Istoriile lui Roderick

Septembrie 14, 2012

Hep

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 8:42 pm

hep2, hepuri, s.n. (reg.) Cosor, cuțit încovoiat pentru tăiatul viilor. ” (DAR)

hep (-puri), s.n. – Cosor. Origine necunoscută. În Olt. ” (DER)

Un cuvânt posibil autohton (în care h- iniţial a fost cândva k, cf. Carsium- Hârşova), legat de viticultura tradiţională, moştenit din epoca geto-dacă.

Destul de probabil, hep reflectă rădăcina PIE (s)kē̆p-2 ( alb. kep „piatră ascuţită”, gr. kopís „o sabie” , let. kaplis „sapă” etc.)

Mai puţin probabil, forma curbă a cosorului ar putea trimite spre rădăcina *kēp- „slanting, diametrical” (v.ind. cāpa- `bow, arc’).

Poate că acest cuvânt ne duce mai aproape de numele dacic al armelor sica sau falx.

Anunțuri

14 comentarii »

  1. Poate fi și germanic conform heppe (sickle, knife) și să fi intrat odată cu stăpînirea austriacă de cînd avem și fraier sau șmecher.

    Comentariu de sorin5780 — Septembrie 15, 2012 @ 5:53 am | Răspunde

    • Se poate să fie şi mai nou, un instrument de import în Oltenia. Pe unele moşii boiereşti chiar au lucrat germani, care au adus tehnologii noi.

      Cu sensul de „curbat” am mai avea
      „HÁPCĂ, hăpci, s.f. Cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ♢ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, abuziv. – Din bg. hapka.” , pe care îl văd înrudit cu „hep”.
      Cf. alb. sqep „cioc”, din aceeaşi rădăcină.

      P.d.a.p., mă mir că d-l Ciorănescu nu a fost de părerea ta :)

      Comentariu de Roderick — Septembrie 15, 2012 @ 10:30 am | Răspunde

    • Evident, pare ciudat că regionalismul apare tocmai în Oltenia şi nu de ex. în Banat sau Ardeal; asta ar fi o problemă, dacă „hep” are origine germană. La Jidvei au locuit saşi, la Recaş – şvabi, care trebuie să fi utilizat acea „Hippe”.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 15, 2012 @ 8:38 pm | Răspunde

    • „Şmecher” cred că are de fapt la bază un cuvânt oriental, ca şi „pişicher”, ori „becher”.
      Probabil că provine din vreun dialect turc, cf. poate turkmen mekir = şmecher, viclean, contaminat apoi cu germ. Schmecker.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 16, 2012 @ 4:28 pm | Răspunde

  2. „hópșă s.f. (reg.) carne de vită, tăiată în bucăți” (DAR)
    „hápchină, hápchini, s.f. (reg.) bucată. ”

    DER susţine originea ultimului, ca şi a lui „hapcă”, în „hap” (interj.), care ar fi o creaţie expresivă. E plauzibil, cred, să provină dintr-o rădăcină însemnând „a tăia”.
    Engl. „chop” ar (putea) proveni -interesant- din franceză şi lat. *cuppare „a tăia capul” (? cf. etymonline.com).

    Comentariu de Roderick — Septembrie 18, 2012 @ 8:11 pm | Răspunde

  3. O altă ciudăţenie a acestui „hep” este prezenţa lui h iniţial. În graiul oltenesc ar fi trebuit să dispară.

    „O particularitate a graiului oltenesc o constituie şi dispariţia consoanei h , iniţiale sau mediale : oţ ,,hoţ”, paar ,,pahar”, salaor ,, salahor ”( fenomen prezent şi în toponimie).” („Particularităţi ale graiului oltenesc la scriitori gorjeni” – drd. Ana-Maria Dudău)

    H iniţial dispare şi din cuvinte vechi („oţ”), dar şi din neologisme („andicapat”).
    Fenomenul e prezent în toponimie, cum se susţine în teza citată, dar nu cred că e generalizat; apar localităţi olteneşti precum Horezu, Hunia, Hobiţa ş.a.
    Poate că dispariţia lui h este mai nouă, dar din ce perioadă?

    Poate că forma „hep” este mai recentă (cf. „ţep” din „ţeapă”), rădăcina cuvântului fiind comună cu a bg. şi rom. hapcă.

    Comentariu de Roderick — Septembrie 18, 2012 @ 8:28 pm | Răspunde

  4. După d-l C. Borangic, capillatii daci (identificaţi comatilor) ar fi fost f.probabil o elită războinică, a căror armă specifică era „falx dacica” ( http://enciclopedia-dacica.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=734:falx-dacica&catid=29:dacii&Itemid=402 )

    Dacă e aşa, termenul „capillati” ar putea să derive din numele armei specifice. Poate că „falx dacica” se numea *kapilla ? înrudită cu gr. kopis, alb. sqep, rom. hep ?

    Comentariu de Roderick — Septembrie 22, 2012 @ 10:22 pm | Răspunde

  5. Cu gr. kopis este posibil să fie înrudite și denumirile Copșa (Copșa Mică), Capșa, Coposu; dar și coapsă, care denumește o regiune anatomică ușor curbată (vezi osul femur)

    Comentariu de sabinus — Septembrie 23, 2012 @ 5:15 am | Răspunde

  6. Cuțitele dacilor seamănă foarte mult cu un bumerang când sunt dezgropate din mormintele lor de incinerație. La începutul documentarului de mai sus găsești unul cu mâner și mențiunea că-n sudul Poloniei, în Carpați, se confecționau acum 30000 de ani bumerange din fildeș de mamut.
    Mă gândesc la posibilitatea ca acest cuțit să fi fost folosit la început pentru aruncat, la fel ca mica toporișca antică a celților și a unor populații nordice din Polonia, o cultură preistorică. :)

    Cred că-mi confecționez unul din metal să văd cât este de eficient bumerangul pentru vânarea iepurilor și păsărilor.

    Comentariu de Sorin5780 — August 31, 2014 @ 6:22 am | Răspunde

    • https://www.youtube.com/watch?v=_BPzTQwf8xs&list=WL&index=11 Era multifuncțional!

      Comentariu de Sorin5780 — August 31, 2014 @ 6:25 am | Răspunde

    • Dacă e vorba de iepuri și păsări din ograda ta sau a altuia, cred că va fi foarte eficient. Dacă însă vei reuși să vânezi animale sălbatice cu așa ceva, vei fi un mare vânător, iar amintirea ta va dăinui în legendele tribului.

      Bumerangul a fost înlocuit de arme mai performante în Europa și probabil a dispărut împreună cu cei care-l foloseau. Aborigenii australieni nu au prea suferit presiunea unor noi grupuri de populație.

      Comentariu de Roderick — August 31, 2014 @ 9:41 pm | Răspunde

      • Timpurile alea vor reveni în actualitate pentru trei ani și jumătate, conform Apocalipsei..și curând. O să-mi cumpăr un arc profesionist înainte, ca măsură de siguranță. :)

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 1, 2014 @ 10:56 am | Răspunde

      • Eu sunt de părere că oamenii care țin morțiș să supraviețuiască au un fond genetic foarte păgubos. Din păcate omenirea s-a regenerat din când în când pe baza lor și de aceea ”evoluăm” din conflict în conflict, câne-cânește, cum se spune. Ca să ne fie mai bine, ar trebui ca ăia care vor să supraviețuiască să salveze și din aceia care nu vor neapărat. Altfel vom obține doar supraviețuirea (și asta pe termen limitat).

        Comentariu de Roderick — Septembrie 1, 2014 @ 11:04 am | Răspunde

    • E posibil ca o amintire a bumerangului să fi supraviețuit în mitul ciocanului lui Thor, Mjölnir, care după fiecare aruncare revenea în apropierea zeului.

      Comentariu de Roderick — Septembrie 29, 2014 @ 9:37 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: