Istoriile lui Roderick

Decembrie 17, 2012

Lis, Lisa, lisă

Filed under: Alte istorii — Roderick @ 11:22 pm

lis (-să), adj. – (Cîine sau cal) cu păr alb. Bg. lis „animal care are o pată albă în frunte”, sb. lisa „pată albă pe cap” (Weigand, Krit. Jb., IX, I, 76; REW 5081). Der. din lat. *lisius „neted” (Pușcariu 985; REW 5081) sau din ven. lis (Pascu, Etimologii, 51; Pascu, Beiträge, 10) nu e probabilă. – Der. lisei, s.m. (Banat, nume de cîine).” (DER)

Un cuvânt înrudit este, cred, „lişiţă”, pasăre care are, de asemenea, o pată albă în frunte:

líșiță (líșițe), s.f. – Pasăre (Fulica atra). – Var. leșiță. Probabil din leașiță, f. normal al lui leah „polonez”, cf. alt nume al său rață leșească. Intermediul rut., propus de Scriban, care însă nu există, pare inutil. Numele bg. , sb., cr. liska, pol. lyska (Cihac, II, 173; Tiktin; Candrea) nu constituie o explicație suficientă.”  (DER)

Originea PIE a acestor cuvinte ar putea fi *leuk- ( *leuk’- ?)  „bright, to shine; to see”.

*

Cuvinte asemănătoare în limba română au, cred, o cu totul altă origine.

Lisa, localitate în jud. Braşov (locul naşterii lui Gh. Popa-Lisseanu şi Octavian Paler), este traversată de râul cu acelaşi nume. Ca nume de râu, perfect explicabil prin PIE lē̆i-4  „to pour” (din această rădăcină, alb. lisë   „curs de apă, râu” !); un posibil hidronim arhaic.

lísă s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit.” (DAR)

Sensul 2 aminteşte fr. lys „crin”; poate un franţuzism învechit. Însă poate fi legat de sensul 3, cu originea în PIE leis- „brazdă” ( v. prus. lyso „strat de flori”).

Sensul 1 este cf.

lísă s.f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar.” (DER)

Sl. liti  are la origine PIE *leyǝ- „to melt” („different from *leyǝ- ‘to pour'” -cf. starling.rinet.ru).

Un regionalism din Maramureş pe care mi l-a „pasat” mai demult d-l Ioan Albu, (la https://hroderic.wordpress.com/2010/10/10/stejar):

„lisnít, (lizniț), s.m. – (bot.) 1. Soi de măr pădureț (Malus silvestris); mere acre, mere de vin, corobeață. Din fructe se face țuică și oțet; lemnul este utilizat pentru cioplit (Borza 1968: 107; v. și Lenghel 1979). 2. (înv.) Poame, fructe (ALR 1971: 479; Vișeu, Borșa). – Et. nec.” (Dorin Ştef)

are un corespondent în DAR,

líșniță s.f. (reg.) poame, fructe.”

Există, deci, trei variante ale cuvântului, cu 3 consoane înainte de n (s, z sau ş). Ar putea avea de-a face, cum spunea d-l Ioan Albu, cu sl. lis „pădure” (alb. lis „stejar”), însă doar pentru sensul de „măr pădureţ”.

Bănuiesc că sensul originar este de „măr, fruct”; ar putea proveni din IE leĝ- „to gather” (alb. mb-leth „a strânge recolta”, lat. legumen „legume” şi lignum „lemn de foc” -acesta cf. etymonline.com), sensul iniţial al cuvântului fiind deci mai general. Mai este însă şi un IE  les- „to gather, pick up”.

(rădăcinile PIE -cf. starling.rinet.ru şi dicţionarului lui Pokorny)

Anunțuri

24 comentarii »

  1. Adj. lis(ă) nu poate fi derivat din IE leuk(‘) și să fie tracic. Din ce am remarcat până acum, tracii modificau *eu în *ou inițial, apoi *au. Dacă dacii noștri mai trăiau și azi poate urmau și cu următoarea transformare *au > a.
    Nu mai zic de transfomarea palatalelor IE-ene în africate, care era regulă generală, și abia mai târziu devin spirante sau altceva, dar numai în anumite conjuncturi(pentru albanezi). La noi se păstrează formele mai arhaice.
    Apoi dacă lisă ar fi dacic de ce nu avem ș în loc de s (conform RUKI)?
    Ar putea fi un relict gotic coradical cu „MHG liehsen `light” sau un termen latin vulgar apropiat de lustrum…poate fi și o altă rădăcină IE.

    IE *leuk(‘) >proto-tracic *louk-, apoi *lauk-. Ex: alb.lakur (nud) > proto-alb.*lauk-ura > IE *leuk .
    Depinde și de sufixele alipite care ar fi modificat substanțial forma finală. De exemplu un posibil proto-alb.*laukta/ laktă ar fi devenit *lată.
    O altă sursă pentru a desemna culoarea albă curată ar fi verbul tracic „a spăla” conf. alb.laj (*launja) din care iese larë(pată albă sau ca adj. cu sensul pestriț; proto-alb.*laura)

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 19, 2012 @ 2:28 pm | Răspunde

  2. „Lis” ar fi putut să aibă un b/v iniţial care a picat ( vezi lăstar – vlăstar ).

    Un exemplu conform ar putea fi „lătăuş” – crustaceu din apele dulci, cf. lat. blatta – gândac, din PIE *blak-t-

    Î.a.c., rădăcina lui „lis” ar putea fi bhlī- „to shine” (Pokorny), ori bhlīĝ-

    Comentariu de Roderick — Decembrie 19, 2012 @ 7:47 pm | Răspunde

    • Lătăuș are o explicație prin limba română, vine dintr-un adjectiv descriptiv. Afereza consoanei [b] nu s-a petrecut nici pentru substrat, nici pentru lexicul de extracție latină. Probabil că te gândești la planta Amaranthus albus numită bles sau blis în dacică. În alb. bli (pl.blinj) e numele teiului (PA *blina) și al sturionului, ambele având aceeași origine, IE *bhli- (*bhlen).

      Cred că lis(ă) vine din IE las- „to shine, to see” (probabil înrudit cu *lāp-).

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 19, 2012 @ 11:06 pm | Răspunde

    • :) Care crezi că e originea IE a lui „a licări”; *leuk sau *bhlenk- (ca engl. blink) ?

      alb. bli – sturion ar fi mai logic să aibă de-a face cu balena (*bhln- „a kind of big fish; whale”)

      Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2012 @ 5:32 am | Răspunde

      • Doar pentru că se aseamănă cu cutare și cutare cuvinte, nu-i o dovadă irefutabilă a unei origini sau alta. Vezi, mă obligi să folosesc cuvinte mari și nu-mi place! :)
        Afereza e un fenomen care n-ar fi afectat grupul [bl] niciodată (ex: blandus – blând), ci doar grupurile consonantice improprii (conf.gramaticii academice): fsat(fossatum) – sat , dvornic – vornic, bdenie – denie. Uneori se întîmplă și în cazuri greu de explicat: agnellus- miel, animalia – nămaie. [A] în această poziție a fost foarte bine conservat de obicei, dar poate unele nu sînt latine(rom.miel comparat cu gr.antic melos-lînă) ori sînt influențate de existența unor corespondenți traci. Unii spun că afereza lui [a] neaccentuat e influența substratului, la fel ca transformarea lui ct, cs în pt și ps(posibil ca traco-dacii să fi simplificat de mult kt în t).

        A licuri (var.licări) sau licăr și licurici pot fi autohtone, nu zic ba, dar eu nu cunosc alte forme, nici alte păreri avizate. Care a fost primul, substantivul sau verbul?
        Proto-tracicul *lauk și forma sa târzie *lak, putea da și acest „licăr” printr-o formă intermediară sufixată: *lăcur(a) (cu sufix tracic -ur/-ura conf.maldur/maldăr, alb.lakur, mjedër și altele) sau rotacizarea unui sufix diminutival (-las, -les etc.) tracic care nu mai era perceput astfel în stră-română (conform cu mazăre și paralela albaneză nerotacizată). De obicei sufixele, fiind separate de temele sale, rămân foarte constante peste timp.
        Accentul joacă un rol foarte important în schimbarea sunetelor.
        Ex: lat.basilica – rom. veche: băserică, băsearică, besearică și biserică

        Cine știe, poate e chiar un împrumut grecesc antic și discuția de mai sus e complet inutilă.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 20, 2012 @ 11:19 am | Răspunde

      • Pot să-ţi mai dau vreo 3-4 exemple în care b a dispărut din bl. Când şi cum, e altă problemă.

        Ca albanofil, te-ai putea ocupa de alb. ljaj „roșcat, blond-auriu” (PIE bhlē-u̯o-s „a k. of colour (blue, gold)”, lat. flavus).
        Rom. lai „brumăriu, gri”

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2012 @ 1:46 pm | Răspunde

      • N-ai nici o dovadă că alb.ljaj are vreo legătură cu adj. lai, nici măcar că termenul alb.vine din radicalul IE respectiv.În Dex fac și ei așa, un periplu printre mai multe posibilități. O fi albaneza un amalgam pestriț de împrumuturi și moșteniri distincte IE, dar are și ea regulile ei de transformare ca și româna.
        De ce n-ar fi alb.ljaj coradical cu radicalul care dă eng.elk (IE *el- red, brown)
        http://www.etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=elk&searchmode=none

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 20, 2012 @ 2:11 pm | Răspunde

      • Cu IE *el- red, brown nu te contrazic, se poate; poate că -în „varianta” *al- -stă şi la originea lui „lis”, cum am zis.

        Ziceai că „afereza consoanei [b] nu s-a petrecut nici pentru substrat, nici pentru lexicul de extracție latină”.
        Ce cuvinte din substrat cunoşti care să înceapă cu bl- ?

        Să ţi le spun pe cele din dicţionarul lui S. Paliga: Blaj, Blaja, Blajova, bleg, Blendea. Un singur substantiv comun. Începând cu vl- niciunul.
        În acelaşi dicţionar, explicaţia lui „a licări”:
        „licărí vb. ‘to glitter, to glow’. Der. (regressive): lícăr s.n. From IE *leuk-, *lek- ‘to glitter’, as in Lat. luceo, -ere, hence Rom. a luci”

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2012 @ 9:27 pm | Răspunde

      • „laţe pl. ‘long hair; tuft’; der.lăţos ‘furry, with long hair’. Alb. lesh (from *lash) ‘wool; hair’. Seems related with Gr. lasios ‘furry, long-haired…’, lachne ‘hair’, Sl. *vlasъ ‘hair’ etc. Most probably indigenous.” (S. Paliga)

        Ar corespunde în dicţ. lui Pokorny rădăcinii u̯el-4 „hair, wool; grass, forest”

        Aş zice că la origine ar putea fi şi PIE *bhlok(‘)- „tow” (lat. floccus). Cu altă ocazie am zis că ar proveni din *lAks- „rag”.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2012 @ 9:46 pm | Răspunde

      • Paliga este slavist, (specializat în limba cehă), ce treabă are el cu lexicul dacic? Ca să probezi originea tracă a unor cuvinte trebuie să cunoști exemplar limba română și latina în primul rând, apoi greaca antică cu care traco-dacii aveau numeroase paralele structurale, albaneza și limbile baltice în principal, dar și cele slave.
        Paliga are doar o singură „calitate” în favoarea sa, mai mult decât am eu cel puțin, dar asta nu-l recomandă deloc ca tracolog. Poate e în stare să
        evidențieze acel lexic străin în slavă, dar cred că ar avea nevoie și de conlucrarea altor specialiști ca să poată determina clar originea autohtonă a unor cuvinte.

        Sînt doar doisprezece radicali IE care încep cu *bhl-, în afară de acele derivate „zero grade” din alte rădăcini. Deci ce vrei să-ți dau când lexicul dacic la noi e pricăjit și vai de el? Aș putea spune că adj.blagă (bunătate), blajin (goblin- good spirit) sînt dacice doar pentru că au corespondenți nordici : http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+256&root=config

        iar în slavă sunt prezenți doar dialectal pe teritoriul vechi tracic.

        Ți-am spus ce cred despre transformările spre tracă doar studiind lexicul albanez moștenit, limbă care e cea mai în măsură să evidențieze un ultim stadiu al limbiilor tracice. Dacă acolo eu n-am găsit niciun caz de afereză a lui b, ce vrei să-ți spun?

        Mă mir că n-ai pus și lis (floare de grădină) în contul IE *bhol-; *bhlē-dh-; *bhlō(w)- „leaf, (to) flower” , adică a unui termen tracic pentru floare cu *bh deaspirat. :)

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 22, 2012 @ 12:58 pm | Răspunde

      • Nici n-o să găsești prea multe formule care să înceapă cu *vl pentru simplul motiv că IE *w în poziție inițială are o traiectorie necunoscută spre graiul dacic. În albaneză devine u sau v ori f, depinde de conjunctură. Când formau cuvinte cu prefixul proto-alb.*awa („out of”) acesta se transformă în v (ex: vdes- a muri), iar același prefix devine [f] când e urmat de o sonorantă [l] .
        Când luăm IE *werǝ (to burn, boil) acesta devine urë („burning log”; proto-alb.*wara sau *wera?) și probabil urdhë („sort of white chees”; la noi urdă).
        IE *welk- „lup” devine alb. ujk(cu palatalizarea lui l), iar forma mai arhaică ulk e păstrată doar în Chameria (nord-estul Greciei de azi).S-ar putea ca aici să fie o formă comună (*wlk) grecilor, italicilor și traco-ilirilor.
        IE *wendh- „to weave, to twist” putea da alb.end, endje(to weave) și undrea (var.andrea, îndrea)

        Ce concluzie putem trage de aici? Probabil că IE *w depinde foarte mult de ce fel de vocale o urmează, anterioare sau posterioare, dacă e urmată de sonorante sau nu, etc. Poate că dacica și proto-albaneza se diferențiau în privința acestor transformări.

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 22, 2012 @ 4:16 pm | Răspunde

  3. „Lis” e prezent în română, sârbă, bulgară. „Lişiţă”, de asemenea (sb, bg. liska), dar mai apare şi în poloneză, ceea ce ar putea fi un indiciu asupra originii slave a acestor cuvinte.

    Dacă e totuşi un cuvânt moştenit (balcanic), posibil ca originea lui să fie acel PIE *al- care a format rădăcina al-bho- „alb”. După Pokorny, probabil identic cu el-1 „red, brown (in names of trees and animals)”
    Din acea rădăcină, ilir ἄλιζα (*elisā) „plop alb” ; fr. alise „arin”. Uite cum e cu afereza lui a :)

    Mai e şi PIE *elek- , originea electronului, o rădăcină disputată, ca să zic aşa

    Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2012 @ 12:13 pm | Răspunde

    • Chiar așa, uitasem complet de IE *elek- „to shine” și electron. Uite că ți-ai dat singur răspunsul!

      Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 20, 2012 @ 12:27 pm | Răspunde

      • Nu mi l-am dat mie; ţi l-am dat ţie.
        Prima variantă (cea din articol) e cea mai bună.

        Comentariu de Roderick — Decembrie 20, 2012 @ 1:21 pm | Răspunde

      • Ești sigur că nu ți-ai dat singur răspuns? Cantitatea monologurilor sînt în netă majoritate față de dialoguri! :)
        Pentru adj.lis ai propus blis cu afereză, ceea ce nu-i posibil, și IE *leuk(‘) care iar nu e foarte clar sau în concordanță cu transformările spre tracică, așa cum am explicat mai sus.
        Alb.lakur(nud) e un derivat tracic(dacic) asemănător ca sens gr.leukos(alb), adică exact ce vezi când te dezbraci, ”albul corpului”. Un cuvânt destul de original!
        Dacă aveam și noi derivate dacice sigur nu s-au păstrat, fiind înlocuite complet de latină.
        A licări, licăr și licurici vin din *elek- „to shine”. Gata, ce mai vrei?

        Dacă tu poți aduce exemple cum că *leuk a dat ceva din substratul nostru, te rog, „spill your guts” !
        Poate ai dovezi că IE *eu devine [u] sau [i] în dacică!

        Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 20, 2012 @ 1:54 pm | Răspunde

    • alb. bajzë (arhaic balzë) înseamnă lișiță și dovedește, dacă mai era nevoie, că această vietate e numită după pata acea albă.
      Noi avem bălai, însă IE *bel- a dat în limbile antice din Balcani mai mult sensul de pată albă pe capul, pe fruntea animalelor.

      Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2013 @ 9:10 pm | Răspunde

      • De remarcat sufixul diminutival -zë folosit precumpănitor pentru genul feminin.
        Din seria acestor animale pătate mai au „balë”- viezure.(numit datorită botul pătat)

        Comentariu de Sorin5780 — Septembrie 29, 2013 @ 9:41 pm | Răspunde

  4. De fapt licăr e accentuat fix pe i, deci nu poate fi vorba de o schimbare a > ă > i sau î, deoarece [a] accentuat nu se modifică nici pentru cuvintele substratului.
    Verbul a licări sau a licura are accentul pe ultima vocală, deci un [a] neaccentuat după [l] poate suferi transformări substanțiale.De la acest verb se poate reconstitui un substantiv. Complicată treabă!

    Comentariu de Ioan Albu — Decembrie 20, 2012 @ 12:21 pm | Răspunde

  5. Daca lísă e pamânt nelucrat, vinde de la bulgari, finca ei au pamânt nelucrat peste care ploua si care se cheama clisa. La noi cum e seceta, devine lísă. De-aia castravetii sunt bulgaresti :-)

    Comentariu de musiualexandru — Decembrie 21, 2012 @ 10:11 am | Răspunde

    • Clisă mai înseamnă slănină. Oare dacă ar fi lucrată clisa asta de care ziceţi, ar mai ploua peste ea?
      Castraveţii sunt bulgăreşti? Habar nu aveam.

      Încă o dată, complimentele mele d-rei Rhetta.

      Comentariu de Roderick — Decembrie 22, 2012 @ 10:49 pm | Răspunde

  6. Dacă „lisă”-dulceaţă provine din sl. liti „a se topi”, ar putea fi înrudit cu

    „leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.” (DER)

    În aceeaşi categorie ar putea intra şi

    „líștai adv. – 1. (Olt.) Îmbibat, înmuiat. – 2. (Mold.) Aidoma, bucățică ruptă. – Var. Mold., Munt. lișteav, Olt. leșteav, Trans. lejdeu. Origine îndoielnică, probabil expresivă. Trebuie să aparțină la familia lui fleșcăi, cu pierderea inițialei, ca în fleandură › loandră, cf. flișvăi, vb. (a se bălăci, a tropăi), cuvînt rar, flișcă etc. Echivalența semantică între topit (‹ turnat, topit) și „asemănător”, ca în leit. Legătura cu sb. lice „față” (Cihac, II, 173) sau sb. bliškav „strălucitor” (Scriban) nu e sigură. Cf. lișcotă, s.f. (mulțime de copii), pe care Scriban o pune în legătură cu lișiță; liticaș, s.m. (plevușcă). ” (DER)

    Cu o bună observaţie însă: cuvintele “seamănă” destul de bine cu engl. like, alike

    “from P.Gmc. *galika- “having the same form,” lit. “with a corresponding body” (cf. O.S. gilik, Du. gelijk, Ger. gleich, Goth. galeiks “equally, like”), a compound of *ga- “with, together” + Germanic base *lik- “body, form; like, same” (cf. O.E. lic “body,” Ger. Leiche “corpse,” Danish lig, Swedish lik, Du. lijk “body, corpse”). ” (etymonline.com )

    În română am avea „leş” („corpse”), care corespunde fonetismului lui „lişcai”. („Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen” – DER)

    Comentariu de Roderick — Decembrie 22, 2012 @ 11:33 pm | Răspunde

    • PIE (lē̆ig-2), līg- „appearance; body; similar” (Pokorny)

      Comentariu de Roderick — Decembrie 23, 2012 @ 12:08 am | Răspunde

  7. […] În ceea ce privește expresia ”păr lins”, cred că are de fapt de-a face cu un lat. *lisius „neted”/gr. lissos (nu cu verbul ”a linge”), cf. și fr. lisse (dar v. și https://hroderic.wordpress.com/2012/12/17/lis-lisa-lisa/). […]

    Pingback de Dodă | Istoriile lui Roderick — Noiembrie 3, 2014 @ 11:07 pm | Răspunde

  8. […] element poate reprezenta numele unui râu (*Lissos? posibil PIE lē̆i-4 ”to pour”- v. și https://hroderic.wordpress.com/2012/12/17/lis-lisa-lisa/ ). Ce fel de râu, însă, e un subiect […]

    Pingback de Porolissum | Istoriile lui Roderick — Ianuarie 31, 2015 @ 11:14 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: