Istoriile lui Roderick

Ianuarie 13, 2013

Hrapă

Filed under: Traco-geto-dacii — Roderick @ 1:08 am

Un cuvânt interesant, care nu e exclus să fie înrudit chiar cu numele Carpaților:

hrápă s.f. (reg.) coastă de deal prăpăstioasă; râpă, pripor, prăpastie. ”  (DAR)

hrápă (-ắpi), s.f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș.  Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă.” (DER)

Adaug și explicația pe care d-l Sabinus a dat-o într-un comentariu pe acest blog:

”Hrapă este râpă, unde cazi repede, sau unde apa se scurge repede la vale”

*

E evidentă asemănarea fonetică dintre hrapă și unul din sinonimele sale, râpă; o paralelă ar putea fi (sau nu), cea cu a hrăpi/a răpi.

Hrapă ar putea proveni din IE *(e)reip- ”precipice” (rei-1 ”to tear, cut” -în dicț. lui Pokorny) pe altă cale decât a lat. ripa , rom. râpă, astfel explicându-se și acel h inițial (va fi fost cândva o vocală inițială, ca în gr.  erípnai ”pantă, teren accidentat”).

O posibilitate mai fascinantă și căreia îi acord mai mult credit este cea menționată inițial, ca hrapă să fie înrudit, mai mult sau mai puțin, cu Carpații (la originea numelui acestora fiind, după Pokorny, radicalul IE (s)ker-4 , (s)kerǝ-, (s)krē- ”to cut”).

Mai îndeaproape, ar putea fi înrudit cu acel alb. karpë ”stâncă”. Sensul pare mai apropiat însă de cel al alb. krep, shkrep ”stâncă, pantă”, de care Pokorny nu e sigur că derivă din același IE (s)kerp-, (s)krep– ca și  karpë.

Anunțuri

40 comentarii »

  1. Să ne aplecăm puțin asupra sensului de IE *(e)reip- ”precipice”

    Precipice înseamnă abis, hău, însă acest cuvânt ne duce cu gândul la ” a (se) precipita”, adică la ceva ce are loc cu repeziciune (lat. praecipitare)

    hrápă (-ắpi), s.f. (Bucov.) repeziș – Se referă la faptul că tot ceea ce coboară / cade prin hrapă, coboară / cade cu repeziciune

    Grabă este un cuvânt ce desemnează viteza și poate să derive din „hrapă”. Unde g=h (vezi grapă , după Scriban), iar b=p (probabil fonetic)

    A răpi / a hrăpi este ceva luat în viteză, în grabă

    Hrăpăreț este cel care dorește să acumuleze lucruri repede, în grabă

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 14, 2013 @ 10:44 am | Răspunde

    • De la IE *(e)reip avem termenii repede și repezi

      Reip – rep – rep…ede (rep -a – da = rep – e – de)

      Comentariu de sabinus — Ianuarie 14, 2013 @ 10:55 am | Răspunde

    • S-ar putea să fie ceva legat de repeziș.

      Ar putea chiar fi un cuvânt germanic, cf. ON hrapa – a cădea, din PIE *k(‘)rAb- ”quick, hasty”, proto-germ. *xrappa- ”crumble, fall”. Un germanism de Bucovina n-ar fi exclus.
      Există însă corespondentele albaneze pe care le-am menționat.

      Comentariu de Roderick — Ianuarie 14, 2013 @ 2:45 pm | Răspunde

      • Poate fi un termen gotic, unul din acelea care nu „există” în limba noastră; k > h nu-i în norma transformărilor noastre.
        De urmărit și goticul *dugan (rom.digan) http://ling.everywitchway.net/germanic/east/gothic/lexicon
        Alte ex. „nū adv. – now, just now, just” și adv. nostru popular ardelenesc „no” :)
        wereis, wers = vero (adevărat)
        fill(skin, hide)= pillus(piele)

        Dacă hrapă ar fi dacic eu aș miza pe o compoziție între coradicalul tracic al lat. ruō (IE *rAwǝ ) și un adv. care să însemne „afară, în afară” cum e particula albaneză v (alteori transf.în f), proto-alb. *awa . Transf. v >h e prezent în unele părți la noi, nu știu dacă în poziția asta lipită de r.

        http://en.wiktionary.org/wiki/ruo#Latin

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 3, 2013 @ 2:29 pm | Răspunde

      • k > h apare la noi chiar în cuvinte vechi (vezi Hârșova).

        Un alt exemplu puternic e un cuvânt din Apuseni, ”hudă” =peșteră; aceasta e forma mai cunoscută a cuvântului. Însă în sud-vestul Apusenilor (Zarand) apare forma ”cudă”, nemenționată -bănuiesc- în dicționare.
        Greu de găsit originea exactă (IE) a cuvântului, poate fi *kew(ǝ)dh- ” to hide” (galez cudd ”ascuns”, v.ind. kuhara- `cavity, hollow, hole’, v.gr. keu̯thmós ”ascunzătoare, peșteră, adâncime”)

        Deci cred că e posibil k > h în cuvintele autohtone, cel puțin.

        Comentariu de Roderick — Martie 4, 2013 @ 7:07 pm | Răspunde

      • Hîrșova poate fi de origine iranică, așa cum umblă vorba între specialiști. Ei aveau consoane aspirate, nu tracii.
        Hudă din Apuseni poate fi o paralelă la următoare definiție:
        HÚDĂ, hude, s. f. (Reg.) Gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). – Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță”.
        sau … húdă f., pl. e (cp. cu hod. V. hudiță). Trans. Ban. Spărtură de trecut pin [!] gard. Gaură. „Ascunzătoare”. Ocnă.

        Bine, hai să zicem că dacii aveau [h] și nu l-au împrumutat din slavă. Dar cum definim legea asta fonetică, cînd și în ce condiții se aplică?

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 4, 2013 @ 7:48 pm | Răspunde

      • Nu există nicio dovadă că exista un H inițial transcris prin C în ”Carsium”; e doar o presupunere. Mai mult, Cars- apare în mai multe toponime tracice; să fie toate iranice?

        Scriban menționează sensul de ”ascunzătoare” al lui ”hudă”, ceea ce ar corespunde de minune galezului cudd și altor derivate din PIE *kew(ǝ)dh-.
        Există peștera Huda lui Papară, ascunzătoarea celebrului haiduc – http://ro.wikipedia.org/wiki/Pe%C8%99tera_Huda_lui_Papar%C4%83

        Comentariu de Roderick — Martie 5, 2013 @ 8:46 am | Răspunde

      • Probabil că tracii n-aveau [h], ci [k] în diversele oiconime și antroponime marca *kerso (dacic *kars), altfel grecii ar fi folosit măcar uneori aspirata X („ch”). http://soltdm.com/langtdm/thes/ckq/carsium.htm

        Carsium n-ar fi devinit *hars (hârș) așa cum cătun din IE *kat n-a dat *hîtun.

        Așa cum ai spus și tu, hudă poate fi coradical cu acel galez cudda. Dar poate fi și un relict celtic în Apuseni, la fel și Carsium (cumbric cair- fortăreață; breton ker, gal.kaer). De aici și nesiguranța transmiterii, deoarece lb.celtice aveau multe consoane aspirate, tot felul de sunete ciudate și complicat de pronunțat.

        „Huda este un regionalism ce înseamnă cale ingustă(confuzie cu termenul slav?), groapă, gaură în pământ, peșteră sau adăpost.”
        Ar ajuta foarte mult dacă găsim o paralelă albaneză; aceștia au multe cuvinte care încep cu h.

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 6, 2013 @ 11:06 am | Răspunde

      • Cred că am putea găsi multe cuvinte ale substratului dacic care să aibă un corespondent goidelic, pentru că cele două grupuri au fost foarte conservatoare. De exemplu „Duan Albanach” (cântecele scoțienilor; probabil aceeași origine cu doina/daina noastră, dar mai adîncă suprapunerea cu balticii) sau „Dál Riata” (dal – „portion, share” e identic cu termenii baltici, plus alb.ndaj sau reg.îndăli; Riata e un eponim);

        Ar mai fi Nentidava care poate conține un celtin nent/nend- „rîu sau albia unui rîu”. Un arheolog numit Motzoi-Chicideanu a dat un interviu în revista Historia unde semnala în Ardeal și cîmpia Muntenei urme celtice, iar în mijlocul Olteniei urme clare de iliri. Dacă am face o comparație lexicală, suprapus peste datele arheologice, oare nu găsim cîteva regionalisme care să certifice și existența acelor populații?
        Mai ține minte cineva olt.bardoș, similar cu temenul ilir Bardilis și alb. bartdh de azi?
        Deci se poate!!

        Comentariu de Sorin5780 — Martie 6, 2013 @ 12:52 pm | Răspunde

      • k > h poate reprezenta influența unei alte limbi.
        Se poate, de ex., ca forma ”hudă” să reprezinte contaminarea dintre autohtonul cudă și slavul hadu. La fel, rut. hrapa „bulgăre înghețat” putea ușor să influențeze o formă autohtonă *crapă, în Bucovina…

        Chiar și numele Mântuitorului apare azi în română în două forme: Christos (citit ”Cristos”) și Hristos.

        Mai e posibil însă ca acest fenomen -care bănuiesc că apare doar în cuvinte din substrat- să fie datorat nu limbii române, ci limbii dace sau gete și evoluției ei interne regionale; ori ar putea fi vorba de rămășițe mai vechi dintr-un grai proto-românesc dispărut, în care k > h să fi fost regula.

        Comentariu de Roderick — Martie 8, 2013 @ 10:16 am | Răspunde

      • Referitor la rut.hrapa (bulgăre înghețat) eu știam că slavii transformă g în h, nu k în h.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 1, 2013 @ 2:09 pm | Răspunde

      • E posibil să avem un dialect tracic care care transformă k în h. Avem hrubă pentru crobizi numiți troglodiți de către greci, adică exact ce însemna hruba, o colibă săpată în pămînt. IAR CROBIZI TREBUI SĂ CONȚINĂ UN SUFIX ADJ. PENTRU HRUBĂ.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 1, 2013 @ 2:41 pm | Răspunde

      • S.Olteanu spune că, *probabil , Haemus vine din *kamyo – „stâncoșii, munții de piatră” cu metateza lui iota.
        În slavă camenica/ camenița apare des în toponimie tot cu sens de piatră sau stîncă. Deci hai să zicem că geții și probabil tracii de sud aveau dialecte cu particularitatea asta.
        Cum pe geții ăștia îi găsim din Muntenia,Oltenia și moldova pînă pe Nistru (tirageți) și pînă sus la Vistula și în Cehia și Slovacia ocolind interiorul Carpaților ocupat de daci , putem spune că avem dialecte. ..dacă Coimedava se traduce tot în sensul lui Haemus.
        Deci ar trebui să deshidem ochii la acest „h” și mai ales la cuvintele ce-l conțin.

        Avem acei harpi, Hârșova pentru Carsium și numele acelea tracice..poate e vorba de o influență străină asupra geților. Din nefericire e greu de spus de unde: racii sudici care cuceresc ocazional nordul (Moesia cu toată Dobrogea), sau iranicii care se revarsă la gurile Dunării, în cîmpia română și Dobrogea.
        Haemus e mai vechi ca toate, deci autohton.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 1, 2013 @ 3:18 pm | Răspunde

      • Nentidava apărea pe o hartă a lui S.Olteanu (i-a dispărut site-ul?) undeva pe cursul Ialomiței. Poate din PIE snǝ-(t-) sau sn-et- ”to flow, swim, damp” (Pokorny). Există însă și posibilitatea unui nume tribal (=”curajoșii”, ”războinicii”), din PIE nant- ”to dare, risk”. ”Cei mai viteji și mai drepți…”

        Comentariu de Roderick — August 25, 2015 @ 8:41 pm | Răspunde

  2. O ciupercă care crește în pădurile de molid, unde pantele sunt mai abrupte, este hribul (Boletus edulis, Boletus sp.)

    Probabil numele de hrib derivă din IE *(e)reip (un termen foarte vechi, care atestă vechimea cuvântului hrib)

    Reip devine hreip, apoi hrip, apoi hrib

    Deci hribul este buretele care crește în pădure pe pantele abrupte, printre stânci, în râpe, pe hrape

    Comentariu de sabinus — Ianuarie 14, 2013 @ 10:48 am | Răspunde

  3. I.I. Russu spune că ”Exemplele epigrafice târzii de redare a lui k prin ch (Amadochos, Dotocha, Eptesuchos, Epartuchos, eventual Piacches, Zimarchos) sunt mai curând forme grecizate decât indicii de mutație consonantică, în sensul că limba tracă ar fi transformat tenuele în tenue aspirate, cum greșit își imaginează Decev ( după el Georgiev)”

    Mai este planta dochela ”tămâiță” de câmp, Hesbenus/Hezbenus.
    Hierasos ar fi iranic. Numele lui Dromichaites ar fi fost grecesc. Dar cetatea Helis?
    Și avem ”hârș-” din atestatul Cars-.

    Cred că mai degrabă acea mutație consonantică s-a produs, în dialecte din care am moștenit mai puțin. Poate că am moștenit mai mult de la daci și mai puțin de la geți, deși e foarte hazardat să afirmi asta.

    Comentariu de Roderick — Martie 12, 2013 @ 7:55 am | Răspunde

    • Hârșie ar putea provine din lat.hirsutus sau un coradical italic neatestat *hirsius/*hirsia. http://en.wiktionary.org/wiki/hirsutus
      Chiar dacă presupunem că h nu se pronunța în veacurile în care latina s-a impus, probabil s-a adăugat iar mai târziu .. pentru eufonie.

      Alternativa ar fi rad. *wer- ram, lamb

      Comentariu de Sorin5780 — Aprilie 10, 2015 @ 10:51 am | Răspunde

  4. […] Lui ”hrapa” – stâncă i-am dedicat cândva un articol ( https://hroderic.wordpress.com/2013/01/13/hrapa/ ). […]

    Pingback de Din lexicul huțul | Istoriile lui Roderick — Aprilie 9, 2013 @ 9:41 am | Răspunde

  5. ”scarp (n.) „steep slope,” 1580s, from Italian scarpa „slope,” probably from a Germanic source, perhaps Gothic *skrapa (cf. Middle High German schroffe „sharp rock, crag,” Old English scræf „cave, grave”).” (etymonline.com)

    Comentariu de Roderick — Aprilie 11, 2013 @ 8:59 am | Răspunde

  6. Am citit despre numele Cărpuș în Moldova de cîteva ori. Nu știu dacă nu cumva e mai vechi decît moda numelui Carp pînă în interbelic sau circulau în paralel amîndouă, dar am început să caut mai multe variabile: *Cărpai (ca Drăgai mold. sau pietrai), Cărpeanu/Cârpeanu poate fi urmașul unui Carp sau din loc. Cârpa, dar nu și din carpen altfel ar fi sunat cărpănos sau cărpănaru/cărpăreanu.
    Și Cărpaș ar fi un diminutiv, cred!
    -*Cărpoi < Cărponi?
    – Cărparu e prezent tot în Moldova și are un sufix patronimic foarte vechi.
    *-Cărpaică ca Drăgaică?

    De la Harpi nu cred că vom găsi ceva. E ciudată paralela cu carpi. La slavi ar fi devenit crapi numele etnic.
    Sufixul -ai dintr-un presupus *Cărpai ar fi posesiv ca în toponimele muscelene („-aia”), dar încă nu-mi dau seama dacă în Moldova nu era reflexul unei moșteniri carpice similar cu cel albanez în -aj sau un adjectiv ca bălai. Ia uită-te la mine, deja trag concluzii pe ceva imaginat de mine. :)
    E amuzant să cauți nume fictive. E un exercițiu de imaginație.
    http://nume.casata.md/index.php?l=ro&action=viewnume&id=10964
    Familia Carp nu începe cu un strămoș Carp : http://www.genealogie.lovendal.net/familia-carp/
    Care o fi fost forma cunoscută de daci carpis (ca în toponim) sau lat. carpes ori carpoi/carpai din *carpas și carpo- în compoziții?

    PS: urmează să vă plictisesc cu numele și topnonimul Țebea dacă găsesc destule informații.

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 1, 2013 @ 1:52 pm | Răspunde

    • Mai avem destul de rar și numele Carpea. Toate aceste nume și nici măcar un singur reg. care să certifice cumva înțelesul pe care-l presupunem cu toți.
      Un toponim Cârpoc în Oltenia sau Muntenia, dar e incert ca origine sau sens.
      Ar avea sens un adj. cărpac.

      sl. krĕpiti „a întări”, de la krĕpŭ „tare” = alb. krep, shkrep ”stâncă, pantă

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 1, 2013 @ 2:23 pm | Răspunde

      • alb.krep nu poate fi germanism cu acest *k în față, dar poate fi o paralelă a germanismelor din *k(‘)rAb- guick, hasty.
        a devine e în mai multe lexeme alb.
        http://www.etymonline.com/index.php?term=carpenter&allowed_in_frame=0
        lat.carpentum din gal.carpentom, Old Irish carpat, Gaelic carbad „carriage” , E ceva similar etomologiei carului, tot galic.

        crapul ar putea semnifica „rapid” . Se presupune a fi termen carpatic.

        Mă întreb dacă sodom/sudom/sudomitură (rîpă) nu e construit tot pe sensul de mișcare: *sed- to move, to hurry (alb.gjed, sl.hud)
        SODÓM n. pop. 1) Mulțime mare de ființe vii aflate în necontenită mișcare.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 10, 2013 @ 6:24 pm | Răspunde

      • http://en.wiktionary.org/wiki/shkrep și http://dexonline.ro/definitie/hr%C4%83pi sau http://en.wiktionary.org/wiki/crepo#Latin
        O fi și ceva onomatopeic!

        Ce păcat, o singură literă și putea fi dacic. Măcar mai avem scorotă.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 10, 2013 @ 6:37 pm | Răspunde

      • Onomatopeic sau nu, cred că dacica avea o serie importantă de cuvinte pe aceste baze. Am găsit unul destul de interesant:
        dârdorà f. 1. ardoare, foc: în dârdora luptei ISP.; 2. poftă, toană: dârdora însurătoarei. [V. dârdăì]. ardoare zel, căldură, toi
        http://dexonline.ro/definitie/d%C3%A2rdora

        alb.derdh (arh.dardh)- to pour out (lit.dardeti – to rattle, let.dardt- to creack, skr.dhara- stream).
        Aceeași onomatopee putea da dârdoră, durdură – „Agitațiune, ardoare, pîrpără, zbucĭum, bobotă: în dîrdora lupteĭ.”
        Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 10, 2013 @ 7:57 pm | Răspunde

      • DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 10, 2013 @ 7:57 pm | Răspunde

      • IE *k(‘)rab- guick, hasty.
        corpancă, corpan – batcă sau plătică argintie (pol. krąpie)
        Corpan, Scorpan, nume vechi, din scorpie.

        Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 11, 2013 @ 1:21 pm | Răspunde

      • corpereţ – brăţară http://mamebune.ro/index.php/2011/04/30/tat-banatu-i-fruncea/
        vreo legătură? Nu-mi dau seama de unde ar putea veni adj argintiu cu ac. temă, dar probabil că nu are legătură.

        SODÓM n. pop. 1) Mulțime mare de ființe vii aflate în necontenită mișcare.
        Că tot căutam alte cuvinte sufixate precum alb. kallumë și huidumă..iată!

        Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 24, 2017 @ 6:44 am | Răspunde

    • Harpii erau probabil sarmați. Dobrogea era practic invadată de sarmați de pe vremea lui Ovidiu. El însuși a învățat la Tomis geta și sarmata, probabil cele două limbi uzuale în zonă.
      Pentru numele harpilor, probabil un PIE *serp- (care?)

      Comentariu de Roderick — Octombrie 2, 2015 @ 11:50 am | Răspunde

  7. Pe harta lui Ptolemeu și cele inspirate de ea Carpații apar doar în nordul Daciei (nordul Carpaților Orientali și Beskizii). Probabil că doar acolo munții erau cunoscuți în antichitate sub acest nume.

    Comentariu de Roderick — Martie 19, 2015 @ 9:06 pm | Răspunde

    • Lanțul Carpaților mai erau numiți Munții Romînești în Evul Medieval. Unii spuneau că n-am păstrat oronimul Carpați, ci l-am adoptat din scrieri vechi.

      Comentariu de Sorin5780 — Martie 20, 2015 @ 6:25 am | Răspunde

  8. Oarecum amuzant, carpodacii au un omonim în genul Carpodacus, niște păsărele numite în engleză rosefinch.
    Cuvântul e un compus grecesc însemnând ”mușcător de fructe” (gr. dákos ”bite, sting” din PIE denk̂- ”to bite”; din această rădăcină, ori din dek̂-2 ”to tear” ar putea proveni și numele pumnalului ”daca”, după C.Daicoviciu la originea numelui dacilor).

    Comentariu de Roderick — Iunie 17, 2015 @ 1:53 pm | Răspunde

  9. așa cum arătam mai demult prin exemple că hrapă este un cuvânt dacic susținut de coradicale albaneze cu același semantism, acum am găsit încă unul și mai apropiat de alb. vrap: expr. pe răpușie- care mai de care, pe intrecute.

    Comentariu de Sorin5780 — Iulie 13, 2015 @ 8:26 am | Răspunde

  10. Expr. A se ține grapă (de cineva sau de ceva) = a se ține scai (de cineva sau de ceva), v. scai. Apucasem… vitejia de coadă și mă țineam grapă de ea. HOGAȘ, M. N. 219. agățându-se ca o grapă (DER)

    Nu cumva avem un alt sinonim (autohton) pentru scai (arh.scaiu, Mr. scăliu, megl. scal’. Origine incertă)? Eu cred puternic că ambele vin din doi radicali cu sensul de „bent” (îndoit, curbat).

    Primul trebuie să fi însemnat pe undeva și cârlig (IE *grep- ‘hook’, from *gremb- ‎“crooked, uneven”) și scai. https://en.wiktionary.org/wiki/grep#Etymology_2
    Probabil și sin.crăpușnic era un arh.*grăpuș.
    Altele:
    a (se) grăpțăna/a zgrepțăna, gripțor/gripsor

    Scaiul (diminutiv scaiete, Olt.) ar putea fi inclus sub umbrela rad. *kel (to bend, bent).
    Comentariul nr.4 și răspunsurile: https://hroderic.wordpress.com/2010/12/09/despre-calus/#comment-6885

    Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 10, 2015 @ 6:11 pm | Răspunde

    • IE *grewb- ‎(“to warp, bend, crawl”) https://en.wiktionary.org/wiki/crop
      Proto-Indo-European *gʰrebʰ- https://en.wiktionary.org/wiki/grab#Etymology_1

      grapă – „(odinioară) legătură de mărăcini având aceeași întrebuințare”. Sursa: DLRLC (1955-1957)

      Sensul ăsta se poate se poate subsuma din cel (neconfirmat încă) de „scai” sau drept coradical al germanismelor din legătura de mai sus. (*gʰrebʰ-)

      grapă – „Vechĭ. Apărătoare de gratiĭ de fer [!] mobilă la poarta unuĭ castel. Steag, oaste.” Scriban (1939) https://en.wikipedia.org/wiki/Portcullis
      Îngrăditura care se pune în gura pârâului ca să oprească crengile, lemnele care le aduce apa spre moară. – Cuvânt autohton, cf. alb. crep „cârlig” (Russu 1981; Brâncuși 1983; Rosetti 1962). DRAM (2011)

      Dacă nu mă înșel, *steag este coradical cu entopicul țigmă, dar steagul dacic (grapă) putea fi o cârlibană, așa cum am văzut pe columnă, sau un coradical al lat.fasces , fascis (alb.bashkim; së bashku) , care însemna atât unitatea intertribală, cât și un simbol al unității. Totul conforme cu derivatele paralele date link-uri.
      https://en.wiktionary.org/wiki/fascis#Latin

      steág, -uri, s.n. – Drapel, stindard. a) Steag din spice de grâu, obicei agrar păstrat în zona Lăpuș: „Cununa și steagul erau duse cu alai de pe ogor până în sat de o fecioară și un flăcău” (Stoica, Pop 1984: 112). b) Steag de nuntă: „Apoi la nuntă treabă să hie un steag. Steagu-i făcut din pânzătură roșie și cu mnéduc alb. Apoi steagu de nuntă îl fa’ la fecior care n-o mai fo însurat” (Papahagi 1925: 318). – Din sl. stĕgŭ, cf. rus. stjag (DER).
      Ce înseamnă „mneduc”?

      * https://dexonline.ro/definitie/steag
      https://en.wiktionary.org/wiki/Appendix:Proto-Germanic/stang%C5%8D

      Comentariu de Sorin5780 — Octombrie 11, 2015 @ 8:45 am | Răspunde

      • https://en.wiktionary.org/wiki/krip#Albanian
        https://en.wiktionary.org/wiki/krep#Etymology

        Albanismele krip și krep provin din același radical cu alt.crispus, crinis sau scripiță (alb.shkrep).
        Cârligul alb.krep nu are ce căuta la etimologia lui temei *grapă.

        krep- ondulare, mâner, bulgăre, etc.
        Probabil și acesta ar putea fi autohton în ciuda eng.crib sau germ.krippe : https://en.wiktionary.org/wiki/crib#Etymology
        crep n., pl. urĭ (germ. krippe. ĭesle). Trans. Munt. Troacă (jgheab) dintr´un trunchĭ (saŭ și de peatră [!]) pusă la o fîntînă saŭ la un izvor p. a adăpa vitele: în dosu fîntîniĭ era un crep pentru adăpat vitele (Vl. – Univ. 4 ĭun. 1910, 1, 6). – Și creplă, f., pl. e.
        crep (crépuri), s. n. – 1. Iesle. – 2. Jgheab. – Var. creplă. Germ. Krippe, prin intermediul pronunțării săs. Krep (Pușcariu, Dacor., II, 599). Rar, în Trans.

        Ar avea același sens prin respectivele morfeme de bază: *(s)ker- „to turn, to bend”, respectiv *ger- „to turn, twist” (*kribjo- „crib, wickerwork”).
        Totu;i, ceva nu sună chiar corect (true) aici. Și termenul nostru ar fi trebuit să dea ceva similar, un sens de iesle sau țarc împletit [ex:arțar(corlă) din arță].

        Poate sensurile astea sunt primordiale:
        crep, crépuri, s.n. (reg.) 1. scara de deasupra ieslei din care mănâncă caii fânul. 2. jghiab de adăpat vitele. (alb.krep , rocky crag)

        Comentariu de Sorin5780 — Iunie 6, 2016 @ 6:42 am | Răspunde

  11. IE *grep- ‘hook’, from *gremb- ‎“crooked, uneven”)

    Vezi si germanicul greifen, cu sensul de a prinde

    https://de.wiktionary.org/wiki/greifen

    Comentariu de sabinus — Octombrie 11, 2015 @ 5:53 pm | Răspunde

  12. http://cis01.central.ucv.ro/litere/onomastica_lexicologie/revista_scol_2008/elena_sodolescu-silvestru.pdf

    Sunt multe cuvinte vechi cu definiții în link. Unele le-am tălmăcit mai demult doar pe baza ideilor mele, dar se pare că intuiam corect sensul: rășcău (slope), sinonim pentru hrapă sau răpădău (sudden slope change).
    Deci numele tracice Rescuturmem, Rescoupor și cele Românești Râșcă/Rășca, Rășcan și altele asemenea ar putea fi tracice și probabil aveau un înțeles care se pierde definitiv odată cu restul celor păstrate doar tradițional, Bucur, Mold (Molda, Moldea), Olta, Oltea, Mușa.

    http://en.calameo.com/read/0008274335b621fdb22bb

    – barcău „marsh, pond”
    – bărcălău “swampy river meadow”(Tl) < bărc + -ălău; bărcău “marshy river meadow”

    – rucău “mountain branch; inlet; man-made inlet for mills, saw mills, irrigation and fishing” (ăsta nu l-am intuit, dar m-am întrebat mereu asupra top.Rucăr. Iată, avea probabil un sens!)
    Probabil legat de arom.aruga (strungă) și unele reg. apropiate din Banat. Sursa lor ar fi latina. Am comentat despre ele aici pe blog.
    – copău “wide and long height"

    Altele: băgău “path on the very bottom of a river bed or a valley” (Hd) < bag + -ău;
    bălcău “marshy place, lake” (Olt.) < bălc + -ău;
    bordău “ground or stone knoll on a mountain slope” (Ag, Dj, Ph, Ti)
    bărgău “longish hillock” (Db); alb.breg (hill)
    călnău “part of a former streamlet” Ăsta e legat de sensul lui colnă (vârf de deal golaș) și are un coradical arom.golnă(colnă fără arbori, goală de tot; Delametra). Sufixarea asta -na, -nă e formează adjective pare să fie influențată de slavă și nu e singulară.

    Comentariu de Sorin5780 — Ianuarie 8, 2016 @ 11:53 am | Răspunde

    • copást, copáste, s.n. (reg.) deal, dâlmă, dâmb.

      Comentariu de Sorin5780 — Februarie 5, 2016 @ 5:11 pm | Răspunde

      • Mă întreb dacă dâlmă nu însemna inițial ”sân” sau ”mamelon”, apoi numește o formă de relief și se pierde conceptul original.
        DÎ́LMĂ, dîlme, s. f. (Regional) 1. Formă de relief izolată avînd forma unui mamelon. Munt. est. Gîlcă, hîlmă, tumoare. https://dexonline.ro/definitie/d%C3%A2lm%C4%83

        N-am găsit până acum sensul ăsta de mamelon?

        Comentariu de Sorin5780 — Decembrie 27, 2016 @ 9:33 pm | Răspunde

  13. scrípiță, scrípițe, s.f. (reg.) coastă abruptă de deal. https://dexonline.ro/definitie/scripi%C8%9B%C4%83
    krep, shkrep ”stâncă, pantă”,

    Comentariu de Sorin5780 — Februarie 3, 2016 @ 4:18 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: