Istoriile lui Roderick

decembrie 28, 2012

A dricui în dricul zilei

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 10:23 am

Expresia „în dricul zilei” (=în miezul zilei, la prânz) coincide remarcabil cu alb. drekë= prânz. În dicţionarul lui Pokorny problema alb. drekë rămâne nelămurită (lingvistul afirmă că nu e clar dacă are sau nu la bază IE der- „to cut, split, skin”).

Mai avem în română

dricuí (-uésc, -ít), vb. – 1. A brăzda, a săpa. – 2. A brăzda, a străbate. Origine necunoscută. După Scriban, în legătură cu ceh. drkoliti „a lovi, a bate”. În Trans.” (DER)

În dicţionarul lui Pokorny, cehul drkati e legat de acelaşi IE der- „to cut, split, skin”.

*

Cu mulţumirile de rigoare d-lui Ioan Albu pentru comentariul de la „Dreţe” :) , alb. dritë   „lumină” ar proveni, prin intermediul unei forme *dr̥k (cf. Pokorny), din IE derk̂- „to look”, înrudit cu der(ep)- „to see” (originea v.ind. dárpana- „oglindă” şi, după Russu, a lui „Diurpaneus”). Poate că „dricul zilei” e legat de fapt de aceste rădăcini.

Presupun că zeul Soarelui nu străbătea cerul într-un dric, aşa încât numele căruţei funebre trebuie căutat în altă parte.

Pentru „a dricui” ne putem gândi şi la PIE *dreg- „to drag, to scrape”, ori chiar la o înrudire cu engl. drag ( „ultimately from P.Gmc. *dragan „to draw, pull,” from PIE root *dhragh- „to draw, drag on the ground” (cf. Skt. dhrajati „pulls, slides in,” Rus. drogi „wagon;” but not considered to be directly the source of L. trahere)” – etymonline.com ) Ar putea fi înrudit (?) şi cu „dâră”.

Nu e exclus ca în „a dricui” să avem un nume al plugului dacic.

 

16 comentarii »

  1. PIE *dreg- “to drag, to scrape”

    Posibil ca din acest „treg” să derive ” a trage” (d devine t). Plugul este un instrument de care se trage și care lasă o urmă (un draw/ o dâră) pe pământ. A trage este aici și cu sensul de a târâi (a târî)

    Comentariu de sabinus — ianuarie 2, 2013 @ 8:38 pm | Răspunde

  2. La mulţi ani, Roderick ! Mersi pentru biletul ăsta care chiar mă zgândăre – în sensul bun, fireşte – cam de când l-ai urcat. Nu ştiu de ce, dar am făcut un mic scurt-circuit cu drakkar (de fapt cu dreki – drakar, cu un singur k, fincă al doilea k e o adăogire fantezistă a franţujilor, de prin secolul nouăşpce – à propos, francezii au fost ăia care au denumit aşa ambarcaţiunile nordice, nu vikingii, iar asta chiar e o năstruşnicie funcţionărescă savuroasă, dar ne-ndepărtăm). Aşaaaa. Deci, urcând pe firul apei – fiindcă fără voia ta mi-ai dat de lucru – am ajuns, printre dragoni, şerpişori şi alte lighioaie târâtoare, la sanscrită. La drgvischa, drkcruti şi tot aşa până la grecul drahon, răspândit mai apoi prin toate limbile, via limba latină, sub diverse forme.

    (De acolo şi finlandezul traaki. A propos, de ce-i cheamă pe traci traci ?)

    Uite un link unde scrie despre ce-ţi spusei.

    http://books.google.fr/books?id=uAcJAAAAQAAJ&pg=PA503&dq=dreki&lr=&hl=fr&redir_esc=y#v=onepage&q=dreki&f=false

    Ce părere ai ?

    Comentariu de musiualexandru — ianuarie 3, 2013 @ 5:14 pm | Răspunde

    • Despre etnonimul „trac” se crede că are aceeași origine ca și ”grec”, tracii și grecii fiind rude apropiate cândva.
      Interesant e că dpdv genetic românii s-ar înrudi cel mai mult cu grecii (dintre toate națiile).

      Comentariu de Roderick — ianuarie 7, 2013 @ 2:28 pm | Răspunde

  3. Adică a brăzda, a străbate… a şerpui ?
    Şi dacă plugul ar veni de aici ?

    Comentariu de musiualexandru — ianuarie 3, 2013 @ 5:44 pm | Răspunde

  4. Mă mir că dicționarele nu menționează sensul principal al hu. ‘derék, deréka’ și anume ‘spinare, spate’ pe care poate să-l confirme orice vorbitor nativ. Sensul este atât anatomic cât și geografic – adică dealuri lungi, platouri – lucru confirmat de numeroase toponime din Transilvania Dereka/Dric care se referă de obicei la terenuri agricole în pantă. Cum Transilvania este cam lipsită de o câmpie veritabilă, aproape orice teren agricol este până la urmă un ‘dric’, cuvânt de la care nu văd de ce nu ar putea deriva și verbul a ‘a dricui’.

    Comentariu de vchindea — ianuarie 5, 2013 @ 4:32 pm | Răspunde

  5. Un regionalism oltenesc amintește de sensul ceh. drkoliti „a lovi, a bate”:
    ”a drigui = a călca în picioare o plapumă, haină, a mototoli” ( sursa: blog.zaibar.ro )

    Comentariu de Roderick — ianuarie 5, 2013 @ 10:08 pm | Răspunde

    • *dhregh- to run (a alerga pe loc?)
      http://starling.rinet.ru/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=%2fdata%2fie%2fpokorny&text_number=+424&root=config

      Nici sensurile lui a drege nu-s toate clare (sensul 2 ar putea fi o evoluție logică, dar 7?):
      drége (drég, drés), vb. – 1. (Înv.) A conduce, a călăuzi. – 2. A pune în mișcare. – 3. A pregăti, a aranja, a orîndui. – 4. A repara, a îndrepta. – 5. A condimenta, a asezona, a găti. – 6. A aranja, a farda, a sulemeni. – 7. A îndrepta, a îmbunătăți, a corecta. – 8. (Înv.) A turna vin, a umple paharele

      Comentariu de Sorin5780 — octombrie 8, 2015 @ 2:44 pm | Răspunde

      • Un coradical tracic al verbului eng.drag putea da un dacic dregător dacă nu aveam și ideea asta cu de-regător din latină, perfect valabilă de altfel; mi-ar fi plăcut să avem ceva cu sonoritate dură, albaneză: *dregëtar (ca bucătar).
        https://en.wiktionary.org/wiki/drag#Etymology_1

        Proto-Indo-European *dʰreǵʰ- (“to draw, drag”) ar fi asemănător în ceea ce privește dezvoltările semantice cu ceea ce avem din rad. *dewk (to pull, to draw; to lead), conform lat.dux (rom.ducă) sau alb.nduk (to draw, pull up, pluck) și dacicul a ducuci (poate și a duculi).
        https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/dewk-

        Cum am mai zis și-n trecut, mergea aici un dacic *ducătar de asemenea. :)

        PS: a drege =(înv.) a turna vin, a umple paharele.
        Ar putea fi coradical cu alb.dardh/derdh și reg.dornă, conform cu semantismul verbului a turna: https://en.wiktionary.org/wiki/derdh#Albanian

        Comentariu de Sorin5780 — iunie 30, 2017 @ 9:17 am | Răspunde

  6. Am întîlnit sensul de „jumătate”(dricul verii) și într-un articol despre zona etnografică Muscel.

    Comentariu de Sorin5780 — martie 2, 2013 @ 11:48 am | Răspunde

  7. Încă o paralelă româno-albaneză, probabil direct din tracica *comună: en.wiktionary.org/wiki/mërshë și http://dexonline.ro/definitie/mer%C8%99%C4%83

    IE *mer- a muri > proto-alb.*merusa- cadavru, hoit, iar la noi același radical putea da sensul de animal bătrân și sfârșit, aproape de sau pe moarte.

    Comentariu de Sorin5780 — martie 18, 2014 @ 12:18 am | Răspunde

  8. Drăgaica (Sânzienele), sărbătoarea Solstițiului de vară, ar putea fi etimologic legată de ”dricul zilei”.

    Comentariu de Roderick — iunie 25, 2014 @ 7:58 am | Răspunde

  9. Ținând cont că derivarea cu sufixul -ui și -i este atât de bine argumentată prin multiple exemple, cred că verbul a dricui ar trebui să aibă o temă mai veche *drecă sau *drică, cu sensul de brazdă. Poate din rad.*der (split, cut, skin), poate din *dʰregʰ- (“to draw, drag”).

    Fiind un neam de plugari, geto-dacii trebuie să fi lăsat pe undeva un termen muntenesc aproape uitat. Comparându-l cu latinescul sulc, rad.*dʰregʰ- ar trebui să dea atât un virtual *dregă sau *drecă (sulc; plug?), cât și a drége (vb. înv.) a conduce, a călăuzi.
    https://en.wiktionary.org/wiki/hulli
    Ipotezele astea se găsesc mai sus. Una dintre ele imaginează un nume al plugului dacic prin *drică, însă, derivarea unui astfel de concept n-ar trebui să construiască peste radicalul său (*dʰregʰ-) cu un sufix? Vezi arh. aratru și verbul a ara.
    Cred că autorul articolului a avut în vedere ”Old English sulh” (“plough, furrow”) sau chiar plough (Proto-Germanic *plōgaz, *plōguz), dar acestea aveau câte un sufix atașat radicalilor corespunzători.

    dreucă https://dexonline.ro/intrare/dreucă/251674

    Comentariu de Sorin5780 — noiembrie 22, 2017 @ 2:25 pm | Răspunde

    • https://www.etymonline.com/search?q=sulh&utm_source=extension_contextmenu

      Am auzit de undeva sau am propus chiar eu odată că plugul ar fi dacic, dar nu m-am gândit să văd cum s-ar reconstrui în celelalte limbi, ce observații se pot face. Nu găsesc lat.pluvum, dar cred că era o vocală lungă de asemenea, iar /v/ pentru *gʷ este perfect valabil în acest context (*erǝgʷ[h]- a k. of leguminous plant, Lat.ervum).
      Lat.pluvus, -um cred că este moștenit, nu Raetic. Alături de slavonicul plugu și Lit. plūgas se poate reconstrui un radical *plōgʷ-os/-us sau *plūgʷ. Nu știu dacă dialectele nordice (venetic și ligurian) ar mai fi avut o labio-velară
      gʷ în antichitate. Chiar și așa, nu cred c-ar fi dat un lat.pluvus.

      În slavonă nu prea mai apar vocalele lungi (parcă, cred!), iar în lb.germanice este clar o vocală lungă ō, ale cărei transformări ulterioare mă bagă și mai mult în ceață. Încerc să imaginez o legitate dacică a acestor transformări în funcție de orice poziție (inițială, medială, tremă) sau accent. https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/pl%C5%8Dgaz
      Old Norse plógr „plow”(Old English plōh) trebuie să fie moștenit din proto-germană ca să aibă loc rotacizarea lui /s/, iar rad. *plōgaz/-uz trebuie să fi avut accentul pe sufixul de agent ca vocala lungă din temă să dea toate dezvoltările alea. https://en.wiktionary.org/wiki/pl%C3%B3gr

      Sunt aproape sigur că m-am gândit la poziția Dacilor între germanici și balto-slavici, ca distributor-exportator de tehnologie, Dacii dezvoltând foarte mult exploatarea fierului în Ardeal, dar lat.pluvum indică poate spre o origine comună, PIE, a uneltei. Poate nu avea la începuturi uz general pentru că lama plugului era din fier meteoric. Așa se explică și faptul că intră în colindele noastre, în mitologia sacră, iar dacă-mi amintesc eu bine, e o mitologie antică cu plugul care cade din cer, iar la Daci cred că era făcut și din aur, ca simbol cultic.

      Fierul nu era chiar atât de ușor de obținut și produs, nici măcar târziu în epoca fierului; unele triburi nu aveau acces la el și produceau încă unelte din oase, copite, lemn sau bronz. Când fierul ajunge să fie mai accesibil, e posibil ca plugul de fier să devină o unealtă mai răspândită.
      PS: posibil ca plugul nostru să fie autohton, nu împrumut slavic. Mai ales că intră în colinde.

      Comentariu de Sorin5780 — mai 21, 2019 @ 7:28 am | Răspunde

  10. O interesantă coresp. între ”dricul zilei” și galezul dringo ”to climb, to ascend, to scale”. În dricul zilei Soarele este cel mai sus pe cer.
    Ar proveni din proto-celticul dringeti.

    Avem și ”îndricá, pers. 3 sg. îndrícă, vb. I (reg., înv.; despre nori) a se ridica.” (DAR, dexonline.ro)

    Comentariu de Roderick — noiembrie 8, 2018 @ 11:05 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns la sabinus Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: