Istoriile lui Roderick

Septembrie 20, 2012

Escu

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 7:41 pm

Într-o notă din revista „National Geographic”, ediţia în limba română din august 2012, e reafirmată originea sufixului patronimic -escu în lat.  -iscos, având corespondente în diverse limbi romanice: port. -esco, it. -esco, sard -iscu (cf. cercetătoarei Domniţa Tomescu, autoarea cărţii „Numele de familie la români. Perspectivă istorică”).

Un lingvist de marcă precum Al. Graur a fost însă de altă părere:

„il devient difficile, dans ces conditions, de soutenir que roum. -esc-  provient du lat. -iscus. Au contraire, par le thrace, le sens s’explique très bien…” (afirmaţie citată de I.I. Russu, în „Limba traco-dacilor”)

Există antroponimele tracice Ammadiscos, Daciscus, Dizasscos, precum şi toponimele Artiscos, Bromiscos, Doriscos, Drabescos, Starascos, Tibiscos.

După Sorin Paliga -esc este „…Attested in Thracian as -isko-, cf. Alb. -ish. Interferes with Latin -escus” ( „Etymological Lexicon of the Indigenous (Thracian) Elements in Romanian” )

*

Cred că, independent de acest sufix patronimic -iskos există probabil în tracă un sufix/formant hidronimic -iskos/-eskos.

Artiscos şi Tibiscos sunt râuri; -iskos ar putea fi legat de numele râului Oiskos -bulg. Iskăr-  (din PIE -eis, -ois „a se mişca repede, a curge” – cf. I.I.Russu).

Şi în hidronimia actuală a României există nume de râuri (sau pâraie) terminate în -escu sau -ăscu ( Borăscu, Brusturescu, Orăscu, Muşetescu, Negoescu etc.). Unele din ele ar putea reflecta acest -deocamdată presupus- sufix hidronimic tracic.

Anunțuri

12 comentarii »

  1. […] Pentru sufix, poate cf. opiniei lingvistului Al. Graur, care considera că suf. patronimic -escu e de origine tracică (vezi și https://hroderic.wordpress.com/2012/09/20/escu/). […]

    Pingback de Coiscă | Istoriile lui Roderick — Decembrie 6, 2013 @ 12:59 pm | Răspunde

  2. Drabescos, Marisca… ș.a.

    Comentariu de Roderick — Octombrie 11, 2014 @ 6:48 am | Răspunde

  3. O mărturie a unei posibile semnificații a lui -escu în patronime apare în ”Amintiri din copilărie”:

    ”— Ștefănescule (căci așa mă numeam la Folticeni), astăzi nu mai mergem la școală, că nu știu tabla și vreau să învăț pe mâine la gramatică”, spune Trăsnea.

    Ion Creangă este numit ”Ștefănescu” după tatăl său, Ștefan; în loc de „Nic-a lui Ștefan a Petrei“. Să fie doar o poreclă? sau mai degrabă un nume de familie atribuit elevului la școală într-o vreme când nu (prea) existau nume de familie?
    Să fie aceasta o veche semnificație a lui -escu (”fiul lui”), Ștefănescu fiind la rigoare un fel de ”Stefansøn”? Mă îndoiesc. Detaliul menționat în ”Amintiri” este totuși curios.

    Din dialogul cu Trăsnea reiese și faptul că acesta nu cunoaște sensul de ”idiom” al cuvântului limbă:
    ”Numai și aici trebuie să fie ceva: „a vorbi și a scrie bine într-o limbă“, îndrăcit lucru! Cum „să scrii într-o limbă“? Poate cu limba, mai știi păcatul?”

    Cât o fi fost el de Trăsnea, faptul e ciudat. E posibil ca acest sens elementar al lui ”limbă” să nu fi existat în graiul din N Moldovei, poate nici în alte părți; poate că s-a propagat pe cale cultă.

    Comentariu de Roderick — August 29, 2015 @ 1:41 pm | Răspunde

    • ”În 1985 [1895? ] se dă legea numelor de familie , fiecare cetăţean va fi obligat să poarte un nume de familie şi un prenume. În mediul rural această trecere nu a fost altceva decât ridicarea supranumelui la rangul de nume de familie. Pe lângă această modalitate s-a mai folosit şi aceea a derivării cu sufixe, în special cu sufixul –ean ataşat numelui zonei geografice din care provenea persoana şi cu sufixul –escu, ataşat numelui tatălui (pentru a indica filiaţia), numelui moşiei sau numelui satului.” ( http://agata.ro/consideratii-privind-antroponimia-olteneasca )

      Comentariu de Roderick — Septembrie 12, 2015 @ 2:42 pm | Răspunde

  4. Dizassco e un nume interesant. Să fie sufixul rom. -aș cu lărgire spre -așcu (Pătrașcu) sau chiar foarte vechi, antic?
    Toponimele tracice par să fie niște adjective descriptive.

    Cred că ai putea aduna câteva articole sub o categorie separată, numai pentru nume. E un subiect care mă interesează în mod direct și probabil nu ducem lipsă de nume interesante, dacice sau după cuvinte dacice.
    De exemplu am găsit subst. fem. dică în Banat: dică – fală, mândrie; trufie, îngâmfare (Dicomes)
    În Mold. dică însemna „moment decisiv”, probabil sursa adv, adică (ad-dică).

    Alte nume bizare și interesante: Dirina (Moț), Diraia (Olt.), Deroiu (*Deroniu), Dirioiul, cf. adv.prep. dir (drept) sau diră (dorință) pag.260 http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb

    Dașcu (Dașul (miel, drăguț), Dașculea) era un nume vechi, presupus a sta la originea vechiul nume al Odessei: Dașkov. (tot în dicționar)

    Bocan, Bocancea (subst.bocan – ciocan)

    Îmi plac și unele nume slave cu parfum istoric medieval: Preda (de la Sfântul Ioan Înainte Mergătorul, Predici, provenit din bulgărescul Preda).

    Comentariu de Sorin5780 — August 29, 2015 @ 4:47 pm | Răspunde

    • Pentru diră (dorință) nu găsesc aproape nimic pe tărâm etimologic. Să fie coradical cu alb.dashuri (<dua – want, love) sau prin dëshirë (a deșidera) cu o sincopare anormală pentru română?
      https://en.wiktionary.org/wiki/dua#Albanian
      https://en.wiktionary.org/wiki/de%C8%99idera

      Verbul a dori nu m-a convins cu originea sa latină, mai ales având verbul albanez të dua în minte.

      Am putea avea un coradical tracic al lat.bonus (arhaic duenos) din IE *dew- revere, show favor. https://en.wiktionary.org/wiki/bonus#Pronunciation_3
      Probabil și eng.dear e conectat http://www.etymonline.com/index.php?term=dear&allowed_in_frame=0

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 16, 2015 @ 9:05 am | Răspunde

    • Am găsit acum vreo săptămână o discuție pe seama unor regionalisme din Apuseni și unul era vb. mă dec cu varianta rară mă deic(u)- mă duc, plec.
      Nu cumva avem o formă coradicală a alb.vdekje cu sensul inițial de mișcare? https://en.wiktionary.org/wiki/vdekje
      Atele:
      cuț – 1.bucăți. 2.cute
      a căli- a bate, înșela, batjocori.
      mulcela – a se muia, a se coace
      cerătoriu – colector
      a face = a zice

      păstaore – servitoare. Probabil e legat de arom. (s)păstrescu , spăstripsescu (a face curat), spastră (curățenie) , alb.pastroj (gr.antic pastra- curățenie).

      Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 29, 2015 @ 8:33 am | Răspunde

      • „a căli” trebuie văzut prin prisma reg.mold. a calici. (d.calic – olog?). Sensul de *înșelare cred că se datorează unei forme autohtone „a celui”, dela care s-o fi molipsit probabil și vb.a înșela (înșeua) cu der.șalmă (*cialmă; poate și ca-cealma are origine neturcească; sufix verbal ca- cu var. co-, că-) dacă nu cumva sunt variante ca șut/ciut. Cred că mag.csal e împrumutat de la noi sau dintr-un grai românesc vestic.

        Trebuie să fie înrudit cu arh. arbăreș qellënj (tosk. sjell) și putem vedea aici un parcurs logic arhaic al formelor de tipul *kʷel- to move, to turn (around) în limbile traco-ilire. https://en.wiktionary.org/wiki/sjell

        Oare și vb. a decula este o formă prefixată din kʷel- ? culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă.
        cul, -ă, adj. (reg.) aprig, iute. https://dexonline.ro/definitie/cul

        a face (a zice) < *fatie corespunde probabil lat.fatum (al IV-lea sens), participiu al vb.for(speak) https://en.wiktionary.org/wiki/fatum#Etymology
        https://en.wiktionary.org/wiki/for#Latin

        Comentariu de Ioan Albu — Octombrie 29, 2015 @ 3:42 pm | Răspunde

      • „vb. mă dec cu varianta rară mă deic(u)- mă duc, plec”

        Dacă avem mai multe derivate din rad.*dʰew- (to run, to flow) probabil și dejă, dejer sunt parte din această fam.lexicală mai largă (diurel, ziori)
        dejă (mold.) – curătoare. < proto-dacic *deșă sau *deya
        Definițiile originale:
        dejă, deje, s.f. (reg.) hârdău în care curge vinul tescuit; curătoare.
        dejer, dejere, s.n. (reg.) vas cu două toarte (pentru apă, lapte, vin); ciubăr.

        https://en.wiktionary.org/wiki/dej%C3%AB#Albanian
        dejë – decongelare (are un sinonim interesant, nehë < *neska; poate din IE *new- float, swim, flow)
        dejet – artere
        dejmë și dejun nu știu ce înseamnă.

        Luând-o pe panta asta dacizantă, mă întreb dacă apelativul mold. deșcă pentru veteran, (ostaș vechi și experimentat) nu-i cumva conectat cu același radical dacic presupus de toate cele de mai sus.
        sl.dečko(flăcău, băiat) nu-mi pare chiar atât de potrivit ca etimologie, deși fonetic s-ar *brogi (potrivi), dar semantic nu. Aș presupune același radical cu un sufix de agent (specific dacic) -sk.
        Nu cred că-i recrutau direct de la țâță pentru ca un flăcău din ăsta slavic să pară veteran. Poate s-a resemantizat pe teren românesc.("soldat vechiu și prost"), dar la fel de bine putea evolua semantic spre aceste sensuri .."trecut", deci depășit și prost.

        La o adică, ar putea fi și un coradical al alb.di (=know) cu același sufix de agent -sk care să acopere sensul de cunoscător, experimentat, față de neofit, "biban".

        Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2016 @ 11:17 am | Răspunde

      • cuț – 1.bucăți. 2.cute *ḱos-, o-grade of *ḱes- ‎(“to cut”) confundat cu derivatul nostru din lat.cutem
        https://en.wiktionary.org/wiki/kus#Etymology_3
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Slavic/kosa

        https://en.wiktionary.org/wiki/%C4%8D%C3%A1st#Czech

        https://en.wiktionary.org/wiki/%D0%BA%D1%83%D1%81%D0%BE%D0%BA#Russian

        Dacă cuț (bucățică) ar fi o paralelă a sl.kus și vine din *kǫsati ‎(“to bite”), probabil s-ar asemănă altui reg.donț (coltuc; din denk’- to bite). Nu mai pun a cușei (a gusta), altă mâncare de pește.

        cóscă, coști, (coiscă), s.f. – (reg.) 1. Zahăr cubic. 2. Piatră mică sau bucată de faianță sau gresie. 3. Zar. 4. Bucată pătrată din aluat (Grai. rom., 2000; Plăiuț). 5. (în var. coiscă) Încăpere foarte mică, unde, de obicei, se închid păsările de curte (Faiciuc, 1998; Dragomirești). – Probabil var. a lui coțcă „zar” (< scr. kocka „zar”); sau din magh. kocka „cub”.

        kȍcka f ‎(Cyrillic spelling ко̏цка)
        (geometry) cube
        (games) dice
        From Proto-Slavic *kostъka ‎(“small bone”), since dice were made of bones (Proto-Slavic *kostь).

        Clar n-are nici o valoare explicația asta. Toate provin din rad. *ḱos- "to cut", iar dacă avem și noi ceva pe linia asta sunt mai sus.
        https://hroderic.wordpress.com/2014/04/08/coscai/

        Comentariu de Sorin5780 — Iulie 5, 2016 @ 6:31 pm | Răspunde

  5. Am și un art. intitulat „coiscă”, îl găsești cu căsuța de căutare.

    Comentariu de Roderick — Iulie 6, 2016 @ 2:59 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: