Istoriile lui Roderick

Noiembrie 8, 2012

Parpian

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 4:05 pm

Numele unei plante din flora spontană.

PARPIÁN s. (BOT.; Antennaria dioica) (reg.) flocoșele (pl.), linariță, măruncă, părălei (pl.), siminoc, floarea-patului, laba-mâții, scânteiuță-de-munte, sunătoare-de-munte, talpa-mâței, talpa-pisicii.”  (Dicţionar de sinonime, M.Seche)

Etimologia rămâne necunoscută, după DER şi DEX:

parpián (parpiáni), s.m. – Plantă (Gnaphalium dioicum). Origine necunoscută. Der. din mag. parlagy gyopar (Cihac, II, 520) e greu de susținut.” (DER)

PARPIÁN, parpiani, s.m. Mică plantă erbacee cu flori dispuse în capitule albe sau roz, care crește prin locuri uscate (Gnaphalium dioicum). [Pr.: -pi-an] – Et. nec.” (DEX 98)

(sursa imaginii: wikipedia; denumirile ştiinţifice, Gnaphalium dioicum şi Antennaria dioica sunt sinonime, e vorba de aceeaşi plantă)

Denumirea  de „talpa mâţei”  e sinonimă cu numele dat plantei în mai multe limbi europene.

Gnaphalium derivă din gr. gnaphalon, „a lock of wool”, corespunzând exact denumirii de flocoşele (vechiul sens al rom. floc fiind „smoc de lână”).

*

„Măruncă” ar putea fi înrudit semantic cu „parpian” prin prisma utilizării medicinale a plantei.

Avem

mărín, măríni, s.m. (reg.) nume dat unor bube, inflamații purulente, unor crampe la stomac.” (DAR)

mărín s.n. – Balonare, meteorism la oameni și la animale, atribuit de credința populară faptului de a fi uitat de sărbătoarea de Sf. Marina (17 iulie). De la Marina. – Der. marini, vb. refl. (Bucov., a suferi de dureri de burtă).” (DER).

„Măruncă” ar putea fi legat de acest „mărin”. Cât despre „parpian”, ar putea să derive din PIE *pArp- / *perp- „to swell” (lit. pur̃pti „a fi umflat”), fie în legătură cu uzul terapeutic, fie, mai puţin probabil, datorită aspectului florilor.

Ar putea fi vorba nu de tratamentul balonării, ci de uzul extern al plantei pentru tratarea unor inflamaţii purulente:

 „Preparatele din talpa matei au efecte in afectiuni pulmonare si respiratorii, precum si in cele ale ficatului si bilei. Cel mai cunoscut preparat este ceaiul pectoral. Preparatele din talpa matei se folosesc si in tratarea unor afectiuni dermatologice, rezultate pozitive dand, de exemplu, in terapii impotriva ulceratiilor pielii.” ( http://sanatate.bzi.ro/cum-te-ajuta-talpa-matei-8227 ).

*

Similar cu „parpian” este numele sanscrit al unei plante medicinale – párpata (Mollugo pentaphylla); acesta provine din PIE *parǝt- „ferigă”, fiind deci coradical cu denumiri ale ferigii (lit. papártis , engl. fern ).

(sursa imaginii: wikipedia)

*

O altă posibilitate ar fi ca „parpian/părpian” să corespundă denumirii de „scânteiuţe”, cf. poate „a pârpăli” ori în legătură cu PIE (s)p(h)erǝg- (engl. spark , galez eira „zăpadă”, rus pergá „polen” ), fiind discutabilă, î.a.c., dispariţia lui g.

Puţin probabil, dar nu exclus cu totul, ar fi să fie legat de „păr” (pilozitate).

Avem şi

PARPALÁC s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.” (Dicţ. de sinonime), plantă care, de asemenea, creşte în locuri uscate. Uscăciunea nu e proprie doar mediului în care cresc aceste plante, ci şi plantelor în sine: parpalacul e un fel de ciulin purtat de vânt ( poate e vorba chiar de „ciulinii Bărăganului”):

(sursa imaginii: wikipedia )

La rândul său, parpianul se poate transforma în „flori nemuritoare”, imortele. Poate că sensul de bază al ambelor nume de plante este de „uscat”, probabil în legătură cu PIE *perǝ-, *prē- „to heat, to burn” (din care, pe „filieră” slavă, îl avem pe a prăji) – dacă nu cumva această „arsură”/coptură e vreo problemă medicală pe care o rezolvă plantele.

Anunțuri

10 comentarii »

  1. Ar fi o discuție interesantă asupra plantelor dacice! Probabil că înainte de întemeierea unei statalități incipiente la daci plantele aveau nume populare, unele limitate la anumite triburi, însă după Burebista se poate spune că fenomenul medicinei empirice a luat și o latură mai oficială. Poate că odată centralizată puterea și numele plantelor puteau fi uniformizate sau pe lîngă denumirile vechi tradiționale se puteau inventa noi nume conforme cu rezultatul studiului acestora într-un cadru semi-oficial.
    Mă întreb uneori cum s-au tradus numele de plante dacice în stră-română, a fost ceva oficial și practic sau unele numiri s-au propagat independent și fără legătură, doar datorită efectelor plantelor.De ex. nebunarița e traducerea dacicului dielleina sau doar s-a observat efectul plantei din nou.
    Diesema (lumînariță) (sau diesena/diesna?) e aceeași denumire și la balto-slavi conform lui Olteanu, deci ori e o constatare metaforică a românilor ori au tradus numele plantei după cucerirea dacilor.Mai e o chestiune aici, sinonimul mai folosit azi e măselariță, deci mă întreb dacă diesema se poate lega de acest aspect.
    IE *(e)dont- „dinte”.. (Slavic: *dę̄sno, *dę̄snā, *dę̄slo- gums; latin dens, dentem), deci dacii ar fi avut o proto-rădăcină *dens sau *des; e se diftonghează în această situație și e deja regulă.
    Pe de altă parte am putea avea o metateză din *dens să devină diesna sa e o simplă denazalizare cu alăturarea unui sufix; probabil că sensul original în dacică se apropie de cel slav, adică..eng.gums(gingii).

    Foarte probabil ca dacii să fi avut derivate și din IE *g’ombh- cum am discutat pe larg cu altă ocazie(alb.dhëmb), dar și din IE (e)dont/dent.
    măselarița mai e numită henbane; la anglo-saxoni era folosită pentru dureri de dinți, nevralgiile date de dinții stricați.
    PS: folosesc mult „probabil” și „poate” în discuțiile astea ipotetice doar pentru că n-avem date suficiente sau n-am eu cunoștință de ele.

    Comentariu de sorin5780 — Noiembrie 13, 2012 @ 10:04 am | Răspunde

  2. […] pur̃pul̨i ”scurgere din nas”, din PIE *pArp- / *perp- ”to swell”. (vezi și articolul https://hroderic.wordpress.com/2012/11/08/parpian/ […]

    Pingback de Propodila, Procedila | Istoriile lui Roderick — Iulie 23, 2013 @ 9:50 pm | Răspunde

  3. Măruncă poate veni din *merǝkʷ-, -gʷ- „to shimmer” (scînteiuță-de-munte)

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 27, 2013 @ 4:12 pm | Răspunde

    • Am cumpărat cele două volume DAR și acolo găsești un sens în plus pentru măruncă:
      mușețelul, romanița și vetrica.
      Cred că ar trebui conectat cu var.mărunchi(Olt.) a lui mănunchi cu semnificația fascicol, buchet, care crește în fascicul. Dacă vrem să ne imaginăm că nu e latin, ci dacic, am putea merge spre alb.marr (pick up, take, assume, get, etc.) și un sufix -ung, -unc.

      Mărin trebuie să fie legat de adj. mare cu sufix -in. Mai e un verb a mărini (a se umfla).

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 4, 2016 @ 6:34 am | Răspunde

  4. „O altă posibilitate ar fi ca „parpian/părpian” să corespundă denumirii de „scânteiuţe”, cf. poate „a pârpăli” ori în legătură cu PIE (s)p(h)erǝg- (engl. spark , galez eira „zăpadă”, rus pergá „polen” )

    https://dexonline.ro/lexem/p%C3%A2rpor/107975 (nu am în vedere toate sensurile căci unele sunt forme prefixate din altă temă)
    https://dexonline.ro/definitie/perpeli

    Prin urmare nu avem decât sufixe diferite, -ian/-ean și -or, (sufix adjectival) iar tema ar fi părp-, *parp- de unde am avea ori o asimilare după primul p, ori o derivare autohtonă dintr-un radical similar sl.para (abur, suflare) (dacă e numai slav!) despre care se vb.la pag.208 – 209
    http://www.lingv.ro/LR-2-2011.pdf
    https://en.wiktionary.org/wiki/para#Pronunciation_9
    https://dexonline.ro/definitie/par%C4%83

    „Prezenţa mai vechiului abur în limba română a determinat evoluţia semantică
    specific românească a împrumutului vechi slav pară, care, pierzându-şi înţelesul
    iniţial de „vapori” sau de „exhalaţie”, acesta din urmă păstrat încă la Coresi, Ev.
    275: pară iute dintr-acele udături [ale corpului], a devenit aproape sinonim cu
    „flacără, vâlvătaie, dogoare””

    para focului (dogoarea focului), pară (dogoare, foc; trăznet, etc.), pârgă, părângoare, păraș – curătură (în pădure); loc curățat de arbori, runc.
    Toate pot proveni din radicalul următor: PIE *perǝ-, *prē- „to heat, to burn” http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/piet&text_number=1988&root=config

    Pe acel reg. păraș l-am mai pus sub rad.*par,-e- „to cut”. Dacă considerăm și pară (tăișul toporului), probabil aveam dreptate. :)

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 18, 2016 @ 9:39 pm | Răspunde

    • Am găsit la Hașdeu câteva precizări importante privitor la năsărâmb, inclusiv arealul mai larg pe unde circula (Banat, Hunedoara, Brașov, Oltenia). Pune și derivatul năsărâmbos (Dicț.Budan), variabilele năsărâng și nătărâmb.
      În principiu ar fi același derivat cu sensul ”ne-cap” cf. lat.minus-caput și derivatele sale romanice din vest, frumos și clar explicat între pag.544-551 din Scrieri istorice, vol.I.

      Mai dă câteva informații prețioase legate de un trib tracic numit la Strabon (XI, 14) Σαραπάραζ (”saraparas”). Textul grecesc nu-l pot reproduce, dar pun traducerea autorului: ”nește traci porecliți Sara-pare, adecă cap-tăietori…”. (cfr. Lassen în Zeitschr. d. d. morgenl. Gesselsch., X, 367)
      Nu cunosc referința asta germanică, dar textul ar fi trebuit să figureze în cărțile noastre de istorie și lingvistică. Nu poți găsi ceva mai clar decât acel pasaj. De revăzut propunerile mele de mai sus (păraș, pară, părângoare). Măcar unul dintre ele ar trebui să fie coradical cu tr. *-paras

      Mai face o încercare de tălmăcire a Sarmizegethusei printr-o despărțire *sar-mizegethusa, dar aici cred că se precipită. Am dat niște explicații mai bune din alți autori, cu derivate contemporane (arom.a sârmi, a mâna) și probabil antice, la tribali. Cel mai potrivit ar fi să ne imaginăm un der.autohton, încă misterios, *sarmis. Poate un derivat din *sara (cap, vârf), la fel ca acei sarabi.
      La fel și cu Sar-getia merge un pic prea departe, lăsând fără explicație getia..deși e lesne de înțeles unde bate. Celelalte toponime le desparte corect: Germi-, Sapri-, Deu- sara.

      PS: Loșonți explică altfel reg.păraș. Pe de o parte, citează pe Ioniță cu par-iș/-aș, sufix colectiv, pe de alta spune că termenul a fost fișat incorect, iar originalul ar fi un der. (cu prefix) din ras.

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 21, 2017 @ 2:23 pm | Răspunde

      • ”It is also said that certain of the Thracians, those called „Saraparae,” that is „Decapitators,” took up their abode beyond Armenia near the Guranii and the p337 Medes, a fierce and intractable people, mountaineers, scalpers, and beheaders, for this last is the meaning of „Saraparae.” ” (http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Strabo/11N*.html)

        Ar putea fi însă un exonim, termen iranic, cum susține articolul din wikipedia catalană: ” El seu nom, segons Estrabó, significava una cosa semblant a „talladors de caps” (sar en persa vol dir cap, i para, tallar o partir)” (https://ca.wikipedia.org/wiki/Sarapares)

        Comentariu de Roderick — Noiembrie 21, 2017 @ 9:34 pm | Răspunde

    • pấrpă, pấrpe, s.f. (reg.) coacere timpurie.
      pârgă https://dexonline.ro/definitie/pârgă

      Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 12, 2017 @ 1:22 am | Răspunde

  5. intáță s.f. (reg.) mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteiuță. DAR (2002)

    Comentariu de Sorin5780 — Iunie 23, 2016 @ 3:58 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: