Răspunde

  3. O posibilitate (de cercetat) este aceea ca „Marina” şi „Martin” să derive dintr-o rădăcină însemnând „bătrân, vechi”, cf. „Moş Martin” şi numele unui personaj al unei snoave, „Baba Mărină”

    Comentariu de Roderick — Septembrie 9, 2012 @ 8:30 am | Răspunde

  4. În fine, există un sanscrit mallu „bear”, ceea ce ar indica posibilitatea cea mai frumoasă, după părerea mea, aceea ca apelativul „Marina” să moştenească un vechi nume al ursului.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 9, 2012 @ 9:39 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: