Istoriile lui Roderick

Octombrie 25, 2012

Rupes nigra

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 11:05 pm

Am aflat pentru prima dată despre „Rupes Nigra” din povestirea „Manuscris găsit într-o sticlă”, a lui E.A. Poe:

„…hărţile lui Mercator, în care se vede cum prin patru guri oceanul se repede în Golful Polar (nordic), ca să fie înghiţit în măruntaiele pământului: polul însuşi e înfăţişat ca o stâncă neagră, ce se ridică la o înălţime ameţitoare.”

Rupes nigra, presupusa stâncă de la polul nord, ar fi fost, conform cărţii pierdute Inventio fortunata (din secolul al XIV-lea), un uriaş magnet natural, datorită căruia acul busolei indică nordul.

Într-o scrisoare, Mercator descrie astfel zona polului nord:

In the midst of the four countries is a Whirl-pool, into which there empty these four indrawing Seas which divide the North. And the water rushes round and descends into the Earth just as if one were pouring it through a filter funnel. It is four degrees wide on every side of the Pole, that is to say eight degrees altogether. Except that right under the Pole there lies a bare Rock in the midst of the Sea. Its circumference is almost 33 French miles, and it is all of magnetic Stone (…)”  ( http://en.wikipedia.org/wiki/Rupes_Nigra )

*

Probabil că „rupes nigra” e doar o născocire a geografilor antici, preluată de cei medievali, pentru a explica magnetismul terestru. Oceanul care se scufundă înăuntrul pământului în jurul insulei reprezintă poate scufundarea („downwelling”) curenţilor oceanici.

E posibil, însă, ca o insulă reală să fie la originea „mitului”.

Dintre insulele Arcticii, Jan Mayen ar fi putut să fie confundată cu „Rupes Nigra”. Poate călugărul Brendan a ajuns într-adevăr în apropierea ei:

„He came back from one of his voyages and reported he had been close to a black island, which was on fire, and there was a terrible noise in the area. He thought he might have found the entrance to hell.” (http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Mayen)

Ceva mai la nord se află, destul de izolată şi stâncoasă, Insula Ursului, cea mai sudică din arhipelagul Svalbard.

 

Circumferinţa Insulei Urşilor ar putea să se apropie de cifra de 33 de mile franceze, pe care Mercator i-o atribuie „insulei” de la Polul Nord.

„Carta Marina” (1539) a lui Olaus Magnus reprezintă „Insula Magnetum” aproape de zona oraşului Murmansk de azi, înconjurată de uscat şi alte trei insule mai mici; face parte, deci, dintr-un arhipelag (Svalbard?), spre deosebire de „Rupes Nigra”. Marea Albă apare ca lac („Lacus albus”), la sud de ţărm, probabil geograful cunoscând doar golful Kandalaksha.

Mai la est, probabil neregăsindu-se pe „Carta marina”, sunt insula lui Kolguev (al cărei relief nu corespunde descrierii „insulei magnetice”), şi Novaia Zemlea.

(sursa imaginilor: wikipedia -să trăiască !)

4 comentarii »

  1. Poate că navigatorii antici au ajuns şi la izolata stâncă Rockall – http://en.wikipedia.org/wiki/Rockall

    Comentariu de Nautilus — Noiembrie 5, 2012 @ 6:59 pm | Răspunde

    • Rocal: 57° 35′ N, 13° 41′ W

      țărmul vestic al Insulei Inaccesibile din arhipelagul Tristan da Cunha: 37,29 S, 12, 7 W
      vârful vulcanului din Tristan da Cunha: 37,10 S, 12,28 W

      Longitudinile stâncii de la nord și insulei din emisfera sudică sunt ”destul de” apropiate, dacă asta poate spune ceva. (vezi https://hroderic.wordpress.com/2012/10/20/muntele-purgatoriului/ )

      Comentariu de Roderick — Octombrie 18, 2013 @ 10:22 pm | Răspunde

  2. „Niște moldoveni s-au dus pe mare. La câteva zile li s-a întâmplat un necaz, li s-a spart corabia și s-au înecat toți câți ierau în corabie.
    Numai unul a fost om tare învățat cu apa ș-a scăpat la un munte, care trage corabia în curmezișul apei, ca acul cel otrăvit (magnetul).
    Ș-a ieșit într-un ostrov și s-a băgat în altă corabie, ș-a mers la blajini.” (”Despre blajini” – legendă din Holda-Suceava, atestată în Moldova; în ”Legendele Cosmosului”, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională).

    Iată o posibilă atestare a Rupes Nigra/Insula Magnetum în folclorul nostru.
    Blajinii locuiesc însă pe un tărâm și mai îndepărtat.

    Mercator scria despre Rupes Nigra:
    ”In the midst of the four countries is a Whirl-pool, into which there empty these four indrawing Seas which divide the North. And the water rushes round and descends into the Earth just as if one were pouring it through a filter funnel. It is four degrees wide on every side of the Pole, that is to say eight degrees altogether. Except that right under the Pole there lies a bare Rock in the midst of the Sea. Its circumference is almost 33 French miles, and it is all of magnetic Stone (…)”
    Această descriere corespunde mitului Apei Sâmbetei, care se varsă înăuntrul pământului; moldoveanul nostru va fi poposit pe insula magnetică înainte de a intra în abisul planetar, spre lumea blajinilor.

    S-a avansat ideea că Ostroavele Albe/ Ostroavele Blajinilor ar fi Insula Șerpilor de azi; plauzibil, pentru că în antichitate se numea Insula Albă (Leuke) și era considerată un loc sacru, unde odihnesc sufletele eroilor.
    Ca orice loc legendar, Ostroavele Blajinilor pot avea mai multe identificări geografice, ori nici una.

    Comentariu de Roderick — Mai 13, 2013 @ 7:33 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: