Istoriile lui Roderick

Ianuarie 23, 2013

Surlă și sfârlă

Filed under: Uncategorized — Roderick @ 10:15 am

Printre destul de variatele nume românești date porcinelor se regăsește și ”surlă”. Ca și ”sfârlă”, are la bază sensul de ”bot, rât”.

súrlă (-le), s.f. – 1. Trompetă, goarnă. – 2. Rîtul porcului. – 3. Grămadă de lemne așezată în formă de piramidă. – 4. Colibă de formă conică. – Var. 2 zurnă. Mr. surlă, zurnă, megl. surlă. Tc. surna, zurna (per. surna, cuman. suruna), prin intermediul sl., cf. sb., cr. surla „flaut”, pol. surma, rus. surna (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 381; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1952), ngr. ζουρνᾶς, σούρλα, bg. zurla „rît”, alb. zurnë. Formele cu l (ngr., bg., sb.) ar putea proveni din rom., cf. Candrea, Elemente, 403. – Der. surlar (var. surlaș, surmaci, sîrmaci), s.m. (trompetist, cîntăreț din surlă), ultimele var. direct din tc.    ”  (DER, dex-0nline.ro)

sfârlă, sfârle, s.f. (reg.) 1. bobârnac. 2. bot, rât. 3. (peior.) gură. 4. (înv. și reg.) jucărie mică de copii care se învârtește pe o suprafață plană; sfârlează, titirez, prâsnel. 5. (pop.) femeie slabă și iute în mișcări. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal, ca să nu se miște la potcovit. 8. (reg.) colibă din lemn într-o pădure. 9. (reg.) peștișor de râu; zvârlugă.” (DAR)

”Surlă” apare în scrierile lui Creangă, de ex. în ”Povestea porcului”:

”…Dar în gândul său: „Da’ mânca-l-ar brânca să-l mănânce, surlă, că mult mă mai înăduși cu dânsul. De-am avea pâine și sare pentru noi, da’ nu să-l mai îndop și pe dânsul cu bunătăți… Când m-aș potrivi eu babei la toate cele, apoi aș lua câmpii!” ”

E dificil de găsit, cred, originea reală a acestor cuvinte, a căror formă ascunde probabil o intenție expresivă. ”Sfârlă” poate fi înrudit cu ”sfredel”, dar și cu ”a sforăi”, ”a fârnâi” etc., ori cu „sfârc”.

O ipoteză – destul de hazardată – le-ar putea explica pe ambele, găsindu-le o origine comună.

Rădăcina nostratică *[s]UwV  ”mouth” nu ar avea (cf. starling.rinet.ru) ”descendenți” IE; ea stă, de ex., la originea fin. suu , magh. száj  ”gură”. Dintr-un (presupus de mine) IE *suw ”gură” am putea avea în română, pe mai multe căi, ”surlă” și ”sfârlă”.

Există un cuvânt în irlandeza veche, socc , cu sensul de ”rât” sau ”fier de plug” (porcul ”ară”…). El e pus pe seama IE sū̆-s ”pig, swine”. E posibil ca și ”surlă” să aibă această origine.

Dacă forma mai veche era ”zurlă”, ea ar putea trimite spre PIE *g’hor-  ”pig”, cu evoluție fonetică ”satem”.

 

1 comentariu »

  1. „hấrlă, hấrle, s.f. (reg.) scroafă rău hrănită” (DAR)
    Greu de zis ce e cu h în loc de s, dacă are de-a face cu cele de mai sus.

    Tot din IE sū̆-s ”pig, swine” , câteva cuvinte umbriene: sif , suřum, sorsom, sorsalem

    Comentariu de Roderick — Martie 5, 2013 @ 9:30 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: