Istoriile lui Roderick

Februarie 13, 2013

Ghiborț

Filed under: Alte istorii,Traco-geto-dacii — Roderick @ 9:54 am

GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec.” (DEX 98, dexonline.ro)

”ghibórț (est) și ghigórț (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș.” (Scriban, dexonline.ro)

(sursa imaginii: wikipedia)

E destul de surprinzătoare asemănarea dintre ghiborț și numele german al acestei specii, Kaulbarsch.

Cuvântul german este compus din două elemente: Kaul, din PIE *gaul- ”ball, swelling” și Barsch, din PIE *bhars- ”prickle, thorn”. Barsch înseamnă biban, ca și v.engl. bærs , engl. bass (cf. poate rom. zborș ).

Dacă -borț/borș corespunde, cred, destul de sigur germ. Barsch, pentru acel ghi- inițial dubiile îmi sunt ceva mai mari. Ar putea reflecta, ca și germ. Kaul, PIE *gaul- ”ball, swelling” (sau  *glew- ”round stone, block”?). Însă, mai simplu, ar putea să fie datorat lui ”gheb” ( dintr-un lat.  *glibba, cf. DER).

E încă și mai posibil ca ghiborț să reprezinte o contaminare între ghiban și un ipotetic *(s)borț (înrudit desigur cu zborș) ”biban”:

ghibán (-ni), s.m. – Pește de apă dulce (Perca fluviatilis). Bg. giban (DAR).  Este dublet al lui biban. – Var. ghigorț, ghiborț, s.m. (Acerina cernua, pește de rîu) nu au fost lămurite .” (DER, dex-online.ro)

Încă nu am aflat denumirea științifică a ”bibanului de piatră”, termen folosit de pescari; găsitorului recompensă :)

*

Un alt nume de pește, tot ”spinos”, începe tot cu ghi- și are etimologie necunoscută în DEX:

GHIDRÍN, ghidrini, s.m. Pește mic din apele dulci și sărate, care are pe spate, înaintea înotătoarei dorsale, trei spini osoși (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec.” (DEX, dex-online.ro)

(sursa imaginii: wikipedia)

Acest ghi- inițial ar putea să însemne ceva ”înțepător”, posibil din PIE *gʷelǝ- ”to stab, to sting” ( engl. quill , v.gr. belona ”ac”, alb. gjëmp ”ghimpe”- cf. Pokorny).

Ghidrin ar putea fi pus în legătură și cu lat. gladius (?), ori cu glădiță (??) , numele unui arbore spinos.

 

*

Căutând ghioaga inclusiv prin comentariile de pe blog am dat de unul destul de inspirat al d-lui Ioan Albu, pe care îl redau:

”gligan – 1. Porc mistreţ.
IE *glōgh- „thorn” poate fi sursa principală și abia apoi apare confuzia, absolut normală, cu „găligan”.
Sînt sigur că face referire la colții răsuciți ai mistrețului
Ghioaga(var.ghigă, ghegă) e al doilea derivat din IE *glōgh, păstrat mai bine la aromâni,  gl’ogă.” (la https://hroderic.wordpress.com/2010/01/26/doi-mari-la-stat/ )

În DER,

ghioágă (ghioáge), s. f. – Măciucă. – Var. (înv.) ghigă, ghegă, ghioacă. Mr. cl’oagă, gl’ogă. Origine obscură. Se pleacă de obicei de la lat. clāva (Hasdeu, Col. lui Traian, III; DAR), al cărui rezultat ar fi *ghie; pentru al doilea element nesatisfăcător explicat, cf. buturugă, bîzdoagă, măciucă. Totuși, explicația nu este convingătoare; pare preferabil să se presupună un *ghiob (‹ gheb?) cu varianta f., ca moț, moacă, boț, boacă; pentru variația consonantică, cf. ghiborț, ghigorț, precum și ghidănac, s. n. (Olt., măciucă), probabil în loc de *ghibănac. Der. din lat. *clāvica (Weigand, Jb., XII, 109; cf. REW 1978 și Pascu, Beiträge, 9), din lat. *globica (Giuglea, Dacor., IV, 1554), sau din sl. glogŭ (Miklosich, Consonantismus, II, 57), nu pare posibilă. Alb. kljokë trebuie să provină din mr.; bg. gega (cf. Romansky 105) și ngr. γλογίά „lance” depind evident de rom.Der. ghigar, s. m. (înv., porcar, cioban); ghiogar, s. m. (bătăuș).”

Dacă ar deriva din sl. glogŭ ( <IE *glōgh- „thorn”) cred că s-ar păstra grupul gl , ca în multe cuvinte de origine slavă; dacă la origine e într-adevăr PIE *glōgh- „thorn”, e vorba de un cuvânt mai vechi, posibil autohton.

Mă întreb dacă definiția ”ghioagei” este cea corectă. Cred că nu e o simplă măciucă, ci una dotată cu acei spini strașnici, ca buzduganul.

DER o reduce la o ”măciulie”, în acest sens putând fi înrudită chiar cu glob , lat. globus , glaeba „clod, lump of earth,” din PIE *glebh- „to roll into a ball” (cf. etymonline.com); ori poate proveni din PIE  *glew- ”round stone, block” (un băț cu un bolovan legat în vârf, epoca pietrei ? :) ) I-aș mai căuta ”rude” ghioagei în engl. club ori cudgel  (” v.engl. cycgel „club with rounded head;” perhaps from PIE root *geu- „to curve, bend.” -etymonline.com). Derivatele PIE gleubh-  ”to cut, slice, pare” par, ca sens, ceva mai îndepărtate de ghioagă, fie ea ”măciucă” ori ”obiect cu spini”.

E o armă care a fost folosită contra dacilor înarmați cu falx, de către trupele de germani suebi, în bătălia de la Tapae.

Cuvinte ca ghigar – porcar, gligan -porc mistreț și, probabil, Ghiță – numele de alint dat în prealabil porcului cred că sunt înrudite între ele și cu altă origine decât cele de mai sus.

Ar putea fi legate de engl. gilt ”scroafă tânără”, isl. galti ”vier”, care ar avea la origine (cf. Pokorny), IE ĝhel-2  ”to cut?”. Dacă ne gândim la un ”guițător”, ar putea avea o veche origine în PIE ghel- ori gal-2 ”to call, cry”.

Lit. kiauliena ”porc” e pus pe seama unui PIE *kyewal- ”pig”; nu pare înrudit cu ”gligan”, cuvânt izolat în română și bulgară. Ar mai fi let. kuilis -mistreț. 

gligán (gligáni), s. m.1. Porc mistreț. – 2. Persoană ca un cal, uriașă. – Var. găligan, gîligan. Bg. gligan (Conev 56; Candrea, Conv. lit., XXXIV, 1132; DAR); însă originea din bg. nu este cunoscută, cf. Mladenov 101, care pleacă de la un sl. *klikŭ. Var. se folosesc numai cu al doilea sens. ”  (DER)

Pentru ”Ghiță”- numele dat purcelului- d-l Opgrinius -al cărui blog mai apare la blogroll-ul meu, dar a dispărut de pe net- a avut o interesantă contribuție, parțial vizibilă la https://hroderic.wordpress.com/about-2/ (Ghiță- cf.  alb. gic – purcel, aș adăuga și pol. dzik – mistreț )

2 comentarii »

  1. S-ar putea ca sinonimul costrăș să semnifice tăios, pe lîngă sensul de țepi zburliți, cum lasă să se înțeleagă din omonimele slave și exemplele de plante de mai jos.
    Îmi imaginez că-i autohton dacă-l compar cu alb.korr (to reap, harvest), din *kāsra.
    IE *k’es-, *kes- to cut (sl.cosa)

    Tot din aceeași rubrică: custură
    „ – costréi s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.
    – cóstrăș, cóstrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat. ” (probabil un suf.-oș adjectival)
    „belengher” ar trebui să fie o var.din bălur.

    Var. ghigorț poate însemna „înțepător” și ar fi foarte normal, dar datorită culorii îmi amintesc de gr.glaukos și lat.glaucus (o specie de pește) http://en.wiktionary.org/wiki/glaucus#Latin

    Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 6, 2013 @ 9:54 pm | Răspunde

    • Pentru costrăș e interesant și prezența mereu a „coamei”și a „tunsului”. Îmi amintește de *kais- „hair” (lat.caesarius, snk.kēsara > *kēsra- )

      O formă *kāsra- ar fi dat tot *kāstra.
      Bizar că avem creastă din lat.castrare (alb.kreshtë).

      Comentariu de Sorin5780 — Noiembrie 6, 2013 @ 10:29 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: