Istoriile lui Roderick

Decembrie 12, 2012

Scopot; a scăpăta

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:45 pm

Un interesant cuvânt din Transilvania,

„SCÓPOT s. v. depărtare, distanță, dușcă, gât, gură, interval, înghițitură, răstimp, sorbitură, spațiu, timp.”  ( Dicţionar de sinonime, M. Seche )

După DER, cuvântul poate avea aceeaşi origine ca „a scăpăta”:

scăpătá (-ápăt, -át), vb. – 1. A descrește, a se micșora, a se împuțina. – 2. A luneca în jos, a coborî. – 3. A apune, a asfinți. – 4. A scoborî, a descinde. – 5. A cădea, a se nărui. – Mr. ascapit, ascăpitare, megl. dăscapit, dăscăpitari, scapitari „a depăși un nivel”. Lat. excapĭtāre (Pușcariu 273; REW 1635; Pascu, I, 56; Spitzer, Mitt. Wien, 324), cf.căpăta, și it. scapitare „a pierde” › ngr. σϰαπετίξω „a se întuneca”, v. fr. deschater ‹ *discapĭtāre (cf. megl.) prov.descapter „a se întuneca”, alb. skupëtoń. Semantismul pare să se explice pornind de la sensul de „a ajunge la ceva”, propriu it. (it. scapitare este la fel ca capitar male). – Der. scăpătăciune, s.f. (decadență, mizerie); scăpătat, s.n. (apusul soarelui; crepuscul), cf. mr. scăpitată „apus”. Scopot, s.n. (rată, înghițitură), cuvînt din Trans., pare să aibă aceeași proveniență.”

Tot dintr-o „pierdere a capului” ar proveni engl. chop „…perhaps from O.Fr. (Picard) choper (O.Fr. coper „to cut, cut off,” 12c., Mod.Fr. couper), from V.L. *cuppare „to behead,” from a root meaning „head”  ” (etymonline.com). Există însă sued. kapa „a tăia”; poate că originea cuvântului este totuşi germanică.

Aparent asemănător cu scopot este alb.  copë  „bucată, aşchie, fragment” (cf. şi expresiei „bucată de timp/vreme”). La originea IE a lui scopot ar putea sta o rădăcină însemnând „a tăia”, poate (s)kē̆p-2(s)kō̆p- (în dicţionarul lui Pokorny).

Însă sensul lui „scopot” pare fi cel de „interval, spaţiu gol” ; ar putea proveni din altă rădăcină, *kōp- „hollow (of the hand); measure; quantity”.

Sensul de „duşcă, înghiţitură” îl apropie de hap (a hăpăi), cuvânt care i-ar putea fi coradical:

hap interj. – Exprimă ideea de a apuca repede, sau de a înghiți. Creație expresivă, cf. sl. chapati „a mușca”, rut.chapati „a apuca”, mag. happolni „a înghiți”, germ. happen, schnappen „a apuca”, fr. happer „a înhăța, a prinde”, ngr. χάπτω „a înghiți”.[…]”  (DER)

Majoritatea cuvintelor menţionate mai sus în DER provin, cred, din PIE *kap-  ” to take, to seize, to catch” (sl. chapati apare legat astfel de lat. capio în dicţionarul lui Vasmer).

*

Dacă sensul originar al lui „a scăpăta” este de „a apune, a se întuneca” ar putea fi legat-cu oarecare rezerve (fonetice)- de PIE *kʷsep- „întuneric, întunecat” (v.ind. kṣapā́ „noapte”, avest. xšap- „întuneric”), ori de PIE  *(s)kewǝ- „întuneric” (lat. obscurus , let.  skùmt „a se întrista”).

Pentru unele sensuri ale cuvântului s-ar potrivi şi PIE  *kēp- „slanting, diametrical” (v.ind. capalá- `shaking, trembling, unsteady’, n-pers. čap „stâng”).

(Un articol în pas cu vremea, scris pe la scăpătatul anului.)

4 comentarii »

  1. Cuvântul scopot trebuie privit ca fiind format din două părți, în care s- inițial este un prefix. Litera s- provine dintr-un alt prefix, și anume des- (dez-), care se referă la o activitate inversă. ex. a lega / a deslega (a dezlega), a prinde / a desprinde. Cu timpul , des- s-a transformat în s- prin eludare

    Deci scopot ar însemna des-copot ; sau a lăsa fără capăt (= ăsta este și sensul lui a tăia (s)kē̆p-2, (s)kō̆p-)

    În italiană se folosește mult sufixul s- sus-amintit

    it. scapitare „a pierde” capătul trupului, adică capul

    scopa = mătură , adică un obiect la care se folosește capătul

    stracciare = a rupe (unde traccia în it. înseamnă urmă)

    A scăpăta înseamnă a ajunge la capăt

    Pentru „Chop” cu sensul de „capăt a ceva” avem termenul copită ,care este capătul piciorului la unele animale

    Chop se referă la o porțiune mică din ceva

    Termenul de copaie ( un vas din lemn cu un gol, adâncitură înăuntru) ar putea proveni din *kōp- ”hollow (of the hand); measure; quantity”

    Sau copaie ar proveni de la copil, care este îmbăiat în copaie. Copil ar putea proveni din alb. copë “bucată, aşchie, fragment”

    copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sl. kòpanja), din sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleiași rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși), cf. sb. kópati „a săpa”; copancă, s. f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „groapă”; copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat.
    Sursa: DER (1958-1966)

    Copan și coapsă ar putea proveni și ele de la termenul alb. copë “bucată, aşchie, fragment”

    Comentariu de sabinus — Decembrie 14, 2012 @ 9:53 am | Răspunde

  2. Când p se echivalează cu b apar alte legături de cuvinte

    Astfel, cu sensul lui “scopot” când pare fi cel de “interval, spaţiu gol” și ar putea proveni din altă rădăcină, *kōp- ”hollow (of the hand); measure; quantity”

    Ne gândim la a scobi și la scoabă

    A scobi este a face o gaură în ceva, iar scoabă are , printre altele, și sensul de „spațiu gol în perete, firidă”

    SCOÁBĂ, scoabe, s. f. 1. Piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept și ascuțite la vârf, folosită mai ales în construcții provizorii, pentru a fixa între ele piese de lemn. ♦ (Pop. și fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte slabă sau pentru o femeie slabă și rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemănătoare ca formă sau ca funcție cu scoaba (1), folosite în lucrări de dulgherie, de dogărie etc. 3. (Rar) Scobitură în zid; firidă. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pești ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.
    Sursa: DEX ’98 (1998)

    Comentariu de sabinus — Decembrie 14, 2012 @ 1:31 pm | Răspunde

  3. Nu știu dacă ai luat în colimator verbul „a nărui” pînă acum, dar eu am găsit ceva care ar putea da, dacă nu o etimologie dacică, măcar un sens.
    NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec.
    http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/08/stratificarea-genetica.pdf la pag.39, 40 și 41.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 3, 2013 @ 9:06 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: